Deşi noi existăm în spaţiul Lumii Infinitului, suntem în imposibilitatea de a percepe ceva din ea, cu excepţia unui punct negru, mic, care este conştient chiar şi de el însuşi. Acesta este modul în care Creatorul ne-a făcut. Şi apoi El a început să se restricţioneze pe Sine. Pe masura ce El însuşi se limitează, noi ne manifestăm tot mai mult.

Creatorul se ascunde pe El Însuşi de la 100 la zero procente, formand lumile Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, 125 de grade de restricţionare, de ascundere a Creatorului. În acest sens, creatura se revelează pe sine şi lumea sa mai mult si mai mult, de la zero la 100 la suta, iar acest lucru constituie gradele prin care creatura se manifestă din ce in ce mai mult, până când se găseşte în lumea noastră. Între timp, Creatorul este ascuns.

Acum, trebuie sa efectuam corecţia. Trebuie ca treptat, pas cu pas, sa dezvălui Creatorul, adică să-L descopar în mine însumi, astfel încât să nu fiu opus Lui, sa nu fie nici o barieră de separare intre noi, cuprinzand astfel toate calităţile Lui până când intra in mine, grad dupa grad.

Putem să descriem diferit: absorb în mine proprietăţile Creatorului, şi ele intră în interiorul punctului meu, Reshimo meu (gena informaţionala), din ce in ce mai mult.

Cel mai important este să aderam la definiţii precise. Noi existăm în acest acelasi spatiu, in acelasi loc, în aceleaşi condiţii. Din partea Creatorului, a Luminii superioare, nimic nu se schimba. Totul depinde doar de modul în care includem în noi înşine calităţile Lui – calitatile de dragoste şi daruire, de expansiune şi de conectare nelimitate, asa incat toate proprietăţile numite dragoste si daruire, care constituie natura Luminii, sa intre in noi. Apoi, vom simti starea in care existam cu adevarat.

Noi nu putem schimba nimic: Existam in acelasi loc, între aceleaşi forţe. Există un program care ne avanseaza spre dezvoltare sub influenţa unor presiuni mari pe care le simtim din exterior şi din interior. Dar putem adăuga la aceasta dezvoltarea proprie, să decidem că o dorim, si apoi sa ne dezvoltam rapid, frumos şi cu bucurie. Aceasta este intreaga diferenţa.

Nimeni nu ne-a cerut-o, nici la începutul , nici la sfârşitul procesului, nimeni nu ne-a luat în considerare, cu excepţia forţei mecanice care ne dezvolta. Într-adevăr, Creatorul nu are sentimente ca ale noastre, dupa cum se spune: „Legea este dată şi nu poate fi incalcata.” Dar noi, ca si creaturi senzuale şi fine, putem folosi această lege în mod eficient pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam rapid, frumos şi uşor.
Prin urmare, tot ce facem este sa dezvăluim o realitate perfectă – Lumea Infinitului, Creatorul, şi aceasta se întâmplă în special în generaţia noastră.

Din Lecţia 4 de la Convenţia Cabala din Toronto, 09/16/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum voi sti sigur ca m-am ridicat deasupra ratiunii?

Raspuns: A te ridica desupra ratiunii inseamna sa intri in ratiunea altuia.

Noi existam in Lumea Infinitatii. Eu sunt unul dintre cei multi. Ramanand centrat pe mine, eu exist in ratiunea mea: griji pentru mine, ganduri pentru mine, intr-o goana pentru binele meu personal. Asta este starea mea obisnuita. Subconstient si constient, ne gandim doar la asta.

Fara indoiala, copiii mei, sotia, rudele, prietenii, si poate chiar si natiunea si tara unde traiesc sunt parte a sferei mele. Asta este in functie de cat de mult depind de oamenii din jurul meu si in ce masura sunt subiectul influientei lor. In consecinta, le-am atribuit sinele meu propriu.

Ce inseamna ridicarea deasupra ratiunii? Inseamna ca ma mut in ratiune, dorintele pentru alte persoane, in loc sa fiu in mine insami. Sunt in totalitate la dispozitia lui sa a ei. Pentru mine, cealalta persoana este importanta, in timp ce eu, cel care executa, sunt urmatorul. Celalalt este ca un copil drag mie, in timp ce eu sunt mama lui sau a ei.

Asta implica ridicarea deasupra ratiunii. Cu alte cuvinte, este o schimbare de prioritati: Acum celalalt este mai important pentru mine decat eu insami, asa cum este un copil fata de mama sa. Acesta este un semn adevarat ca eu am reusit.

Din lectia 5 Conventia de Cabala de la Toronton, 9/17/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea se trezeşte. Mai mult, este trezită de către întuneric: Dorinţa egoistă nu mai primeşte împlinire şi simte că se găseşte într-o multi-criză. Mă căsătoresc şi divorţez. Am copii, dar ei nu mă respectă. Vreau să le dau o bună educaţie, dar rezultatele nu sunt aşa cum am crezut.

Vrea să mă bucur pur şi simplu de viaţa, dar în loc de asta devin deprimat, depresiv. Vreau să economisesc ceva bani, dar sunt lovit de viaţă şi sunt lăsat fără nimic. Mi-am petrecut viaţa economisind bani pentru pensie, iar aceştia au dispărut odată cu fondurile băncii. Caut pace în natură iar ea răspunde cu dezastre.

Ceea ce conteză în toate acestea este sentimentul că lumea este scufundată în întuneric: Nu mai este niciun motiv pentru o persoană să trăiască, niciun motiv să aibă copii… Programul dezvoltării este cu mâinile pe umanitate şi continuă să demonstreze mai clar absenţa împlinirii şi apariţia întunericului.

La fel se întâmplă şi cu noi, dar noi când întâmpinăm aceleaşi simptome găsim repede puncte de sprijin şi sărim peste aceaste stări. Iar asta pentru că avem metoda, ghidul de acţiune care ne ajută să înaintăm.

Totuşi, lumea nu are aşa ceva. Oamenii nu înţeleg întunericul care a venit peste ei, motivul şi scopul acestuia. În final, oriunde s-ar întoarce o persoană, nimic nu o va împlini, nimic nu o va face cu adevarat fericită.

În acest fel, lume se îndreaptă şi ea către o stare critică, când printr-o muncă grea oamenii vor trebui să accepte faptul că este timpul să îşi schimbe modul de viaţă. Altfel, acest întuneric nu va dispare pentru că este partea opusă a Luminii. Vorbeşte de Lumină, calitatea dăuririi, care se apropie de noi. Dar noi continuăm să ne simţim rău pe măsură ce se apropie, nu vrem dăruire, nu vrem să trăim în ea. Din contra, vrem să continuăm să ne satisfacem dorinţele egoiste.

Totuşi, nu există o altă soluţie. Vedem modul în care Natura se prezintă umanităţii: „Vă aduc calitatea dăruirii şi veţi suferi până când o veţi accepta ca cel mai bun lucru posibil”.

Cine va explica oamenilor ce se întâmplă? Noi o vom face. Trebuie să le explicăm esenţa acestor schimbări. Şi cu cât întârziem această explicaţie, cu atât mai mulţi oameni ne vor urî. Pentru că, pe de o parte, oamenii nu vor calitatea dăruirii dar, pe de altă parte ei vor simţi că avem soluţia la probleme şi că stăm în calea lor către bine. Trebuie să le explicăm: Ce se întâmplă în lume şi ce să facă cu întunericul care s-a abătut asupra lor.

Pâna acum, ne impunem în faţa lor cu mesajul nostru: „Uitaţi, putem explica evenimentele din lume. Este timpul să schimbăm direcţia; omul trebuie să se schimbe, nu lumea. Criza globală integrată nu este o criză. Din contra, calitatea dăruirii este aici”. Dar, pentru moment, ei nu ne aud.

Vor trece încă câteva luni, vom fi loviţi de alte câteva dezastre iar oamenii vor începe să asculte. Vor începe să înţeleagă cauza întunericului, neputinţei, confuziei şi inabilităţii de a controla lumea în maniera veche. De fapt, nimic nu mai merge, toate sistemele eşuează.

Iar din partea noastră, trebuie să grăbim circulaţia. Este ca o armată de farfurii zburătoare care stau deasupar Pământului, cu proiectoarele la putere maximă – aşa ne influenţează calitatea dăruirii. Şi numai atunci când devenim similari cu această calitate, vom vedea lumina, căldura, bucuria şi sperenţa pentru viitor, eternitatea şi perfecţiunea din ea.

Nu este uşor de explicat adevărul către lume. Trebuie să rescriem materialele, să le explicăm în diferite forme şi din diferite unghiuri. Este cu adevărat foarte dificil pentru oameni să comute percepţia lor, să o direcţioneze către o nouă cale.

Totuşi, acesta este un timp special. Generaţii de Cabalişti au visat la el, dar noi suntem cei care am meritat nu numai să trăim în acest timp, dar şi să înţelegem ce se întâmplă.

Foarte mulţi oameni experimentează criza din viaţa lor, un colaps interior, drame de familie sau abuzuri de droguri. Asta nu depinde de nivelul de prosperitate: Este, de asemenea, un dezastru sa ai 50 milione de dolari anual şi să fii lăsat cu 5, chiar dacă ne este dificil să ne imaginăm asta. Oamenii nu ştiu că loviturile au un scop – şi acest lucru este groaznic. O persoana poate supravietui la orice dacă ştie că se îndreaptă către un socp şi că suferinţa va primi răsplată şi se va transforma în câştig. Dar ce faci atunci când nimic nu străluceşte înainte?

Voi şi cum mine ştim de Gândul Creaţiei, de scopul lui şi de faptul că tot ceea ce este rău ne conduce către bine şi că este un dar de Sus. Sunt miliarde de oameni în lume care suferă fără niciun licăr de lumină în faţa lor. Iar noi trebuie să le explicăm că există un motiv şi o raţiune pentru ceea ce se întâmplă, de faptul că există o mare recompensă şi posibilitatea de a schimba fiecare lovitură într-o lovitură bună.

Este necesar să aducem aceşti  veşti lumii. Timpul a sosit. Chiar dacă oamenii sunt surzi datorită suferinţei şi nu vor să asculte (de fapt, din lovituri vine numai durere), totuşi, aşteptând momentul potrivit, este posibil să infiltrăm o picătură de explicaţii într-o persoană. Apoi faceţi-o din nou şi din nou. În acest fel, senzaţiiloe vor alterna cu informaţia. Trebuie să privim valurile care curg în lume şi să umplem intervalele dintre ele cu informaţii legate de cauza şi esenţa evenimentelor.

Apoi oamenii vor percepe fiecare nouă lovitură cu o mai mare înţelegere, până când înţelegerea va contrabalansa dezastrele şi le va aduce lor sentimentul cauzalităţii şi, mai tărziu, sentimentul beneficiului. În loc de durere, o persoană vă începe deodată să experimenteze uşurarea dorită, pentru că, acum este compensată. Dar atunci când sunt imediat recompensat pentru munca grea, nu simt efortul.

Atunci când rezultatul este vizibil, efortul este înregistrat ca un beneficiu nu ca o cheltuială, pentru că aduce profit. Mai mult, adaugă greutate şi savoare, deoarece m-au ajutat să îmi formeze o nevoie, un vas, apetitul din mine, care îmi permite să mă bucur de minunata masă.

Din lectia a treia  Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi simţim numai teritoriul unităţii noastre atunci când ne îngrijim de întreaga lume. Unitatea trebuie să aibă loc prin grija faţă de altul, în acelaşi mod cum soţii încep să se simtă părinţi prin grija faţă de copii lor.

De aceea noi avem nevoie să depunem eforturi în circulaţie reciprocă, corectă şi bine organizată. Producem interviuri,video clipuri, cântece şi alte materiale. Avem nevoie să creem un stoc tot mai mare de materiale pregătite, astfel încât să putem lua materialele necesare de acolo, să le traducem în limbi diferite şi să le punem în folosinţă.

Acest tip de preocupare faţă de lume ne va uni într-unul singur. Singura modalitate de a stabili conectarea între noi este dăruindu-le altora. Aceasta este legea spiritualităţii. Eu sunt incapabil să mă conectez, să mă mişc, dacă nu dau naştere dăruirii către cineva. Noi trebuie să lucrăm împreună la acest lucru şi să ne organizăm mai bine pe noi înşine.

Nu aşteptaţi iniţiativa de la centrul din Israel—acţionaţi independent. Avem propriile noastre probleme acum în Israel. Acesta devine un punct fierbinte în lume. Astfel, puneţi în practică propriile iniţiative, adaptate condiţiilor voastre.

La urma urmei, noi nu diseminăm Înţelepciunea Cabalei, ci cunoştinţele despre adevărata stare a lumii. Voi trebuie numai să învăţaţi prezentarea corectă şi să o îmbunătăţiţi continuu de-a lungul drumului. Numai circulaţia informaţiei ne va permite să ne dezvoltăm.

Principala direcţie de lucru este Internetul şi comunicarea cu oamenii de ştiinţă. Pe baza informaţiilor lor, vom merge sus la guvern şi jos până la oameni. Noi acţionăm ca o “idee pilot” care diseminează cunoştinţe esenţiale în societate şi pe Internet.

Diseminarea virtuală nu necesită investiţii enorme. Nu este necesară supra-pregătirea materialelor.  Principalul lucru este a duce ideile la oameni. Factorii cheie în aceste zile sunt simplicitatea şi accesibilitatea.  Oamenilor le place când sunt spuse într-un mod simplu şi modest. Să învăţăm acest lucru împreună. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Din lecţia a 4-a, Kabbalah Convention in Toronto, 9/16/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul impartasirii cunostintelor Cabala si sub ce forma ar trebui raspandita?

Raspuns: Exista o realitate pe care o percepem in dorinta noastra de a primi placere, pe care nu o putem dezvalui mai mult decat o simtim acum. De asemenea, exista o realitate pe care o putem intelege in dorinta noastra de a darui. Pentru a extinde dorinta noastra de a darui, putem dezvalui forta superioara, natura care este daruire completa. Putem obtine doar aceste doua calitati

Noi percepem lumea noastra in propria dorinta de a primi placere si ne putem dezvolta in ea. Dar esential este ca lumea e limitata de dorinta noastra egoista care absoarbe totul “in ea insasi”. In consecinta, ne gasim existand intr-un corp facut din carne si in mediul inconjurator.

In timp ce, dorinta de daruire, ne dezvaluie cele cinci lumi si forta superioara, unde ne simtim eterni si perfecti, ca forta superioara. Problema este ca, in dorinta noastra de a ne bucura, simtim o nevoie pentru lumea aceasta. In timp ce noi nu avem nevoie de dorinta de a darui, pentru lumea spirituala trebuie sa o dezvoltam. Altfel nu vom putea atinge lumea spirituala.

Intrebarea este,  cum pot eu dezvolta o nevoie pentru ceva ce nu vreau, simt sau inteleg, si pentru care nu am nici un gust? Nu am premise pentru aceasta; nu am gustat niciodata spiritualitatea. Spre ce sa tind?

Pot avansa spre ea prin intermediul problemelor si loviturilor. Dar atunci tot ce voi vrea sa fac este sa scap de lovituri, sa fug de ele, impingandu-ma de la spate. Si cum pot descoperi binele care ma asteapta in fata? Nu il pot vedea, simti sau gusta.

Totusi, nu avem de ales . Lovituri, suferinte, probleme, crize si falimente nu ne pot ajuta singure: Toate aceste impacte nu ne vor asista in atingerea spiritualitatii. Drept urmare, Baal HaSulam afirma ca ar trebui sa existe o o conditie preliminara pentru dezvaluirea spiritualitatii-diseminarea stiintei Kabbalah, care este mentionata ca “chemarea cornului lui Mesia”

Trebuie sa divulge lumii ca exista ceva bun, placut si care merita, care deschide totul inaintea ta. Ar trebui sa fie atat de atractiv incat chiar si daca nu simt nici o lipsa acum, voi realiza brusc ca imi lipseste o lume diferita- cea superioara.

Cum pot obtine dorinta pentru ea? Este posibil daca sunt impresionat de mediul care imi spune despre ea. Insemnand ca am nevoie de un mediu bun si mare care sa “imi spele creierul” intr-un asa fel incat sa imi doresc ceva ce acum nu vreau. Si putem vedea ca societatea este capabila sa o faca.

Prin urmare, totul depinde de mediu. Altfel, suferintele vor veni si ma vor bombarda cu lovituri – pana voi reusi sa dezvolt o dorinta de a disemina si voi incerca sa diseminez in orice situatie pentru a ajunge sa aspir la a merge mai departe. Prin virtutea acestei dorinte, voi fi capabil sa progresez spre calitatea daruirii, spre lumea spirituala si atunci, doar atunci, o voi obtine.

Totusi, diseminarea este o conditie indispensabila si obligatorie pentru obtinerea spiritualitatii. Sub ce forma ar trebui sa diseminam? Sub orice forma! Cum putem influenta o persoana? Prin toate simturile sale: Lasa-l sa fie impresionat, sa-si doreasca, sa implore sau sa se teama, orice il va face sa-si doreasca spiritualitate, cum se spune “Vreau”! Altfel, daca nu imi doresc sa avansez pe cont propriu, doar suferinte vor veni din urma, ceea ce nu este destul.

Ar trebui sa ne dorim spiritualitate noi insine si doar apoi o vom dezvalui. Acea dorinta trebuie sa fie completa si sa atinga o masura intreaga numita “Seah”. Si o pot primi doar din mediul inconjurator. In concluzie, ar trebui sa realizati cat de importanta este circulatia!
Din  New York lecture #2, 9/12/11

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îşi formează un om în interior calitatea de dăruire?

Răspuns: Nu există Creator fără creatură. Creatorul este adevărata calitate de dăruire pe care noi o formăm. Dacă nu o formăm, Creatorul nu există.

Atunci, ce există? Există esenţa Lui inaccesibilă, Aţmoto, rădăcina originară la tot, care nu are absolut nicio legătură cu noi. Noi îl formăm şi îl construim pe Creator depunând eforturi şi producând calitatea de dăruire. Noi generăm această calitate prin munca comună dintre noi. Dacă noi o vom actualiza şi îi vom da naştere, aceasta va fi ceea ce se cheamă „Creator”

Parţuf-ul spiritual pe care îl construim în relaţiile dintre noi este dorinţa noastră de primire pe care noi am restricţionat-o şi am umplut-o cu Lumina Reflectată, dorinţa de dăruire, şi împreună cu ea, a fost revelată în interior calitatea dăruirii numită „Creatorul”.

Cu alte cuvinte, „Creatorul” este Lumina de NRNHY pe care o revelăm în vasele corectate să dăruiască. În realitate, „Creatorul” este Lumina obişnuită de NRNHY pe care o obţinem în final. Baal HaSulam scrie că Lumina generală de NRNHY care umple Malhut al Lumii de Infinit este numită „Creatorul” şi că porţiile mai mici de la etapele intermediare sunt grade ale obţinerii Lui.

Creatorul nu este o persoană; El nu are caracteristici individuale sau imagine. De aceea tu nu poţi să te întorci la El pentru că tu eşti acela care Îl construieşti. Creatorul nu are formă – tu eşti acela care trebuie să I dai formă. Peste dorinţa ta de primire tu pui dorinţa corespunzătoare de dăruire şi asta înseamnă că tu L-ai construit pe Creator. Nu există nicio altă cale.

Dacă tu crezi că Creatorul are formă înainte ca tu să i-o construieşti asta înseamnă că te închini la o anume imagine, la un idol. Acesta este înţelesul la „muncă străină” sau închinător la idoli.

Acestea sunt principiile unei atitudini corecte faţă de natură. De aceea tu nu poţi să pictezi diverse imagini sau să ţi-l asemuieşti ţie. Aceasta a fost prima descoperire a lui Avraam când „a spart idolii” însemnând că a realizat că el este acela care formează calitatea de dăruire. Şi până atunci, acolo există doar o anumită rădăcină originară pe care noi nu o putem imagina în niciun fel.

De la Lecţia pregătitoare pentru Convenţia de la Toronto 9/16/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este sa daruiesti?

Raspuns: Nu putem intreba despre senzatii, deoarece, daca eu simt ceva, simt. Si orice nu simt – nu sunt capabil inca sa simt. Si de aceea nu exista raspuns la intrebarea: “Cum este sa simti ceva ce eu nu simt?”

In lumea noastra  putem intreba asa ceva, in speranta de a primi un indiciu a ceva similar, care ne este deja familiar. Insa este lipsit de sens sa intrebi despre o senzatie pe care nu am avut-o sub nici o forma si nu am nimic cu care sa o asociez. Cu ce sa o compar, cum sa o definesc? Cu nimic.

L-am intrebat pe Rabash, profesorul meu, acest lucru. El a spus urmatoarele:” Primul grad spiritual este Lumina, in locul minusculei scantei care a creat aceasta intreaga lume, tot ce exista in ea, toata placerea care umple intreaga materie a naturii nenimate, vegetale si animale, in intreaga perioada de existenta a realitatii, de-a lungul tuturor generatiilor.”

Asta poate fi spus intr-un mod mai simplu. Exista sapte miliarde de oameni in lume. Toata placerea lor adunata la un loc este o scanteie minuscula, in comparatie cu Lumina pe care o obtii la primul grad spiritual.

Insa asta este din punct de vedere calitativ, nu cantitativ. Percepi eternitatea si perfectiunea in aceasta realizare si abia apoi esti capabil sa le evaluezi. Si toate astea se intampla in concordanta cu dorintele pe care le-ai pregatit.

Intrebare: Cum poti primi toata aceasta Lumina fara sa “explodezi”?

Raspuns: Nu “explodezi”, deoarece pregatesti dorinta, dinainte. Dorinta trebuie sa preceada Lumina. Este o intrebare corecta. Daca as incerca acum sa consum toata aceasta Lumina enorma, chiar ar trebui sa “imi adunati bucatile de pe perete”, ca si cum ar fi fost o explozie atomica. Insa asta se intampla cand primim in dorintele egoiste, care absorb totul in ele.

Insa, cand ies din ego-ul meu in dorintele altruiste, obtin un vas nelimitat si Lumina , pur si simplu, trece prin mine spre ceilalti. Umplu dorintele altora in masura in care le conectez la mine si Lumina trece prin mine fara sa se opreasca. De aceea ma bucur si nu am nici o problema cu asta. De altfel, eu nu detin Lumina, ea trece prin mine si merge mai departe. Lumina nu se poate opri nici macar un moment; in secunda in care se opreste, dispare.

De aceea, metoda receptiei Luminii este numita “intelepciunea Cabalei”, o stiinta despre primire. Asta, deoarece poti sa primesti Lumina doar cu conditia de a o transfera catre ceilalti. Dupa aceea, nu mai esti limitat si ramai etern si perfect.

Asadar, este imposibil sa primesti Lumina in mod egoist. Cand o abordezi in mod egoist, simti un intuneric si mai profund.

Din lectia pregatitoare, Conventia de Cabala din Toronto, 16.09.2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să descoprim un loc în inimă şi în minte de preocupare reală. Toate celelalte preocupări trebuie să devină obligatorii pentru mine. Trăiesc în această lume şi tind către noţiunile ei de necesitate, dar preocuparea mea adevărată şi sfântă este despre ceva ce este cu adevărat important. Până la urmă sunt om şi vreau să acumulez ceva. Ceva ce este preţios pentru viaţa mea, peste bani şi problemele zilnice. Acesta este un lucru la care trebuie să-i atribui de departe o importanţă mai mare decât la toate celelalte schimbări şi zvârcoliri ale vieţii.

Pot să muncesc, să fac cumpărături, să am evenimente plăcute şi neplăcute. Nu are importanţă ce fac, atâta timp cât în inima şi în mintea mea este un loc unde eu vreau să urc. Şi dacă există un astfel de loc, trebuie să mă conectez cu prietenii la această preocupare inevitabilă. Când ne gândim la ea şi ne susţinem unul pe celălalt, aceasta înseamnă un grup. Fiecare este preocupat ca ceilalţi să aibă aceleaşi gânduri, aceleaşi griji. Eu vreau ca ei să aibă grijă de cel mai important lucru şi atunci o să am şi eu grijă.

Grija noastră reciprocă este să construim un vas spiritual, dorinţa corectă de a ridica o rugăciune pentru corectare. Când se adună destulă intensitate cantitativ şi calitativ, atunci în această reţea care s-a strâns între noi, noi vom descoperi ceea ce vrem să obţinem – realitatea superioară – şi acumularea de putere, sănătate, securitate şi prosperitate…

Într-adevăr, azi naţiunea Israel se bazează mai mult pe un miracol decât pe o fundaţie fermă. Şi în tot acest timp avem un vas special, mulţumită căruia putem alunga greutăţile şi necazurile şi duşmanii. Noi şi numai noi avem cheia către succesul unei vieţi mai bune pentru toţi. Doar din acest motiv întreaga lume şi vecinii noştri nu ne lasă în pace.

Ne-a fost dată o oportunitate şi doar dacă noi obţinem garanţia reciprocă unitatea noastră va deveni un centru global al binelui. Aşa că haideţi să facem împreună să se întâmple având grijă cu bucurie unii de alţii.

Din Lecţia unu de la Convenţia de la Ahziv 9/1/2011

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este un timp mare pentru noi sa cream prima noastra versiune a „declaratiei de intentii”. Vom coopta diferiti oameni de stiinta care sa lucreze la ea si sa explice umanitatii necazurile curente si corectia.

Cand vorbeam despre criza, in urma cu cinci, sapte ani in urma, nimeni nu era de acord cu mine. Chiar si de curand, oamenii au ras de „speculatiile” de acest gen. Cu un an in urma „s-a decis” ca a fost depasita criza, insa foarte curand, a devenit clar ca nu acesta era adevarul. Colapsul continua si chiar SUA incepe sa se scufunde.

De aceea, noi trebuie sa pregatim o declaratie clara a viziunii noastre asupra lumii, sa aratam ca esenta necazurilor este egoismul uman, si ca tratamentul este unitatea si garantia mutuala. Natura ne forteaza sa fim impreuna intr-o singura dorinta dupa cum se manifesta si ea in realitatea integrata actuala.

Noi trebuie sa explicam clar celorlalti, pasii nostri pe aceasta cale. Noi construim o societate prospera incepand cu aceasta organizatie mica, si care se extinde din ce in ce mai mult, transformandu-se intr-o uniune gigantica, mondiala, una foarte diversa, dar foarte unita. In acest fel ne vom trata pe noi insine de necazurile noastre.

Cer la toti prietenii nostri: daca aveti pregatiri speciale sau idei, daca sunteti capabili sa exprimati acest mesaj in scris, video clipuri, cantece, arta, si altele, va rog sa ne trimiteti ceea ce lucrati pentru ca astfel sa putem folosi forta unitatii garantiei mutuale pentru a crea metoda.

In afara de dragostea noastra pentru umanitate, noi trebuie sa incercam prin toate puterile noastre  sa le prezentam remediul inainte ca sa izbucneasca necazurile. Fiecare din noi trebuie sa lucreze din greu ca sa ajute lumea sa inteleaga ce se intampla.

Din partea a treia de la Conventia din Germania 8/6/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Am finalizat un congres foarte constructiv, care a fost bun in adevaratul sens al cuvantului. Anumite congrese decurg intr-o atmosera foarte calda si frumoasa, lasand in urma o caldura, ca o urma fierbinte. Insa la acest congres am creat ceva mai mult. A fost o adunare de oameni care au simtit Lumina si caldura reciproca. Vor mai avea loc desigur alte congrese ca acesta si vom lucra pana la urmatorul, si vom vedea cat de multe se vor schimba.   

Insa daca vrem cu adevarat sa avansam, atunci va trebui sa cautam urmatoarele, o stare mai buna in loc doar sa incercam sa pastram aeasta caldura, acest nivel, aceasta senzatie si atingere. Nu ne putem uita inapoi. Am face asemeni sotiei lui Lot care s-a intors si s-a transformat intr-un stalp de sare. Nu putem lua un exemplu din trecut. Trebuie sa ne uitam in fata. Sper ca voi si eu vom face doar asta.

Sunt sigur ca acest vas spiritual Kli creste in fiecare dintre noi. Simt asta. Insa aceste vase trebuie inca sa se uneasca si sa ajunga la acea conexiune necesara dintre noi astfel incat sa se afle la minim, nivelul 125, asfel incat ele vor fi ca unul, adica sa ne unim la nivelul 125. Asta ne lipseste inca, insa suntem aproape si cu siguranta il vom atinge.

Prin urmare, chiar daca suntem la rascruce, trebuie sa intelegem ca tot ce exista in lumea noastra- in coordonatele timpului, spatiului, si actiunii- exista pentru a ne duce catre scop. Prin urmare, trebuie sa intelegem ca toate acest conditii ne sunt necesare pentru a deveni mai apropiati. Si daca adaugam unitatea si garantia reciproca la toate aceste conditii, atunci aceste conditii vor fi suficiente. Asta este ce imi doresc pentru voi.

In lectia 7 a  Congresului de la Moscova 6/12/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→