Întrebare: Cum pot fi luate corect deciziile în familie? Există aici un fel de ierarhie?

Răspuns: Toate deciziile din familie sunt luate de soție. Cel puțin așa ar trebui să fie. Lui Avraam i s-a spus: „În tot ce îți spune Sara, ascult-o”.

Întrebare: Nu se spune asta alegoric?

Răspuns: Și alegoric, și nu. Cred că o femeie este mai sensibilă decât un bărbat și poate lua parte la decizii. Bărbații ar trebui să privească atitudinea femeilor față de rezolvarea problemelor și să învețe de la ele cum să se coboare în loc să-și împingă înainte opiniile.

Din KabTV „Abilități de management” 11.06.2020

Filed under: Casatorie, Criza, globalizare, Egoism, Evolutie, Femeia, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În clasificarea relațiilor interpersonale, principalul lucru este considerat a fi contactul dintre om și natură. Care este principiul de bază al legăturii dintre om și natura superioară?

Răspuns: Principiul este foarte simplu: omul persoană trebuie să ajungă la convergență cu natura superioară. Natura superioară sau interioară se bazează pe calitatea dăruirii, iubirii și asistenței reciproce. În acest sens, este opusul omului, care se află în iubire egoistă pentru sine. Dacă ne acordăm în mod corespunzător cu natura, atunci o vom descoperi.

Întrebare: Cum ar trebui să se raporteze omul la sine, la „eu-l” sau?

Răspuns: Ca la un anumit detector, un dispozitiv de recepție, care se află în anumite condiții și trebuie să se folosească de el însuși și de aceste condiții pentru a dezvălui esența a tot ceea ce se întâmplă, natura reală a lumii noastre.

Întrebare: De cele mai multe ori omul vorbește cu sine, poartă un dialog intern. Deși acest lucru se întâmplă în mod inconștient, există vreo modalitate de a controla despre ce ar trebui să fie acest dialog?

Răspuns: În Cabala, există o întreagă tehnică despre dialogul interior al omului cu sine, cu prietenii, cu un grup, cu lumea și cu Creatorul. În acest sens, trebuie să fim mereu în fluxul continuu de informații.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 30.07.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Campania celor mai mari reţele de socializare împotriva antisemitismului, este o simplă amăgire”

O ştire din Times of Israel a anunţat recent în mod festiv: „YouTube elimină canalul Nation of Islam al lui Louis Farrakhan”. Potrivit ştirii, YouTube a anunțat că are „politici stricte care interzic discursurile de ură pe YouTube și [vor] închide orice canal care încalcă în mod repetat sau flagrant aceste politici”. Două rânduri mai jos, totuși, puteți citit că „Unele postări individuale ale membrilor Nation of Islam sunt încă active, cu zeci de mii de adepți”. Ar fi interesant să cunoaștem definiția YouTube a „politicilor stricte”.

Un alt titlu festiv, de data aceasta pe CNN Business, a anunțat că „Facebook va interzice postările de negare a Holocaustului în temeiul politicii de discurs de ură”. Potrivit raportului, Facebook a decis interdicția din cauza „creșterii bine documentate a antisemitismului și a nivelului alarmant de ignoranță cu privire la Holocaust”. Mă întreb ce a declanșat această răsucire a politicii lor, deoarece, în urmă cu două luni, The Guardian a raportat că Institutul pentru Dialog Strategic (ISD) a constatat că „algoritmul Facebook„ promovează activ ”conținutul negării Holocaustului”.

Este limpede, că acest ton de „preocupare cu privire la antisemitism” nu este credibil. Cu trei săptămâni înainte de alegeri, singurul motiv care ar face ca platformele de socializare să proclame că ia măsuri pentru a reduce antisemitismul este dorința lor de a acţiona sigur. În opinia mea, ei consideră că președintele Trump are șanse reale de a fi reales și își adaptează politicile la acest scenariu. Pe scurt, campania lor împotriva antisemitismului nu este altceva decât vorbă goală.

Cu toate acestea, pentru evrei, politicile mediilor de socializare nu fac nicio diferență. Nu împiedică antisemitismul orice ar fi. Antisemitismul provine din nucleul naturii umane, dintr-o simţire profundă a non-evreilor, că evreii sunt diferiți de orice altă națiune. Acuzațiile lor că evreii controlează mass-media, băncile, guvernul și le manipulează în avantajul lor și împotriva altor credințe, vorbește despre puterea pe care neevreii o atribuie evreilor. Acuzația lor că evreii provoacă toate războaiele și toate necazurile din lume este de fapt o recunoaștere a faptului că ei cred că evreii au puterea de a pune capăt războaielor și necazurilor din lume.

Și, deși evreii nu știu asta, ei au cheia pentru a pune capăt tuturor necazurilor. Evreii nu au nevoie de interdicții pe rețelele de socializare pentru a reduce ura împotriva lor. Tot ce le trebuie este să nu se mai urască unii pe alții și lumea nu îi va mai urî.

Evreii sunt întotdeauna în centrul atenției. Lumea invidiază Israelul pentru puterea sa militară și progresul tehnologic și îi invidiază pe evreii din diaspora pentru că sunt mai bogați decât alte comunități. Banii, armele și tehnologia de vârf nu aduc evreilor niciun punct în ochii lumii. Dimpotrivă, ele sporesc ura împotriva lor, întrucât lumea nu așteaptă asta.

Lumea îi privește atât de atent pe evrei, deoarece are nevoie de un mod de a se conecta, de a pune capăt conflictelor, de a se ridica deasupra urii, de a se salva de autodistrugere. Și numai evreii, care au inventat deviza „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, pot arăta calea – prin exemplul personal.

Printre laureații Premiului Nobel din acest an sunt trei evrei. Nimeni nu va fi recunoscător evreilor pentru acest lucru. Dar dacă evreii ar face pace între ei, între democrați și evreii republicani, între evrei askenazi și sefarzi, între evreii ortodocși și laici, asta ar fi ceva ce lumea ar aprecia.

De-a lungul vremurilor, liderii evrei au declarat că unitatea evreiască este singura noastră cale de a scăpa de persecuție. Până acum, cuvintele lor nu au găsit ascultători și ura crește atât în rândul evreilor, cât și în fața evreilor. Dacă noi, poporul evreu, dorim să evităm un alt Holocaust, ar trebui să începem să fim atenți la înțelepții noștri de-a lungul veacurilor și la apelul de pace al lumii, mai întâi între noi și apoi în întreaga lume.

Pentru o explicație mai elaborată despre rădăcina și soluția antisemitismului, consultați cartea mea,”Alegerea evreiasca: Unitate sau Anti-Semitism”

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?”

O chestiune de mândrie pentru unii și o sursă de invidie pentru alții, faptul este că evreii s-au remarcat în mod tradițional în calitate de laureați ai premiului Nobel, iar anul acesta nu face excepție, deoarece evreii au dominat practic toate domeniile acoperite de prestigioasele premii. Oricât ne-ar putea umfla ego-urile distincțiile primite, vedem, de asemenea, cum aceste realizări nu au făcut nimic pentru a șterge ura împotriva evreilor. Lumea se așteaptă la ceva diferit de la noi – ca evreii să dea lumii, de fapt, conexiunea și pacea, lucru pe care în prezent nu-l reușim. Acesta este motivul pentru care animozitatea nu va dispărea.

2020 a fost un succes remarcabil pentru laureații evrei americani. Harvey Alter a împărțit premiul Nobel pentru medicină, Paul Milgrom a împărțit premiul în științe economice, iar Louise Glück a câștigat premiul pentru literatură. Unele publicații au scris că cei trei beneficiari ai premiului pentru Fizică au, de asemenea, rădăcină evreiască. Oamenii evidențiază faptul că din cei 900 de laureați ai Premiului Nobel începând cu 1901, când a fost acordat pentru prima dată, peste 200 au fost evrei, un număr disproporționat pentru un grup care reprezintă doar 0,2% din populația globală.

Capacitățile evreilor din nenumărate zone de interes nu sunt un secret și, dacă ar fi să acordăm cele mai mari premii și recunoașteri bazate pe realizări din toate domeniile, evreii ar primi chiar mai multe premii decât primim deja. Cu toate acestea, nu cred că obținerea de medalii sau trofee ar trebui să fie un motiv pentru mândria evreiască. Nu-mi petrec timpul numărând numărul de premii, pentru că nu este ceea ce trebuie să evidențiem. Trebuie să fim proeminenți pentru îndeplinirea rolului pe care lumea îl așteaptă cu adevărat de la noi.

Evreii au o misiune adânc înrădăcinată în baza creației, de a fi o „lumină pentru națiuni”. Ce înseamnă exact acest lucru? Înseamnă să servești umanitatea ca exemplu de relații corectate, de conexiune și iubire pentru ceilalți, de conexiune reciprocă pozitivă.

Noi, evreii, în virtutea dezvoltării noastre unice ca popor, am avut odată capacitatea de a examina totul, din două forțe opuse, primirea și dăruirea, ceea ce ne-a oferit o viziune mai profundă și mai largă asupra realității. De la ruina Templului, ne-am pierdut conștiința spirituală, dar datorită realizării anterioare a forței unice a naturii, această scânteie inegalabilă a luminat în noi și a lăsat o pecete veșnică.

Această scânteie ne-a oferit un avantaj semnificativ față de alții. Aceasta este ceea ce ne-a permis să reușim și să ieșim în evidență, deoarece această scânteie face parte din forța creatoare generală care dezvoltă întreaga natură. Este ceea ce ne-a motivat să inventăm și să inovăm și, astfel, să avansăm umanitatea în ansamblu. Așa cum a fost scris de cel mai mare cabalist din generația noastră, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam):

„Înțelepciunea credinței, a dreptății și a păcii este cea pe care majoritatea națiunilor o învață de la noi, iar această înțelepciune ne este atribuită numai nouă”. (Scrierile ultimei generații)

Astăzi, lumea are nevoie urgentă de unitate pentru a depăși pericolele și criza sufocantă care există la toate nivelurile de experiență, dar omenirea nu are nicio idee despre cum să se conecteze. Cu toate acestea, noi evreii, am fost odată conectați și am trăit în iubire frățească. Societatea pe care națiunea evreiască a inovat-o s-a bazat pe marea regulă a Torei, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Prin urmare, noi, oamenii din Israel, trebuie să reînviem acea iubire dintre noi și să o oferim lumii. Aceasta este ceea ce cere lumea și, atunci când nu oferim acest exemplu – în loc să rămânem cufundați în înstrăinare crescândă, neîncredere și egocentrism – presiunile împotriva noastră se manifestă ca un antisemitism răutăcios.

Prin urmare, noi evreii trebuie să începem să ne conectăm, deoarece posedăm „amintirea” latentă a unității și trebuie, de asemenea, să întâmpinăm pe oricine, din orice națiune, care împărtășește această concepție. Dacă vom realiza acest lucru, vom putea împlini profeția antică, ce spune că națiunile pământului vor fi binecuvântate prin noi. Când vom realiza acest lucru, vom merita premiul suprem al tuturor, pace și bunătate în lume.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De la foamete la o revoluţie”

Chiar înainte de izbucnirea Covid-19, milioane de oameni erau deja în pragul foametei. Ajutoarele alimentare nu sunt o soluție și nici locuințele subvenționate. Coronavirusul a înrăutățit lucrurile și, de la o zi la alta, situația devine din ce în ce mai precară. Societatea este pe marginea prăpastiei și nicio administrație nu va putea restabili ordinea pe străzi dacă se va dezlănțui iadul.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

De asemenea, nu are rost să cauți un țap ispășitor; dacă vrem cu adevărat să dăm vina pe cineva, ar trebui să ne uităm în oglindă. Noi și părinții noștri am stricat lumea pentru noi și pentru copiii noștri. Uită-te la noi: jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate este înfometată. Este o reflectare exactă a egoismului nostru, a înstrăinării și a sentimentului nesăbuit de proprie îndreptăţire.

Acest egoism, acest sentiment nefondat de proprie îndreptăţire, este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Mai rău încă, egoismul ne ascunde faptul că este cea mai mare și, de fapt, singura noastră problemă. Ne păcălește să ne gândim că alți oameni sunt cauza nenorocirilor noastre și, în mod egoist, cădem dintr-o minciună convenabilă. Dar dacă încercăm cu nesăbuință să câștigăm mai mult și să acumulăm mai mult și să judecăm ceea ce avem, nu după cât avem nevoie, ci după cât avem mai mult decât ceilalți, atunci ne vom epuiza și ne vom ruina complet planeta. Suntem deja foarte aproape de astl, iar izbucnirea virusului este doar un simptom al unei lumi care se prăbușește și care nu mai poate susține locuitorii săi: omenirea.

Potrivit lui Sally Davis, fost ofițer medical șef pentru Anglia, „va exista o următoare [pandemie]. Covid-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că de acum încolo ne vom confrunta cu o pandemie sau o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”. Acesta este motivul pentru care trebuie să schimbăm cursul acum, înainte să fie prea târziu.

Întrucât egoismul este rădăcina problemelor noastre, trebuie să-l abordăm și să-l stăpânim, dacă vrem să lăsăm ceva pentru generația următoare. Trebuie să înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt. Dacă o persoană este bolnavă, toată lumea este bolnavă. Dacă o persoană se comportă iresponsabil, toată lumea suferă. Singurul „drept” pe care îl avem cu adevărat este să ne comportăm responsabil, să avem considerație unul față de celălalt, astfel încât să putem continua să trăim la un nivel suportabil, mai întâi, și de acolo, să începem să îl îmbunătățim.

Dar, de vreme ce suntem egoiști, iar egoiștii au considerație numai față de persoanele la care țin, nu avem de ales decât să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Cel puțin, trebuie să începem să căutăm modalități de a schimba modul în care ne simțim unul față de celălalt – de la negativul actual la un sentiment mai neutru și, în cele din urmă, la un sentiment pozitiv unul față de celălalt. Din nou, aceasta nu este o fantezie utopică; este o condiţie existențială!

Trebuie să revoluționăm întreaga percepție asupra umanității. Nu ne putem permite să ne gândim în continuare la noi înșine ca fiind o colecție de indivizi separați; trebuie să începem să ne percepem ca o singură entitate, care are grijă de toate organele sale. Dacă nu, indivizii pe care îi vedem în jurul nostru vor începe în curând să se ocupe de uciderea tuturor celorlalți indivizi din jurul lor.

Nu ar trebui să credem că suntem prea slabi sau mici pentru a face diferența. Fiecare dintre noi poate face diferența în cercurile noastre cele mai apropiate, iar impactul acumulat va fi suficient de puternic pentru a scoate carul din noroi și a începe să-l mişte în direcția corectă.

Suntem într-un punct de răscruce. Dacă începem să folosim armele de foc unul împotriva celuilalt, ne vom prăbuși într-un război civil. Dar dacă luăm stăpânirea ego-urile noastre înfuriate, și înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt (atât cât ne displace gândul), atunci poate, dacă prețuim viața, vom dori să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Din acel moment, drumul ni se va deschide, pentru a inversa tendința și a începe să ridicăm umanitatea și viața noastră personală la nivelurile pe care le pot atinge.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “O realitate a nesiguranţei”

Peste tot în lume, țările simt efectul celui de-al doilea val al Covid-19. Infectările sunt în creștere, iar orașele și țările reintroduc ordinele de carantină. Cele mai răspândite sentimente în acest moment par a fi incertitudinea și disperarea. În primul val, ne-am gândit că vom rămâne acasă câteva săptămâni și ne vom trezi din coșmarul coronavirusului. Acum, în al doilea val, începem să ne dăm seama că acesta nu va dispărea.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Singura modalitate de a îl evita (sperăm) este să evităm contactul cu oamenii, dar cât timp putem face asta? La urma urmei, suntem ființe sociale și compania celorlalți este o nevoie existențială pentru noi. Se pare că suntem forțați să alegem între sufocare și închidere în casele noastre și sufocarea din cauza virusului. În plus, tensiunea dintre cei care aleg să iasă și să se bucure de compania celorlalți și cei care doresc să rămână în interior și să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi, se adaugă tensiunilor deja crescânde din societate. Pronosticul pentru societate într-o astfel de stare nu este bun, cel puțin spus.

Există totuși o cale de ieșire din această dilemă. Nu am fost dispuși să încercăm, dar există o cale de ieșire. Întrucât conflictul nostru cu natura a adus asupra noastră acest virus, încetarea conflictului este modalitatea de a-l elimina.

Îmi place să mă uit la emisiuni TV despre natură. Când te uiți la modul în care se comportă animalele, vezi că, deși întreaga lor viață se învârte în jurul mâncatului altor animale sau al scăpării de alte animale care vor să le mănânce, există un echilibru perfect. Nu există ură între ele; există pur și simplu un mecanism natural, care face ca natura să funcționeze în perfectă armonie și prosperitate a. vieții.

Cu toate acestea, oamenii sunt lipsiți de echilibru. Mâncăm prea mult, acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm lucruri perfect bune și murdărim planeta. În timp ce jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate moare de foame.

Și, cel mai rău dintre toate, ne ucidem unii pe alții, abuzăm unii pe alții, ne chinuim unii pe alții și ne bucurăm să umilim alți oameni. Suntem ființe care urăsc, singurele ființe din întreaga natură care urăsc. Și în acest sens, suntem în conflict cu natura, complet opuşi ei.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Coronavirusul ne obligă să ne comportăm mai responsabil. Ne obligă să rămânem deoparte, să ne restricționăm consumul, să ne limităm exploatarea și să diminuăm daunele pe care le facem planetei. Dacă am înceta să facem aceste daune în mod voluntar, nu am avea nevoie de virus pentru a ne limita. Ne-am limita, ceea ce ar împiedica din start apariția virusului.

Gândiţi-vă: măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a învinge virusul sunt aceleași măsuri pe care trebuie să le luăm pentru a salva planeta și a opri exploatarea altora. Se pare că, dacă am schimba modul în care ne tratăm reciproc și planeta, am elimina virusul fără măcar să încercăm.

După toate probabilitățile, nu va exista vaccin împotriva Covid-19. Chiar dacă se găsește unul, epidemiologii avertizează deja că suntem nevoiți să vedem în următorii ani din ce în ce mai mulți dintre acești viruşi, care infectează umanitatea, așa că lupta împotriva acestuia este o cauză pierdută. Singura noastră ieșire din labirint este schimbarea atitudinii noastre de la exploatare la cooperare, de la înstrăinare la conexiune. Astăzi, este mai clar ca niciodată.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii psihologi cred că există personalități conflictuale. Esti de acord cu asta?

Răspuns: Cred că acest lucru nu este, în general, rău. Cu cât mă ridic mai sus, cu atât opiniile și sentimentele mele personale pot deveni extrem de opuse opiniilor și sentimentelor personale ale altora.

Mai mult, acest lucru îmi oferă mai multe oportunități de a evalua corect opinia altuia și de a înțelege cum se poate combina cu o astfel de opinie absolut opusă. Într-adevăr, se bazează pe contrarii pe care le înțeleg în următoarea etapă superioară a dezvoltării mele.

În principiu, dacă un scop și realizarea acestuia sunt importante pentru mine, atunci acest lucru poate provoca un conflict. Iar dacă scopul nu este important, atunci nu vor apărea dezacorduri.

De exemplu, absența conflictului în familie indică faptul că soții sunt indiferenți între ei, nu sunt interesați de legătura generală. Există chiar și un proverb: „Cearta iubitilor este reînnoirea iubirii”. Adică certurile sunt o garanție a unui contact mai strâns în viitor. Acesta este un indicator important al unei relații.

Din emisiunea KabTV „Abilități de management”, 16.07.2020

Filed under: Casatorie, Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?”

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți spun că majoritatea oamenilor sunt motivați să muncească pentru salariu, unii pentru dezvoltarea carierei și unii pentru o atmosferă confortabilă într-o companie.

Există un proverb care spune despre un călător aflat în deșert care întâlnește un om care rostogolea o piatră grea. Călătorul îl întreabă “Ce faci?” El raspunde: Eu muncesc, eu sufăr”. Apoi călătorul întâlnește pe altcineva făcând același lucru. La intreabarea lui, acesta a răspuns: “Eu îmi căștig traiul pentru a sprijini familia mea.” Și al treilea a spus: “Eu construiesc un templu”.

Este aceeași acțiune, însă motivația este diferită pentru fiecare. Care poate să fie cea mai mare motivație pentru om? Cum ai motiva, să spunem, angajații tăi?

Răspuns: Doar prin educație. Aceștia trebuie să înțeleagă că fac cea mai importantă muncă din lume. În fiecare moment ei depun eforturi care îmbunătățesc lumea și ridică întregul univers la următorul nivel al existenței.

Nu este nicio muncă mai presus de aceasta, deoarece ea aduce lumea la o stare integral, când fiecare parte interacționează cu toate celelalte ca un singur întreg. Și lumea din ce în ce mai mult se constituie într-un singur organism. Conștientizarea a ceea ce facem este un stimulent necesar pentru dezvoltarea noastră adecvată.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Quora: “De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Astăzi unul dintre studenții mei mi-a spus despre ratingurile foarte scăzute din acest an ale finalelor NBA, de asemenea menționând cum premiile Emmy s-au prăbușit, datorită numărul scăzut record de spectatori , până la 14 procente din ceremonia de anul trecut, cât și premiile Oscar de mai devreme în acest an au avut o auditenta scăzută record. Ei m-au întrebat ce cred despre acest declin general în interes printre forme diverse de distracție și sport.

Generația noastră s-a răsfățat în excese de distracție și sport mai mult decât oricare alta. Le-am plasat sus pe piedestaluri, inundând susținătorii lor cu atenția și respectul nostru cel mai mare. Cu toate acestea, toate aceste moduri de a ne bucura și împlini pe noi înșine sunt trecătoare și într-un anumit punct interesul nostru în ele dispare.

Adică deoarece natura umană este o dorința de a se bucura, care crește constant și cere noi și diferite feluri de bucurii față de cele anterioare. În timp ce toate felurile de influențe ne pot întoarce capul spre baschet un minut și apoi la film și actori în următorul minut și apoi spre altă plăcere în minutul după aceea, până la saturație, la un anumit punct al dezvoltării dorinței noastre noi vom descoperi că indiferent cu ce încearcă să ne atragă oricine, noi ne vom simți dezinteresați.

Va fi așa pur și simplu deoarece dorință noastră a depășit ceea ce anterior ne-a dat bucurie. Similar cu un copil care trece peste jucăriile lui sau ale ei și noi vom începe să simțim impulsuri pentru împliniri mai mature și însemnate – conexiunea umană originală și răspunsuri la întrebări profunde despre sensul ultim al vieții noastre, care o să ne mănânce tot mai mult.

Acest an în particular, coronavirusul lovește viețile noastre, subliniind vasta noastră interdependență pe întregul glob și plasandu-ne pe noi toți într-o situație golobala comună. Este ca și cum noi ne-am regăsit pe noi înșine la bordul unui Titanic global nou, plutind în spațiu, fără nicio idee despre unde ne duce sau ce se va întâmpla mâine.

În măsură în care plutim împreună pe această barcă planetară gigant, nimeni nu știe cu adevărat încotro să ne întoarcem sau ce să facem, așa că unii întorc la dreapta, alții întorc la stangă și ne regăsim într-o criză globală majoră în măsură în care ne polarizăm tot mai mult.

Așadar, cum dorințele noastre încep să depășească ce le-a împlinit anterior și în timp ce noi realizăm în mod crescător consolidarea interdependentei și interconexiunii noastre în toată lumea – că împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că finalele NBA și emisiunile premiilor Emmy și Oscar au atins minime record în interes.

Noi ne maturizăm. Eu sunt optimist că vom deveni mai conștienți de cum lucrează natura noastră umană asupra noastră, cum ea crește la noi înălțimi și cum începe să ceară moduri diferite și mai însemnate de împlinire. Eu de asemenea sunt încrezător că vom reuși în a furniza nevoilor noastre mai mature împlinirea pe care o caută – să realizăm interdependența și interconexiunea noastră crescătoare în mod pozitiv și făcând astfel, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică față de cea curentă.

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi ce se ciocnesc astăzi de barca noastră comună, căutând cum să ne conectăm semnificativ deasupra impulsurilor noastre pentru placerile de moment, atunci putem să stăm liniștiți că barca noastră va ajunge la un țărm sigur.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→