Visul inspirațional al lui Herzel despre un stat evreiesc independent s-a împlinit. Dar să aflăm de ce Ben Gurion a fost atât de dezamăgit de tot ce se întâmpla cu poporul Israel și a părăsit Ierusalimul pentru a merge într-un kibbutz. De ce, în loc de adevărați idealiști sionisti, au început să fie create diferite partide care au luptat între ele?

Nu vreau să ating politica, dar merită să ridicăm și să discutăm aceste probleme pentru a înțelege unde ne aflăm. Poate că va fi posibil să găsim cuvinte și să adune forțele umane pentru o explicație mai bună și mai largă a necesității de a uni poporul Israel în țara lui Israel.

Ce putem spune tinerei generații care vrea să știe dacă există un viitor pentru Israel? Bine înțeles, există! Până la urmă, suntem în interiorul unui proces, într-un program stabilit de sus. Tot ceea ce se întâmplă în lume zi de zi este determinat de sus, de la cele mai înalte niveluri ale naturii. Și obligația noastră este să sprijinim acest program și să ne implicăm în el.

Numai noi, în timpul nostru, în generația noastră și în statul nostru putem adăuga puterea științei Cabalei la procesul dezvoltării noastre. Până la urmă, nu există altă posibilitate de a participa activ la acest proces dacă nu facem mișcarea internațională, multinațională.

Nu doar întoarcem din exil fragmentele de popor evreu rămase în diferite țări, ci invităm toți oamenii care înțeleg că viitorul lumii este doar în unificarea întregii omeniri, să se alăture acestei mișcări. În acest fel vom dobândi forma unui singur popor, precum băștinașii din Babilonul antic care l-au urmat pe Avraam și au mers în țara lui Israel, ceea ce înseamnă „direct către Creator – Yashar El” și astfel au devenit o singură națiune.

Valul de antisemitism se ridică din nou în lume. Dar exact acest lucru va ajuta lumea să înțeleagă că nu ne putem întoarce la aceeași catastrofă prin care am trecut deja și am văzut unde i-a condus atât pe evrei cât și întreaga omenire. Suntem obligați să tragem lumea către un alt vârf, o altă stare, și să-i deschidem o perspectivă a viitorului.

Având în vedere ce se întâmplă cu poporul evreu din Israel și din alte țări, cred că oamenii ne vor asculta și mulți ni se vor alătura. Și în acest fel vom influența spiritul poporului și al guvernului lor și vom trezi oamenii la unificare și unitate, la o îmbrățișare uriașă în jurul întregii planete.

Din KabTV “O discuţie cu jurnaliştii” 10/17/21

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce războiul de Relaţii Publice al Israelului este fără speranță”

Vinerea trecută, Israelul a scos în afara legii șase ONG-uri palestiniene legate de organizația teroristă Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPLP), iar lumea este deja în alertă. Administrația Biden cere „mai multe informații cu privire la baza acestor decizii”, despre care Israelul insistă că sunt „turnate în beton”. ONU și UE pun la îndoială decizia Israelului, iar partidele de stânga din Israel condamnă decizia guvernului israelian din care fac parte. Israelul nu se va putea justifica niciodată, deoarece explicațiile raționale și dovezile solide sunt inutile în fața urii înrădăcinate. Atât timp cât Israelul nu își unește rândurile, războiul său de PR este fără speranță.

Fiecare țară poate critica deciziile altor țări. Cu toate acestea, cu Israelul, nu este vorba de a critica o decizie a guvernului israelian; este o obiecţie inerentă faţă de însăşi existenţa statului evreiesc. Prin urmare, orice va decide guvernul israelian, chiar dacă este o acceptare completă a cererilor palestinienilor, fără nicio rezervă, lumea va critica în continuare Israelul pentru lucruri pe care ar fi trebuit să le facă, dar nu le-a făcut. Ceea ce ne lipsește aici este că lumea nu încearcă să demonstreze că este de acord sau nu este de acord cu deciziile unuia sau altuia dintre guvernele israeliene; asta demonstrează că sunt resentimente față de însăși existenţa Statului Israel.

După al Doilea Război Mondial, lumea a fost tolerantă față de statul evreu din cauza Holocaustului. Cu toate acestea, el există doar atât de mult timp cât ne putem justifica existența prin moartea a milioane de oameni. Astăzi, omenirea nu simte că atrocitățile comise împotriva poporului nostru în anii 1940 justifică suveranitatea noastră în Orientul Mijlociu din anii 2020.

Există un motiv bun pentru care chiar și membrii guvernului israelian sunt de acord cu criticile lumii. Noi înșine nu ne putem justifica existența aici. Fără să înțeleagă motivul existenței Statului Israel și, chiar mai important, fără a împlini motivul pentru care ne aflăm aici, chiar și israelienii condamnă Statul Israel și ar trăi cu plăcere în altă parte dacă ar putea.

Dacă vrem să reușim în eforturile noastre de relații publice, trebuie să renunțăm la ceea ce crede sau simte lumea despre Israel și să ne concentrăm în schimb asupra modului în care israelienii gândesc și simt unii despre ceilalți. Întrucât suntem mereu sub control, suntem întotdeauna un exemplu, la bine și la rău. Prin urmare, relațiile noastre se proiectează asupra întregii lumi. Când suntem conectați între noi, suntem un exemplu de unitate și lumea ne apreciază. Când suntem divizați în interior, dăm un exemplu de dezbinare, iar lumea ne urăște și ne acuză de război.

Existăm într-un stat suveran pentru a da un exemplu despre modul în care un stat suveran ar trebui să-și conducă treburile. Dacă ne purtăm în unitate, în responsabilitate reciprocă, în spiritul de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, dăm un exemplu bun și merităm suveranitatea noastră. Dacă ne disprețuim unii pe alții și ne tratăm unul pe altul cu dispreț și batjocură, așa cum facem astăzi, dăm un exemplu prost și lumea ne disprețuiește.

În zilele celui de-al Doilea Templu, când era unitate în poporul lui Israel, regi și învățați din lume veneau să învețe înțelepciunea evreilor. Ei au tradus Tora din ebraică în greacă, iar savanții lor au învățat de la înțelepții lui Israel care au trăit în timpul lor. De asemenea, mulți oameni au venit să privească festivitățile de la Ierusalim în timpul celor trei pelerinaje anuale și au prețuit sentimentul de frăție pe care evreii îl proiectau.

Dar când au izbucnit lupte interioare în poporul evreu, națiunile au devenit din ce în ce mai ostile față de noi. După secole de diviziune crescândă în interiorul poporului nostru, în cele din urmă am fost expulzați din țară, iar împăratul roman Hadrian a schimbat numele Iudeea în Palestina, pentru a șterge amintirea prezenței evreiești în țară.

Circumstanțele de astăzi sunt similare. Încă suntem judecați după exemplul pe care l-am dat. Dacă suntem uniți, lumea ne va primi. Dacă suntem divizați, lumea ne va alunga.

Pentru o discuție aprofundată despre acest subiect, citiți cea mai recentă publicație a mea pe această temă: Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Povestea evreiască nespusă a Hollywoodului”

După un deceniu de întârzieri și un cost de aproape 500 de milioane de dolari, Muzeul de Film al Academiei din Los Angeles s-a deschis în sfârșit publicului larg; aici vor fi proiectate filme clasice și vor fi prezentate scenarii și imagini din zorii cinematografiei.

Însă surpriza pe care o au mulți astăzi este că în muzeu nu se menționează pionierii care au construit industria de la Hollywood: evreii. Un articol intitulat „Evreii au construit Hollywood-ul. Deci, de ce istoria lor este ștearsă din noul muzeu al Academiei?”, publicat în The Forward, a adus acest subiect în atenția oamenilor. Autorul o citează pe Doris Berger, curatorul principal al muzeului, explicând motivul pentru omiterea contribuției îndrăznețe evreieşti la Hollywood: „Vrem să atragem un public mare, variat. Ne dorim ca oamenii să se vadă în programele și expozițiile noastre care prezintă obiecte și filme foarte cunoscute, precum și regizori mai puțin cunoscuți. Ne propunem să creăm un dialog”.

Evreii din Europa de Est care au emigrat în America au fost primii care au construit Hollywood-ul. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, chiar la începutul secolului al XX-lea, evreii au fost excluși din diverse profesii, instituții de învățământ și cercuri sociale. Întrucât celor care nu aveau nimic pe de o parte, li s-a deschis o oportunitate pe de altă parte, evreii au luat cu ambele mâini și cu recunoștință terenul necultivat al cinematografiei.

Locul era liber, era foarte ușor să intri, să lucrezi și să reușești, și ei erau atrași acolo ca în orice loc fără tulburări și restricții. Astfel, cu ajutorul simțului de afaceri dezvoltat, evreii au făcut din industria filmului o pernă confortabilă de prosperitate.

Este posibil ca în spatele filosofiei pluraliste moderne a curatorului evreu al muzeului să se afle o simplă nevoie de a ascunde aceste fapte, de a reduce proeminența evreilor și de a rămâne ascunsă. Adevărul este că aceasta nu este o mare pierdere, pentru că poporul Israel, binecuvântat cu abilitățile lui, nu este menit să distreze lumea și să îi ofere o oră și jumătate de evadare din realitate.

Rolul poporului evreu este de a valorifica un gând clar și o inimă înțeleaptă pentru a răspândi o explicație împlinitoare a naturii lumii către societatea umană, oferind instrumentele și cunoștințele pentru a se conecta unul cu celălalt în această viață dificilă. Aceasta este doctrina națiunii, acestea sunt aspectele înrădăcinate în poporul nostru, pe care ni se poruncește să le realizăm și să le insuflăm în toată lumea. Cu alte cuvinte, până când noi, poporul Israel, nu vom prezenta metoda de a repara lumea, merită să nu fim vocali.

Chiar și așa, evreii din Statele Unite nu își pot permite să arate starea actuală a lucrurilor și să se laude cu contribuția lor. Ura față de evrei este în creștere în America și nu este nevoie să adăugați o importanță banală. Trebuie să fim pionieri în prezentarea poveștii umanității: unde suntem astăzi și unde ne putem îndrepta dacă lucrăm pentru schimbare.

Drama și comedia, râsul și plânsul, sunt instrumente care ating inima direct, așa că prin ele se poate descrie cu sensibilitate și înțelepciune imensa dificultate în care ne aflăm astăzi. Cu ajutorul lor este posibil să ilustrăm pe de o parte toate dezastrele naturale care ne afectează, toate bătăliile și luptele crude care izbucnesc între noi și, pe de altă parte să trasăm în linii clare abilitățile noastre de a depăși forțele și de a crea o lume mai bună.

Poporul evreu este capabil să fie pionier în crearea unui nou scenariu, a unui nou complot pentru a inversa tendința actuală a societății negative, prin redirecționarea conexiunilor dintre noi, de la primire la dăruire, de la ură la iubire.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Am filma orice pentru atenția rețelelor sociale”

„Timp de mai bine de 40 de minute, o femeie a fost hărțuită de un străin într-un tren de transport public din Philadelphia și apoi violată în timp ce trecătorii își ridicau telefoanele mobile, se pare că pentru a înregistra atacul”, a informat NBC News săptămâna trecută. „Atacul a fost observat de un angajat al SEPTA (Autoritatea de Transport din Sud-Estul Pennsylvania), care a sunat la 911, permițând ofițerilor SEPTA să răspundă imediat și să rețină suspectul în faptă”. Câteva zile mai târziu, a apărut un alt videoclip, înfățișând un crocodil năvălind asupra unui băiat de paisprezece ani, ale cărui rămășițe au fost găsite câteva ore mai târziu.

În timp ce comentariile unor cititori au exprimat șocul față de refuzul celor din jur de a interveni, cred că instinctul lor natural de conservare este cel care i-a împiedicat să facă acest lucru. Ceea ce nu este firesc, însă, este faptul că au documentat evenimentele pe telefoanele lor și le-au postat pe rețelele de socializare. Aceasta este o mărturie că nu numai că suntem mai răi decât orice animal, ci ne bucurăm și exploatăm suferința altora, chiar și atunci când celălalt este o femeie sau un copil.

Pe față, cei din jur nu au comis nicio crimă, totuși suntem îngroziți de ei chiar mai mult decât suntem înspăimântați de agresorul sexual sau de moartea copilului. Există un motiv întemeiat pentru asta: cei din jur ar fi putut fi fiecare dintre noi. Nu erau oameni bolnavi; erau oameni obișnuiți care făceau naveta la sau de la serviciu, sau poate călătoreau pentru a vizita un prieten sau un membru al familiei. Ele reprezintă adevărata față a societății din care și noi facem parte.

Înțelepții noștri au definit indiferența drept „Domnul sodomit”, principiul pentru care orașul biblic Sodoma a fost distrus. Ei au numit acest principiu: „Să fie al meu ce-i al meu și al tău să fie ce-i al tău” (Mișna, Avot, 5:13), ceea ce înseamnă că nimeni nu interferează cu viața altei persoane; fiecare ţine pentru el sau ea. Pentru această nepăsare, Sodoma a fost distrusă. Cât de departe suntem de această trăsătură? Judecând după cei care au filmat, am depășit-o.

Acesta este motivul pentru care societatea noastră se dezintegrează. Vedem deja că nu avem niciun sentiment pentru ceilalți, în afară de dorința de a le exploata nenorocirile sau de a le folosi pentru o oarecare plăcere egoistă. Nu este timpul să facem ceva despre cine suntem în loc să așteptăm o soartă de tip Sodoma?

Să te bucuri de suferința oamenilor nu este nimic nou pentru omenire. În Roma antică, de exemplu, o pedeapsă obișnuită pentru cei mai răi dintre criminali, sclavii fugiți și creștini, era damnatio ad bestias (condamnarea la fiare), în care oamenii condamnați erau uciși de animale sălbatice, cum ar fi leoparzii sau leii, înaintea unei mulţimi care aplauda în Colosseum. În aceste zile, Colosseum-urile sunt Instagram, Facebook, Twitter și alte rețele de socializare. S-ar putea ca arenele să fie diferite, dar bucuria spectatorilor indică faptul că nu ne-am schimbat.

Cred că trebuie să începem să gândim serios la corectarea naturii noastre de bază. Suntem în pragul distrugerii. O rasă a cărei natură este atât de coruptă, o rasă care a pus stăpânire pe planetă și își impune răutatea tuturor ființelor, nu va avea voie să trăiască mult timp. Cred că trebuie să redirecționăm nu doar comportamentul nostru, ci și cauza comportamentului nostru, motorul său, și anume propria noastră natură.

Nu am nicio îndoială că până la urmă vom ajunge la hotărârea că trebuie să facem asta, dar mi-e teamă de prețul pe care va trebui să-l plătim până ajungem acolo. Dacă facem o alegere conștientă de a ne schimba acum, înainte ca natura să ne oblige să facem acest lucru, vom evita cataclismele care ne așteaptă în mod clar. Dacă alegem inacțiunea, nimic nu le va împiedica să vină.

Ultimele urme ale umanității vor trebui să facă în continuare schimbările necesare și să reformeze natura umană, să nu mai existe niciun motiv pentru existenţa unor astfel de dezastre. Pământul este suficient de bogat pentru a asigura din abundență cele necesare tuturor, dar depinde dacă ne schimbăm în bine sau ne menținem natura diabolică.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “La 76 de ani de la înființare, ONU nu a împlinit încă nimic”

„Ziua Națiunilor Unite, pe 24 octombrie marchează aniversarea zilei din 1945 când a intrat în vigoare Carta Națiunilor Unite”, scrie pagina ONU dedicată acestei date. Titlul paginii scrie „Construind împreună, pentru pace și prosperitate” și afirmă că aniversarea „oferă oportunitatea de a ne amplifica agenda comună și de a reafirma scopurile și principiile Cartei ONU”. De 76 de ani, ONU încearcă să aducă pacea în lume. În 76 de ani, nu ne-am apropiat cu nici un centimetru de acest scop. Dacă ar fi să rezum operațiunile ONU pe toată durata ei, aș rezuma-o în patru cuvinte scurte: o pierdere de timp.

Nu pot spune că nu a încercat. În primii ani ai deceniului precedent, eu însumi m-am ocupat pe larg de ONU. M-am întâlnit de mai multe ori cu directorul general al UNESCO de atunci, Irina Bokova și am căutat modalități de a atenua unele dintre cele mai presante probleme ale lumii. Am avut o întâlnire minunată cu fostul secretar general adjunct al Națiunilor Unite, dr. Asha-Rose Migiro, în urma căreia o organizație pe care o conduc, Institutul ARI, a colaborat cu ONU, care a declarat că tema pentru 2012 va fi „educaţia”. Împreună, am conceput un program educațional internațional pentru stabilirea unității și a camaraderiei în societate și în școli.

Din păcate, întâlnirile și eforturile nu au avut ca rezultat schimbări pe teren. Ele au eșuat nu din lipsă de competență sau de bunăvoință, ci pentru că ONU nu este destinată să reușească. Nu are scopul de a face lumea un loc mai bun, ci de a servi drept arenă pentru manipulări politice internaționale și lupte pentru putere sub pretextul preocupării pentru drepturile omului, pentru probleme legate de hrană și apă și schimbări climatice.

Poate că intențiile sale au fost bune când a fost înființat pentru prima dată, dar odată ce politicienii au preluat controlul și și-au impus propria agendă, au deformat și au distorsionat totul. Făcând acest lucru, ei au transformat o instituție care ar fi putut fi foarte semnificativă și pozitivă pentru umanitate într-o scenă pentru rostirea de discursuri goale și declarații ceremoniale. De aceea am spus că activitatea sa a fost o pierdere de timp.

Pentru ca ONU să fie o instituție eficientă, trebuie să fie mai presus de orice interes particular al oricărei țări. Singurul său interes trebuie să fie ca întreaga umanitate să se unească și trebuie să i se acorde puterea și autoritatea pentru a-și împlini sarcina.

În prezent, nimeni din ONU nu este responsabil. Dacă agenda intenționată nu se întâmplă, nimeni nu plătește pentru asta; nimeni nu este tras la răspundere. Acesta este motivul pentru care nimeni nu ia ONU în serios.

Din acest motiv, cred că ONU ca atare, ar trebui închis complet. În loc de asta, trebuie să existe un institut educațional internațional care să se ocupe de instalarea conștientizării că suntem cu toții dependenți unii de alții. Înainte să realizăm că atunci când poluăm o parte a lumii, ne poluăm propria curte, nu se va întâmpla nimic bun.

Țările trebuie să învețe că trebuie să se susțină una pe cealaltă, în ciuda dușmăniei lor reciproce. Dacă nu ne ridicăm deasupra răzbunării și nu începem să construim o entitate globală comună numită „umanitate”, omenirea va suferi consecințele dezbinării sale.

Putem învăța că suntem conectați într-unul din două moduri: un mod bun sau unul rău. Calea rea este cea pe care ne aflăm astăzi și putem vedea unde duce. Calea bună este singura noastră opțiune, deoarece aceasta este singura cale prin care ieșim în viață la celălalt capăt al ei.

În concluzie, sper că această zi de naștere a fost una de analiză pentru ONU, că șefii de state încep să realizeze că, dacă vrem să sărbătorim mai multe zile de naștere și dorim ca copiii noștri să le sărbătorească, trebuie să schimbăm cursul. Odată ce vom învăța cum să ne simțim aproape unul de celălalt, va fi posibil să construim o Organizaţie a Națiunilor Unite care să-și justifice numele.

La multi ani!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Criza transporturilor necesită înțelepciune la cumpărături”

Informal, Halloween, care este la câteva zile distanță, începe un sezon de cumpărături care se întinde până la începutul anului următor. Dar în acest an, navele sunt blocate pe mare, porturile sunt pline, iar marfa nu ajunge la magazine sau la clienții care au comandat online. Se pare că mulți copii și îndrăgostiţi vor fi dezamăgiți în acest sezon de vacanță. De la cipuri de computer la mașini, lumea pare să reducă volumul și cred că este un lucru grozav pentru noi toți.

Pentru că nu suntem dispuși să ne simțim conectați, natura ne obligă să ne dăm seama. Am fost interdependenți și interconectați de zeci de ani, dacă nu chiar mai de mult, dar atitudinea noastră unul față de celălalt a fost de a ne exploata și de a ne răni unul pe altul oriunde și ori de câte ori este posibil. Ne bucurăm de durerea altora, fără a ține seama de faptul că suferința lor ne va răni și pe noi.

Acum, folosind lovituri precise asupra punctelor noastre emoționale slabe, natura ne face să vedem ceea ce refuzăm să vedem: suntem cu toții conectați. Criza de transport maritim va fi o binecuvântare pentru noi, dacă ne înțelepţim și înțelegem ce ne spune despre cumpărături și despre atitudinea noastră unul față de celălalt ca un întreg.

Când creați conexiuni pe baza încercării de a trage spre voi cât mai tare posibil, la un moment dat legăturile se vor rupe. Asta se întâmplă astăzi. Toate sistemele de conexiune pe care le-am construit se rup, ceea ce afectează fiecare aspect al vieții noastre – de la prețurile la alimente, la gadgeturi, la transport și la fiecare domeniu al angajamentului uman. Ne-am construit întregul sistem pe egoism; ne putem aștepta să nu se prăbușească?

Acum nu avem de ales decât să începem să gândim mai mult în termeni de „noi” și mai puțin în termeni de „eu”. Când este clar că întreruperile oriunde duc la perturbări peste tot, nu putem menține atitudini abuzive și de exploatare față de alte locuri sau alte persoane. Trebuie să trecem de la gândirea națională la gândirea globală, de la o gândire exclusivă la una incluzivă.

În cele din urmă, vom avea nevoie de mecanisme de coordonare a activităților globale, mecanisme funcționale, nu ca ONU sau afiliații săi. Dar asta va veni mai târziu, după ce ne vom schimba gândirea și vom construi ceea ce trebuie construit, fără a încerca să-l folosim pentru putere sau exploatare.

Într-o lume în care bolile se răspândesc ca vântul, producția se oprește peste tot în lume și prețurile alimentelor și gazelor cresc peste tot, gândirea colaborativă nu este opțională; Este imperativă. Cooperarea este singura atitudine rezonabilă, singura care va schimba lucrurile în bine. Dacă continuăm să tragem spre noi, în propriile moduri separate, sforile care ne leagă pe toți împreună se vor rupe și vom cădea cu toții dureros de tare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Dr Michael Laitman, pe Quora: “Cum atinge cineva echilibrul?“

Existăm în natură si o cantitate imensă de fenomene naturale ne influenţează, precum temperatura, presiunea, vibratiile, undele, radioactivitatea printre altele, şi trebuie să trăim in echilibru cu ele.

Legea fizică în legătură cu echilibrul este că un organism care trăiește într-o stare de echilibru cu mediul său, se află în starea sa cea mai confortabilă. Dacă temperatura, presiunea sau un alt parametru crește sau scade, chiar și puțin, atunci organismul se simte rău.

Așa suntem făcuți în natură: putem exista în natură în anumite limite, iar între aceste limite, trebuie să ne facem egali cu natura din jurul nostru. De exemplu iarna, trebuie să ne îmbrăcăm călduros pentru a fi în echilibru cu natura, iar vara este invers și așa mai departe.

Acesta este echilibrul în raport cu ceea ce vedem și simțim cu simțurile noastre. Cu toate acestea, există o altă parte imperceptibilă a naturii. Legile sale sunt la nivelul dorințelor – legi ale altruismului și ale conexiunii – și trebuie să ne conformăm acestor legi pentru a fi în echilibru cu ele.

Problema este că nu cunoaștem aceste legi. Credem că suntem oameni buni în această lume dacă donăm, ajutăm pe cei săraci, nu deranjam alți oameni, ne plătim impozitele, îi ajutăm pe bătrânii de peste drum și alte câteva acțiuni aparent altruiste. Nu este suficient să faci astfel de acte pentru a fi în echilibru cu legile altruismului și conexiunii?

Nu numai că nu este suficient, dar a face astfel de acțiuni nu înseamnă absolut nimic în legătură cu respectarea legii altruismului și a conexiunii, pentru că facem doar ceea ce înțelegem cu mintea noastră egoistă, care calculează constant în direcția opusă altruismului. Pentru a ajunge la echilibrul cu natura în întregime, trebuie să studiem natura și să aspirăm să ne asemănăm cu ea.

Această lege a echivalenței de formă este singura lege pe care trebuie să o respectăm. În fiecare zi ne schimbăm, creștem și devenim altcineva. Prin urmare, zilnic – și chiar clipă de clipă – ​​trebuie să ne corectăm și să ne reglăm echilibrul cu natura.

Ca atare, trebuie să învățăm mai întâi ce cere natura de la noi și apoi să verificăm dacă împlinim aceste cerințe, pentru a intra în echilibru cu natura. Pentru aceasta este înțelepciunea Cabala. Ea discută ce este natura, cum funcționează, ce este și unde ne aflăm în această natură, sensul și parametrii în care ne lipsește corespondența cu natura și cum putem atinge echilibrul cu ea. Supunându-ne metodei Cabala, ne schimbăm progresiv și intrăm în echilibru cu natura.

Bazat pe o lecție cu ul Dr. Michael Laitman pe 31 iulie 2011. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cum poți ierta pe cineva care a comis o crimă?”

În 1994, genocidul devastator din Rwanda a dus la uciderea a aproximativ 800.000 de ruandezi. Când a apărut un nou guvern, acesta a instituit proiectul de stat al iertării: autorii genocidului trebuiau să ceară iertare supraviețuitorilor și membrilor familiilor victimelor, iar supraviețuitorii trebuiau să-i ierte pe cei care au comis genocidul. Decizia a fost luată: deși este foarte greu de făcut, acesta este prețul pe care trebuie să îl plătim.

Dacă victimele își pot depăși dorința de răzbunare, noi vom putea să ne vindecăm prin iertare. În caz contrar, ne vom confrunta cu un ciclu de crime și ură. Deși Rwanda încă are dificultăți, țara a reușit să rupă cercul vicios al ostilității.

Putem ierta cu adevărat criminalii? Da, putem. Fie că, în mod conștient, putem atrage în viața noastră o forță pozitivă care să ne permită acest lucru (ceea ce este posibil prin metoda Cabalei), fie că, în mod inconștient, putem face acest lucru prin lege, înțelegând că nu există o altă cale. Cu toate acestea, cea mai mare și mai înălțătoare cale de a ierta criminalii este aceea de a înțelege că o forță pozitivă ne operează pe toți. Aici, trebuie să fim de acord că o astfel de configurație nu a fost creată de noi și nici nu a fost opera noastră. Am fost guvernați de aceeași putere superioară, care este bună și atotputernică.

Bazat pe videoclipul „Poți ierta pe cineva care ți-a ucis familia sau prietenii?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ești de acord cu decizia lui Daniel Craig de a nu lăsa o sumă mare de bani copiilor săi drept moștenire?”

Oferindu-le copiilor mai mult decât ceea ce au nevoie pentru a începe să se construiască singuri, nu va face decât să-i corupă în cele din urmă.

Iubirea presupune să le oferiți copiilor voștri oportunități de a se dezvolta, de a se bucura de roadele propriei munci, oferindu-le o educație bună și o profesie care să le placă și din care să trăiască.

Dragostea unui tată se exprimă prin încurajare și motivare, adică prin a da primul imbold. Copiii nu vor înțelege acest lucru atunci când împinși, dar înțelegerea se va instala mai târziu.

Bazat pe „Ar trebui să le lăsați copiilor o moștenire mare? Punctul de vedere al unui cabalist cu Dr. Michael Laitman”. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Panouri publicitare în Marea Britanie – Un semnal de alarmă pentru evreii britanici”

Panourile publicitare care au apărut recent în Marea Britanie, împodobite cu titlul „OAMENII OBISNUITI BOICOTEAZĂ ISRAELUL” le amintesc evreilor din Marea Britanie că ura față de singurul stat evreu din lume este vie și în mare măsură în Marea Britanie. Sloganul de pe panouri, care face referire la decizia lui Sally Rooney de a refuza editorilor israelieni drepturile asupra ultimei sale cărți, urmărește evident să normalizeze boicoturile Statului evreu.

Asemenea atacuri din Marea Britanie nu sunt deloc noi și devin din ce în ce mai frecvente. În timpul ultimului conflict din Gaza, evreii din Marea Britanie nu au fost doar supuși sentimentelor anti-israeliene, ci și antisemitismului fățiș, inclusiv amenințărilor cu violență sexuală și atacuri împotriva lor.

Acest lucru i-a determinat pe mulți evrei din Marea Britanie să realizeze că antisemitismul din Marea Britanie a devenit „o entitate mereu prezentă în viața britanică”, așa cum a spus recent un articol de la Jerusalem Post. Prin urmare, în loc să aștepte să aibă loc următorul incident, evreii din Marea Britanie trebuie să acționeze acum și pot face multe.

Evreii din Marea Britanie au demonstrate în fața amenințării reprezentate de Jeremy Corbyn, cât de rezistenți sunt atunci când sunt uniți în fața amenințărilor la adresa lor și a statului Israel. Această unitate a fost întotdeauna refugiul poporului nostru în fața oricărei amenințări. Și astăzi ar trebui să fie primul nostru refugiu.

Lecția pe care trebuie să o învățăm din trecutul nostru și de la liderii noștri de-a lungul veacurilor este că nu ar trebui să așteptăm suferința, amenințările și boicoturile să ne conducă spre unitate. Mai degrabă, ar trebui să ne dorim să ne unim într-un spirit de prietenie și cooperare, tot timpul și în fiecare zi.

Șeful Consiliului deputaților britanici, Marie Van Der Zyl a recunoscut corect că unitatea pe care am arătat-o în fața amenințării lui Corbyn era ceva de menținut. Cu toate acestea, nu ar trebui să încercăm doar să menținem această conexiune, ci să o îmbunătățim atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Dacă noi, evreii, consolidăm conexiunile dintre noi, fără a nega diferențele dintre noi ci ridicându-ne deasupra lor, vom deveni cu adevărat „o lumină pentru națiuni”. Apoi, unitatea va remedia toate problemele noastre.

După cum afirmă destul de clar rabinul Eliyahu Ki Tov în Cartea Conștiinței: „Ni se poruncește la fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu conducă peste noi”. Dacă ne unim în spiritul unei familii, în care ne preocupă bunăstarea fiecărui membru al „familiei” vom asista foarte repede la schimbări pozitive. Spectrul macabru al antisemitismului va fi în sfârșit învins, iar unitatea noastră va deveni un exemplu de urmat pentru restul oamenilor.

Vedem că, în ciuda miliardelor de lire cheltuite pentru încercarea de a face față antisemitismului, conferințelor pe această temă, susținătorilor de profil înalt ai Israelului, angajamentelor guvernamentale, absolut nimic nu este eficient în abordarea problemei. Dimpotrivă, în ciuda eforturilor, antisemitismul și ura față de statul evreu sunt în creștere la nivel mondial.

Motivul pentru aceasta este că nu abordăm problema la rădăcina ei, care este înstrăinarea continuă și dezbinarea dintre noi. Doar când ne vom adresa acestei stări și o vom corecta prin construirea unor relații bune între noi, vom putea opri antisemitismul. Totul este în mâinile noastre. Avem puterea de a schimba totul și acum este momentul să acționăm în acest sens.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→