Category Archives: Criza, globalizare

Cui să-i mulțumesc și pentru ce?

Întrebare: Psihologii au dezvoltat o tehnică de șapte recunoștințe care ajută în a face față anxietății. Secretul tehnicii este foarte simplu: trebuie să mulțumești. Cui să mulțumești? Ție însuți, familiei tale, lumii, universului, lui Dumnezeu, se poate alege. Când să mulțumești? De preferință dimineața și înainte de somn. Pentru ce să mulțumești? Pentru faptul că ai de toate. Cum îți place această teorie?

Răspuns: Pentru o persoană obișnuită, normală, este foarte bine.

Întrebare: Dar o persoană nu simte că are de toate. Poate spune: „Mulțumesc că am totul”?

Răspuns: „Tot ce mi-ai dat îmi este suficient și îți mulțumesc”. Desigur, este bine pentru o persoană obișnuită.

Întrebare: Acest sistem funcționează dacă ești recunoscător?

Răspuns: Încearcă pe tine însuți. „Când păcătoșii dorm, bine pentru ei și bine pentru lume.”

Întrebare: Se numește vis când cineva spune: „Am de toate?”

Răspuns: Da. Și adormi liniștit dacă este seara. Iar dacă este în timpul zilei, nu te grăbești nicăieri. Oricum, tot ce am nevoie va veni la mine. Asta e bine. Oamenii nu trebuie să se grăbească undeva, totul este de la cel rău.

Întrebare: Asta înseamnă că îți place acest sistem de recunoștință?

Răspuns: Îmi plac oamenii leneși, deși eu nu sunt așa.

Întrebare: De ce îți plac oamenii leneși?

Răspuns: Ei fac puțin rău lumii.

Întrebare: Dar, într-adevăr, nu-ți plac rebelii și revoluționarii.

Răspuns: În interiorul tău. În interiorul tău, fă ce vrei. Faceți revoluții și războaie, în interiorul vostru. Și orice altceva, lăsați natura să trăiască în pace, nu o murdăriți.

Vedeți ce ne face natura, acest virus. Ieșiți calm din oraș, cumpărați-vă o casă în loc de apartamentul din oraș și trăiți în pace. Soție, copii, de ce altceva mai are nevoie o persoană?

Comentariu: Dar totuși, toate rugăciunile se bazează pe recunoștința inițială iar apoi există un fel de cerere.

Răspunsul meu: Să atingi cel mai înalt și cel mai mare scop – să devii egal cu Creatorul!

Comentariu: Nu există pace în asta. Este o mișcare constantă.

Răspunsul meu: Pace internă! Pentru că sunt absolut sigur că așa voi atinge oricum obiectivul. Mă dau Creatorului și în acest sens merg cu El. Iar El poate face orice vrea. Eu rămân în pace absolută.

Întrebare: Dar mișcarea către El nu este o anxietate constantă, agitație?

Răspuns: Aceasta nu este anxietate. Nu există nici măcar o frământare în asta. Dacă am încredere în El, dacă am încredere că sunt în mâinile Lui, atunci sunt pur și simplu ca un prunc în brațele mamei sale. Ținut în brațe și atât. Siguranță deplină, pace.

Dar mă verific de fiecare dată pentru a fi sigur că sunt în brațele Lui cu mai multă vigoare, mă apropii de El în ciuda ego-ului meu. Și nu am nevoie de nimic altceva. Sunt în acest cocon.

Deci, unde să te grăbești? Mai mult decât atât, cu alte persoane pentru a face niște calcule: cine este mai mare, cine este mai bun, cine este mai înalt …

Întrebare: Și ce se întâmplă cu egoismul nostru în continuă creștere? Vorbești constant despre asta.

Răspuns: Acesta este pentru a ne oferi oportunitatea de a fi tot timpul în apropiere dinamică cu Creatorul.

Întrebare: Adică pentru a reveni din nou la acea stare, în mâinile Lui?

Răspuns: Da. Și totul este bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 21.09.2020

“Fântâna tinereţii veşnice” (Medium)

Noul meu articol “Fântâna tinereţii veşnice” a apărut în Medium.

De-a lungul secolelor, au fost create nenumărate metode și tratamente, care pretind că opresc sau diminuează procesul de îmbătrânire, deoarece oamenii experimentează schimbări fiziologice profunde, psihologice și sociale asociate cu îmbătrânirea. Oamenii de știință israelieni susțin că au găsit secretul căutării și a mentinerii tinereţii pentru totdeauna. Chiar dacă acest lucru se dovedește a fi posibil, nu înseamnă nimic fără a explora subiectul de la un nivel mai profund, unul care răspunde la cea mai importantă întrebare dintre toate: „Pentru ce trăiesc?”

Cercetările științifice de la Universitatea Tel Aviv și Centrul Medical Shamir din Israel au plasat un grup de persoane sănătoase în vârstă de 64 de ani în camere hiperbarice și le-au furnizat sesiuni de niveluri ridicate de oxigen timp de trei luni. Oamenii de știință responsabili pentru experiment susțin că terapia a întârziat procesul de îmbătrânire, l-a „inversat” și a transformat performanța acelor indivizi la niveluri similare cu a persoanelor cu 25 de ani mai tinere.

Îmbătrânirea sperie și frământă majoritatea oamenilor. Întrucât procesul natural de îmbătrânire aduce fără încetare o persoană din ce în ce mai aproape de sfârșitul vieții și de necunoscut, poate implica și angoasă. Bătrânețea și moartea nu sunt neapărat un lucru plăcut, dar tot ce se întâmplă în natură are un scop și un beneficiu clar, pe care s-ar putea să nu le realizăm. Așadar, nu ar fi recomandat să încerci să manipulezi sau să schimbi orice stare naturală.

Este mult mai înțelept pentru noi să mergem mână în mână cu procesul natural de îmbătrânire și să învățăm să ne adaptăm confortabil la situația noastră, în loc să luptăm artificial cu fenomenele naturale de îmbătrânire. Oamenii îmbătrânesc; se întâmplă natural. Întrebarea este dacă noi, ca societate, ne comportăm corect cu oamenii de-a lungul întregului proces al ciclului de viață. Trebuie să examinăm: „ Sunt vârstnicii ocupați și simt că societatea are nevoie de ei?” Într-adevăr, o societate sănătoasă ar trebui să considere contribuțiile lor ca fiind importante!

Dacă nu aș avea programul meu zilnic de predare, aș ieși fericit și aş curăța strada. Aș aduna prieteni care locuiesc în cartierul meu și le-aş cere să facă curățenie cu mine în jurul clădirilor. De ce nu? Este sănătos să te miști afară, să respiri aer curat, să faci un efort fizic și să fii în compania celorlalți. La terminarea acestei activități comune m-aș așeza împreună cu prietenii mei pe banca cartierului și aş bea cafea. Orice lider al comunității care se respectă, poate oferi o astfel de activitate socială și multe altele, rezidenților săi în vârstă. Cetățenii noștri în vârstă au o experiență și înțelepciune de o viață, pe care să le împărtășească în calitate de mentori și să-i ajute pe cei care tocmai își încep drumul.

Și dacă exemplul de curățenie pare cuiva ca fiind nevrednic sau nedemn, problema se află în interiorul persoanei însăși. Este important să instruiți toți membrii societății să aibă grijă de mediu și să servească comunitatea. Din acest principiu este mai clar că societatea trebuie educată în mod corespunzător pentru a respecta și aprecia bătrânețea, pentru a-i oferi un loc, pentru a-i dedica gândurile. Atitudinea corectă a societății ar trebui să fie aceea de a descoperi cât de mult are nevoie de persoanele în vârstă. Întrebați-i pe copii, ei înțeleg bine acest lucru, deoarece această premisă este construită în mod natural în ei.

Bunicii, părinții și copiii ar trebui să mențină legături de conexiune, care curg din generație în generație, dând naștere unui spirit de tinerețe în rândul vârstnicilor din familie. Bătrânii înțeleg deja că cineva ar trebui să accepte viața așa cum vine și învață cum să se străduiască să fie mai presus de toate grijile și să proiecteze astfel de atitudini către nepoți. Cei mici primesc atât de multe cadouri neprețuite de la bunici, un exemplu de iubire care este necondiționată, căldură simplă, fără calcule.

Pe scurt, îmbătrânirea nu ar trebui să fie o perspectivă înfricoșătoare. În loc să ne gândim că nu mai avem altceva cu care să contribuim, anii de aur ar trebui să deschidă o mulțime de oportunități pentru realizări noi, atunci când ne dăm seama că cel mai important aspect al unei vieți bogate și semnificative se găsește în conexiunea umană. Tocmai întrebările: „Care este sensul vieții?” și „De ce trăiesc?” sunt porțile către o lume nemărginit mai bună.

Știind că răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în relațiile noastre umane, în conexiunea noastră și în acțiuni care au un beneficiu de durată pentru ceilalți, transcendem viața noastră corporală. Înțelegem că există un mecanism colosal, care ne înconjoară viața și lumea, care depășește existența în corpul nostru fizic temporar. Această estimare ne pregătește în profunzime pentru a intra în lumea largă, eternă, la un nivel superior al existenței, dincolo de limitele timpului și spațiului.

 

Educația prin încurajare

Întrebare: Cum are loc schimbarea în inima omului? Eu înțeleg că această constrângere nu poate schimba sentimentele noastre, dar nu văd că educația schimbă sentimentele noastre.

Răspuns: Adevărul este că nu avem un exemplu de asemenea educație. Până la urmă educația de astăzi este bazată pe constrângere când se acționează prin pedeapsă și nu prin încurajare.

Educația prin încurajare înseamnă că îi arăți unei persoane cum circumstanțele bune duc la un viitor bun și cum faptele rele duc la eșec. Când studiem știința Cabala, lumina superioară înconjurătoare acționează asupra noastră și trezește în noi stările corectate viitoare prin strălucirea ei. Dar nu se întâmplă astfel în nicio altă metodă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

“Ierusalim, inima lumii” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Ierusalim, inima lumii

Descoperim un nou scop în viața noastră, pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt în gândurile și sentimentele noastre de grijă reciprocă și empatie. Ne aliniem la interconectarea globală perfectă și reciprocitatea existentă în natură.

Actori sud-africani repetă pașii de dans „Jerusalema” în timp ce se pregătesc să filmeze un lungmetraj special, bazat pe succesul viral al muzicii, după ce o provocare la dans online a captivat milioane de oameni din întreaga lume, la Cape Town Film Studios din Cape Town, Africa de Sud, 24 septembrie 2020. REUTERS / Mike Hutchings

Determinarea și tenacitatea pandemiei de a-și continua răspândirea globală a creat o amorțeală și ne-a adormit. O oboseală generală s-a extins în întreaga omenire, așa că dorința de a găsi orice sursă de mulțumire, este doar firească. Recent, o melodie în limba zulu a venit împreună cu un mesaj de speranță – Jerusalema – care s-a transformat într-un dans colectiv, care a luat lumea cu asalt. Răspândirea sa ca un incendiu arată cât de dornici sunt oamenii să se conecteze. Acum întrebarea este cum poate acel sentiment de conexiune să fie ridicat la un nivel mai înalt de unitate, care depășește acțiunile noastre fizice și distanțele dintre noi pentru a ne oferi o bucurie durabilă.

Ierusalimul este inima, centrul lumii, epicentrul tuturor dorințelor și aspirațiilor, o stare în care totul se bazează pe iubirea reciprocă unul față de celălalt. Când vom ajunge la o astfel de stare prin conexiunea inimii noastre, nu numai că vom activa noi senzații de trai, spirite înalte și energie, dar vom atinge și o bucurie nemărginită și eternă.                                  Michael Laitman

Unii dintre studenții mei m-au întrebat despre senzația globală „Jerusalema”, explicând că tema sud-africană a devenit un imn al carantinei, pe măsură ce dansurile de grup s-au răspândit în fiecare parte a planetei pentru a ridica spiritul în timpul restricțiilor Covid-19. Răspunsul meu este că dansul, mai ales într-un grup, este o activitate pozitivă, deoarece dă un sentiment de comunitate. În același timp, starea de disperare a umanității va aștepta în continuare să reapară, de îndată ce ultimele zbateri ale epidemiei vor dispărea și fiecare se va întoarce la locul său și își va face griji cu privire la viitorul incert.

Cu alte cuvinte, o activitate de grup pentru divertisment va acționa ca un fel de terapie și ne va scăpa de realitate, dar nu ne va permite să închidem ochii ca niște copii speriați, fără a ne ascuți mintea cu întrebări semnificative despre ceea ce încearcă micul virus să ne înveţe. Pandemia solicită o examinare mai profundă a stării lumii, a ceea ce am construit în mod greșit până acum și a ceea ce trebuie să fie inversat pentru îmbunătățirea umanității – că virusul stârnește nevoia de conexiune între noi în scopul unei vieţi mai bune.

Interesant este faptul că tema cântecului despre Jerusalem ca “acasă”, ca loc special în viață, poate fi explicată printr-o perspectivă profundă din înțelepciunea Cabala. În cartea lui Ari Arborele vieții, este scris că, dacă o persoană ajunge la revelarea forței superioare prin atitudini corecte de iubire și dăruire față de ceilalți, descoperă o calitate specială numită „Ierusalim”, care se referă nu la un loc fizic, ci la o stare de unitate perfectă.

Prin urmare, Ierusalimul de astăzi, care este un oraș sfânt pentru cele trei mari religii ale lumii, nu este adevăratul Ierusalim despre care au scris profeții și înțelepții. Ierusalimul (Yerushalayim) reprezintă „orașul perfect” (Ira Shlemah) în care toți realizăm perfecțiunea în relațiile dintre noi, completându-ne reciproc. Descoperim un scop nou în viața noastră, pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt, în gândurile și sentimentele noastre de grijăreciprocă și empatie. Ne aliniem la interconectarea globală perfectă și reciprocitatea existentă în natură.

Ierusalimul este inima, centrul lumii, epicentrul tuturor dorințelor și aspirațiilor, o stare în care totul se bazează pe iubirea reciprocă unul față de celălalt. Când vom ajunge la o astfel de stare prin conexiunea inimii noastre, nu numai că vom activa noi senzații de trai, spirite înalte și energie, dar vom atinge și o bucurie nemărginită și eternă.

— Publicat pe  26 Noiembrie, 2020

Realitate falsă

Comentariu:  Există astăzi tehnologie, care creează o realitate falsă. Am ajuns într-o stare în care progresul tehnologic ne-a făcut posibil să reproducem vocea unei persoane și să realizăm videoclipuri în care să pot pune orice cuvinte vreau, în gura oricui. De exemplu, este posibil să faci un videoclip cu tine, dr. Laitman, în care spui: „Cred că este mai bine ca nimeni să nu studieze înțelepciunea Cabala”, și vei spune: „Nu, nu am fost eu ”, dar vei putea viziona videoclipul și te vei vedea cum o spui.…

Răspunsul meu: Deci, nu vă uitaţi la nimic.

Întrebare: Deci asta este întrebarea mea: unde ne duc toate astea?

Răspuns: Până la un punct în care nu cred nimic din ce văd sau aud. Nimic. Am doar o singură sursă, care este cartea pe care am primit-o de la profesorul meu și forța superioară, prin care mă conectez.

Întrebare: Deci, spuneți că în viitor este de preferat pentru o persoană să nu creadă pe nimeni, adică să creadă …?

Răspuns:  Desigur că nu. Nici măcar să asculte sau să privească.

Întrebare: Deci, cum vor comunica oamenii?

Răspuns: Ei vor trebui să învețe cum să comunice cu adevărat corect. Toate simțurile prin care simt realitatea, sunt înșelătoare. Va trebui să învățăm cum să comunicăm corect, până când ne conectăm „ca un singur om cu o singură inimă”.

Întrebare: Ce vrei sa spui?

Răspuns: Înseamnă că ceea ce trebuie să corectăm este inima noastră.

Întrebare: Care este esența corectării în sine?

Răspuns: Este că toată lumea doreşte beneficiul celorlalți.

Întrebare: Și ce spune asta despre adevăr și minciuni?

Răspuns: Nu vor exista minciuni. Voi minți pe cineva pe care îl iubesc cu adevărat?

Întrebare:  Deci, ce înțeleg este că lumea înaintează spre o minciună asupra vieții, sau minciună …?

Răspuns:  Așa a fost de multă vreme. Cred că toată lumea poate fi de acord.

Întrebare: So tomorrow it will be impossible to believe anything that you see, hear, perceive, so I have to build a shelter, go in there, and come out… Deci mâine va fi imposibil să crezi orice vezi, auzi, percepi, așa că trebuie să construiesc un adăpost, să intru acolo și să ies …

Răspuns: Trebuie să te corectezi pe tine și pe ceilalți, să fii cu adevărat într-o inimă împreună cu ceilalți …

Întrebare: Mă derutezi de tot. Este asta adevărat sau fals?

Răspuns: Acesta va fi adevărul. Dacă toată lumea gândește la fel, atunci acesta este adevărul.

Întrebare:  Dar cum va gândi toată lumea la fel? Suntem diferiți …

Răspuns: Ne vom corecta.

Întrebare: Cum vom fi atunci la fel?

Răspuns: În iubirea noastră reciprocă. Aceasta este natura superioară, că toți suntem într-o relație bună unul cu celălalt și apoi simțim între noi forța binelui, care locuiește printre noi toți, și acesta este de fapt adevărul.

“Ce este libertatea de a vorbi și care sunt limitele liberei exprimări?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce este libertatea de a vorbi și care sunt limitele liberei exprimări?

Libertatea de a vorbi și libertatea de exprimare necesită categoric limite. Prima limită este că noi nu ar trebui să rănim sau să jignim pe nimeni.

A nu provoca rău celorlalți ar trebui să acționeze ca o “construcție” incorporată care întâi de toate determină limitele liberei noastre exprimări. Este similar cu modul în care noi considerăm o ofensă criminală să spargi casa altei persoane și să provoci daune proprietății sale.

Să presupunem că am un vecin al cărui tată a murit și eu încep să râd de tatăl său. Ar fi dizgrațios și lipsit de respect pentru vecinul meu și eu aș trezi ura făcând astfel. Cum să îmi permit să fac asta? Este complet irațional.

Dacă noi vrem să facem rău și să ofensăm pe alții, atunci exact aceste dorințe necesită corecția. Corecția lor inițial are nevoie de o restricție a manifestărilor lor în afară. După aceea noi trebuie să ne aducem pe noi înșine la o stare unde nu avem nimic împotriva nimănui în lume în afară de propriul nostru sine și noi putem atunci cu adevărat să fim considerați liberi. Pe scurt, noi putem să fim liberi în orice aspect al vieții cu condiția că fiecare dintre noi se abține de la a ne face rău între noi.

Într-o asemenea stare noi putem să avem criticism, dezacorduri și argumente, însă ar trebui să învățăm cum să nu trezim ura între noi în timp ce facem asta. Prin urmare, noi ar trebui să ne angajăm regulat în învățarea îmbogățirii conexiunii, să elevam sensibilitatea noastră, empatia și inteligența interioară astfel încât scopul nostru comun de a trăi armonios, în pace și cu fericire între noi să învăluiască toate gândurile și aspirațiile noastre.

Pe scurt, noi nu putem să ne permitem nouă înșine să ne facem rău între noi. Din contra, trebuie să ne respectăm între noi. Fiecare dintre noi simte diferite idei, oameni și obiecte pe nivele diferite de importanță în conformitate cu unde, la cine și cum am fost născuți și crescuți. O persoană consideră ceva a fi foarte important, iar alta consideră altceva a fi foarte important. Totuși, deasupra a ceea ce consideră fiecare dintre noi ca important, noi ar trebui să încercăm să vedem ce avem toți în comun.

O viață nouă nr. 449 – Fenomenul emigranților din Israel, partea 1

O viață nouă nr. 449 – Fenomenul emigranților din Israel, partea 1

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Poporul Israel este un grup de oameni care sunt asociați cu strămoșul nostru Avraam în Babilon pe baza bunătății, conexiunii și iubirii. Erau un grup de necunoscuți care interacționau cu iubire pentru a merge Yashar-El (direct la) forța superioară. Țara lui Israel este un loc spiritual către care sunt atrași oamenii care au dorința de conexiune cu ceilalți și cu puterea superioară. Oamenii care abandonează importanța conexiunii cu ceilalți în țara Israelului, emigrează din țară.

Poporul Israel trebuie să trăiască în țara lui Israel, dar pentru a face acest lucru trebuie să se întoarcă la viața în conexiune și iubire. Dacă am fi “ca o persoană cu o singură inimă”, ei ar simți că în această țară există o forță care le aparține. Dacă nu se va produce o revoluție spirituală în țara Israelului, întreaga întreprindere sionistă va dispărea.

Din „New Life 449 – Fenomenul emigranților din Israel, partea 1” KabTV, 11/11/14

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Covidofobia — un nou tip de frică

Întrebare: Psihologii argumentează despre apariția unui nou tip de frică: Covidofobia. Unii spun că aceasta este pur și simplu o exacerbare a fricilor trecutului unei persoane cu privire la sănătatea sa. Alții spun că acesta este un tip special de frică care se formează acum. Dar sunt de acord asupra unui lucru: cu cât pandemia și carantina continuă, cu atât mai multe astfel de cazuri vor apărea.

Cum poate o persoană să nu se mai teamă în această eră a coronavirusului?

Răspuns: Cred că acest virus va continua să se răspândească și, în cele din urmă, să ne conducă într-o stare în care, pe de o parte, ne va fi tuturor frică de el și, pe de altă parte, ne vom obișnui cumva cu faptul că acesta este un dat și trebuie să trăim cu el. Dar una nu interferează cu cealaltă.

În ciuda faptului că suntem înconjurați de tot felul de amenințări la adresa vieții noastre, existăm în continuare. Vom trăi și cu acest virus. Să devenim un pic mai deștepți, să învățăm să respectăm unele reguli și să continuăm să trăim în liniște cu el. La urma urmei, vor veni și alți viruși și vor exista mai multe probleme. Deci, treptat, ne vom obișnui cu un alt mod de viață.

Vom vedea că acest virus este chiar bun. Ne educă, ne apropie și ne poziționează corect unul în raport cu celălalt. În general, elimină din viața noastră elemente complet inutile de comunicare sau chiar elemente de cultură. Evident, acest lucru este necesar și putem trăi fără ele.

Se spune că orice se întâmplă este spre bine. Pe de o parte, acest lucru este adevărat. Pe de altă parte, fiecare problemă ne duce continuu înainte. Prin urmare, trebuie să poți trăi cu ea.

Și lupta împotriva virușilor nu ne va ajuta. O vedem deja. Nu a fost niciodată o luptă. Cu virușii este imposibil de luptat. Sunt în noi. Cu toții suntem alcătuiţi din miliarde de viruși – întregul nostru corp. Prin urmare, ideea nu este în luptă, ca și cum ai lupta cu propriul tău corp, ci în modul de a te adapta pentru a exista împreună cu el. Și atunci viața ne va părea puțin mai veselă și mai binevoitoare.

Din KabTV “Cabala Express” 11/06/20

Motivația principală în viață

Întrebare: Baal HaSulam scrie că nicio educație nu poate face altruisti din egoiști. Cum explicați oamenilor că îngrijirea societății este mai importantă decât propriile interese și vizează beneficiul lor?

Răspuns: Nu există nicio cale. Dacă ai putea converti acest lucru în bani, ai putea să-i convingi. Cu toate acestea, aceasta nu ar fi o preocupare pentru societate, ci o preocupare pentru un salariu mai mare.

Întrebare: Putem concluziona că principala motivație în munca noastră este scopul de a dezvălui forța superioară, energia superioară?

Răspuns: Aceasta este motivația principală. Cel mai important! La urma urmei, dacă obțin construcția superioară, forța superioară, am totul.

Din emisiunea KabTV „Abilitati de management”, 28.08.2020

Cum să construiești relații egale în societate?

Întrebare: Oamenii se simt inegali și cer egalitate. Dar când ating egalitatea formală, încearcă imediat să o distrugă și să iasă în evidență în orice mod. Unde este linia dintre a dori să fii ca toți ceilalți și să fugi de ea?

Răspuns: Acolo unde este benefic pentru o persoană, se luptă pentru egalitate, iar acolo unde nu este, se luptă pentru individualitate.

Comentariu: Într-adevăr, vedem că în țările în care oamenii sunt egali, toată lumea începe să încerce să iasă în evidență într-un fel.

Răspunsul meu: Este imposibil. Până când o persoană nu primește cantitatea corectă de educație care să o conducă la o înțelegere corectă a comunicării între toți, acest lucru nu se va realiza.

Se pare că inegalitatea este baza comunicării. Întreaga lume este construită pe schimb. A primi nu ar avea sens dacă toată lumea ar fi egală.

Întrebare: Dacă nu suntem egali din partea naturii, înseamnă asta că ar trebui să construim noi înșine relații egale în societate?

Răspuns: Desigur. Putem cere naturii o explicație despre cum suntem creați și a ceea ce ar trebui să fim, cu ce forță ar trebui să ne aducem de la starea actuală la cea corectă, și așa mai departe.

Întrebare: Oamenii au luptat întotdeauna pentru drepturi egale, egalitate generală în fața legii. Chiar ar trebui să fim egali în asta? Aceasta este ca prima etapă și apoi toată lumea ar trebui să investească în funcție de calitățile sale?

Răspuns: Chiar și aceste condiții de egalitate trebuie abordate printr-o lege generală a naturii în care suntem cu toții dependenți unii de alții și suntem într-o comunicare corectă între noi. Nu putem pur și simplu să luăm o singură lege și să începem să o respectăm și chiar să-i pedepsim pe cei care nu o respectă.

Întrebare: Sustii ca toată lumea sa aibă șanse egale?

Răspuns: Condițional egale. Există legi ale regilor, legi ale plebeilor, legi pentru țărani, pentru sclavi, pentru toată lumea! Fiecare nivel are propriile legi, deoarece nici măcar nu se pot înțelege.

O persoană ar trebui să aibă oportunități egale condiționate cu toate celelalte, care să-i permită să se realizeze corect.

Ce înseamnă egalitate? Orice sistem determinist dinamic constă dintr-un număr imens de subsisteme, fiecare dintre ele având propriile reguli, așa-numiții pași. Prin urmare, sistemul în sine este integral, dar intern, unul cu celălalt, funcționează nu pe o bază integrală, ci pe o bază diferențială.

Ca și în corpul nostru există organe mai importante și mai puțin importante pentru întregul corp. Adică calculul se face cu organismul general.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 9.11.2020