La Ştiri (BBC News):

„Jocurile Olimpice de la Tokyo amânate, vor continua anul viitor „cu sau fără Covid”, spune vicepreședintele Comitetului Olimpic Internațional.

„John Coates a confirmat … că Jocurile Olimpice vor începe pe 23 iulie anul viitor, numindu-le „Jocurile care au învins Covid-ul”.

„Inițial au fost programate să înceapă în iulie 2020, dar au fost amânate din cauza temerilor aduse de Covid-19 …

„‘Acum, mai mult ca oricând, acestea vor fi Jocurile care au învins Covid, lumina de la capătul tunelului.’”

Întrebare: Ce părere aveți despre afirmațiile sale?

Răspuns: Ce ar fi putut să spună? El trebuie să le arate tuturor că ei inspiră și se îndreaptă spre această cauză, construiesc, și așa mai departe. Că merg mai departe!

Întrebare: Asta înseamnă că ei nu văd raţiunea virusului?

Răspuns: Nici măcar nu simt cât de slabi sunt.

Comentariu: Ei simt că sunt puternici.

Răspunsul meu: Vor sta și vor plânge ca niște copii mici care își caută mama.

Întrebare: Aici ne conduce COVID-19?

Răspuns: Da, și mult mai mult.

Întrebare: Aşa încât să ne simțim cu toții ca niște cârpe?

Răspuns: Da, cum altfel? Abia atunci vom începe să ascultăm.

Comentariu: Dar ceea ce vedem este reacția opusă peste tot: Vom învinge virusul; vom găsi un vaccin …

Răspunsul meu: Uită-te la modul în care crești copiii. Îi aduci într-o stare în care ei înțeleg că au nevoie de tine! Apoi le spui ce să facă și, fără o alegere, te ascultă. Un copil plânge, dar totuși face ceea ce trebuie făcut, pentru că înțelege că nu are altă opțiune. Pe asta este construită generația egoismului.

Întrebare: Asta înseamnă că trăim constant într-o stare în care Creatorul este deasupra noastră și noi suntem în interiorul Lui și El ne conduce dintr-un loc în altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Așa am trăit de-a lungul istoriei și așa continuăm să trăim acum. Deci, vor avea loc Jocurile Olimpice sau nu, ce crezi?

Răspuns: Dacă ne comportăm bine, ele vor avea loc, iar dacă ne purtăm greșit, nu.

Întrebare: Ce cerere ați scrie către Forţa superioară  în numele Comitetului Olimpic Internațional? Ne-am dori foarte mult ca jocurile să aibă loc, ce ar trebui să scriem?

Răspuns: Aș scrie: „Atinge fanii, astfel încât să înțeleagă că trebuie să devină mai înțelepți, pentru a înțelege condițiile în care pot avea loc jocurile”.

Adevăratele Jocuri Olimpice sunt atunci când cel puțin în timpul jocurilor încetăm ura reciprocă și respingerea pe care o simțim unul față de celălalt.

Întrebare: Și trebuie să simțim acest lucru înainte de a începe jocurile?

Răspuns: Da, să ne pregătim pentru acest lucru în anul care vine.

Întrebare: Deci aceasta va fi pregătirea pentru Jocurile Olimpice?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vă puteți imagina că C.O.I. va scrie o astfel de cerere către Creator?

Răspuns: Ar trebui să înceapă prin oprirea tuturor operațiunilor militare din întreaga lume, în acest timp.

Comentariu: Acesta ar putea fi un frumos apel pentru umanitate.

Răspunsul meu: Știm că adevăratele Jocuri Olimpice vor avea loc numai atunci când omenirea va dori să pună capăt, cel puțin pentru o vreme, tuturor războaielor, conflictelor și luptelor, și va dori să participe la lupta corectă, nu cu tot felul de viruși și stimulente interzise, ci exprimându-și grija direct, deschis, rațional și onest.

Ar putea fi uimitor! Dar, pentru a face acest lucru, trebuie să ne schimbăm total atitudinea față de jocuri, față de lume, față de război, față de toate.

Ce fel de jocuri ar putea exista astăzi fără stimulente? Cine ar concura astăzi fără astfel de droguri? Astăzi, laboratoare întregi și instituții funcționează pentru a oferi unui atlet o pastilă care, pe de o parte, nu va putea fi depistată și, pe de altă parte, îl va ajuta să progreseze, chiar dacă ulterior poate, ca urmare, muri. Acestea sunt jocuri? Asta este dezgustător.

Întrebare: Deci, acesta este motivul pentru care nu avem voie să ne apropiem de jocuri, deoarece acestea nu mai sunt jocuri și nu mai sunt Jocuri Olimpice?

Răspuns: Da, și chiar declarația lui John Coates, că „va continua anul viitor ‘cu sau fără Covid’… acestea vor fi „Jocurile care au învins Covid”! cum poate fi asta? Cu cine ai de-a face!? Nici măcar nu ești conștient de măreția jocurilor în sine, nu de jocurile care ar trebui să fie, nici de faptul că sunt de fapt deasupra naturii umane.

Jocurile Olimpice ne-au fost date pentru a ridica omul peste înclinația sa competitivă, astfel încât să câștige de fapt. prietenia și atitudinea corectă unul față de celălalt. Aici, însă, totul este construit pe ideea opusă. Vedeți ura invocată între toate națiunile înainte de jocuri. Este un lucru bun că aceste jocuri nu au loc.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/14/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Depresie, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Cel mai prost an care a existat vreodată?”

Stephanie Zacharek, critic de film pentru revista Time, a scris în articolul său lung care rezumă anul 2020, pe care l-a intitulat „Cel mai prost an care a existat vreodată”: „Dacă 2020 ar fi un film distopic, probabil l-ai opri după 20 de minute. Anul acesta nu a fost palpitant, ca o apocalipsă fictivă. Pe lângă faptul că a fost ţesut cu durere, înnebunitor de banal, rutina cotidianului s-a îndreptat împotriva noastră”. Mai mult, „Cea mai debilitantă amenințare din acest an”, adaugă ea, „a fost un sentiment de neputință” și „Nu ne-am confruntat cu atâtea evenimente anormale, de la răspândirea fascismului în anii 1930…”.

Cu tot respectul pentru distinsa critic de film, nu sunt în totalitate de acord. Nu a fost nimic anormal în acest an, deoarece nu există nimic anormal în această pandemie. Dimpotrivă, până în acest an, am condus un mod de viață nebun și anormal, iar „comanda de restricție” pe care am primit-o de la virus a restabilit normalitatea pe planeta Pământ. Pentru prima dată în mai bine de un secol, viața a funcționat normal!

Am împins limitele naturii până la marginea prăbușirii, iar virusul este doar cel mai blând mod pe care l-ar putea invoca pentru a ne face să ne oprim, înainte de a sări în aer împreună cu restul planetei. Natura nu ar fi putut fi mai blândă cu noi decât a fost aducând Covid-19.

În plus, cum poate spune orice persoană sensibilă despre incendiile de pădure, uraganele, pandemia și cutremure că sunt anormale? Cum pot fi fenomenele naturale anormale? Doar o perspectivă deformată poate privi fenomenele naturale ca neobișnuite și artificialul ca fiind normal. Nu numai asta, pentru o revistă distinsă ca Time, să declare în caracterizarea sa pentru 2020 că natura este, ei bine, nenaturală, este o mărturie a înțelegerii noastre greșite a lumii în care trăim. Dacă ceva este de regretat în acest an, este nebunia noastră.

În mod clar, oamenii de la Timenu au nicio idee despre rolul lor ca mijloc de comunicare, despre rolul mass-media. În loc să își folosească revista în scopuri educaționale, pentru a-i învăța pe oameni unde suntem și unde ne îndreptam, ei o folosesc pentru a răspândi stupiditate elocventă.

2020 este cel mai bun an din istorie! Este pentru prima dată când natura ne arată, în mod clar, cum răspunde la distorsiunile pe care le instalăm în sistemul său. Ne spune că am trecut linia și, dacă continuăm pe drumul pe care mergem, ne vom distruge singuri. Mama Natură face tot ce poate pentru a-și salva copiii nerecunoscători, iar noi ne plângem ca niște copii răsfățați că nu ne dă bomboanele pe care le dorim.

Când nu știi ce faci, bagă mâinile adânc în buzunare și ţine-le acolo până devii mai deştept. Noi am făcut exact opusul: am tras de fiecare manetă și am apăsat fiecare buton pe care l-am putut găsi pentru a scoate cumva din natură mai multă distracție. Este doar un miracol faptul că am supraviețuit până acum. Coronavirusul ne-a salvat viața, forțându-ne să mergem acasă și să limităm abuzul asupra singurei noastre case. Este în mod clar o binecuvântare, dar noi, nebuni, o blestemăm pe prima pagină a uneia dintre cele mai apreciate publicații ale noastre.

Mass-media este instrumentul nostru educațional numărul unu. Ar trebui să-l folosim pentru a învăța despre noi înșine și despre mediul nostru, nu pentru a ne plânge de învățăturile primite de la natură, ci pentru a explica modul în care ar trebui să lucrăm în ecosistemul care este universul nostru. Este un sistem închis și orice acțiune greșită își are consecințele ei. S-ar putea să nu o simțim imediat, dar este doar pentru că suntem insensibili la mediul înconjurător și ignoranţi faţă de interconectările noastre. Dacă am fi puțin mai conștienți de interdependența noastră, am vedea imediat impactul negativ al faptelor noastre greșite și nu ne-am gândi că, atunci când ele ne afectează, nu este vina noastră. Pentru că nu numai că noi am fost cauza unui an atât de „plin de evenimente”, dar vina nu este a nimănui altcuiva.

Dacă nu învățăm lecția pe care ne-a predat-o Covid-19 în 2020, 2021 ne va da aceeași lecție, și mai dureroasă. Nu este din răutatea naturii, ci pentru a noastră. Îmi pare rău pentru Mama Natură; nu este ușor să crești astfel de copii încăpăţânați. În același timp, sunt recunoscător că ea alege întotdeauna mijloacele cel mai puțin dureroase pentru a ne învăța ce trebuie, și că a ales în cele din urmă să ne dezvăluie căile ei, astfel încât să le putem studia și să devenim la rândul nostru adulți în propria noastră lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Social-Media si atotputernicul dolar”

Din nou, banii și controlul uzurpă idealurile americane, așa cum demonstrează acțiunile recente ale giganților din social-media. În loc ca aceste noi platforme de comunicare să ne aducă împreună, să reducă distanțele dintre noi și să creeze un singur sat global, ele subminează valorile fundamentale ale democrației, pluralismului și libertății de exprimare ale Americii, deoarece YouTube, Facebook și alții decid să cenzureze conținutul politic, pentru a beneficia și solidifica puterea unei laturi a spectrului politic american.

YouTube, canalul deținut de Google, a anunțat că va elimina videoclipurile care contestă alegerile prezidențiale din 2020, într-un moment în care echipa juridică a președintelui în funcție contestă încă rezultatele, pe fondul acuzațiilor de fraudă, care includ înregistrări video care dovedesc pretențiile lor. În plus, Facebook, proprietarul WhatsApp și Instagram, se află, de asemenea, în centrul unei alte controverse. Guvernul SUA și 48 de state și districte dau în judecată compania, acuzând-o de abuz de putere pentru a dăuna concurenților mai mici.

Pluralismul la fel de fals ca o bancnotă de 3 dolari

Astăzi, mass-media și, în special rețelele sociale, se bucură de beneficii nelimitate ca și cum ar avea un cec în alb. Se folosește de o influență și o putere mai răspândite ca niciodată. În orice moment, opinia publică poate fi influențată într-un fel sau altul. Cu un sac plin de miliarde, oricine poate deveni președinte sau prim-ministru. Poate părea că rețelele sociale au o preferință ideologică pentru o parte politică față de cealaltă, dar, de fapt, este vorba despre dolarul atotputernic.

Banii pot cumpăra controlul, iar controlul poate copleși și influența totul, permițând libertatea comportamentului necivilizat și puterea excesivă. Zi de zi, platformele sociale devin locuri deschise calomniei și vitriolului aruncat în faţă reciproc, alimentând egoul uman care se bucură să curgă peste toată lumea până când oamenii sunt slăbiți treptat și se predau. Un spațiu fără limite oferă aprobare pentru o dominare completă. Zi dupăzi, ura pentru alte persoane devine mai mare, ca un cancer care mănâncă corpul societății umane, care proliferează spre a provoca moartea corpului.

Rolul adecvat al mass-media este de a ne aduce împreună, de a servi conectarea tuturor organelor dintr-un singur corp sănătos. Cât de bine ar fi dacă toate părțile diferite ale societății ar sta împreună – stânga și dreapta, reprezentanții tuturor diferitelor grupuri de interese, chiar și cele aflate la marginea societății – și ar lucra împreună în beneficiul publicului!

Unificare cu orice preţ

Fiecare opinie ar trebui să aibă propriul spațiu, nici o opinie nu ar trebui subjugată și nici o voce nu ar trebui să fie redusă la tăcere, dar asta nu se întâmplă nicăieri în lume. Trebuie să realizăm faptul că starea actuală a lucrurilor este nesustenabilă – totul este putred și, prin urmare, este nevoie de o schimbare radicală.

Deși pare o fantezie utopică să imaginăm că rețelele sociale joacă un astfel de rol de unificare, este doar pentru că suntem permanent expuși unei lumi de minciuni și dezinformări dăunătoare sănătății individuale și sănătății societății. Social media, în modul în care funcționează acum, ar trebui să fie închisă de tot; în caz contrar, va distruge societatea. Oamenii au puterea de a o schimba, dar numai printr-o cerere puternică și unită.

O nouă regulă ar trebui să ghideze activitatea mass-media și a tuturor platformelor de socializare: să publice știri și conținut care contribuie la bunăstarea publicului și să se străduiască să unească societatea umană. Nimeni nu ar avea dreptul să submineze opinia altuia, ci doar să o echilibreze cu o poziție diferită, pentru a ghida diferitele puncte de vedere spre a fi reciproc complementare, spre împlinire.

Tocmai când contrariile ajung la o acceptare reciprocă, societatea atinge un nou stadiu de dezvoltare. Rețelele sociale care promovează aceste valori sunt ceea ce are nevoie lumea noastră globală și interconectată astăzi. Beneficiile pentru toți ar fi neprețuite!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce Israelul se îndreaptă spre alegeri (încă una)”

Se pare că Israelul se îndreaptă spre alte alegeri generale, în ceea ce pare a fi o serie fără sfârșit. Nu este ca și cum aceste campanii ar da rezultate foarte diferite de fiecare dată, dar blocajul politic pare să lase politicienii fără altă opțiune decât să meargă la o alegere după alta, știind că nu vor rezolva nimic. Și este adevărat, nu vor rezolva nimic, deoarece atunci când politicienii vor separarea, astfel încât să poată avea bucata lor de plăcintă, nimic nu va fi rezolvat. Numai când se va ridica un lider care dorește cu adevărat să unească întregul popor, Israelul va ieși din impas.

De la începuturile sale, Israelul a adoptat o versiune a sistemului parlamentar britanic și a încercat să îl implementeze în noua țară. Dar ceea ce funcționează pentru alte națiuni nu va funcționa pentru noi. Așa cum Legea evreiască antică era fundamental diferită de cea a vecinilor săi în antichitate, tot așa acum trebuie să ne hrănim cu un sistem care servește scopului de a fi o națiune suverană.

Israelul a fost format din proscriși din diferite națiuni și triburi. Acești proscriși au respins propriile credințe și tradiții și s-au alăturat grupului lui Avraam, de când acesta a înființat grupul pe baza principiului unității deasupra tuturor diferențelor. Avraam a susținut că, deși suntem cu toții diferiți și, deși purtăm ură unul față de celălalt, trebuie să cultivăm elementul îndurării dintre noi și să-l încoronăm ca obiectiv principal. Acesta este motivul pentru care Avraam simbolizează calitatea milei.

Avraam nu a negat ura în rândul membrilor grupului său, dar a subliniat că numai dacă vom construi deasupra ei calitatea îndurării, vom construi o națiune puternică. Secole mai târziu, regele Solomon a formulat succint acest principiu când a spus: „Ura stârnește lupte și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Conducerea Israelului a fost întotdeauna despre unitate, nu despre diviziune. Mishnah (Sanhedrin 4: 3) scrie că „Sanhedrinul era ca un semicerc rotund, astfel încât să se vadă reciproc”. Cartea Likutei Halachot explică ce înseamnă aceste cuvinte: „Iubirea este în principal faptul că s-au văzut, pentru că nu ar putea tolera ca cineva să nu-și vadă prietenul. … Vitalitatea este în principal prin pace și iubire în Israel, care este considerat a se vedea reciproc. … Acesta este sensul celor spuse de înțelepții noștri, „companie sau moarte”, pentru că vitalitatea se datorează în principal iubirii de prieteni … întrucât atunci când nu există iubire și există separare, este imposibil să primești vitalitate și este considerat ca fiind moarte … căci separarea între ei este considerată moarte”.

Acesta a fost sistemul de guvernare al strămoșilor noștri. Dacă comparăm acest lucru cu sistemul nostru actual, putem vedea cât de departe suntem de unde ar trebui să fim.

Israelul nu are loc între națiuni decât dacă funcționează așa cum a intenționat Avraam. Dacă nu, națiunile se vor întoarce împotriva noastră, așa cum au făcut-o de atâtea ori înainte, și astfel ne obligă să ne unim. Dar unitatea temporară nu ne va oferi altceva decât o pauză de la presiune. Dacă vrem să rezolvăm problemele lui Israel, trebuie să începem să funcționăm ca o națiune spirituală, așa cum am fost meniți să funcționăm – o națiune care răspândește lumina unității deasupra diferențelor și astfel devine „o lumină pentru națiuni”.

În sistemul actual, vom continua să ne certăm până când vom începe să ne luptăm fizic. Înainte de căderea celui de-al Doilea Templu, romanii au asediat Ierusalimul și au așteptat ca evreii din interior să se omoare unii pe alții și asta să le facă cucerirea mult mai ușoară. Fără să ne dăm seama de ce suntem aici și ce trebuie să facem, și insistând că numai noi avem dreptate iar ceilalţi greșesc, în loc să încercăm să promovăm unitatea mai presus de diferențele și ura noastră, facem cu noi înșine ceea ce strămoșii noștri și-au făcut unii altora pe atunci. În mod clar, nimic bun nu va ieși din asta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Imaginând o lume mai bună, aceasta poate deveni realitate”

John Lennon, care a fost ucis în urmă cu patruzeci de ani, și-a imaginat o lume comună fără granițe, fără lăcomie și fără foamete, o singură lume, care toată este iubire – iar mesajul său a vorbit inimilor maselor de oameni. Ideea unei lumi mai tolerantă, mai egalitară și mai apropiatărăsună și astăzi.

Un vis al iubirii globale trăiește în toată lumea, încât chiar și în acest moment în care totul este exploatat în scopuri comerciale într-o lume dură și înstrăinată, preferăm totuși să vedem filme în care predomină iubirea și să ascultăm mai mult cântece de dragoste. Toată cultura din întreaga lume se învârte în jurul temei iubirii și, dacă ocazional apare ura, vine ca un contrapunct urât pentru a contrasta cu frumusețea iubirii. Este natural. Orice persoană nu are altădorință interioară decât un legământ de iubire. Ne determină să aspirăm la el, printre toate straturile materialiste ale timpului și mediului în care trăim.

Așadar, lumea pe care Lennon și-a imaginat-o nu este utopică. O lume plină de iubire este un scop frumos și bun și ar trebui să-și găsească locul printre noi, dacă însă mai întâi ne propunem. Nu vorbim despre iubirea cu flori țesute în păr și ciripit de păsărele. Nu este nimic în neregulă cu aceasta, dar o experiență mai profundă și realistă a iubirii este construită cu materialul de bază al oamenilor. Acesta se numește ură. Așa a fost creată lumea, cu două fețe ale aceleiași monede, iubire și ură, interacționând tot timpul până când ajung la echilibru.

Iubirea începe cu o situație în care doi oameni se resping și chiar se urăsc reciproc și, fără a șterge diferențele și a ignora distanţa, ei construiesc un acord reciproc, pe lângă divergențele lor. Aceasta este o tehnică care există în natură, numită „Iubirea va acoperi toate crimele”. Cel care reușește să iubească așa, fără să aștepte ceva în schimb, la fel ca și natura, va avea întotdeauna o inimă arzătoare plină de bucurie de viață.

Nu trebuie să așteptăm ca ceilalți să înceapă să ne iubească într-o zi, totul depinde în totalitate de noi înşine. Dacă vrem să fim în iubire necondiționată, dacă învățăm cum să ieșim din noi înspre ceilalți, atunci dincolo de orice imaginație vom descoperi pentru noi înșine o lume fără limite, o lume fără lăcomie și fără foamete. O astfel de persoană va găsi puterea interioară, care susține lumea și conectează totul într-unul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “2020- Un an ciudat, dar minunat”

Ca un cabalist, cred că 2020 a fost cel mai bun an din toți anii pe care mi-i amintesc. Este anul în care omenirea a început să se scuture și să scape de tot ce a avut în viața anterioară: alergare după bani, excesivă îngăduire de sine și alte forme de apucare, în care singurul nostru gând era despre primire și nimic altceva. În acest an, natura a venit și ne-a dat o palmă, ne-a poruncit să ne oprim și nu am avut de ales decât să mergem acasă și să stăm în carantină. Pandemia ne-a forțat să ne gândim la viață sau cel puțin să scăpăm de viața anterioară și de aceea a fost atât de bun.

Pentru omenire, cred că 2020 va fi memorat ca un an ciudat, „anul loviturii”. Este un an care a oprit viața obișnuită a tuturor, când oamenii mergeau la muncă, se distrau, călătoreau și așa mai departe. Cred că oamenii își vor aminti că dintr-o dată a venit această lovitură, virusul special care le interzicea să iasă din casă, să alerge oriunde doresc, a venit să închidă cinematografele, chiar și parcurile, ocazional restaurantele și barurile. Cu alte cuvinte, virusul a oprit cursa de șobolani, ne-a obligat să-I privim pe ceilalți și să vrem să facem toţi același lucru.

Tendinţa de a merge la baruri, filme, în călătorii și așa mai departe, nu este inerentă în noi. Ceea ce este inerent în noi este impulsul de a fi ca toți ceilalți. Dacă văd că alții fac ceva și îmi spun că este bine, sunt obligat să fac la fel. Suntem o turmă.

Dar cine este păstorul? Păstorii sunt oamenii cu bani și putere care doresc să ne manipuleze pentru a merge la cinematografe, baruri și restaurante, pentru a călători și a ne angaja în diverse activități profitabile pentru ei și care le conferă putere.

Acest mod de viață s-a încheiat, din fericire. Nu vom fi ca înainte. Chiar dacă vedem oameni care încearcă să revină la modul de viață anterior, aceasta nu va funcționa. Nu va fi la fel, nu ne vom simți la fel și, chiar dacă vom călători, lua masa și vom face tot ce am făcut înainte, nu ne vom putea bucura așa cum am făcut-o. Va părea jalnic, gol, nesatisfăcător.

Natura ne învață să ne schimbăm relația cu viața, cu comorile naturale și cu societatea umană. Puțin câte puțin, vom vedea că pandemia Covid-19 ne schimbă. Anul 2020 este într-adevăr un an foarte special; este anul nașterii noii umanități.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Academia americană de film a decis că, începând din 2025, filmele care sunt nominalizate la Oscar în categoria celui mai bun film, vor trebui să îndeplinească anumite cerințe cu privire la rasă, etnie și sex.

Academia a stabilit patru standarde, dintre care unul este că personajele principale vor trebui să fie reprezentanți ai unui grup etnic sau al unui grup minoritar, iar 30% din toți actorii din rolurile secundare și din alte roluri trebuie să fie, de asemenea, din aceeași categorie. Mai mult, membrii aceleiași categorii trebuie să fie și membri ai conducerii și așa mai departe și numai filmele care vor îndeplini aceste criterii vor fi eligibile pentru un Oscar.

Răspunsul meu: Și dacă echipajul din film este așa, de la vârful Academiei până la portar, atunci filmul nu va funcționa? Dacă toți sunt jucați de afro-americani, asiatici și un nefericit om alb care mătură podeaua, va eșua?

Întrebare: Se pare că un astfel de film nu va îndeplini criteriile, deoarece nu îndeplinește cerințele. Cum te raportezi la astfel de lucruri?

Răspuns: Este o nebunie.

Întrebare:: În funcție de ce ipoteze ar trebui să lucreze membrii academiei? Astăzi ei afirmă că toată lumea ar trebui să fie văzută și că nimeni nu ar trebui uitat.

Răspuns: Nu, trebuie să cerem ca regizorii și producătorii de filme să realizeze filme realiste bune, care să sensibilizeze oamenii. Nu ar trebui să aleagă actorii… că sunt albi, negri, roșii etc.

Ar trebui să existe astfel de filme încât nici măcar să nu observăm culoarea pielii actorilor. Lumea filmelor ar trebui să fie o lume care să nu țină seama de culoarea pielii unei persoane sau să aleagă un actor nu în funcție de culoarea pielii sale, nu ca acesta să fie principalul lucru, ci pentru că acest actor poate juca mai bine rolul. Nu ar trebui să vorbiți mai întâi despre culoarea pielii. Te raportezi la nivelul său spiritual sau la nivelul prestării sale.

Dacă acesta este cazul, va exista regresie și directorii vor începe cu siguranță să concureze între ei.

Comentariu: Producătorii vor îndeplini cu siguranță aceste criterii pentru a primi subvenții, astfel încât filmul să aibă succes la Oscar.

Răspunsul meu: Când se aplică la Academie, nu ar trebui să am un anumit număr de actori albi și un anumit număr de actori negri, și un anumit număr de roșcaţi și așa mai departe.

Întrebare:: Deci, ce principii ar trebui respectate, ca un film să poată câștiga Oscarul?

Răspuns: Aș da un Oscar de exemplu, doar la un an după lansarea filmului, și apoi aș avea un vot global, întrucât o astfel de formă de artă ar trebui înțeleasă de toată lumea.

Întrebare:: Ar trebui să existe anumite reguli cu privire la filmul care poate câștiga un Oscar? Ce ar trebui să fie special la asta?

Răspuns: Nu ar trebui să conducă o persoană să facă un act de violență ca urmare a vizionării acestui film.

Î Întrebare:: Vrei să spui că nu ar trebui să existe violență în filme?

Răspuns: Poate că ar trebui să existe, deoarece poate fi exact opusul, atunci când o persoană vede acte de violență, poate simți respingere faţă de aceasta. Dar doar ca să nu conducă o persoană la astfel de acțiuni.

Întrebare:: Ce mesaj ar trebui să transmită un film?

Răspuns: Ar trebui să transmită doar un mesaj uman.

Întrebare:: Ce vrei să spui prin asta?

Răspuns: Un film care cheamă la conexiune între oameni, unde toată lumea este egală, şi se ridică deasupra oricăror diferențe și, de asemenea, împotriva oricărui punct de vedere rasist.

Vrem să existe ordine? Avem nevoie de educație, iar Hollywoodul nu este educație.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/14/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform cercetărilor, există patru forțe principale care permit omului să determine pentru ce este talentat.

În primul rând: o stare pozitivă. O persoană experimentează emoții puternice pozitive dintr-o acțiune efectuată cu talentul său interior. În al doilea rând: feedback din mediu, recunoaștere externă. Adică, dacă o persoană face ceva bine, atunci mediul reacționează la acesta și îi arată că va reuși. În al treilea rând: voința unei alte persoane sau a unui profesor care este capabil să evalueze o persoană și să spună că va fi talentat în acest sens. În al patrulea rând: analiza rezultatelor. O persoană în sine, sau cu ajutorul altora, își analizează acțiunile și determină că are mai mult succes într-o anumită zonă. De unde știu care este chemarea mea?

Răspuns: Ceea ce te atrage cel mai mult. Nu este nevoie de toate acele definiții inteligente enumerate mai sus. Fii atent la ceea ce vrei și nu la ceea ce ești forțat să faci.

În copilărie, părinții mei au dorit foarte mult să facă din mine un muzician și m-au forțat să studiez muzică. Am făcut totul în afară de asta. În cele din urmă, nimic nu a ieșit din asta. Am crescut o persoană normală, cred că nu mai rău decât alții.

De aceea, nu este nevoie să urmăriți nimic, trebuie doar să înțelegeți pentru ce aveți înclinații, ce puteți face pentru ca viața să vă ofere plăcere și să le oferiți plăcere celorlalți.

Întrebare: Credeți că în acest fel cineva poate ajunge la înțelegerea scopului său?

Răspuns: Da. Când te gândești la modul în care poți fi util celorlalți, dar în cele din urmă faci ceea ce îți place, atunci din aceste două combinații, te poți regăsi.

Întrebare: Și cum să sortăm numărul imens de influențe de la alții?

Răspuns: Nu asculta pe nimeni! Nimeni nu te cunoaște și nimeni nu îți poate da niciun sfat. Gândiți-vă la ceea ce ați dori să faceți, la ceea ce vă este mai aproape și la modul în care puteți oferi plăcere altora cu profesia sau meseria dvs. Și vei fi fericit.

Din KabTV “Cabala Express” 11/6/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Normele sociale pot fi împărțite în mai multe tipuri. Există standarde etice, cum ar fi renunțarea la locul dvs. pentru persoanele în vârstă în transportul public. Există reglementări legale precum interzicerea fumatului în locuri publice. Există norme religioase privind îndeplinirea unor tipuri de porunci. Există norme politice referitoare la stabilirea anumitor legi. Există și standarde estetice etc.

Spuneți adesea că dragostea pentru prietenul cuiva este o lege a naturii. Care este diferența dintre convențiile morale și legile naturii?

Răspuns: Convențiile morale sunt legile comportamentului uman într-un moment dat. Dacă, în trecut, metodele dure de comunicare erau considerate adecvate, chiar până la punctul de a se trata reciproc cu cruzime, mai târziu aceste norme s-au schimbat și au devenit mai moi, apoi chiar mai prietenoase și așa mai departe.

Pe măsură ce egoismul a crescut, omul a continuat să dezvolte un cod de norme morale pentru a coexista unul cu celălalt mai corect. Astfel, am ajuns la starea noastră actuală. În principiu, acesta este același egoism care ne guvernează și dictează toate normele interconectării noastre.

Întrebare: Deci, dacă normele continuă să se schimbe de-a lungul istoriei, ele nu pot fi atribuite legilor naturii? La urma urmei, dacă este o lege a naturii, nu ar trebui să se schimbe.

Răspuns: În timp, egoismul nostru se schimbă și ne schimbăm odată cu el și stabilim noi legi în consecință.

Întrebare: Cine stabilește dacă dragostea pentru prietenul cuiva este sau nu o lege?

Răspuns: Nu definim nimic. Nu putem decât să descoperim această lege a naturii și să dezvăluim că există. În măsura în care recunoaștem cât de universal este, începem să îl aplicăm în viața noastră.

Iubirea de prieteni este totuși o lege. Este deasupra noastră. Prin urmare, nivelul dezvoltării noastre dictează cât de mult vrem să-l implementăm.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 09/10/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Concurând corect”

Încă de la prima competiție, între Esau și Jacob, am văzut oamenii concurând unul împotriva celuilalt. Știm că competiția poate da scop vieții și, cine nu iubește câștigătorii? Dar știm, de asemenea, că competiția poate fi distructivă pentru învinși și, uneori, și pentru câștigători.

Chiar și marii sportivi sunt adesea deprimați, uneori chiar clinic. Michael Phelps, Serena Williams și Aly Raisman sunt doar câteva dintre numele mai cunoscute ale nenumăraților sportivi care s-au luptat cu depresia, în ciuda faptului că au făcut istorie în sporturile lor. De fapt, un sondaj NCAA al sportivilor a constatat că 30 la sută au raportat senzația de depresie pe parcursul unui an. Deci, competiția este bună sau rea?

Ca orice altceva, este bună, dacă o faci corect. Concurența poate fi un impuls pozitiv pentru dezvoltare și creștere sau poate restricționa și împiedica progresul nostru, în funcție de obiectivul competiției. Când concurăm pentru a ne glorifica, este o competiție egoistă. În acest tip de concurs, ești la fel de bun ca ultimul tău triumf. O astfel de concurență nu poate duce la nimic bun, deoarece toți pierdem cândva și toți îmbătrânim sau obosim, sau cineva ne depășește.

Dar putem participa la un cu totul alt tip de competiție, în care cel care dă cel mai mult este câștigătorul. Într-un astfel de concurs, cu cât concurăm mai mult „cu înverșunare”, cu atât ne apropiem unul de celălalt. Marele premiu, desigur, revine celui care își iubește aproapele ca pe sine însuşi.

În antichitate, poporul Israel și-a dezvoltat națiunea exact pe baza acestui tip de competitivitate. Când au avut mai mult succes, au devenit mai apropiați și mai puternici. Când au avut mai puțin succes și nu au putut să-și depășească resentimentele naturale față de dăruire, au devenit mai detestabili și, prin urmare, mai slabi ca națiune și, de obicei, au pierdut în fața unui dușman extern. Potrivit înțelepților noștri, așa au fost distruse cele două Temple.

O competiție de dăruire ne poate părea îndepărtată în acest moment, dar este așa, doar pentru că societatea noastră actuală nu pledează pentru unitate, ci pentru separare și venerarea sinelui, așa că orice „miroase” a dăruire pare respingător. Dacă, totuși, scopul nostru ar fi să formăm o societate coezivă, bazată pe responsabilitate reciprocă și solidaritate, precum vechii israeliți, o competiție de dăruire ar fi cea mai naturală atitudine, iar cea egoistă ar părea respingătoare.

Ultimul tip, care idolatrizează sinele, este genul care se practica în Roma antică; este genul elenistic, nu cel ebraic. De la ruina celui de-al Doilea Templu, mentalitatea elenistică a dominat lumea. Acum, când oamenii încep să vadă că îngăduința de sine nu te poate duce decât la situaţia actuală, este timpul să încercăm în sens invers, în modul evreiesc: dăruind și apropiindu-ne, iubindu-i pe ceilalți și conectându-ne deasupra diferențelor. Cu cât adoptăm mai repede acest tip de competiție, cu atât este mai bine pentru noi toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→