Baal HaSulam Shamati, Articolul 3: „Chestiunea realizării spirituale:” Din moment ce dorința de a primi este numită „creatură” și un „discernământ nou,” rostirea începe exact din locul în care dorința de a primi începe să primească impresii. Vorbirea sunt discernaminte, părti ale impresiilor. De aici există deja o corelație între Lumină și voința de a primi.

Întrebare: Ce este Lumina?

Răspuns: Ceva special este evocat în tine, un fenomen excepțional, și tu îl numești Lumină. Când vine, știi că asta e ceea ce ai chemat.

În momentul de față, cu toate acestea, nu ai vasul corect pentru a simți acest fenomen. Cu excepția cazului în care obții realizarea spirituală, toate dorințele sunt îndreptate doar spre propriul beneficiu, „totul pentru mine, pentru beneficiul meu, să folosesc pe alții, totul pentru binele meu și împotriva altora.” Acesta este mai mult sau mai puțin modul în care lucrurile funcționează astăzi, și astfel fiind în aceste dorințe nu poți să simți fenomenul dăruirii, iubirii, cooperării, conectării și o aspirație spre exterior -toate lucrurile care sunt numite „Lumină”. Pentru tine nu este Lumină, ci întuneric.

Uneori, devine întuneric și rău: Te simti neajutorat și nu simți că faci ceva; nu vezi nicio lumină la capătul tunelului. Acesta este modul în care dorințele tale îți apar fără iluminarea tipică în lumea noastră, fără nici cea mai mică iluminare care să lumineze întunericul din vas.

La urma urmei, în dorințele noastre slabe doar o strălucire mică se poate arăta, oferind un pic de viață și bucurie. Această scânteie este atât de mică încât să poată penetra chiar și vasele egoiste ale primirii. Trăiesc în ele la nivelurile naturii neînsuflețite, vegetale, animale; întregul nivel uman este mai presus de asta și eu nu sunt parte din el.

Există dorințe de primire si dorințe de dăruire la acest nivel, care vor fi dezvăluite în mine una opusă alteia. Linia stângă este înclinația rea, ego-ul adevărat care este revelat în măsura în care doresc să mă conectez cu altii și o fac. Apoi atrag Lumina care Reformează și încerc să dobândesc forța bună și lucrez între cele două înclinații în linia de mijloc, care se numește Adam (om).

Între timp, sunt la nivelul animal, sub dominația ego-ului meu mic, primind doar o „lumânare subțire” în vasul care este format din primele trei niveluri. Dintr-un punct de vedere spiritual, aceasta nu este considerată viață sau o existență. Deci lumea noastră se numește o lume virtuală, este ca și cum ar exista sub nivelul de constiință.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 12/10/12, Shamati # 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În prezent, eu sunt într-o realitate fragmentată, care este împărțită în două părți:. „Eul” meu și lumea exterioară. Această separare explică exact ceea ce Cabalistii au vrut să ne spună: „Ai o șansă de a conecta aceste două părți, interne și externe, împreună, într-o singură entitate. Trebuie să o faci; acesta este programul creației. Dacă participi la reconectarea acestora, vei percepe realitatea internă în care ai fost înainte de spargerea care a avut loc.”

Cabalistii ne spun despre grup, diseminare, precum și importanța aplecării capetelor noastre înaintea prietenilor. Grupul nu este altceva decât „externalitate” pentru noi, dar este deja la nivelul de om (Adam). Cei care au un punct în inima, nevoia de a deveni asemănători cu Creatorul, aparțin acestui nivel. Deci, Cabalistii ne spun: „În realitatea ta, există oameni care sunt asemanatori cu tine și care, de asemenea, se străduiesc să se unească. Ei sunt piese special selectate ale sufletului tău. Într-un fel sau altul, totul este o parte din sufletul tău. Deci, ar trebui să folosești aceste părți, deoarece acestea sunt concepute pentru a te ajuta;. Ele vin să te întâlnească. ”

De acolo, încep să înțeleg ce este scris în articolele care vorbesc despre grup, unitate, nevoia de a-ți pleca capul înaintea grupului și  despre relațiile dintre prieteni. Toate cele de mai sus descriu forța auxiliară, care iese în evidență în această lume, una care se detașează de alte părți ale noastre, care sunt răspândite în Univers. Întregul univers sunt doar eu, este senzatia mea actuală. Chiar și lucruri pe care nu le pot simti in acest moment sunt tot eu. Aceasta înseamnă pur și simplu că nu am colectat toată gama de senzații în mine încă și că percepția mea asupra realității nu este suficient de profundă acum.

Deci, la cel mai înalt nivel ( vorbitor), există anumite părți care într-adevăr mă ajută, deoarece cuprind aceiasi aspirație ca mine. Ca urmare, dacă se întâmplă să mă unesc cu ele, corectez toate celelalte părți ale sufletului meu.

De unde încep? Încep cu partea cea mai sensibilă și dezvoltată, care este alături de mine, umanitatea. Este încă despre sufletul integrat, pe care-l conducem spre corectare. Dacă cineva privește totul din acest unghi, privește mai profund și realizează ceea ce scriu Cabalistii, atunci începe să înțeleagă mai bine textele lor, perspectivele lor despre lume și modul în care ei au perceput realitatea și întregul proces.

Principalul lucru este de a sparge „gheața” și de a „dizolva” auto-percepția obișnuită, precum și modul în care privim lumea. Ar trebui să ținem cont de faptul că tot ceea ce există este doar „eul” nostru, și că orice externalitate, de fapt, este doar în interiorul nostru. Totul este o imagine pe care ne-o imaginăm, la un anumit moment în timp. Deși ni se dă, de asemenea, o șansă de a realiza și simți că o altă abordare a acestei probleme este totuși posibilă. În lucrarea sa „Prefata la Cartea Zohar” (punctul 34), Baal HaSulam scrie: … Chiar dacă vedem totul ca fiind de fapt în fața noastră, fiecare persoană rezonabilă știe sigur că tot ceea ce vedem este doar în creierele noastre . Astfel sunt sufletele: Desi văd toate imaginile în Dăruitor, ele totuși nu au nici o îndoială că toate acestea sunt doar în interiorul lor, și deloc în Dăruitor.

O altă întrebare este de ce fel de nivel de „simț” avem nevoie pentru asta? Desigur, nu e așa de ușor și nu este disponibil pentru toată lumea. Cu toate acestea, dacă am ajunge să cunoaștem opinia psihologilor și a fizicienilor cuantici, am descoperi că înțelegerea lor despre realitate este foarte asemănătoare. Baal HaSulam a respectat foarte mult psihologia materialistă, deoarece este construită pe simțul empiric: „O persoană poate fi condusă numai de ceea ce se vede.” Psihologii sunt încă parțial confunzi cu ipoteza lor, în timp ce fizicienii vorbesc despre aceste lucruri foarte serios: totul este într-o persoană.

Deci, trebuie să depășim un decalaj în percepția noastră. Dacă vom aplica în mod constant efort, nu fizic, ci mai degrabă pe plan intern, în scopul de a conecta aceste două părți, interne și externe, împreună, vom obtine Lumina reformatoare și vom corecta vasele noastre corupte. Vasul este deteriorat doar în interiorul percepției noastre, nicăieri în altă parte. Acesta împarte întreaga imagine si-mi prezinta unele vase ale mele ca fiind în afara, și o altă parte ca fiind în interior. Toate acestea sunt numai în percepția noastră.

În scopul de a obține o înțelegere corectă a celor de mai sus, citim articole și scrisori scrise de Cabalisti. Dacă încercăm să-i înțelegem din acest punct de vedere, ei nu sunt ceea ce ne par nouă în abordarea psihologică ordinară. Ei deschid o profunzime și o claritate mult mai mari, și vom simți ceea ce cabaliștii au avut în minte. Pentru că ei văd lumea ca o entitate completă, unită, pentru ei este concentrată în punctul de unitate pe care o persoană trebuie să-l atingă. Ei nu au nici o întrebare despre nevoia de a ne reuni într-un singur grup, nici de ce „picatura de unitate” trebuie să fie scopul tuturor.

Deci, împreună cu noi acum, în anumite părți ale omenirii sunt cei care aspiră să se unească. Dacă toți ne gândim la asta și dorim să dezvăluim unitatea, se va întâmpla. În principiu, este suficient pentru asta să fie zece oameni, iar noi suntem mult mai mulți.

Și din nou, unitatea noastră trebuie să fie construită pe baza egalității. Se spune: „Sa iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Egalitatea ne va permite să formăm un centru al unității, punctul central al lui Malchut.

Din Convenția Unității din Nord 20/09/12, Lecția 2

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Aceste congrese par că ne-au deschis o nouă uşă şi tot ceea ce facem pare fără gust de aici, ca şi cum am pierdut toată savoarea anterioară.

Răspuns: Atunci de ce nu aţi cerut asta?! Spuneţi constant: „Noi! Noi!”, atunci de ce nu cereţi împreună?

Întrebare: Simt că asta este o nouă stare în care nu ştiu cum să cer. Este ca şi cum am atins ceva, dar nu l-am procesat îndeajuns pentru a-l realiza pe deplin.

Răspuns: Nu ţi se spune să îţi faci cererea în cuvinte elaborate frumos. Un taţă înţelege un strigăt simplu.

Întrebare: Atunci, de ce nu am cerut?

Răspuns: Pentru că nu vă puteţi uni şi sprijini unul pe altul. Încă există diferite calcule care vă controlează: ruşinea, lipsa dispoziţiei; pe scurt, nu este o hotărâre desivă încă, când pur şi simplu pătrunzi fără niciun calcul.

Întrebare: De unde vine ruşinea care nu mă lasă să pătrund? Vorbim atât de mult de apropiere şi unitate, dar ştiu că încă sunt lacăte în inima mea, limitări care dictează ce este permis şi ce este interzis.

Răspuns: Asta pentru că Creatorul este încă departe de voi; pe moment nu simţiţi că El este aproape. Trebuie să încercaţi din greu să vi-L imaginaţi în forma unităţii grupului, ceea ce de fapt am început în această săptămână. „Creatorul” este esenţa a ceea ce apare din unitatea noastră. La asta trebuie să ne rugăm şi spre asta trebuie să ne întoarcem.

În orice caz, avem nevoie de un strigăt, o rugăciune, o cerere, care este liberă de orice calcul. Dacă nu puteţi ajunge la asta, înseamnă că sunteţi încă departe de Creator sau Creatorul este departe de voi.

Dar toate plângerile sunt şi ele justificate şi sunt folositoare. Cu cât vă plângeţi mai mult, cu atât mai bine. Asta vă va duce la calculul corect şi precis.

Cred că de data asta am făcut un pas mare înainte. Nu este doar un pas; am păşit de fapt înăuntru şi ne-am adâncit în calirficări, deschizându-ne larg inimile, cu toate că nu i-am răzuit pieliţa cu o „perie de fier”. Este cu adevărat o clarificare bună: am început să simţim cum este de fapt această unitate, cum descoperim AHP-ul celui superior, un nivel mai înalt, cum ne identificăm cu el, cum aderăm cu toţi la el pentru a ne ridică în sus şi care este relaţia pe care o avem cu el.

Am trecut prin multe lucruri care se referă la conexiune şi unitate şi, cu toate că pare foarte sublime, distante şi abstracte, vom ajunge gradual să le simţim. Apoi ne va fi mai uşor să ne întoarcem către ele şi să le realizăm.

Întrebare: Care ar trebui să fie cererea corectă?

Răspuns: „Deschide uşa pentru noi!”

Şi asta la momentul în care simţiţi că toate drumurile sunt blocate, că toate porţile sunt blocate, că aţi ajuns la disperare. Aceasta este a 50-a poartă, starea dorită despre care am vorbit şi am citit atât. Acum simţiţi în practică şi lipseşte numai rugăciunea colectivă, presiunea, persistenţa. Încercaţi, faceţi un efort, va veni… Sunt foarte bucuros de stările prin care am trecut.

Din lecţia nr 4 congres Roma 9/21/12,

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tocmai s-a terminat un congres foarte puternic; ne simţim obosiţi, indiferenţi, adormiţi, ca şi cum un nor gros ne cuprinde şi ne transformă în oameni bătrâni, pesimişti.

Creatorul ne-a luat dorinţa egoistă, combustibilul care ne împingea. Înainte, ardeam de dorinţă; ne străduiam să obţinem recompensele spirituale şi eram gata să luptăm să obţinem spiritualitatea. Fiecare dintre noi s-a considerat un erou, cu toate că ne-am simţit ca „superman” numai pentru că egoismul nostru a fost „fierbinte” şi ne-a împins înainte către realizări noi.

Creatorul vrea să ne ajute; astfel, El ne-a luat egoismul pentru ca noi să îl înlocuim cu o altă putere. Acum, în loc să fim împinşi din spate, suntem inspiraţi de măreţia scopului şi tractaţi înainte de el.

Acum, avem cu adevărat o oportunitate să avansăm, dar în loc de asta ne plângem că nu avem nicio dorinţă şi energie pentru asta. Vă amintiţi cât de „fierbinte” şi uriaşă era dorinţa voastră? Totuşi, nu a fost a voastră; v-a fost dată de Sus. Aţi fost pur şi simplu împinşi de Sus şi, ca rezultat, aduşi la un grup de Cabalişti.

În acest timp, dorinţa voastră a dispărut şi vă gândiţi că este mai bine să părăsiţi grupul şi să terminaţi cu Cabala, deoarece nu vă mai atrage. Credeţi că dacă nu vi se mai pare atrăgătoarea, înseamnă că este ceva greşit cu Cabala? Toată lumea judecă în măsura propriei corupţii. Este evident că, fără motivaţie, omul nu poate avansa. Nici maşinile nu pot lucra fără combustibil.

Omul trebuie să se întoarcă către grup, cărţi şi studiu; ar trebui să ceară ajutor de la ele! Cere-i Creatorului!

Dacă nu ai puterea pentru o asemenea cerere, înseamnă că experimentezi deficienţa forţei generale, adică garanţia reciprocă. Dacă există prieteni de ai tăi, care şi-au pierdut „forţa vieţii”, ar trebui ca măcar să plângi pentru ei; este ca şi cum ai fi la funeraliile lor; să murmuri despre minunaţi prieteni pe care i-ai pierdut! Uită-te la pietrele grele de mormânt care stau pe piepturile lor, adică inimile de piatră de care ei nu pot să se debaraseze.

La un anumit moment, străluceau de dorinţă, dar acum noi putem doar plânge pentru ei. Curând, şi tu vei câdea într-un asemena abis. Totuşi, dacă suntem gata să ne ajutăm unul pe altul înainte ca asta să se întâmple, vom fi capabili să ne ridicăm din orice cădere. Nu numai că vom fi în stare să ne depăşim indiferenţa, dar ne vom descurca şi cu ura reală care ar trebui să apară între noi.

Numai puterea grupului poate iniţia o dorinţă din „aerul subţire”. În acest moment, nu avem acest tip de dorinţă şi nici nu poate apărea de undeva. Totuşi, trebuie să „o aprindem” artificial, ca şi cum am începe o nouă afacere şi ne promovăm noile produse. Ar trebui să devină afacerea noastră spirituală comună; ca rezultat, va declanşa o nevoie atât de puternică, încât vom „arde” pur şi simplul de dorinţă. Iar sub această dorinţă poate fi chiar nimic!

Oamenii au aştepat toată noapte la uşile magazinelor să cumpere a cincea generaţie de iPhone. Învăţaţi cum să faceţi reclamă „produselor” creând nevoi artificiale. De fapt, scopul pe care îl căutăm pare şi el „artificial” egoismului nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Parerea mea este ca principalul si singurul rol al grupului, este de a creste importanta atributului daruirii. Multe articole vorbesc despre asta. Daca trebuie sa dobandesc acest atribut si sa tanjesc la el dar nu pot face asta pentru ca nu stiu despre acesta, atunci am nevoie de anumite surse exterioare care sa ma stimuleze in aceasta directie. Acesta este grupul.

Deci rolul grupului este de a creste atributul daruirii in mine, sau maretia Creatorului.

Pentru a-l descoperi pe Creator, trebuie sa pregatim un loc pentru revelarea Sa. Acum acest loc al conexiunii dintre noi este egoist deci Creatorul din ei este ascuns. De aceea in lumea noastra, in starea noastra, se numeste ascunderea Creatorului.

Pentru a-l revela pe El, noi trebuie sa cream intre noi atributele daruirii care sunt compatibile cu El. Locul revelarii Creatorului este reprezentat de conexiunile altruiste, atributele daruirii dintre noi. Ele sunt mai intai revelate in grup unde le putem dezvolta prin ridicarea treptata a atributului daruirii fiind astfel atrasi spre acesta.

Initial acest atribut este numit Shechina, adica locul revelarii locuitorului (Shochen in Ebraica). Radacina lumii Shechina (in Ebraica) inseamna un loc unde sa locuiasca (Mishkan) sau un vas.

Din Congresul de la Harkov “Unitate spre Inaltare” 18/08/2012, Workshop-ul 4

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot elucida egoismul în spiritualitate, dacă nu sunt încă acolo?

Rǎspuns: Tu clarifici proprietǎţile tale spirituale, chiar dacă nu eşti încă acolo, bazându-te pe conexiunea ta cu prietenii deoarece tu încerci sǎ îţi depǎşeşti egoismul și sǎ te asociezi cu ei prin garanţia reciprocǎ. Aspirația cuiva spre grupul în care toţi lucrează împreună și încearcă să se conecteze, este similarǎ cu stǎrile și dorințele pe care le vor experimenta în lumea superioară.

Aspir la aceasta ca un copil care îşi închipuie cǎ este adult. Acesta este modul în care el învață. Același lucru este valabil pentru noi atunci când începem o slujbă nouă. Noi folosim diverse modele pentru a ne educa și, prin urmare, să achiziționǎm treptat abilitățile de care avem nevoie pentru a ne îndeplini sarcinile la locul de muncǎ.

La fel funcţioneazǎ şi munca noastrǎ spiritualǎ. Nu știu ce este Lumina superioarǎ, sau ce stare înaltǎ urmeazǎ sǎ ating. Realitatea superioară este în afara noastrǎ şi noi nu o vedem cum se apropie. Cu toate acestea, numai în acest scop a fost creatǎ aceastǎ lume. Dorinţa comunǎ (generalǎ) a fost împărțitǎ în miliarde de părți, permițându-ne să lucrǎm cu ele, sǎ le colectǎm înapoi împreună și sǎ învǎţǎm cum să le ajustǎm   într-un mod care ne va permite în cele din urmă sǎ recunoaștem faptul că, pe de o parte, suntem în imposibilitatea de a strânge împreună piesele rupte pe cont propriu și, pe de altă parte, suntem dornici sǎ realizǎm acest lucru.

Apoi, ne dǎm seama nu doar cǎ nu suntem dispuşi sǎ lucrǎm cu asta, dar, în general, nici nu suntem capabili. Dar, în același timp, pe mǎsurǎ ce continuăm să acționǎm și să facem eforturi, vom începe sǎ simţim o dorință uriașă pentru a face ca totul sǎ devinǎ adevǎrat.

Dintr-o datǎ, aceste uriașe, diverse și de multe ori opuse stǎri ale noastre se adunǎ într-o singură bucată. Ele se contrazic una pe alta deoarece pe de-o parte trebuie sǎ creştem extraordinar egoismul nostru caracteristic şi pe de altǎ parte trebuie sǎ aspirǎm la Lumina pentru dǎruire.

Aceste stǎri sunt încă opuse și izolate una de alta. Lumina care le conectează împreună creeazǎ un vas spiritual (o dorinţǎ şi ecranul), nu a coborat încă la ele.

Până în prezent, nu există nici un ecran și nici nu există vreo legătură între Luminǎ și dorințǎ. Ele sunt încǎ separate una de alta. Aceastǎ opoziţie este simțitǎ în dorința noastră ca ceva foarte intens și contradictoriu, dar tot trebuie să aspirǎm spre a face ca totul sǎ se întâmple. Apoi, se va întâmpla.
Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/18/12 Lecţia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Egoismul este numit „ajutor împotriva mea”, pentru că imaginându-mi-l împotriva mea, chiar mă ajută, dar dacă îl asociez cu mine, atunci, desigur, este un dușman. Totul depinde de modul în care ne poziționǎm în raport cu egoismul.

Cum să nu uit că numai atunci când nu mă identific cu el, ci îl vǎd împotriva mea, egoismul ajută?

Acest lucru poate fi realizat doar prin intermediul mediului. O persoană nu va fi niciodată capabilǎ să se țină singurǎ în această stare. Ea se va identifica întotdeauna cu ego-ul și va cădea, dacǎ grupul, ca un magnet, nu o va ridica deasupra egoismului. Există două forțe: cea de sus -forța grupului și cea de jos – forţa egoismului.

În cazul în care grupul nu îmi poate trage „Eul” din egoism şi nu mi-l poate pǎstra în afara lui, atunci voi simţi egoismul împotriva mea. Dacă nu mă poate ridica, atunci voi cădea înapoi în egoism tot timpul, iar eu nu voi fi capabil să îmi amintitesc sǎ-l vǎd în afara mea.

Prin urmare, numai grupul poate avea grijă de acest lucru prin intermediul opiniilor sale, prin garanția reciprocă.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul de lucru nr.2

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→

n realitate, „nu existǎ nimeni în afarǎ de El” și Creatorul ar dori să se reveleze creaturii. Cu toate acestea, în cazul în care El se reveleazǎ pe Sine, creatura nu va fi capabilǎ sǎ devinǎ independentǎ. Ea se va”vinde” mereu Luminii şi nu va putea sǎ se separe de ea.

Acesta este motivul pentru care este imposibil să se anuleze înaintea Creatorului, înaintea Luminii, pentru că eu sunt un sclav absolut al plăcerii. Oamenii știu cǎ ei înșiși, și în această viață, suntem în mod constant controlaţi de Luminǎ.

Pentru acest motiv Creatorul este ascuns, dar grupul este deschis. Deci, putem începe să comunicǎm cu el și chiar sǎ ne ridicǎm deasupra egoismului nostru, ceea ce ar fi imposibil împreunǎ cu Creatorul. Și în orice altceva, totul este la fel.

Cu excepţia fiinţei umane, numai Creatorul existǎ: „nu existǎ nimeni în afarǎ de El.” Apoi, persoana descoperǎ cǎ nici nu existǎ. Este doar o singurǎ forţǎ superioarǎ care umple totul. Dar asta doar dupǎ ce persoana ajunge la acest lucru pe cont propriu.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Voi spuneti ca un grup bun, puternic poate rezolva orice problema din interiorul sau. Dac un om este amenintat cu moartea, noi nu il parasim si asta functioneaza uneori pentru noi. Insa, ce se poate face daca un om este amenintat cu moartea spirituala prin indepartarea de grup?

Raspuns: Avem liberul arbitru. Puteti veni la el, discuta cu el, sa il convingeti si sa il scuturati.

Aveti dreptul de a face asta pentru ca sunteti prieteni. Dar, trebuie sa va dea posibilitatea, de dragul trecutului.

Insa, daca vedeti ca este inutil, il lasati in pace. Timpul isi va face treaba, poate nu in aceasta viata, dar el se va intoarce data viitoare sa rezolve asta.

Din Congresul de la Harkov “Unitate spre Inaltare” 19/08/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→