“Medium” a publicat noul meu articol “Redresarea economiei”

Nu am știut-o niciodată, dar economia noastră era cu susul în jos de mai bine de un secol. În loc să ne ocupăm de nevoile noastre, am fost atenți la „nevoile” economiei. Ne-am preocupat de creștere, producție, consum și deficit comercial sau excedent. Undeva pe parcurs, am uitat că economia era menită să răspundă nevoilor noastre, să vedem că avem mâncare, îmbrăcăminte, asistență medicală, locuințe și educație. Dacă era posibil, ar fi trebuit să ne ofere și un timp plăcut, dar până la venirea COVID-19, am uitat complet de asta. Acum, ni s-a oferit șansa de a redresa economia și de a ne rearanja viața într-un mod care să se potrivească nevoilor noastre.

„Instruirile profesionale vor face loc formărilor sociale; vom învăța artele uitate de a ne face prieteni, de a împărtăși și de a avea grijă.”

Cu tehnologia de astăzi, nu este nevoie ca toată lumea să lucreze, cu siguranță nu atâtea ore ca până la debutul blocajului.

Angajatul mediu cu guler alb a lucrat cu mult mai multe ore decât lucrau sclavii în urmă cu doar două secole. S-ar putea să aibă un sens, dacă angajații ar avea mai multă libertate sau securitate decât sclavii, dar atunci când criza coronavirusului a închis economia, zeci de milioane de oameni au rămas fără nicio siguranță – nici a locuințelor și nici măcar cea alimentară. Cu alte cuvinte, sclavii de ieri sunt profesioniștii IT de astăzi, ingineri software, freelanceri, angajați în finanțe, drept, asigurări, turism și majoritatea profesiilor cu guler alb. În căutarea libertății, am înlocuit siguranța relativă a sclavului cu titlurile ȋn muncă. Dar, când a trebuit să ne îndreptăm spre altceva, am descoperit că titlurile noastre erau complet lipsite de sens. Nu numai că nu ne-au făcut fericiți; dar nu ne-au dat nici măcar securitate.

Lovitura pe care COVID-19 a dat-o economiei este șansa umanității de a se elibera de cătușele capitalismului.

Acum este șansa noastră de a reevalua întregul concept de muncă. Locul nostru de muncă ar trebui să definească cine suntem? De ce, de exemplu, contribuția noastră la societate nu ar trebui să ne determine statutul social? De ce un avocat trebuie să aibă un statut mai înalt decât un profesor? Cine contribuie mai mult la societate, avocatul sau profesorul? În loc să apreciem oamenii în funcție de contribuția lor la societate, îi apreciem în funcție de contribuția lor pentru ei înșiși. Nu este timpul să ne schimbăm valorile?

Datorită tehnologiei, sunt necesare foarte puține ore de lucru pentru a satisface nevoile umanității. Peste câțiva ani, nu vor mai exista locuri de muncă așa cum ne gândim astăzi la ele. Pur și simplu, nu va exista nicio cerere pentru ele. În loc de salarii, guvernele vor oferi tuturor locuitorilor un venit de bază sau un alt fel de asigurare a susținerii. Acest lucru va fi necesar pentru a preveni colapsul social complet.

Apoi, după ce traiul oamenilor este asigurat, va fi posibilă crearea unei societăți cu adevărat libere, în care oamenii să lucreze la consolidarea mediului lor, mai degrabă decât la verificarea conturilor lor.

Venitul asigurat eliberează oamenii să-și asigure fericirea. Prin urmare, oamenii se vor concentra mult mai mult pe promovarea relațiilor împlinite. Pregătirile profesionale vor face loc formării sociale; vom învăța artele uitate, de a ne face prieteni, de a împărtăși și de a avea grijă. Sfârșitul domniei economiei este începutul domniei omeniei, a bunătății umane. Coronavirusul nu este doar un alt virus; el a ajuns să vindece omenirea, să îndrepte economia și să pună omul deasupra, mai degrabă decât banii.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie | Add Comment →