Întrebare: Care este diferenţa între spiritualitate şi o inimă caldă? Sunt unii oameni calzi, care sunt foarte plăcuţi, şi sunt oameni spirituali care pot fi foarte neplăcuţi. Care este diferenţa dintre ei?

Răspuns: Numim în viaţa de zi cu zi, oameni cu inima caldă, „suflete bune”, oamenii drăguţi care sunt gata să dea ajutor rapid celorlalţi. Aceşti oameni te înţeleg, sunt simpatici şi empatici, simt compasiune, te ajută, etc.

Un om spiritual este cineva care lucrează din greu cu sine, „îşi sparge dinţii” luptând cu sine sub o mare presiune, dezvoltând ceva ce este total diferit de un om din lumea noastră, dăruirea, ceea ce nu există în lumea noastră. Şi acest atribut se dezvoltă prin eforturi uriaşe, intenţie mare şi o concentraţie mare de exerciţiu, atenţie, muncă constantă şi un autocontrol foarte puternic.

Când un om obţine această stare, el are o atitudine specială faţă de ceilalţi care nu ne pare neapărat caldă, plăcută, iubitoare sau drăguţă, fiindcă el se gândeşte cum să ne schimbe în oameni spirituali, adică în oameni care au suflet. Asta implică eforturi serioase din partea omului, împotriva lui însuşi, sub presiune şi cu muncă grea. Deci, oamenii nu sunt neapărat plăcuţi sau drăguţi. Misiunea lor îi forţează să se raporteze la noi, oamenii mici şi slabi, deliberat şi într-o formă orientată către scop.

Am experimentat eu însumi asta. Profesorul meu, Rabaş, s-a uitat la mine ca la argila din care va trebui să modeleze şi a evaluat măsura în care această argilă va geme dar va permite să fie modelată. Aşa m-am simţit atunci. Pe de o parte este o iubire mare, o participare şi o înţelegere interioară, dar în fapt, expresiile exterioare sunt totuşi foarte speciale. Un om care poate să le evalueze cu adevărat, este un om care înţelege scopul din faţa lui, calităţile studentului şi munca profesorului.

Din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012 Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce este munca in linia de mijloc si cum o pot simti?

Raspuns: Linia de mijloc nu exista cu adevarat. La urma urmei sunt doua forte active in natura : forta daruirii ( cu rosu in desen) si forta primirii ( linia neagra din desen).  Persoana nu este nici una dintre ele. Cele doua forte emana de deasupra. Exista forta daruirii care a creat forta primirii opusa ei. Aceste doua forte, sa spunem plus si minus, exista in natura si totul izvoraste din ele: inanimat, vegetativ, si animat. Omul este desigur, o „ creatie spirituala” si exista in comparatie, in conexiunea acestor doi parametri din interiorul sau.

Masach ( ecranul) reprezinta plusul, iar egoul minusul. Conectandu-i corect in interiorul lui este deasupra egoului, si urmand credinta deasupra ratiunii, omul stabilizeaza linia de mijloc. Asta e intreaga arta.

Asta inseamna ca pe de o parte, eu doresc sa vin mai aproape de prieteni in ciuda egoului meu, din moment ce descoperim lumea spirituala doar in conexiunea dintre noi ( partea galbena din desen). Iar egoul nostru ( cercurile negre din desen) raman si cresc chiar mai mult.

Sefirot si lumile apar intre noi, unde totul se reveleaza. Lumea superioara este externa noua, externa egoului nostru si deasupra lui, deasupra conexiunii dintre noi. De aceea intreaga intelepciune a cabalei e bazata pe principiul „ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” De ce? Deoarece atunci cand lucrezi pe el, iesi din tine, si construiesti un fel de senzor in forma externa, incepi sa simti intreaga umplere a fortei superiorare. O poti numi Creator sau forta superioara, cum doresti tu.

Asta e munca noastra, si este desavarsita in linia mijlocie.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se intampla in asa fel incat, atunci cand dai unei persoane ceea ce se presupune ca ea ar trebui sa daruiasca mai departe altcuiva, ea pastreaza pentru sine si nu doreste sa o transmita mai departe? Sa presupunem ca o persoana imi cere ajutorul. Pentru mine nu e mare lucru si nu primesc nici un beneficiu material din asta. Ii intind o mana deoarece simt ca ridic spiritualitatea. Dar doresc ca persoana sa fie mai bine.

Raspuns:  Nu inteleg de ce astepti asta. Noi nu o facem. Trebuie sa gandim ca atunci cand ajutam o persoana, ne apropiem de forta superioara. Devenim asemanatori ei, insemnand ca atunci cand daruiesc celuilalt, primesc sansa de a fi precum Creatorul, pana la punctul in care ating o stare cand incep sa simt ca am dobandit primul grad de similitudine cu EL.

Pentru a dobandi asta,  trebuie sa exercit anumite eforturi si sa intreprind anumite actiuni. Ele se acumuleaza deoarece acesta este un proces cumulativ. Si pe parcurs ce fac asta, incep sa sesizez contraste: vreau, nu mai vreau si in acelasi timp cresc toate felul de indoieli, criticism, etc. Dar daca inaintez corect si inteleg ca toate astea sunt facute pentru a amplifica calitatea eforturilor mele de a ajuta, catre daruire, atunci nu mai pretind nimic.

Pentru ce? Pentru mine, asta e deja insasi realizarea dorintei mele. Recompensa este revelarea Creatorului, revelandu-ma pe mine la o treapta superioara. In acest caz, ar trebui sa multumesc persoanei care imi da sansa sa actionez astfel.

Noi o cultivam in grup pentru ca de la asta primesc forta de a opera astfel incat sa obtin raspunsul corect. Chiar daca mai tarziu incep sa urasc aceasta persoana sau sa ma gandesc critic la ea, este de asemenea bine.

Astazi eu ma simt in felul asta fata de ea, maine, ea simte la fel fata de mine, si tot asa. Asta inseamna ca suntem „amestecati” in aceleasi emotii: daruind-primind, primind-daruind.

Dar nu ar trebui sa pretindem. De ce? Pentru ca ti-a facut o favoare pentru faptul ca a fost un instrument datorita caruia tu poti deveni mai asemanator Creatorului, urmatorul tau grad. Singura cerere a prietenilor in grup este pentru ei, sa urmeze codul grupului: sa vina, sa studieze, sa-si purifice aptitudinile, si sa faca diseminare. Asta este alta chestiune.

In ce priveste restul, trateaza-l nu ca pe o persoana care se presupune ca ar trebui sa faca ceea ce noi am decis pentru suportul organizatiei noastre, ci ca un suflet cu care sunt conectat pentru a revela calitatea reciproca de daruire si receptie, in vederea descoperiri lumii mele superioare. Nu pot neglija prietenul. Trebuie sa intelegem ca tot ceea ce Creatorul ne arata in prieteni, este ceea ce noi vedem in EL.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem discuta despre problemele care apar intre partile masculine si feminine ale grupului in timpul unui atelier mixt?

Raspuns: Nu inteleg, ce probleme pot fi intre barbat si femeie? Nu ne este clar ca trebuie sa ne ajutam unul pe celalalt? E posibil sa fie oare ceva cereri scandaloase ale barbatilor?

Intrebare: Ei cer suportul nostru, pe care pretind ca nu il simt.

Raspuns: Oh! Au dreptate in legatura cu asta. Asta e cel mai important rol al grupului feminin, iar fara asta barbatii nu vor fi capabili sa avanseze. Doar femeia poate face asta cu acea parte interioara speciala, a sufletului ei.

Suportul nu este de a merge in toate directiile, ci calmand lucrurile, directionand si sustinand barbatii, la fel cum o mama isi potoleste copilul. Asta inseamna ca trebuie sa presteze rolul de mama. Grupul barbatesc are nevoie de o mama care il va balansa si atenua, ceea ce inseamna ca va calma lucrurile. Asta e munca femeii.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Femeia - Niciun comentariu→

Aspiratia conștienta catre Creator  presupune că organizam un grup, centrul spiritual al grupului, ca ne adunam împreună, toate aspirațiile noastre sunt destinate înainte, toată lumea este egală, toată lumea se conectează, și ne așteptăm să găsim Creatorul și sa ne agațăm de El ca de singurul nostru loc de salvare în cadrul  grupului.

Un copil mic o are pe mama lui (el nu știe nimic altceva în lume), apucând-o, simtind-o,  recunoscând parfumul ei, și asta este: el nu are nevoie de nimic altceva. Deci, avem nevoie pentru a ajunge la o astfel de stare, în scopul de a ne alatura Creatorului, ce se obtine numai prin intermediul grupului și in cadrul acestuia. Aceasta este mântuirea noastră! Acesta este  modul special prin care în această stare  traversam Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate), si obtinem primul punct de conexiune, adeziune, contactul cu Creatorul.

Este bine descrisă acesta stare în poveștea  ieșirii din Egipt, atunci când oamenii nu mai știu ce se întâmplă. Oamenii fug de acolo pe timp de noapte, alerga fără să știe unde , sar in Marea Roșie. Ei sar în abis, nu contează unde – ceea ce contează este să avanseze, spre Creator, și să stea cu El! Nu se știe ce va fi acolo, și nu e nevoie să se știe. Unii se află în această stare, și în această stare  trec de Machsom. Acest lucru , pentru starile noastre prezente, se intampla atunci când, ca să spunem așa, suntem ușor zguduiti dintr-o parte în alta si avem nevoie de a aduna aceste zdruncinaturi.

Și după ce cineva a trecut de Machsom, el este zguduit si mai puternic. Pe de o parte, găsește Klipot (scoici), iar pe de altă parte, divinitatea, adică forțele de impuritate și sfințenie. Incep sa existe probleme serioase , care nu se opresc până la Gmar Tikkun (sfârșitul corecției). Persoana calatoreste de jos în sus printr-un con, și minusul și plusul vor deveni mai mari și mai mari. Astfel, avem o nevoie si mai mare de a ajunge la Creator. Și acesta este  ajutorul Lui. Acesta este motivul pentru care este numit „ajutor împotriva persoanei.”

Dar există o altă posibilitate de a ajunge la El dacă suntem egoiști și au fost creati opusi Lui? Nu există nici o altă cale.

Deci, unde este participarea noastră în acest proces? Atunci când suntem zdruncinati, vom tinde catre Creator, ca un copil catre mama sa, plângând, cu dor, agățându-se de El. Care este munca noastră, pentru a înțelege acest proces și a face o munca în sens pozitiv, in mod conștient, demn?

Intrebare: Cum putem transforma acest proces, în scopul de a participa in cadrul sau și nu doar a fi zguduiti dintr-o parte în alta și, astfel, sa nu dureze  mult timp ajungerea la El? Cum este posibil de a transforma această cale într-una mai normala? Cum este posibil să se accelereze progresul nostru ?

Raspuns: Noi putem participa la acest proces doar în cazul în care atingem punctul de racordare în grup. Prin acest punct, ne vom apropia de Creator.

Avem nevoie de a face acest lucru in mod constient, astfel  zguduirea din partea Creatorului, nu ne influențează, în așa fel încât noi înșine, indiferent de turbulente, avem o conexiune cu El, pentru ca suntem aproape de Creator, in starea  in care exista reciprocitate, unitate, dragoste  reciprocă, atunci când suntem uniti.  Acest lucru nu ar trebui să fie facut  în scopul de a scăpa de probleme, ci pentru că este important în sine.

Din Convenția din Georgia 11/05/12, Workshop 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce condiții putem considera că un grup există și că se îndreaptă spre scop?

Raspuns: Un grup care se îndreaptă către scop este compus din oameni pentru care există doar un singur scop. Ei știu ce este, l-au perceput, și il simt. Ei studiază împreună din surse cabalistice, ei se verifică în conformitate cu aceste surse, și lucreaza pentru conexiunea  punctelor lor din inima, ceea ce înseamnă că lucrul cel mai important pentru ei este conexiunea, ignorand toate celelalte atribute. În cazul în care o persoană tânjește după unitate, în scopul de a descoperi Creatorul, este suficient pentru mine ca el să fie prietenul meu, chiar dacă el poate fi o persoană neplăcută în orice alt aspect, acest lucru nu conteaza. Treptat înțelegem cu toții cum să ne adaptam la unul pe celalalt și cum să ne apropiem.

Un grup este o colecție de oameni care au inteles ca pentru a atinge Creatorul ei trebuie să lucreze asupra lor înșiși, să studieze, și să ducă un anumit stil de viață. Ei trebuie să se intalneasca pentru un scop și să fie atât de strâns legati încât aceasta va conduce în mod constant la conexiune și unitate.

În cazul în care închiriaza  un loc și se aduna acolo, aceasta nu înseamnă că ei sunt un grup încă, se întâlnesc fizic, citesc împreună, și apoi se duc pe drumul lor, asa ca sunt ei un grup? Potrivit înțelepciunii Cabalei  totul este determinat de trezirea interioară și nu de către limitele fizice.

Un grup se referă la dorința  punctelor din inima de a deveni un întreg. Numai atunci este numit „grup”. Deci mai trebuie să lucrezam foarte mult la acest lucru.

Dar când toți oamenii se indreapta împreună catre scop, înțelegând că numai prin faptul că se vor conecta mai presus de toate diferențele vor putea scoate la iveala atributele Creatorului și prin aceasta, depășind greutatile, vor deveni un grup.

Deci, se dovedește faptul că toate atributele noastre contrastante se afla in cadrul dorintelor egoiste. Este ca și cum toate dorintele egoiste, care sunt in opozitie fata de ale noastre, care sunt în contradictie unele fata de altele, sunt acum într-un singur sac. Ne vom limita dorințele, plasand un Masach (ecran) mai sus de aceste dorinte și ne concentram focusat catre Creator, catre echivalența și daruire.

Se dovedeste că dorințele noastre conectate, egoiste, sunt lăsate in urmă  în timp ce intentiile noastre de a ne conecta și dorul de Creator, de a semana și de a deveni egal cu El sunt deasupra lor. Acesta este modul în care este creat sufletul colectiv , Partzuf.

Sufletul este unul. Nu sunt mai multe suflete. Există doar un singur vas pentru toată lumea. Dacă cream vasul, vom descoperi brusc că a fost deja creat! Noi încercăm doar să-l descoperim și prin încercările noastre descoperim brusc că existăm deja în el. Acest lucru se datorează faptului că întreaga creatie exista deja atunci cand a avut loc zdruncinarea numai in ceea ce priveste constiinta noastra. Atunci când avem o dorință arzatoare de a avansa, urcăm mai sus față de sentimentul nostru actual.

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Repinge Cabala Lurianică ştiinţele oculte, ermetice? Poate cineva orientat materialist să ia în considerare ştiinţele ermetice ca fiind reale? Ele există de fapt, sau nu?

Răspuns: Toate ştiinţele ermetice nu sunt reale, ele nu au nicio bază în vreun fel pentru ele, ele sunt doar o plăsmuire a imaginaţiei cuiva, o fantezie. Doctoratul în filosofie (subiectul tezei mele a fost „Filosofia, Religia şi Cabala”) îmi dă dreptul să declar cu certitudine despre Cabala că este pură stiinţă.

Deoarece filosofia şi orice alte încercări ale noastre de a înţelege realitatea sunt bazate nu pe cercetări ci doar pe raţiune, care este realmente bazată pe ceea ce nu este cunoscut, ca regulă, ele se bazează pe egoismul nostru, dar noi nu realizăm asta.

Ca rezultat, filosofia a murit cu mulţi ani în urmă. Toate aşa numitele învăţături spirituale treptat dispar, fiindcă oamenii se ridică peste ele şi văd că ele nu sunt valide. Nu există nicio verificare sau fundamentare privind seriozitatea multiplelor tehnici spirituale. Ele sunt bazate exclusiv pe senzaţiile noastre dar, după cum ştim, sentimentele pot fi foarte diverse, de aceea acum sunt cam 2800 de religii şi sisteme de credinţă şi le vedem treptat dispărând.

Cabala nu este nici pentru, nici împotriva lor. Ea stă deasupra lor, explorează natura, aşa cum face fizica sau orice altă ştiinţă obişnuită. Principiul major al Cabalei este investigarea naturii, devenirea noastră asemănători cu ea şi să învingem. Cabala este o ştiinţă foarte concretă, ea nu vorbeşte despre suflet în sensul în care vorbesc religiile. Suflet în Cabala semnifică o obţinere extrem de serioasă şi de profundă şi de înţelegere a lumii în care trăim. Scopul acestui tip de realizare stă pe linia de plutire şi ne protejează de o imensă furtună care se apropie ca răspuns la ignoranţa şi refuzul nostru de a respecta legile naturii.

Lecţia 1 de la Convenţia din Georgia 5/11/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea noastră există legi pe care trebuie să le respecăm. Cum îmi pot verifica, practic, intenţia, pentru a şti dacă aceasta este egoistă sau este intenţia corectă?

Răspuns: Cum îmi pot verifica, practic, intenția și avansarea? Ai dreptate, cel mai important lucru este intenția, dar nu vei fi capabil să avansezi de unul singur, nu știu nicio persoană care ar putea studia singură înţelepciunea Cabalei. Va trebui să te conectezi cu noi. Fără un grup, un profesor, prieteni și asistență, vei irosi pur și simplu mult timp. Deci, pentru început, citiți materialul pentru începători. Dar, dacă sunteți cu adevărat interesaţi și dacă e vorba despre cum îmi pot schimba intenția, este un nivel ridicat și este deja destul de serios.

Este pur și simplu o risipă de eforturi, o sa fiţi confuzi şi veţi avea nevoie de mult mai mult timp pentru a ieşi din această confuzie. Ar trebui să vă conectaţi cu noi. Suntem pregătiți pentru orice situație, în orice limbă, engleză, georgiană, ebraică, rusă, în funcție de limba pe care o doriți. Cărțile noastre sunt publicate în 27 de limbi.

Din Congresul din Georgia 11/5/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toate sursele primare Cabaliste descriu sistemul de management superior, ceea ce înseamnă forțele care acționează asupra noastră, dar pe care noi nu le simțim.

Noi nu vedem forțele, dar simțim doar rezultatul impactului lor, la fel cum nu vedem curentul electric care curge prin fire. Numai atunci când un bec este aprins sau suntem șocați prin atingerea unui fir viu ne dăm seama că există curent. În mod similar, nu știm ce se întâmplă cu noi, adică ce forțe ne afectează.

Ne mișcăm, creștem, ne gândim la ceva și experimentăm unele evenimente, ceva se întâmplă în jurul nostru tot timpul. Și de unde provin toate aceste evenimente? Cine ne guvernează? În principiu, nu știm. Noi credem că totul se întâmplă din întâmplare sau că mă gândesc la ceva. Dar de unde au venit gândurile mele, nu știu de ce cred că sunt ale mele.

Adică, o persoană în lumea noastră vede doar un mic fragment din întreaga lume, din întregul sistem, și, astfel, ea este într-o stare de detașare față de lumea reală.

Lumea reală este mult mai mare. De unde am venit? De ce am fost născuți în astfel de condiții, cu aceste caracteristici, în această familie? Care este originea universului nostru?

Am crezut odată că universul a existat infinit. Când am fost la școală, ni s-a spus că totul există etern.

Apoi, am descoperit brusc că universul există doar de 14 miliarde de ani, începând cu Big Bang și răspândindu-se în continuare, aceasta este deja o perioadă limitată de timp. Și ce s-a întâmplat înainte de asta? Nu se cunoaște. Dar noi știm că această dată este nașterea lumii noastre.

Mai mult decât atât, știința modernă demonstrează că, dacă vom pătrunde în materie, atomi, și apoi dincolo de atomi, dincolo de particulele elementare, atunci totul dispare acolo: Nu există nici o materie, există forțe în formă de nori. Electronii, protonii și neutronii nu sunt particule elementare, ci unele efecte de nori. Se pare că tot ceea ce am gândit vreodată de nezdruncinat: materie, energie, informație, totul este ceva care se dizolva intr-un volum pe care nu-l înțelegem.

Astăzi, știința ajunge la acest lucru. Și de aceea este dificil pentru noi să comunicăm cu ea, pentru că nu suntem formați pentru a comunica cu astfel de concepte. De aceea, știința se apropie de o criză, iar pe fondul crizei, știința Cabalei este revelată.

Din Convenția de la Georgia 05/11/12, Lecția 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt atât de multe forţe şi oameni minunaţi şi strălucitori în această lume, iar în spiritualitate, este spus „Nu este nimic în afară de El”, uscat şi simplu. Cum pot eu simţi atracţie pentru lumea spirituală, şi gust şi plăcere pentru ea, astfel încât să vreau să mă grăbesc într-acolo?

Răspuns: Cum poţi să simţi atracţie pentru lumea spirituală? Dacă ai fi simţit mai multă atracţie decât simţi acum, ai fi condus de egoismul tău, tu nu vei fi niciodată în stare să te înalţi peste el, să-l depăşeşti şi să te grăbeşti într-acolo. Aşa că este ascunsă pentru a ne da posibilitatea să facem efort peste egoul nostru şi nu pentru beneficiul propriu.

Dacă ne-am fi mutat în lumea superioară prin egoismul nostru, noi am fi stat pentru totdeauna în egoismul nostru, nu am fi avut nicio şansă să ieşim din carapacea noastră egoistă, şi am fi fost îngropaţi în el, îngropaţi de vii. Noi nu am merge niciodată dincolo de sfera egoistă.

Dacă lumea superioară ţi-ar fi fost chiar acum revelată, ai fi înţeles imediat că acest tărâm nu valorează nimic! Noi vom vedea clar că oamenii sunt animale care trăiesc doar pentru a se hrăni. Simt tristeţe pentru această viaţă, la acest moment, nimic nu merită eforturile noastre, nu are niciun rost să facem copii şi să continuăm să suferim..Nimic nu merită! Clar? Şi atunci?

Ah! există lumea superioară! Întâi de toate este eternă şi dincolo de orice limitări. Timp. Spaţiu, informaţie, totul ne devine complet deschis. Timpul încetează să mai existe, el există doar în această lume, aşa cum spun şi fizicienii, numai sub viteza luminii. Informaţia devine completă şi disponibilă acolo. Omul începe să se simtă că există în spaţiul infinit. El acumulează cunoaşterea absolută despre tot ceea ce se întâmplă în întregul sistem al lumilor, în întregul univers, deoarece acest sistem este analog. Nu este un sistem ceas, nu lucrează în impulsuri, este în continuă mişcare şi în acelaşi timp se odihneşte în linişte. Tu simţi că eşti în interiorul lui şi în acelaşi timp ştii că într-un fel există în tine, adică, tu eşti tot ceea ce este!

Dacă ţie ţi se întâmplă să vezi, chiar şi cea mai mică parte din acest tablou, chiar şi un gram din el, tu vei deveni sclavul acestei senzaţii. Baal HaSulam scrie că dacă ni se va întâmpla revelarea lumii superioare înainte de restrângerea dorinţelor noastre (punct în care omul poate să-şi stăpânească egoul şi chiar să se ridice peste el), atunci chiar şi o picătură de revelare a acestei plăceri enorme, îl va forţa pe om să-şi taie mâna şi piciorul de şapte ori pe zi, numai să trăiască această senzaţie o dată în viaţă.

Înţelegi? Vei fi un sclav şi nu vei putea să faci nimic în afară de a trăi această plăcere. Tu va trebui să faci eforturi mari în grup şi în oricare altă parte, numai pentru a primi acest fel de plăcere. Cu alte cuvinte, tu vei aspira la ea în mod egoist şi astfel te vei distanţa şi mai mult de ea.

Întrebare: Cum putem noi avea posibilitatea să obţinem această stare, dacă noi înşine nu avem puteri?

Răspuns: Întreabă-ţi colegii. Numai ei pot asigura viitorul tău. Dacă ei merg către el, tu îl vei avea, dacă nu, nu!

Lecţia 1 din Convenţia de la Karkov „Uniţi ca să urcăm” 17/8/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→