Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum explică Zohar-ul separarea (spargerea) pentru obţinerea unităţii? Să ne aşteptăm ca această separare să ne fie revelată în timpul Convenţiei următoare, în NJ sau am înţeles suficient acest lucru şi acum e vremea să obţinem unitatea?

Răspuns: La ultima Convenţie internaţională din Israel am „gustat” din ruperea dintre noi, din distanţarea mutuală, şi a produs un impact destul de puternic, astfel încât oamenii au simţit că nu sunt capabili să se unească: „Orice numai asta nu!”.

Această experienţă ar trebui să ne ducă la o rugăciune, la o acţiune prin care noi ar trebui să cerem să ne ridicăm peste această separare. Noi nu suntem capabili să o refacem, aşa că să lăsăm Lumina să vină să corecteze astfel încât, noi să ne putem ridica peste respingere şi să spunem: ”iubirea va acoperi toate păcatele”.

De aceea, în timp ce ne străduim să ne unim cu ceilalţi la o astfel de Convenţie, fiecare din noi, imediat simte respingere faţă de ceilalţi şi este frământat de calcule egoiste: ”De ce oare am nevoie de asta?” Sau se poate întâmpla altfel, persoana simte cum se integrează printre ceilalţi  dacă se pierde pe sine printre ei, moment în care el nu mai poate deosebi propria minte şi gândire, propriul sineşi unde critica faţă de ceilalţi dispare.

Astfel, în încercările aparent reuşite sau nereuşite de a se integra printre ceilalţi prin anularea de sine, prin dizolvarea în ei şi pierderea sinelui, sau , vice versa, devenind incapabil să se lege cu ei, persoana judecă, cum se poate uni fără a se pierde pe sine, pe „eu-l”său. Persoana se uneşte cu tot, pentru că în această unificare se include şi răul inerent, cu toată rezistenţa ei, şi în acelaşi timp, cu tot binele pe care îl are, fără a anula niciun rău sau bine.

Judecata corectă este într-adevăr, linia de mijloc. Când un om se anulează pe sine în faţa grupului sau a unei adunări mari de oameni la Convenţie, cheia pentru el este să nu-şi piardă capacitatea de a gândi totul critic şi să continue să lucreze cu linia stângă, ştiind de ce şi cum să lucreze. Astfel, persoana acumulează Aviut (consistenţa) pentru dorinţa sa de la toţi ceilalţi, creându-şi astfel un Kli (vas) puternic, o dorinţă care necesită o rugăciune. De altfel, noi vrem să fim iubiţi exact aşa cum suntem.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/10/2011 Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt un însingurat de felul meu şi am dubii la venirea mea la Convenţie unde este de aşteptat să mă conectez şi să mă unesc cu alţi oameni şi asta este ceva ce nu vreau.

Răspuns: Îti promit că poţi să vii la Convenţie şi să rămâi singur, ca observator. Chiar şi acest fel de efort este benefic: să vii şi să te simţi pe tine însuţi neconectat cu ceilalţi.

Lasă sa se ducă această luptă internă: Vreau să mă unesc, vreau să fiu cu ceilalţi, mă influenţează ei, am făcut un lucru bun venind aici, sau era mai bine să fi stat acasă? Toate aceste dubii şi analize interne pe care le experimentează o persoană fiind cu trupul la Convenţie dar nu şi cu sufletul, şi văzând cum ceilalţi sunt capabili să se conecteze în timp ce el rămâne pe dinafară, toate acestea constituie autoanaliză spirituală. Dacă nu trece prin asta, nu-şi va dezvălui propria natură niciodată, antinatura Creatorului, şi nu va avea nimic de corectat.

Obiectul corecţiei este această respingere, alienare, un vid pe care îl simţim între noi. Cu alte cuvinte, eu nu am niciun fel de dorinţă să mă conectez cu ceilalţi, să fiu legat cu ei, sau dependent de ei, nu vreau nimic de la ei, şi ei mai bine ar fi să nu ceară nimic de la mine.

Noi începem să ne facem corecţia în acest vid care ne-a fost revelat. Dar este imposibil să avansezi fără să faci o serie de tentative de participare fizică. Nu e nevoie să cauţi scuze: „Nu acum, am să merg data viitoare.” Nu va mai fi o altă şansă, şi aici calculul este foarte simplu: „răsplată în funcţie de efort”.

De aceea, munca noastră este să ne ridicăm peste calculele noastre raţionale şi să încetăm în a ne mai găsi scuze la neparticipare de genul: caracteristici pesonale, muncă, condiţii de familie. Încearcă să te ridici pe tine însuţi peste celelalte lucruri secundare şi să priveşti adevărul în ochi: ai o şansă, deci fii sigur că nu o pierzi gândindu-te că nu esti capabil să o iei.

Din „Participare interioară la Convenţia We!” 3/10/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem trece Mahsom-ul în timpul Convenţiei următoare?

Răspuns: Este ceea ce noi toţi aşteptăm şi ne dorim să facem împreună! „Mahsom-ul” este bariera între această lume şi Lumea Spirituală, asta este, înlocuirea intenţiilor egoiste din om cu intenţiile altruiste. Decalajul dintre ele, graniţa, zidul impenetrabil, se numeşte „Mahsom” (barieră).

Cu toţii trăim un timp unic. Până la generaţia noastră, fiecare a trecut bariera aceasta, Mahsom-ul, individual, prin acumularea eforturilor interne ale omului până când era adunată cantitatea suficientă, „paharul umplut”, şi o nouă stare i se dezvăluia brusc persoanei.

Astăzi, noi existăm într-o lume globală în plină desfăşurare în faţa noastră. Grupurile noastre Cabaliste nu mai sunt formate din câţiva oameni, cum era cândva în trecutul îndepărtat, când numai zece Cabalişti se puteau aduna împreună, acum, noi avem milioane de prieteni în întreaga lume.

De aceea, eu cred că noi trăim o nouă epocă când trecerea Mahsom-ului devine după cum e descrisă în Tora: „de către întreaga naţie” sau, în masă. Mă aştept ca revelarea să apară întregului grup din lume sau măcar a unei părţi din el care va rămâne în conexiune constantă cu noi în studiu şi în muncă. Asta înseamnă că nu vor mai fi doar câţiva indivizi selectaţi din mulţime, ci noi toţi, împreună.

De altfel, procesul de corectare a atins un stadiu atât de avansat, încât Cabala a ieşit din ascundere şi s-a deschis tuturor. Ea trebuie să aducă transformarea nu numai într-un grup mic, izolat, cum era odată demult, ci unui grup larg, internaţional, ca al nostru.

Din Pregatirea interioară pentru Convenţia We! 3/10/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evoluţia umanităţii demonstrează că dezvoltarea este un proces gradual şi cu multe faţete. Ea urmăreşte un program specific şi o direcţie în care fiecare element se alătură procesului general, este „depozitat” în contul comun, şi astfel schimbările se acumulează gradual.

Transformările noastre interioare au loc într-o formă similară. Şi chiar dacă tânjim să-l completăm cât mai repede posibil, el ia totuşi timp şi necesită multe acţiuni. Facem un pas înainte şi un pas înapoi, suferim urcări şi coborâri. Transformarea nu se produce instantaneu, este un întreg proces de acumulare de schimbări în care fiecare „bănuţ” este adăugat  în acelaşi cont unic, şi de aceea ia ani.

Cel mai eficient remediu de corectare este munca depusă pentru uniune. De aceea, Cabaliştii pun o condiţie imediată celui care a fost adus de Forţa Superioară în grup. El trebuie să se decidă că munca cea mai importantă este conectarea cu grupul şi unitatea cu membrii lui, în timp ce studiul este numai mijlocul pentru unitatea noastră.

Cu alte cuvinte, este în opoziţie totală cu ceea ce am crezut când am intrat în grup. Noi am crezut iniţial că grupul este doar un loc în care putem studia, ca o universitate, pentru a acumula cunoştinţe. Dar este exact invers, şi trec ani până când persoana începe să înţeleagă treptat că, cheia nu este primirea de cunoştinţe, ci schimbarea proprietăţilor ei interioare. Prin studiu cu grupul ea primeşte o forţă reformatoare specială, şi experimentează influenţa ei, în mod specific  în relaţiile persoanei cu grupul.

Rezultatele autentice ale avansării sunt evaluate prin cât de aproape sau de departe se simte persoana faţă de grup, în ce măsură are nevoie şi este capabilă să se lege şi ce valoare dă persoana acestui lucru. Totul se măsoară numai cu privire la grup fiindcă la sfârşit, ei sunt aceia cu care omul trebuie să se unească pentru a avea experienţa Lumii Spirituale în interiorul conexiunii lor corecte, unindu-se ca un singur om într-un singur suflet.

În jurul său, nu sunt doar colegi studenţi, ei devin părţi din sufletul său. De fapt, nu există niciun suflet in interiorul omului, iar oamenii de ştiinţă îşi pierd timpul căutându-l undeva în interiorul corpului. Sufletul uman se află în toate celelalte. În concluzie, dacă cineva este capabil sa iasă din el însuşi şi să se unească cu prietenii din jurul lui, ca rezultat, toate aceste dorinţe „externe” devin sufletul lui.

De aceea dăm atâta importanţă convenţiilor noastre şi activităţilor similare, când un număr mare de oameni din întreaga lume se adună împreună şi rezultă o forţă puternică de unitate. În timpul fiecărei ore din Convenţie de fapt, noi facem corecţii specifice în uniunea noastră mutuală.

Deci, noi trebuie să evaluăm astfel de adunări ca fiind cele mai importante mijloace de avansare, printre toate celelalte. Nimic nu este mai eficient în aducerea fiecăruia din noi impreună, mai aproape de transformare şi de revelarea Lumii Superioare ca o Convenţie.

Chiar dacă în timpul Convenţiei nu apare totul dintr-o dată, ci „bănuţ cu bănuţ”, astfel se adună o „sumă” mare. Este necesar să parcurgem câteva astfel de întâlniri, până când vom descoperi adevărata conexiune dintre noi şi până Lumina Superioară ni se revelează în unificarea noastră şi asta înseamnă revelarea Creatorului fiinţelor create.

De aceea, înainte de a merge fizic la o astfel de adunare, persoana trebuie sa se pregătească mental pe sine. Ea sau el trebuie să se acordeze pe sine astfel încât să fie gata să intre în acest loc , să fie familiarizat cu toate activităţile care vor avea loc, să studieze materialele, cântecele, temele discuţiilor şi să înveţe în general, cât mai mult posibil despre Convenţie. Mai tîrziu, îi va fi uşor să se concentreze la experienţele noastre interne  şi să nu fie distras, să nu piardă forţele mentale şi emoţionale pentru exterior, pentru detaliile tehnice.

Deci, trebuie să fim familiarizaţi înainte cu toate materialele şi cu întregul program  şi să venim acolo cu o singură dorinţă: „Vreau să mă unesc cu ceilalţi, din toată inima şi din tot sufletul fiindcă Lumea Spirituală îmi va fi dezvăluită numai în această conexiune dintre noi şi nu la fiecare, individual. Vreau ca acest cosmos gol dintre noi să fie umplut cu căldură şi atitudine binevoitoare pentru fiecare din noi fiindcă acesta este exact locul unde Forţa Superioară, Creatorul, este dezvăluit fiinţei create!”

Din Lecţia de pregătire interioară pentru Conventia We! 3/10/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoană vine la Kabbalah, după trezirea la necesitatea de a învăţa forţa ascunsa superioara, scopul şi motivul existenţei sale şi sensul vieţii sale. Cand trece prin etape în dezvoltarea sa spirituală, o persoană ajunge la un punct critic şi începe să se gândească la modalităţi de a atinge lumea spirituală. Anterior, obisnuia să creada că spiritualitatea poate fi atinsa cu ceea ce are, în sensul celor cinci simţuri,a mintii şi a percepţiei obisnuite a realităţii.

Dar la un anumit stadiu, omul începe să simtă că lumea spirituală nu poate fi descoperita în acest fel şi că, pentru a face acest lucru, trebuie sa se schimbe. Aceasta este atunci când isi aduce aminte de o vorba celebra: „Am creat înclinaţia rea şi Tora pentru corectarea acesteia, deoarece Lumina continuta in ea întoarce pe cineva la Sursă.”

Fiecare persoană prevede lumea spirituală în felul său. Înţelepciunea Cabalei o defineşte ca proprietate a iubirii si daruirii, unde o persoană iese din proprietatile sale egoiste şi începe să dezvăluie realitatea mai mare în proprietăţile daruirii, care sunt opuse ei.

Cabaliştii ne explică că este necesar ca noi sa dezvoltam proprietatea de a darui, pentru a efectua corectarea inimii (dorinţa). Acest lucru înseamnă că dacă acum dorinţa noastră lucreaza pentru a primi, trebuie s-o schimbam, astfel încât să percepem dorintele altora ca pe ale noastre. Intreaga metoda constă în corectarea ego-ului nostru, care doreste sa consume totul, prin dezvoltarea sensului de deasupra, ceea ce înseamnă a ieşi din dorinţa noastră.

In timpul cand am venit sa studiez Cabala, aveam deja peste douăzeci de ani de educatie. Am fost un om de ştiinţă şi un antreprenor, în timp ce toti Cabalistii cu care s-a întâmplat să studiez erau oameni simpli. Îmi amintesc de o conversaţie cu Rabash când mi-a spus că a început sa lucreze ca un asistent de fierar, apoi a fost cizmar, iar la sfârşitul carierei sale a lucrat la un birou de colectare a taxelor. Cu toate acestea, am fost convins că aş fi capabil să obtin mai mult cu mintea mea. Mi-a luat timp pentru a înţelege că Cabala este o ştiinţă a sentimentelor şi de aceea trebuie sa corectam inima noastră.

Intelepciunea Cabalei explică faptul că mintea se trezeşte în noi numai ca extensie a inimii care a angajat-o. Inima doreşte să ştie ce este sentimentul şi de ce, de unde vin sentimentele, si modul în care acestea pot fi modificate. Si apoi inima angajeaza mintea.

Este un fapt cunoscut că mintea noastră funcţionează mai bine atunci când ne confruntăm cu probleme şi mizerie. Necesitatea care apare dezvoltă mintea. Astfel, funcţia sistemului numit „minte” este de a ne ajuta să implinim dorinţa noastră.

Înţelepciunea Cabalei este o ştiinţă de a dezvolta sentimentul dragostei. Cu alte cuvinte, am nevoie sa ating abilitatea de a ma conecta cu dorinţele tuturor celorlalţi sau sa-i doresc şi sa-i accept ca fiind ai mei. Preocuparea mea pentru nevoile celorlalti ca pentru ale mele proprii se numeşte dragostea mea pentru el. Acest lucru nu are nici o legătură cu primirea împlinirii sau placerii de la altcineva, ci dimpotrivă, plăcerea mea va veni din împlinirea altora.

Oamenii care încep studierea Cabalei dobândesc noi sentimente în inimă, care le permit să înceapă treptat să înţeleagă că, în realitate, există împlinire infinita şi plăcere din capacitatea de a iesi din propriul ego şi implinind pe altii. Aceasta oferă unei persoane o continua şi nelimitata posibilitate care dezvaluie brusc o nouă percepţie a realităţii, un nou orizont pentru ea.

Acest lucru se datorează faptului că o persoană care iese din sine şi începe să se simtă nevoile altora în loc de propriile sale nevoi încetează sa se perceapa pe el însuşi, şi, treptat, vine într-o stare cand  nu mai are nevoie sa aiba grijă de el însuşi. Când vom găsi proprietatea de a darui, primim împlinirea acolo şi dobândim lumea superioara, prin aceasta, devenind ca si Creatorul.

De lectura mea la „Cabala L’Am ” Hall din 12/21/10

Filed under: Congrese, Egoism, Iubire, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

In intelepciunea Cabalei, studiem lumile superioare, cum sunt facute creatiile si ce forte se extind in lumea noastra corporala. In lumea superioara, exista forte in timp ce in lumea fizica sunt obiecte de care sunt afectate si care sunt sunt produsele acestora.

Fortele superioare sunt numite “radacini” iar cele inferioare (cele care se manifesta in lumea noastra) sunt “ramuri”. Nu exista nimic sub lumea noastra si mai rau decat ea. Ceea ce este bine.

Tot ceea ce ni se intampla apare sub influenta fortelor care coboara la noi din lumea superioara, din radacini. Nu exista nimic in lumea noastra care sa nu vina de Sus. De aceea este fara sens sa acuzam pe cineva pentru ceva : intre noi, alte natiuni, guvernul sau natura intrucat totul este guvernat de Sus. Daca privim intregul tablou logic si realist, vom vedea ca totul vine de Sus.

Vedem ca orice problema intalnim, nu conteaza din ce cauza, poate fi rezolvata doar daca ne ridicam la nivelul acestor forte si incepem sa le influentam. Astfel, vom putea sa atragem o influenta diferita asupra noastra. In acest fel vom fi afectati nu de primele forte ci mai degraba de un derivat al lor si de efectul pe care il insuflam. Doar in acest fel putem sa provocam schimbari in lumea noastra, si nu prin alte mijloace.

Am incercat de-a lungul miilor de ani folosind tot felul de metode si practici sa ne influentam destinul. Si am vazut ca nu merita. Nu are nici un rost sa ii cerem Creatorului : El (cineva pe care ni-l imaginam ca si Creator) nu ne aude.Si nici una din actiunile noastre in aceasta lume nu produc nici un rezultat oricum. La sfarsit, totul ia cursul pe care trebuia sa-l ia.

Noi, cei care am trait in aceasta lume destul de mult, vedem toate acesea foarte clar; de aceea suntem de acord cu intelepcinea Cabalei care spune la nivelul lumii noastre, nu este solutie pentru nimic. Lumea noastra este efectul, si toate solutiile se afla la nivelul unde deciziile sunt luate : in lumea superioara.

Astfel, mai cu seama in timpul nostru, cand umanitatea a ajuns la criza globala, integrala, cand trebuie sa faca fata unei probleme serioase, si cand ceea ce ni se intampla  mai departe este parte a acestei imagini in intregime, doar atunci primim oportunitatea sa influentam aceste forte fiind impreuna.

In esenta, trebuie sa folosim o singura forta deoarece acolo este doar o singura forta superioara care se desparte in multiple sub-forte, fortele individuale care au efect asupra noastra.

Din  Lectia a 5a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, de multe ori gresim. Credem ca exista alte forte in afara Creatorului, care ne-ar pute ajuta. Deodata ne cufundam in munca si hobby din nou. Pierzand credinta in avansarea spirituala, incepem sa ne bazam pe noi insine si pe altii din cercul nostru

Suntem inconjurati de multe obstacole care ne duc aiurea: putina religie, putin misticism, si alte cai de a ne insufleti existenta Dar toate acestea sunt temporare. La sfarsitul acestor de cautari (care pot destul de lungi), persoana se regaseste in acelasi loc. Realizeaza ca sta in fata unui yid aici si trebuie sa il reveleze pe Creator. Problema nu consta in faptul ca el nu vrea.

Starea superioara la care persoana trebuie sa fie adusa este una speciala. Trebuie sa ma ridic deasupra egoismului nu pentru ca m-as simti mai bine. In acest caz, pot alege din doua stari pe cea mai buna, ceea ce inseamna ca actionez pe baza unui principiu vechi si egoist. De la persoana este asteptat sa isi doreasca altceva.

Baal HaSulam descrie in articolul „Nu exista nimeni in afara de El”: Daca o persoan comite un pacat, el trebuie sa il regrete si sa ii para rau pentru ca l-a comis. Dar aici, de asemenea, trebuie sa plasam durerea si parerea de rau in ordinea corecta: Unde plaseaza cauza pacatului, pentru ca acela este punctul care trebuie regretat.

Apoi, plin de remuscare trebuie sa spuna: „Am comis acel pacat pentru ca Creatorul m-a aruncat de la sfintenie in mizerie…”

La fel este si pentru starea de ascensiune: persoana ar trebui sa vada clar ca asta se intampla doar din cauza ca Lumina il ridica pentru  moment.

Urcarea spirituala are loc in doua etape: in prima etapa, persoana se simte complet dependenta de fortele guvernatoare superioare. Al doilea stadiu este atunci cand ea realizeaza ca tot ce o guverneaza, intern si extern este aceeasi forta. Bine si rau este tot aceasi forta. Nu exista pedeapsa sau recompensa. Normal, nu este nimic in fata doarece totul este programat si ea este doar un instrument de implementare in mainile Luminii.

Mai tarziu, punctul din inima se trezeste in persoana, cu ajutorul caruia ea adusa mediului. Mediul corect este alcatuit din profesor, texte Cabaliste, si grup. Facand un efort sa lucram cu el pe baza vechilor reguli, persoana inca nu poate primi nimic spiritual deoarece este conectata cu ei prin egoismul sau.

De ce avem nevoie de aceste stadii? Si acolo sunt mult mai multe in interior, grade mult mai sublime deasupra acestora. Toate au ca scop sa ii demonstreze persoanei ca nu exista nici o alta solutie: sa actionezi nu asa incat sa te simti bine in egoismul tau ci ca sa te conectezi la un mediu strain tie, cu o forta care pare exterioara tie: Creatorul.
Din Lectia a 4a a Conventiei de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Una din cartile scrise in timpul vechiului Babylon descrie ca Abraham si-a asezat cortul si a inceput sa ii pofteasca pe toti cei care erau interesati. In acest fel isi expunea invataturile sale intrucat la acea vreme nu existau aceste mijloace moderne de comunicare.

Multi oameni au ramas sa isi continue studiile. A format un grup cu ei. RAMBAM (un mare Cabalist al secolului 12) a scris ca Abraham a luat cateva mii de oameni cu el cand a parasit vechiul Babylon.

La sfarsit, impreun cu ei, a dezvaluit Cabala. A fost primul care a descris Cabala si care ne-a dat si intelegerea ei in lucrarea Cartea Creatiei. El a atins mari inaltimi, dar nu in detaliu.

Marea problema in atingerea lumii este ca primii Cabalisti au ajuns la lumea superioara in general, la un nivel inalt, in timp ce noi il atingem in detaliu. In acea vreme egoismul era subdezvoltat, dar astazi s-a dezvoltat atat de mult incat ne permite sa intram si sa studiem fiecare parte a sinelui meu si prin mine intreg spatiul spiritual. Aceasta este diferenta intre generatii, ei au atins la modul general in timp ce noi o atingem in detaliu. Astfel, Lumina atingerii noastre trece prin sufletele lor si se dezvaluie in ei printr-o Lumina mai mare.

Astfel, ei au dezvaluit intotdeauna Cabala pe baza aceluiasi pricipiu: atragerea Luminii la dorinta comuna a grupului. Asa a fost pe vremea lui Adam si de-a lungul a 20 de generatii de la Adam la Abraham, care ne sunt toti cunoscuti. Si a continuat in acelasi fel.

Nu a existat nici un singur Cabalist care sa atinga spiritualitatea singur, intelegand dintr-o data si sarind ca  Arhimede din cada, alergand si strigandu-si spiritualitatea. Asta este imposibil. Asta se poate intampla in alte stiinte, dar nu in Cabala.

Din  Lectia a 3a  de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem că omul este un animal de pradă. Sensul vietii lui este acela de a-l devora pe aproapele său şi să-si atinga propriul scop. Dacă vom obtine garanţia reciprocă şi populaţia Pământului va creşte la 20 sau 25 de miliarde, cum vor avea efectiv loc toate acestea?

Răspuns: Care este problema cu a fi douăzeci de miliarde de oameni? Imaginaţi-vă că acestia sunt toti rudele tale si ca te simti ca un întreg cu ei. Nu te deranjează absolut deloc că acestia sunt impreuna cu tine. Dimpotrivă, îţi schimbi atitudinea ta pentru ei: Te simti bine atunci cand toti acestia sunt cât mai aproape posibil de tine.

Continuarea intrebarii: Dar ce se va întâmpla dacă nu există limite?

Răspuns: Fiecare persoană face o limită pentru el însuşi. Imaginaţi-vă o mama care are douăzeci de miliarde de copii. Acest numar o deranjeaza pe ea, dacă ea are tot ceea ce au nevoie? Ea există în Lumea Infinitului, insemnand in lumea Luminii absolute, satisfacţiei, împlinirii şi abundenţei.

Desigur, este dificil să ne imaginăm cum o persoana se schimba. Dar dacă esti alături de cel pe care-l iubesti si chiar îl iubesti  fără conditii, atunci vrei sa fii cu el tot timpul. Vrei mereu să fii alături de el şi cât mai aproape posibil.

Atunci care ar fi problema sa ai douăzeci miliarde pe care sa-i iubesti? Nu vei simţi că există douăzeci de miliarde de oameni. Vei simti ca sunt toti impreuna cu tine. Aceasta stare este cea mai de dorit şi cea mai confortabila.

În realitate nu ii împarti în douăzeci de miliarde, ci există doar unul singur. Aceasta se numeşte incluziune.

Obstacolul nostru este o problemă psihologică. Nu ne putem imagina cum acest lucru se va întâmpla. Ne imaginăm că existăm în corpuri, dar când ajungem la garanţia reciprocă, atunci în loc de corpuri vom simti potentialul interior al fiecarei persoane.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin din 1/28/11

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→