Noul meu articol pe Linkedin “Visând la îndepărtarea coşmarurilor pandemiei”

Fie treaz, fie adormit, gândurile despre pandemie bântuie întreaga omenire ca niciun alt eveniment din secolul trecut. Coșmarurile Covid-19 din întreaga lume sunt unul dintre cele mai recente subiecte de studiu. Cercetările de la Universitatea Harvard au confirmat că oamenii din întreaga lume se confruntă cu schimbări remarcabile în frecvența și natura viselor lor ca urmare a urgenței globale de sănătate. Acest lucru confirmă în continuare că virusul afectează umanitatea ca un singur corp și, prin urmare, este timpul să începem să acționăm ca atare.

Repercusiunile coronavirusului nu sunt incidente izolate, ci evenimente globale, care afectează întreaga rasă umană. Potrivit unui studiu al Harvard Medical School, temerile din timpul zilei și grijile cu privire la pandemie rămân prinse în mintea oamenilor, noaptea în timp ce dorm. Cercetarea a evaluat mii de răspunsuri la un sondaj global care relatează vise bizare similare de roiuri de insecte ucigașe și alte imagini legate de virus, indiferent de locația și ocupația oamenilor.

Visele sunt construite dintr-un set de gânduri și dorințe pe care o persoană le acumulează în timpul zilei. Chiar dacă este posibil să nu fie conștient de ele, ele rămân adânc în subconștientul cuiva. Când o persoană își pune capul pe pernă și adoarme, nu mai are control asupra gândurilor și dorințelor ascunse. În timpul somnului, acestea sunt scoase din memoria individului și apar sub formă de vise.

Când emoțiile, ideile, senzațiile și dorințele noastre sunt libere de limitări, libere de presiunea lumii exterioare și fără limite fizice, ele se conectează și se integrează într-un vis, amestecând elemente și experiențe care se manifestă de multe ori într-un mod ilogic și bizar. Acest proces a dat naștere la tot felul de teorii și speculații cu privire la originea și interpretarea lor. Dar visele nu sunt altceva decât un proces psihosocial și fiziologic. La sfârșitul zilei, ceea ce suntem este carne cu un sistem nervos intern, care ne trezește tot timpul și nu ne lasă să ne odihnim nici măcar în somn, atunci când creierul nostru nu mai funcționează la putere maximă.

Visarea este un mecanism important, care ne permite să procesăm imagini și să scăpăm de ele. Uneori visele nu sunt simple, ne pot pune în situații neplăcute, stres și frici. Prin urmare, este recomandabil să citiți ceva liniștitor sau chiar amuzant înainte de culcare. Citirea Psalmilor poate ajuta, de asemenea, la canalizarea gândurilor într-o direcție bună. Sexul poate, de asemenea, ușura stresul și elibera corpul de tensiunea acumulată în timpul zilei.

Stresul vieții noastre de zi cu zi de la izbucnirea coronavirusului a devenit un fenomen la nivel mondial. Conform înțelepciunii Cabala, această perioadă este un moment în care umanitatea își finalizează etapa de dezvoltare individuală și trece la o etapă superioară și nouă, în care toți indivizii se conectează ca un singur corp, să fie ca o singură familie, un singur suflet. Prin urmare, este firesc ca și coșmarurile să fie acum asemănătoare la nivel global, întrucât lumea însăși a devenit globală și rotundă.

Cu toții am devenit conectați, împărtășim provocări și experiențe comune. În timp ce suntem treji, trecem prin aceeași pandemie și ne confruntăm cu aceleași crize. Deși toată lumea se gândește la viața lor personală, la familia și munca lor, aceste gânduri individuale sunt acum îmbinate în conștiința colectivă a lumii, astfel încât experiențele noastre sunt din ce în ce mai similare. Aceste noi condiții prezintă o oportunitate remarcabilă de a ne transforma coșmarul în visul unei lumi mai plăcute și a unei realități vii.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1287 – Provocarea învățării la distanță

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Învățarea la distanță pune profesorii sub o mare presiune pentru a acoperi materialul, în timp ce elevilor le este greu din cauza numeroaselor distrageri. Profesorii și administratorii trebuie să se întrebe cum să facă studiile să pară mai importante în ochii copiilor. Părinții trebuie să vadă studiile copiilor lor ca fiind foarte importante și, de asemenea, să ia parte la ele, de exemplu, descriind profesorii ca regi și regine. Companiile de telefonie mobilă ar trebui să deconecteze telefoanele în timpul orelor de școală.

Trebuie să aranjăm sistemul educațional în mod diferit, astfel încât profesorii și elevii să lucreze împreună, integrându-se și împărtășind reciprocitatea și conexiunea. Studiul trebuie făcut în grup și ar trebui să includă multe exerciții și activități, astfel încât elevii să rămână concentrați. Pot fi organizate competiții în care copiii sunt împărțiți în două grupe pentru a-i încuraja și motiva.

Trebuie să luăm probleme din viața de zi cu zi, din familie și din ceea ce se întâmplă în țară, lucruri cu care copiii sunt familiarizați și să lucrăm la ele ca parte a materialului de studiu. Aspectul social este important și pentru elevi, așa că trebuie să stabilim comunicarea corectă între ei în timpul lecției. Avem astăzi ocazia să schimbăm cu adevărat sistemul de învățământ învechit și să participăm la construirea omului.

Din „Noua viață 1287 – Provocarea învățării la distanță” KabTV, 06.11.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Efectul înțelepciunii mulțimii este ca opinia generalizată a unui grup larg de oameni să permită răspunsuri și predicții mai precise. Însă asta se întâmplă numai când membrii mulțimii fac judecăți independent unul față de celălalt. De ce? Cum funcționează?

Răspuns: Principiul de procesare a datelor colective unde toți se uită pentru ei înșiși la opinii opuse, puncte de vedere opuse, școli opuse, acesta este un principiu puțin diferit decât în Cabala. Iar atunci când ei încearcă să generalizeze rezultatul împreună, reiese mult mai bun și mult mai adevărat decât rezultatul la care fiecare ar fi ajuns în mod individual. Dar asta tot nu este ceea ce spune Cabala.

Conform Cabalei, noi ar trebui să ne ridicăm la nivelul de credință deasupra rațiunii, adică deasupra noastră și să rezolvăm problemele nu într-un fel egoist – cât de deștept este fiecare dintre noi și se poate conecta mai mult cu alții – ci să fim în credință deasupra rațiunii, să putem să stăpânim puterea echipei, să ne ridicăm deasupra individualității fiecăruia și deasupra individualității comune.

Adăugând egourile noastre noi în mod simultan adunăm împreună dorința de a ne ridica deasupra egoului nostru total. Rezultă că pe de-o parte noi avem un imens egoism comun și pe de altă parte noi dobândim putere anti-egoistă. Și apoi noi putem cu adevărat să facem o acțiune complet nouă, de calitate foarte înaltă, care este construită pe dăruire și nu pe primire.

Remarcă: Asta este similar cu ce a spus Einstein: „Noi nu putem să rezolvăm problemele noastre cu aceeași gândire pe care am folosit-o atunci când le-am creat.” Este rezolvată tot timpul pe un nivel superior. Adică următorul pas este conexiunea dintre oameni.

Comentariul meu: Da. Și deși Einstein a ajuns la asta în mod instinctiv, diagnoza este corectă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/25/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Şansa care ne-a fost dată acum 73 de ani, astăzi”

La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a votat în favoarea unei rezoluții, care a adoptat planul de împărțire a Palestinei, care a deschis calea înființării statului Israel. Pentru refugiații evrei din Holocaust, această rezoluție însemna speranța unei vieți mai sigure, într-un stat evreu. Pentru puterile mondiale, a fost o modalitate de a-şi ușura povara conștiinței, după ce nu au făcut nimic pentru a salva evreii de-a lungul războiului și chiar au împiedicat evadarea lor cât timp era încă posibil. Pentru lume, a fost un contract nescris, nerostit și, probabil, involuntar între evrei și umanitate, în care lumea urma să le dea evreilor un stat suveran, iar evreii să construiască în el un model de națiune care să servească drept „o lumină pentru națiuni”.

După o bătălie eroică, organizația paramilitară a așezării evreiești din Palestina a respins cele șase armate arabe invadatoare din Egipt, Irak, Siria, Iordania, Liban și Arabia Saudită, care s-au alăturat forțelor armate ale rezidenților arabi din Palestina și au înființat statul Israel. Era timpul să începem să împlinim angajamentul Israel față de lume.

Atunci au început necazurile. Israelul a fost înţesat de diviziuni de la bun început. Grupurile sioniste s-au luptat între ele asupra puterii și asupra modului de a conduce lupta pentru înființarea statului Israel. Odată ce Israelul a primit suveranitatea, aceste lupte nu s-au diminuat, ci s-au intensificat. Valurile de imigrație din țările arabe și războiul au devastat țările europene, au creat noi enclave culturale și fiecare sectă a batjocorit celelalte secte. Mulți evrei din țări mai sărace, în special țări musulmane precum Maroc, Libia și Irak, au fost trimiși în orașe departe de centrul țării și au devenit ceea ce este cunoscut sub numele de „al doilea Israel”.

În iunie 1967, o altă nenorocire a lovit Israelul: După ce a fost amenințat și hărțuit de țările vecine și după ce a realizat că nu există nicio speranță de a evita un alt război, Israel a deschis focul. În termen de șase zile și cu relativ puține victime, Israelul a învins și cucerit teritorii din Egipt, Siria și Iordania, inclusiv Orașul Vechi din Ierusalim. În timp ce triumful militar a fost o binecuvântare foarte necesară, mândria de sine pe care a adus-o a fost o plagă pe care nu am reușit să o înlăturăm, în ciuda tuturor anilor care au trecut și a tuturor eșecurilor pe care le-am suferit de atunci.

Hubris-ul acela nu a făcut decât să înrăutățească separarea noastră, iar Israelul a devenit un model de diviziune, înstrăinare, ură internă și viclenie, opusul obiectivului nostru menit, de a fi aici. În loc să reparăm separarea care a provocat ruina Templului și a exilului de acum două milenii, întoarcerea noastră în Israel pare să fi reînviat dușmănia din poporul evreu, iar antica ură neîntemeiată reapare.

Poporul evreu este foarte avizat și intransigent. Aceasta este natura noastră și nimic nu o va schimba. Nici nu ar trebui să se schimbe. Nu pentru noi ni s-a dat această încăpăţânare, ci tocmai pentru a servi drept model pentru lume. Trebuie să renunțăm la ideea că ne putem schimba vreodată părerea. În schimb, trebuie să ne concentrăm pe creșterea unității deasupra diferitelor noastre păreri. Nu trebuie să ne concentrăm pe această sau acea morală sau ideologie, deoarece acestea doar ne separă. Mai degrabă, ar trebui să ne străduim să ridicăm valoarea unității în sine!

Doar dacă ne concentrăm asupra unirii deasupra diferențelor dintre noi, vom găsi adevăratul merit al diferențelor, valoarea reală în fiecare viziune distinctă și beneficiile unirii deasupra lor. Dacă ne unim deasupra opiniilor noastre opuse, vom crea o entitate care funcționează așa cum o face orice organism, în care organele diferite și adesea opuse, lucrează în armonie, pentru a crea o ființă vie solidă și sănătoasă. Dacă orice parte a corpului ar deveni slabă sau dezintegrată, ființa vie ar muri. Dacă toate organele funcționează la maximum, atunci organismul este cel mai sănătos și mai puternic.

Dacă Israelul va face pace între sectele sale în luptă, lumea va privi și va învăța din exemplul său. Dacă Israelul nu o va face, lumea va regreta că a fost de acord cu crearea statului evreu în primul rând și va lua toate măsurile necesare pentru a-l elimina. Israelul, în acest sens, depinde de el însuși. Relațiile sale interne vor determina viitorul său extern. Nicio altă țară din lume nu se află în această poziție.

În ebraică, cuvântul shalom [pace] provine din cuvântul hashlama [completare]. Dacă facțiunile care se luptă în poporul evreu învață să se completeze reciproc, mai degrabă decât să concureze și doresc să se anihileze reciproc, vor beneficia, lumea va beneficia și va exista pace, atât în ​​sensul complementării, cât și în sentimentul de liniște și relații bune. Dacă facțiunile din Israel nu reușesc să se unească deasupra diferențelor lor și să se completeze reciproc, atunci vom rata ocazia pe care ne-a dat-o lumea pe 29 noiembrie 1947, iar statul Israel nu va putea supraviețui.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum depăşim frica?“

Putem depăși frica stabilind o conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de toate fenomenele de care ne este frică.

Conexiunea pozitivă este una în care sprijinul reciproc, încurajarea, bunătatea, înțelegerea, grija și iubirea predomină asupra tuturor diferențelor, problemelor și temerilor.

Vom genera apoi o atmosferă echilibrată și pașnică, care să ne facă fiecare interacțiune pozitivă și satisfăcătoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cercetările arată că un grup restrâns de zece până la patruzeci de persoane pot demonstra cunoașterea reală a problemelor complexe. Prin urmare, nu se poate crede orbește în înțelepciunea mulțimii. Există probleme care trebuie rezolvate de către specialiști.

Când poate fi folosită înțelepciunea mulțimii pentru rezolvarea problemelor și când este inteligența colectivă? De ce, atunci când este conectat la înțelepciune, îl duce la un nou nivel? Și totuși, acest lucru nu este suficient. Are nevoie și de cunoaștere?

Răspuns: Depinde de întrebările pe care le decideți. Nu poți aduna un milion de oameni care nu înțeleg nimic, de exemplu, despre construcții și să te aștepți ca aceștia să poată construi o clădire înaltă. Nu vor reuși. Iar dacă aduni mai mulți specialiști, vei obține un rezultat pozitiv.

Prin urmare, este necesar să se analizeze în mod specific care este problema pe care doriți să o rezolvați. Se merge fie în cunoaștere, fie în credință mai presus de cunoaștere. Dacă mergi în cunoaștere, trebuie să aduni specialiști. Dacă vă confruntați cu o sarcină practic inaccesibilă, de exemplu, cum să faceți față coronavirusului, atunci experții nu vor putea ajuta.

Vedem că această formă de epidemie afectează simultan pe toată lumea, devine din ce în ce mai dominantă și se răspândește pe tot cuprinsul planetei. Nu cred că vom putea să-l limităm, să-l oprim sau să-l ucidem în vreun fel.

Atunci va trebui să ținem cont de înțelepciunea mulțimii. Cum găsim o soluție? Este foarte simplu. Dacă luăm un număr imens de oameni fără a-i pune într-un birou care le-ar exploata mintea și cunoștințele, dar le-ar colecta și ar încerca să le ridice deasupra nivelului lor, astfel încât să lucreze pentru unificare, atunci rezultatul va fi doar unitatea, o ascensiune peste egoismul lor personal. Apoi, vor putea identifica cu succes care este problema.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 25.09.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Internetul este astăzi o sursă inepuizabilă de comunicare. Din ce în ce mai des, se formează comunități virtuale caracterizate de absența restricțiilor asupra limbilor, anonimat, voluntariat, obiective și interese comune.

Care credeți că este tendința acestor schimbări? Către ce ne împinge natura?

Răspuns:  Natura ne împinge spre o comunicare corectă între noi. Nu știm încă ce este comunicarea corectă, dar treptat, vom afla. Va mai dura câțiva ani și vom înțelege ce cere natura de la noi.

În cele din urmă, totul se va reduce la schimbarea comunicării dintre oameni. Vedem că de-a lungul multor milenii de dezvoltare, oamenii au încercat să ajungă la o nouă stare de comunicare. Au urmărit descoperirea pământului, a puterii și bogăției, dar în cele din urmă și-au dat seama ce imagini, metode și forme de comunicare erau cele mai optime pentru ei. Nu înțelegeau ce fac, dar, în general, se îndreptau spre acest lucru.

Iar în timpul nostru, aceste clarificări sunt ridicate la un nou nivel. Se pare că însăși tehnologia schimbării distanțelor, care sunt reduse datorită tehnicilor de transport, a comunicării virtuale între noi etc., ne conduce la faptul că putem stabili foarte rapid și eficient o comunicare finală între noi.

În același timp, descoperim că conexiunea noastră este pur mecanică, tehnică și nu cea pe care natura o cere de la noi.

Întrebare: Credeți că apariția unor astfel de comunități virtuale în care toată lumea poate comunica cu milioane de oameni este un fenomen pozitiv?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: De sute de ani, cărțile au fost principala sursă de informare, dar astăzi acestea pur și simplu dispar și întreaga comunicare s-a schimbat. Este asta dezvoltare sau degradare? Dacă în trecut o persoană putea citi mai multe cărți pe săptămână, astăzi oamenii citesc mult mai puțin.

Răspuns: În orice caz, forma înregistrării în scris nu va dispărea și o vom folosi în continuare. La urma urmei, aceasta, sub formă de scris, nu este comunicare, ci memorie.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 10/7/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este un exemplu în care natura poate fi atât de crudă? “

Nu există astfel de exemple, pentru că deși înțeleg cum oamenii pot percepe natura ca fiind crudă, natura nu este deloc crudă.

Natura este o calitate a dăruirii și iubirii absolute, fără nici cel mai mic interes personal. Când simțim natura în calitatea opusă, a interesului egoist, atunci experimentăm capătul opus al naturii.

Când eram copil, mama m-a pedepsit în legătură cu notele mici obținute la școală. O făceau neliniștită și tulburată, dar, deși am experimentat-o ca fiind crudă în acele momente, ea acționa de fapt cu drag și grijă față de mine, dorind ca eu să mă dezvolt cât mai bine posibil.

Natura este altruism total, iar calitatea noastră este egoismul. Ne simțim opuși bunătății și iubirii naturii, în măsura în care gândim și acționăm contrar față de natură. Aceasta este sursa tuturor sentimentelor și suferințelor noastre negative și de aceea ne percepem ca trăind într-o lume rea.

Cu toate acestea, natura nu face nimic rău. Are o atitudine binevoitoare constantă și, datorită opoziției naturii umane față de natură în sine, simțim nenumărate fenomene din viață ca fiind rele și nefaste. Nu trebuie să ne învinovățim pe noi înșine sau natura pentru asta, este pur și simplu o situație dată, în care ne-am născut.

Cu toate acestea, ni s-a acordat o calitate egoistă, pentru a o putea corecta și a ne face la fel de altruişti și compleţi ca natura. Mai mult, cu cât evoluăm mai mult, cu atât mai mult crește ego-ul nostru și cu atât mai mult simțim opoziția noastră față de natură ca una care provoacă suferințe din ce în ce mai mari în viața noastră. Această dezvoltare are ca scop să ne conducă la un punct, în care dezvoltăm o dorință sinceră de autotransformare: să schimbăm modul nostru de operare egocentric către sine, echilibrat cu natura – altruist, grijuliu și iubitor. Procesul de a ne schimba, pentru a deveni mai asemănători naturii, este numit „procesul de corectare” și ni s-a dat o metodă prin care putem suferi această corectare cu mai multă conștientizare și înțelegere, decât dacă am fi lăsați în voia noastră.

Deocamdată nu avem o astfel de conștientizare, și suntem ca un copil care nu înțelege de ce părinții noştri țipă la noi.

https://youtu.be/oOG96pQf-VQ

Foto de Milada Vigerova pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, in Quora: „Cum pot învăța să trăiesc în prezent? Ce înseamnă să trăiești în momentul prezent? „

în fiecare moment, cum putem fi într-o relație reciprocă cu natura și cum să comunicăm cu ea astfel încât să înțelegem cum ne influențează și cum ar trebui să răspundem în mod optim.

Acest lucru ne va face viața semnificativă și completă.

Vom intra într-o relație constantă cu cel mai apropiat partener – natura – și vom începe să simțim cum ne contopim cu lumea exterioară în momentul prezent.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Michael Laitman, in Quora: „Cum pot învăța să trăiesc în prezent? Ce înseamnă să trăiești în momentul prezent? „

în fiecare moment, cum putem fi într-o relație reciprocă cu natura și cum să comunicăm cu ea astfel încât să înțelegem cum ne influențează și cum ar trebui să răspundem în mod optim.

Acest lucru ne va face viața semnificativă și completă.

Vom intra într-o relație constantă cu cel mai apropiat partener – natura – și vom începe să simțim cum ne contopim cu lumea exterioară în momentul prezent.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→