Noi trebuie totdeauna să ştim un singur lucru: că există o singură cauză, o singură forţă care ne influenţează şi ne guvernează. Are un început şi are un sfârşit, şi acolo este un proces prin care suntem avansaţi. Nimeni nu-l poate influenţa, nimeni nu-l poate bulversa sau schimba. Această forţă este absolută.

Noi putem doar să ne schimbăm pe noi înşine pentru ca astfel să-i percepem influenţa mai bine şi într-un mod mai plăcut ceea ce înseamnă, de asemenea, o apropiere de această forţă. Rezultă că, astfel, noi ne identificm cu ea şi devenim ca ea, vom înţelege şi vom simţi şi vom acţiona împreună cu ea, în armonie şi în echivalenţă de formă, ceea ce noi numim „alipire”.

În acest caz, suntem pregătiţi să acceptăm tot ceea ce ne propune şi să le întâmpinăm cu sentimentele corecte, în parteneriat complet, acţionând la unison cu ea. Există o singură guvernare. Nu există nimic altceva care ne poate fi rădăcină.

Din Lecţia 6 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aici există o soluţie uşoară: începeţi să diseminaţi! În timp ce eşti angajat în diseminare uiţi de tine. Chiar şi oamenii care nu sunt conectaţi unii cu alţii încep să stabilească un contact. Cu cât generezi mai multă cunoaştere despre unitate în lume, cu atât mai mult avansezi. Uită despre tot ce ţi se întâmplă personal, în afară de nevoile zilnice, şi restul îndreaptă spre afară – asta va preveni fricţiunile şi discordia dintre voi.

Asta presupune să vă devotaţi pe voi înşivă problemei ca aceia care se dedică unui copil bolnav, să uitaţi de voi înşivă. Atenţia acelora nu mai este spre exterior şi de aceea spre copil se concentrează toate eforturile lor. Această problemă comună îi uneşte. Aşa că, începeţi să aveţi grijă de „copilul vostru bolnav”, lumea.

Asta va răcori pasiunile dintre voi. Este inutil să se restabilească relaţiile voastre directe. Îndreptaţi totul spre afară, scufundaţi-vă voi înşivă în munca practică, iar apoi, veţi vedea cum încet se organizează lucrurile şi în interior. Grija la problemele interne ale grupului va funcţiona numai dacă este necesară muncii pentru lumea de afară. Numai atunci voi veţi aranja pe toţi şi pe toate. Lăsaţi numai nevoia de diseminare exterioară să definească cine suntem noi şi ce facem. Astfel, noi vom lucra într-adevăr pentru dăruire.

Luaţi exemplu de la Bina. Jumătatea superioară are ca scop dăruirea pentru Creator, iar parte de jos, are ca scop dăruirea către lume, iar pentru ea însăşi, rămâne în mijloc treimea de Tiferet, adică decizia de a se divide pe sine în două părţi. Deci, în acest fel trebuie să se perceapă pe sine fiecare în parte şi fiecare grup.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Niciun om nu s-a născut fără motiv şi, desigur, niciun om nu a primit trezirea spirituală pentru propriile scopuri. În lumea spirituală nu este considerat un om, ci întregul sistem.

De aceea fiecare om trebuie totdeauna să se întrebe pe sine: ”cum pot eu să ajut la fixarea interacţiunii comune? Cum să transmit trezirea mea prietenilor? Cum să particip la căutarea programului comun pentru a-L dezvălui pe Creator între noi? Cum ne conectează El?”

La sfârşit, vom descoperi că suntem într-un singur sistem, într-o singura conectare, o singură funcţie, iar forţa superioară există în interiorul nostru în mod egal în toate condiţiile. Apoi, vom atinge o stare sănătoasă şi perfectă a lumii. Împreună, ne vom uni cu această forţă specifică fiindcă ea ne implică egal şi simultan.

Defectele care sunt descoprite în vieţile noastre sunt defectele programului universului care trebuie acum să se manifeste. Descoperim răul, durerea, confuzia şi dezordinea în întunericul care o acoperă. Acest lucru ne permite să punem un diagnostic corect, ca şi doctorul care diagnostighează o boală. Creatorul dezvăluie simptomele în faţa noastră prin dezastre şi probleme.

Aşa că, haideţi să avem destulă judecată şi simţire, destulă pregătire şi în special suport reciproc să recunoaştem esenţa acestor evenimente. Cand simt durere, când simt supărare pe cineva şi nu vreau să-l vad, când mă justific eu însumi, dovedindu-mi că am dreptate şi toţi ceilalţi greşesc, atunci trebuie să înţeleg că sunt confuz în aceleaşi dorinţe şi gânduri care nu sunt, încă, corectate pentru conexiunea cu sistemul comun.

Nu trebuie să fug de ele. Trebuie să lucrez cu ele în mod adecvat, până când creez o atitudine complet corectată faţă de alţii, începând cu prietenii apropiaţi şi cu rudele şi terminând cu oamenii pe care îi urăsc cel mai mult, aceia care sunt distanţi şi opuşi mie.

Aşa cum e scris: „iubirea acoperă toate greselile”. Strigăm „iubeşe-ţi aproapele” nu fiindcă suntem inimi iubitore. Iubirea adevărată este incluziunea reciprocă între noi, fără nicio diferenţă, cu scopul alăturării la forţa care ne activează, programul care trebuie să reveleze între noi este o formă analogă afară din timp şi spaţiu, care ne conectează pe toţi într-unul singur. Trebuie sa folosim toate metodele disponibile pentru a explica lumii acest lucru. Aceasta este munca noastră în şi în afara congreselor.

Eu sper că vom fi mai mult uniţi în timpul lecţiilor. Recomand din inimă citirea blogului indiferent de repetări. Acolo, eu transmit opiniile multor oameni de ştiinţă şi profesionalişti, şi asta face treaba. Ne permite să ne conectăm la lume. Avem nevoie de asta.

Astăzi noi trebuie să simţim dorinţele şi durerea lumii, părerile şi ceea ce simt despre criză şi să le folosim totdeauna pentru pentru căutarea unor explicaţii, influenţe şi încet, să îndulcim suferinţa lumii, fără să-i sedăm, ci în schimb, să le arătăm felul corect în care să-şi privească problemele. Această muncă va cere mult timp şi noi trebuie să o facem.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Corpul nostru este compus din diferite părţi care sunt făcute şi operate în mod diferit. Dacă ne uităm la ele în mod individual, este dificil să înţelegem cum sunt conectate una cu alta inima, rinichii, plămânii, ficatul, creierul, cele cinci simţuri, memoria şi tractul digestiv.

Sunt complet diferite, iar principalul lucru este programul comun care le contectează într-un întreg şi stabileşte viteza şi funcţionarea fiecărei părţi, stabileşte conexiunea corectă dintre ele şi le permite să lucreze împreună într-o singură armonie.

Programul care combină toate părţile corpului se numeşte viaţă. El crează nivelul superior – conştiinţa noastră umană.

Trebuie să interacţionăm unul cu celălalt conform aceluiaşi principiu. Există grupuri diferite şi oameni diferiţi, iar în timp ce fiecare persoană îşi păstrează caracteristicile, interconexiunea trebuie să aibă loc deasupra individualităţii noastre. Vrem să descoperim programul universal care ne uneşte pe toţi într-un întreg. În acest fel vom descoperi Lumina Infinitului care ne sprijină şi ne conectează. Percepţia acestui program este revelarea Creatorului.

În afară de corpul nostru animal, noi simţim că mai există o persoană care trăieşte în noi – un nivel mai înalt. În acelaşi fel, atunci când ne unim unul cu celălalt, descoperim programul interconexiunii noastre, adică revelarea Creatorului creaturii.

Şi chiar dacă primim un impuls puternic către aceasta în timpul congreselor, putem face o muncă enormă de unitate în grup şi între grupuri în timpul pauzelor dintre congrese, pentru a aduce lumii acest mesaj, acest exemplu. De fapt, lumea începe deja să exeperimenteze această nevoie de a înţelege situaţia curentă.

Creatorul devine revelat între noi în întuneric. Îl foloseşte pentru a ne arăta faptul că ne lipseşte şi astfel noi să ne direcţionăm către El. Nu ne putem corecta altfel vieţile. El evocă acest lucru în noi prin criză şi sentimentul neputinţei, prin diferite senzaţii neplăcute. Altfel, cum am putea noi, egoişti, să aspirăm către El? Nu am putea fi în stare să îl descoperim în mod artificial, fără a avea nevoie cu adevărat de El.

Zi după zi, lumea devine mai adâncită în întuneric şi confuzie, pierzându-şi speranţa şi puterea şi pierzându-şi orientarea chiar şi în activităţile lumeşti. Asta devine reflectat în viaţa oamenilor obişnuiţi, făcând ca senzaţia de lipsă să se maturizeze în ei. La început, aceştia nu ştiu exact ceea ce le lipseşte, dar apoi realizează că au nevoie de încredere în ziua de mâine, de speranţă pentru viitor, de o garanţie a lucrurilor de care au nevoie în viaţa cea de toate zilele.

Acestea nu sunt revelaţii filozofice sau dezvoltări intelectuale teoretice. Acestea nu sunt lucruri care ne devin revelate nouă, oamenilor cu punctul în inimă, deasupra vieţii noastre obişnuite. Avem o căutare specială, una proprie Galgalta ve-Eynaim, vaselor de dăruire, acelea care vor să penetreze esenţa programului care ne conectează, care vor să simtă reţeau interconexiunilor noastre şi care vor să obţină legile care operează asupra noastră. Dar nu toată lumea aspiră către asta.

O persoană obişnuită are nevoie doar de înţelegerea că participă în proces datorită nevoii sale pentru hrană, pentru a-şi educa copiii, pentru a avea o pensie, sănătate şi siguranţă, şi pentru a-şi plăti facturile… În acest fel devine ea inclusă în marele program, în mod diferit faţă de noi. El are nevoie de lucrurile simple, familiare: să îşi facă o viaţă, să aibă un televizor în casă, să viziteze siteuri familiare, să aibă şi să crească copiii….

Aceşti oameni vor continua să trăiască exact în acelaşi mod în stadiul spiritual al dezvoltării lor, dar cu intenţia de a participa la afacerea comună împreunaă cu toată lumea. Altfel, ei nu vor fi în stare să îşi furnizeze aceste lucruri. Celulele din organism operează în acelaşi mod, primind programul de la creier.

Trebuie să le explicăm oamenilor ce se întâmplă şi să îi învăţăm specificaţiile comportamentului în noua lume, în timp ce se dezvoltă şi studiază printre noi. Practic, aceasta este realizarea sufletului.

Din lecţia a şaptea de la  congresul din Toronto  9/18/11

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→

Deşi noi existăm în spaţiul Lumii Infinitului, suntem în imposibilitatea de a percepe ceva din ea, cu excepţia unui punct negru, mic, care este conştient chiar şi de el însuşi. Acesta este modul în care Creatorul ne-a făcut. Şi apoi El a început să se restricţioneze pe Sine. Pe masura ce El însuşi se limitează, noi ne manifestăm tot mai mult.

Creatorul se ascunde pe El Însuşi de la 100 la zero procente, formand lumile Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, 125 de grade de restricţionare, de ascundere a Creatorului. În acest sens, creatura se revelează pe sine şi lumea sa mai mult si mai mult, de la zero la 100 la suta, iar acest lucru constituie gradele prin care creatura se manifestă din ce in ce mai mult, până când se găseşte în lumea noastră. Între timp, Creatorul este ascuns.

Acum, trebuie sa efectuam corecţia. Trebuie ca treptat, pas cu pas, sa dezvălui Creatorul, adică să-L descopar în mine însumi, astfel încât să nu fiu opus Lui, sa nu fie nici o barieră de separare intre noi, cuprinzand astfel toate calităţile Lui până când intra in mine, grad dupa grad.

Putem să descriem diferit: absorb în mine proprietăţile Creatorului, şi ele intră în interiorul punctului meu, Reshimo meu (gena informaţionala), din ce in ce mai mult.

Cel mai important este să aderam la definiţii precise. Noi existăm în acest acelasi spatiu, in acelasi loc, în aceleaşi condiţii. Din partea Creatorului, a Luminii superioare, nimic nu se schimba. Totul depinde doar de modul în care includem în noi înşine calităţile Lui – calitatile de dragoste şi daruire, de expansiune şi de conectare nelimitate, asa incat toate proprietăţile numite dragoste si daruire, care constituie natura Luminii, sa intre in noi. Apoi, vom simti starea in care existam cu adevarat.

Noi nu putem schimba nimic: Existam in acelasi loc, între aceleaşi forţe. Există un program care ne avanseaza spre dezvoltare sub influenţa unor presiuni mari pe care le simtim din exterior şi din interior. Dar putem adăuga la aceasta dezvoltarea proprie, să decidem că o dorim, si apoi sa ne dezvoltam rapid, frumos şi cu bucurie. Aceasta este intreaga diferenţa.

Nimeni nu ne-a cerut-o, nici la începutul , nici la sfârşitul procesului, nimeni nu ne-a luat în considerare, cu excepţia forţei mecanice care ne dezvolta. Într-adevăr, Creatorul nu are sentimente ca ale noastre, dupa cum se spune: „Legea este dată şi nu poate fi incalcata.” Dar noi, ca si creaturi senzuale şi fine, putem folosi această lege în mod eficient pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam rapid, frumos şi uşor.
Prin urmare, tot ce facem este sa dezvăluim o realitate perfectă – Lumea Infinitului, Creatorul, şi aceasta se întâmplă în special în generaţia noastră.

Din Lecţia 4 de la Convenţia Cabala din Toronto, 09/16/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum voi sti sigur ca m-am ridicat deasupra ratiunii?

Raspuns: A te ridica desupra ratiunii inseamna sa intri in ratiunea altuia.

Noi existam in Lumea Infinitatii. Eu sunt unul dintre cei multi. Ramanand centrat pe mine, eu exist in ratiunea mea: griji pentru mine, ganduri pentru mine, intr-o goana pentru binele meu personal. Asta este starea mea obisnuita. Subconstient si constient, ne gandim doar la asta.

Fara indoiala, copiii mei, sotia, rudele, prietenii, si poate chiar si natiunea si tara unde traiesc sunt parte a sferei mele. Asta este in functie de cat de mult depind de oamenii din jurul meu si in ce masura sunt subiectul influientei lor. In consecinta, le-am atribuit sinele meu propriu.

Ce inseamna ridicarea deasupra ratiunii? Inseamna ca ma mut in ratiune, dorintele pentru alte persoane, in loc sa fiu in mine insami. Sunt in totalitate la dispozitia lui sa a ei. Pentru mine, cealalta persoana este importanta, in timp ce eu, cel care executa, sunt urmatorul. Celalalt este ca un copil drag mie, in timp ce eu sunt mama lui sau a ei.

Asta implica ridicarea deasupra ratiunii. Cu alte cuvinte, este o schimbare de prioritati: Acum celalalt este mai important pentru mine decat eu insami, asa cum este un copil fata de mama sa. Acesta este un semn adevarat ca eu am reusit.

Din lectia 5 Conventia de Cabala de la Toronton, 9/17/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea se trezeşte. Mai mult, este trezită de către întuneric: Dorinţa egoistă nu mai primeşte împlinire şi simte că se găseşte într-o multi-criză. Mă căsătoresc şi divorţez. Am copii, dar ei nu mă respectă. Vreau să le dau o bună educaţie, dar rezultatele nu sunt aşa cum am crezut.

Vrea să mă bucur pur şi simplu de viaţa, dar în loc de asta devin deprimat, depresiv. Vreau să economisesc ceva bani, dar sunt lovit de viaţă şi sunt lăsat fără nimic. Mi-am petrecut viaţa economisind bani pentru pensie, iar aceştia au dispărut odată cu fondurile băncii. Caut pace în natură iar ea răspunde cu dezastre.

Ceea ce conteză în toate acestea este sentimentul că lumea este scufundată în întuneric: Nu mai este niciun motiv pentru o persoană să trăiască, niciun motiv să aibă copii… Programul dezvoltării este cu mâinile pe umanitate şi continuă să demonstreze mai clar absenţa împlinirii şi apariţia întunericului.

La fel se întâmplă şi cu noi, dar noi când întâmpinăm aceleaşi simptome găsim repede puncte de sprijin şi sărim peste aceaste stări. Iar asta pentru că avem metoda, ghidul de acţiune care ne ajută să înaintăm.

Totuşi, lumea nu are aşa ceva. Oamenii nu înţeleg întunericul care a venit peste ei, motivul şi scopul acestuia. În final, oriunde s-ar întoarce o persoană, nimic nu o va împlini, nimic nu o va face cu adevarat fericită.

În acest fel, lume se îndreaptă şi ea către o stare critică, când printr-o muncă grea oamenii vor trebui să accepte faptul că este timpul să îşi schimbe modul de viaţă. Altfel, acest întuneric nu va dispare pentru că este partea opusă a Luminii. Vorbeşte de Lumină, calitatea dăuririi, care se apropie de noi. Dar noi continuăm să ne simţim rău pe măsură ce se apropie, nu vrem dăruire, nu vrem să trăim în ea. Din contra, vrem să continuăm să ne satisfacem dorinţele egoiste.

Totuşi, nu există o altă soluţie. Vedem modul în care Natura se prezintă umanităţii: „Vă aduc calitatea dăruirii şi veţi suferi până când o veţi accepta ca cel mai bun lucru posibil”.

Cine va explica oamenilor ce se întâmplă? Noi o vom face. Trebuie să le explicăm esenţa acestor schimbări. Şi cu cât întârziem această explicaţie, cu atât mai mulţi oameni ne vor urî. Pentru că, pe de o parte, oamenii nu vor calitatea dăruirii dar, pe de altă parte ei vor simţi că avem soluţia la probleme şi că stăm în calea lor către bine. Trebuie să le explicăm: Ce se întâmplă în lume şi ce să facă cu întunericul care s-a abătut asupra lor.

Pâna acum, ne impunem în faţa lor cu mesajul nostru: „Uitaţi, putem explica evenimentele din lume. Este timpul să schimbăm direcţia; omul trebuie să se schimbe, nu lumea. Criza globală integrată nu este o criză. Din contra, calitatea dăruirii este aici”. Dar, pentru moment, ei nu ne aud.

Vor trece încă câteva luni, vom fi loviţi de alte câteva dezastre iar oamenii vor începe să asculte. Vor începe să înţeleagă cauza întunericului, neputinţei, confuziei şi inabilităţii de a controla lumea în maniera veche. De fapt, nimic nu mai merge, toate sistemele eşuează.

Iar din partea noastră, trebuie să grăbim circulaţia. Este ca o armată de farfurii zburătoare care stau deasupar Pământului, cu proiectoarele la putere maximă – aşa ne influenţează calitatea dăruirii. Şi numai atunci când devenim similari cu această calitate, vom vedea lumina, căldura, bucuria şi sperenţa pentru viitor, eternitatea şi perfecţiunea din ea.

Nu este uşor de explicat adevărul către lume. Trebuie să rescriem materialele, să le explicăm în diferite forme şi din diferite unghiuri. Este cu adevărat foarte dificil pentru oameni să comute percepţia lor, să o direcţioneze către o nouă cale.

Totuşi, acesta este un timp special. Generaţii de Cabalişti au visat la el, dar noi suntem cei care am meritat nu numai să trăim în acest timp, dar şi să înţelegem ce se întâmplă.

Foarte mulţi oameni experimentează criza din viaţa lor, un colaps interior, drame de familie sau abuzuri de droguri. Asta nu depinde de nivelul de prosperitate: Este, de asemenea, un dezastru sa ai 50 milione de dolari anual şi să fii lăsat cu 5, chiar dacă ne este dificil să ne imaginăm asta. Oamenii nu ştiu că loviturile au un scop – şi acest lucru este groaznic. O persoana poate supravietui la orice dacă ştie că se îndreaptă către un socp şi că suferinţa va primi răsplată şi se va transforma în câştig. Dar ce faci atunci când nimic nu străluceşte înainte?

Voi şi cum mine ştim de Gândul Creaţiei, de scopul lui şi de faptul că tot ceea ce este rău ne conduce către bine şi că este un dar de Sus. Sunt miliarde de oameni în lume care suferă fără niciun licăr de lumină în faţa lor. Iar noi trebuie să le explicăm că există un motiv şi o raţiune pentru ceea ce se întâmplă, de faptul că există o mare recompensă şi posibilitatea de a schimba fiecare lovitură într-o lovitură bună.

Este necesar să aducem aceşti  veşti lumii. Timpul a sosit. Chiar dacă oamenii sunt surzi datorită suferinţei şi nu vor să asculte (de fapt, din lovituri vine numai durere), totuşi, aşteptând momentul potrivit, este posibil să infiltrăm o picătură de explicaţii într-o persoană. Apoi faceţi-o din nou şi din nou. În acest fel, senzaţiiloe vor alterna cu informaţia. Trebuie să privim valurile care curg în lume şi să umplem intervalele dintre ele cu informaţii legate de cauza şi esenţa evenimentelor.

Apoi oamenii vor percepe fiecare nouă lovitură cu o mai mare înţelegere, până când înţelegerea va contrabalansa dezastrele şi le va aduce lor sentimentul cauzalităţii şi, mai tărziu, sentimentul beneficiului. În loc de durere, o persoană vă începe deodată să experimenteze uşurarea dorită, pentru că, acum este compensată. Dar atunci când sunt imediat recompensat pentru munca grea, nu simt efortul.

Atunci când rezultatul este vizibil, efortul este înregistrat ca un beneficiu nu ca o cheltuială, pentru că aduce profit. Mai mult, adaugă greutate şi savoare, deoarece m-au ajutat să îmi formeze o nevoie, un vas, apetitul din mine, care îmi permite să mă bucur de minunata masă.

Din lectia a treia  Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi simţim numai teritoriul unităţii noastre atunci când ne îngrijim de întreaga lume. Unitatea trebuie să aibă loc prin grija faţă de altul, în acelaşi mod cum soţii încep să se simtă părinţi prin grija faţă de copii lor.

De aceea noi avem nevoie să depunem eforturi în circulaţie reciprocă, corectă şi bine organizată. Producem interviuri,video clipuri, cântece şi alte materiale. Avem nevoie să creem un stoc tot mai mare de materiale pregătite, astfel încât să putem lua materialele necesare de acolo, să le traducem în limbi diferite şi să le punem în folosinţă.

Acest tip de preocupare faţă de lume ne va uni într-unul singur. Singura modalitate de a stabili conectarea între noi este dăruindu-le altora. Aceasta este legea spiritualităţii. Eu sunt incapabil să mă conectez, să mă mişc, dacă nu dau naştere dăruirii către cineva. Noi trebuie să lucrăm împreună la acest lucru şi să ne organizăm mai bine pe noi înşine.

Nu aşteptaţi iniţiativa de la centrul din Israel—acţionaţi independent. Avem propriile noastre probleme acum în Israel. Acesta devine un punct fierbinte în lume. Astfel, puneţi în practică propriile iniţiative, adaptate condiţiilor voastre.

La urma urmei, noi nu diseminăm Înţelepciunea Cabalei, ci cunoştinţele despre adevărata stare a lumii. Voi trebuie numai să învăţaţi prezentarea corectă şi să o îmbunătăţiţi continuu de-a lungul drumului. Numai circulaţia informaţiei ne va permite să ne dezvoltăm.

Principala direcţie de lucru este Internetul şi comunicarea cu oamenii de ştiinţă. Pe baza informaţiilor lor, vom merge sus la guvern şi jos până la oameni. Noi acţionăm ca o “idee pilot” care diseminează cunoştinţe esenţiale în societate şi pe Internet.

Diseminarea virtuală nu necesită investiţii enorme. Nu este necesară supra-pregătirea materialelor.  Principalul lucru este a duce ideile la oameni. Factorii cheie în aceste zile sunt simplicitatea şi accesibilitatea.  Oamenilor le place când sunt spuse într-un mod simplu şi modest. Să învăţăm acest lucru împreună. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Din lecţia a 4-a, Kabbalah Convention in Toronto, 9/16/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul impartasirii cunostintelor Cabala si sub ce forma ar trebui raspandita?

Raspuns: Exista o realitate pe care o percepem in dorinta noastra de a primi placere, pe care nu o putem dezvalui mai mult decat o simtim acum. De asemenea, exista o realitate pe care o putem intelege in dorinta noastra de a darui. Pentru a extinde dorinta noastra de a darui, putem dezvalui forta superioara, natura care este daruire completa. Putem obtine doar aceste doua calitati

Noi percepem lumea noastra in propria dorinta de a primi placere si ne putem dezvolta in ea. Dar esential este ca lumea e limitata de dorinta noastra egoista care absoarbe totul “in ea insasi”. In consecinta, ne gasim existand intr-un corp facut din carne si in mediul inconjurator.

In timp ce, dorinta de daruire, ne dezvaluie cele cinci lumi si forta superioara, unde ne simtim eterni si perfecti, ca forta superioara. Problema este ca, in dorinta noastra de a ne bucura, simtim o nevoie pentru lumea aceasta. In timp ce noi nu avem nevoie de dorinta de a darui, pentru lumea spirituala trebuie sa o dezvoltam. Altfel nu vom putea atinge lumea spirituala.

Intrebarea este,  cum pot eu dezvolta o nevoie pentru ceva ce nu vreau, simt sau inteleg, si pentru care nu am nici un gust? Nu am premise pentru aceasta; nu am gustat niciodata spiritualitatea. Spre ce sa tind?

Pot avansa spre ea prin intermediul problemelor si loviturilor. Dar atunci tot ce voi vrea sa fac este sa scap de lovituri, sa fug de ele, impingandu-ma de la spate. Si cum pot descoperi binele care ma asteapta in fata? Nu il pot vedea, simti sau gusta.

Totusi, nu avem de ales . Lovituri, suferinte, probleme, crize si falimente nu ne pot ajuta singure: Toate aceste impacte nu ne vor asista in atingerea spiritualitatii. Drept urmare, Baal HaSulam afirma ca ar trebui sa existe o o conditie preliminara pentru dezvaluirea spiritualitatii-diseminarea stiintei Kabbalah, care este mentionata ca “chemarea cornului lui Mesia”

Trebuie sa divulge lumii ca exista ceva bun, placut si care merita, care deschide totul inaintea ta. Ar trebui sa fie atat de atractiv incat chiar si daca nu simt nici o lipsa acum, voi realiza brusc ca imi lipseste o lume diferita- cea superioara.

Cum pot obtine dorinta pentru ea? Este posibil daca sunt impresionat de mediul care imi spune despre ea. Insemnand ca am nevoie de un mediu bun si mare care sa “imi spele creierul” intr-un asa fel incat sa imi doresc ceva ce acum nu vreau. Si putem vedea ca societatea este capabila sa o faca.

Prin urmare, totul depinde de mediu. Altfel, suferintele vor veni si ma vor bombarda cu lovituri – pana voi reusi sa dezvolt o dorinta de a disemina si voi incerca sa diseminez in orice situatie pentru a ajunge sa aspir la a merge mai departe. Prin virtutea acestei dorinte, voi fi capabil sa progresez spre calitatea daruirii, spre lumea spirituala si atunci, doar atunci, o voi obtine.

Totusi, diseminarea este o conditie indispensabila si obligatorie pentru obtinerea spiritualitatii. Sub ce forma ar trebui sa diseminam? Sub orice forma! Cum putem influenta o persoana? Prin toate simturile sale: Lasa-l sa fie impresionat, sa-si doreasca, sa implore sau sa se teama, orice il va face sa-si doreasca spiritualitate, cum se spune “Vreau”! Altfel, daca nu imi doresc sa avansez pe cont propriu, doar suferinte vor veni din urma, ceea ce nu este destul.

Ar trebui sa ne dorim spiritualitate noi insine si doar apoi o vom dezvalui. Acea dorinta trebuie sa fie completa si sa atinga o masura intreaga numita “Seah”. Si o pot primi doar din mediul inconjurator. In concluzie, ar trebui sa realizati cat de importanta este circulatia!
Din  New York lecture #2, 9/12/11

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îşi formează un om în interior calitatea de dăruire?

Răspuns: Nu există Creator fără creatură. Creatorul este adevărata calitate de dăruire pe care noi o formăm. Dacă nu o formăm, Creatorul nu există.

Atunci, ce există? Există esenţa Lui inaccesibilă, Aţmoto, rădăcina originară la tot, care nu are absolut nicio legătură cu noi. Noi îl formăm şi îl construim pe Creator depunând eforturi şi producând calitatea de dăruire. Noi generăm această calitate prin munca comună dintre noi. Dacă noi o vom actualiza şi îi vom da naştere, aceasta va fi ceea ce se cheamă „Creator”

Parţuf-ul spiritual pe care îl construim în relaţiile dintre noi este dorinţa noastră de primire pe care noi am restricţionat-o şi am umplut-o cu Lumina Reflectată, dorinţa de dăruire, şi împreună cu ea, a fost revelată în interior calitatea dăruirii numită „Creatorul”.

Cu alte cuvinte, „Creatorul” este Lumina de NRNHY pe care o revelăm în vasele corectate să dăruiască. În realitate, „Creatorul” este Lumina obişnuită de NRNHY pe care o obţinem în final. Baal HaSulam scrie că Lumina generală de NRNHY care umple Malhut al Lumii de Infinit este numită „Creatorul” şi că porţiile mai mici de la etapele intermediare sunt grade ale obţinerii Lui.

Creatorul nu este o persoană; El nu are caracteristici individuale sau imagine. De aceea tu nu poţi să te întorci la El pentru că tu eşti acela care Îl construieşti. Creatorul nu are formă – tu eşti acela care trebuie să I dai formă. Peste dorinţa ta de primire tu pui dorinţa corespunzătoare de dăruire şi asta înseamnă că tu L-ai construit pe Creator. Nu există nicio altă cale.

Dacă tu crezi că Creatorul are formă înainte ca tu să i-o construieşti asta înseamnă că te închini la o anume imagine, la un idol. Acesta este înţelesul la „muncă străină” sau închinător la idoli.

Acestea sunt principiile unei atitudini corecte faţă de natură. De aceea tu nu poţi să pictezi diverse imagini sau să ţi-l asemuieşti ţie. Aceasta a fost prima descoperire a lui Avraam când „a spart idolii” însemnând că a realizat că el este acela care formează calitatea de dăruire. Şi până atunci, acolo există doar o anumită rădăcină originară pe care noi nu o putem imagina în niciun fel.

De la Lecţia pregătitoare pentru Convenţia de la Toronto 9/16/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→