Noul meu articol pe Linkedin “Consideraţia – Cuvântul la modă care va marca schimbarea ”

De la est la vest, lumea se scufundă într-un alt val de coronavirus. În ciuda vaccinurilor și a vaccinurilor de rapel, viitorul lumii pare sumbru. Până nu vom învăța lecția pe care virusul a ajuns să ne învețe, nu vom scăpa de el. Nu ne-am schimbat valorile de bază, cele care ne-au provocat virusul de la început , așa că nu există niciun motiv pentru ca acesta să dispară. Doar odată ce ne schimbăm atitudinea faţă toţi și de fiecare lucru din jurul nostru vom vedea o ușurare în contaminare.

De ce cresc brusc prețurile? Nu există nimic în asta decât lăcomie rea, o intenție de a mă face pe mine mai bogat și pe alții mai săraci.

Cât despre noi, de ce suntem atât de concentrați pe cumpărături? De ce avem nevoie cu adevărat? Un alt gadget ne va face oameni fericiți? Dacă tot ceea ce ar fi nevoie pentru a ne face fericiți ar fi să cumpărăm o altă jucărie, nu am vedea mai mult de 100.000 de americani murind de supradoză într-un singur an, dintre care majoritatea tineri. Nu am vedea atât de multă violență, atât de multă depresie, atât de multă ură și dezbinare.

Dacă am lucra la aceste probleme în loc să ne îngropam capul în nisipurile mișcătoare Amazon.com, ne-am simți mult mai bine și de asemenea, nu am suferi de viruși tenace. Așa cum ne-a învățat virusul, suntem interdependenți. Nu poți avea oameni sănătoși și mulțumiți într-un singur loc, în timp ce oamenii din altă parte se simt nefericiți. Astăzi, dacă toată lumea nu este bine, nimeni nu va fi bine. Acest lucru este valabil nu numai pentru virus, ci și pentru aer, apă, bogăție și orice alt aspect al vieții.

Măsor progresul sau regresia prin schimbările pe care le văd la oameni. Din moment ce nu văd schimbări în ei, nu pot spune că am făcut vreun progres, așa că nu există niciun motiv ca virusul să plece. Încă suntem la fel de abuzivi unul față de celălalt ca în 2019, și suntem la fel de nemiloși față de mediu ca atunci. Pentru a parafraza cuvintele lui Albert Einstein, prostia înseamnă să faci același lucru din nou și din nou, dar să te aștepți la rezultate diferite. Cu toții înțelegem acest lucru, cu excepția cazului în care este vorba de propriul nostru comportament. Drept urmare, milioane de oameni au murit și alte mii mor în fiecare zi fără alt motiv decât neatenția noastră.

Lumea poate asigura tuturor abundență; nu lipsește nimic, chiar este surplus! Deci, de ce sunt oamenii în foame, însetați, bolnavi, fără adăpost? De ce nu primesc educație decentă și îngrijire medicală decentă? Este pentru că nu ne pasă unul de celălalt.

Nu se termină cu elementele de bază în viață. Priviţi la fundamentalismul omniprezent care a pus stăpânire pe societate. Pe cei care nu sunt de acord cu noi îi considerăm dușmani ai publicului. Când diversitatea de opinii devine o crimă, totalitarismul preia controlul și orice mijloc este legal pentru a înfrâna gândirea liberă.

Poate că nu vedem legătura dintre diversitate și considerație reciprocă și virus, dar legătura există: este egoismul nostru. Exploatăm pe toată lumea – oameni, animale și întreaga natură. Simțim că doar noi contăm și orice altceva ar trebui să ne servească sau să dispară.

Când acel sentiment devine suficient de intens într-o masă critică de oameni, el sfâșie sistemul și totul se prăbușește – de la societatea umană prin regnul animal până la solul pe care stăm. Într-adevăr, încearcă să găsești o zonă în care nu există criză și vei eșua.

Problema este cauza comună – omenirea. Niciun discurs înalt despre echitate și egalitate nu va schimba faptul că ne urâm. Până când nu ne dăm seama că suntem diferiți și totuși trebuie să permitem fiecăruia să fie ceea ce este, nu vom începe să schimbăm lucrurile în bine.

Cuvântul la modă care va marca începutul schimbării este CONSIDERAȚIE. Până nu învățăm să fim atenți unii față de ceilalți, lumea nu va fi grijulie față de noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Când lumea votează în unanimitate împotriva ta, este timpul să te trezeşti”

În urmă cu aproximativ zece zile, Adunarea Generală a ONU a votat 160-1 în favoarea unui proiect de rezoluție pentru reînnoirea finanțării UNRWA, Agenția ONU de Ajutor și Lucrări pentru Palestina. Ascunse în cele șase elemente ale rezoluției, există clauze care afirmă că „refugiaților [din 1948, inclusiv copiii lor și copiii copiilor lor] care doresc să se întoarcă la casele lor și să trăiască în pace cu vecinii lor, ar trebui să li se permită să facă acest lucru în acest moment la cea mai apropiată dată posibil. „Rezoluția mai prevede că „trebuie plătite despăgubiri pentru proprietatea celor care aleg să nu se întoarcă.”

În urma votului, proiectul s-a referit la ceea ce se numește „Cel de-al patrulea Comitet”, pentru a formula rezoluția care va fi înaintată Adunării Generale a ONU pe 1 decembrie pentru vot final. Dacă rezoluția va fi adoptată, și va fi, se precizează că „recomandările” acesteia urmează să fie puse în aplicare până la 1 septembrie 2022. De facto, asta înseamnă că ONU a decis să termine statul Israel ca stat evreu.

Dacă există ceva bun în această decizie, este că în sfârșit putem vedea cât de indezirabili suntem de ochii lumii, iar eu prefer întotdeauna adevărul amar în locul minciunilor dulci. Cred că în viitorul apropiat, vom vedea ONU chemând toți „rezidenții” (un cuvânt PC pentru „evrei”) care nu sunt indigeni din regiune și s-au mutat în Israel în ultimul secol și jumătate pentru a se întoarce în țările lor inițiale. Sunt sigur că ONU va asista chiar la întoarcerea lor, deoarece asta vrea lumea.

În ciuda situației aparent fără speranță, cred că cea mai mare grijă a noastră și cheia salvării țării nu este decizia ONU, ci propria noastră părere despre aceasta. Este destul de rău că lumea a votat în unanimitate împotriva noastră, dar nu se compară cu problema noastră reală, că suntem tacit de acord cu ONU. Acesta este motivul pentru care nu am protestat sau nu plănuim să protestăm, de aceea nu avem niciun plan pentru a opri rezoluția finală și nici dorința de a aduce problema în discuție publică. Majoritatea israelienilor nici măcar nu știu că rezoluția există.

Nimeni nu va beneficia de desființarea statului Israel. Înainte ca statul Israel să existe, am avut două războaie mondiale în mai puțin de două decenii. Statul Israel a fost înființat pentru ca evreii să-și poată îndeplini rolul istoric. Chiar dacă israelienii nu știu asta și lumea a renunțat la Israel, evreii nu vor fi ușurați de chemarea lor.

Suntem o națiune făurită prin unitate mai presus de prăpăstiile uriașe, și am fost desemnați să dăm un exemplu lumii că este posibilă o astfel de unitate Acesta este motivul pentru care Statul Israel a fost înființat imediat după cea mai oribilă etalare de ură între națiuni din istorie, care s-a încheiat cu explozii nucleare. Dacă Israelul nu reușește să se ridice la înălțimea vocației sale, ce va opri lumea să repete acel scenariu?

Dacă ne justificăm existența aici străduindu-ne să ne unim așa cum au făcut-o strămoșii noștri, mai presus de prăpăstiile uriașe dintre noi, nu va trebui să explicăm nimănui nimic. Dimpotrivă, lumea va opri pe oricine încearcă să ne perturbe munca spre unitate.

Așa cum lumea ne urmărește fiecare mișcare și ne condamnă acum că suntem divizați, ne va urmări fiecare mișcare și o va lăuda când suntem uniți. Această rezoluție a ONU este dovada că lumea nu vrea niciunul dintre nenumăratele lucruri pe care i le-am oferit. Este timpul să-i dăm ceea ce are nevoie cu adevărat: capacitatea de a uni. Și lumea se va putea uni doar dacă vom conduce prin exemplu.

Pentru mai multe despre importanța unității evreiești, vedeţi cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Bazele economiei de consum

Întrebare: Economia este o reflectare a relațiilor sociale dintre oameni și, prin urmare, criza la care asistăm astăzi este o criză a relațiilor. Voi da câteva exemple din viața noastră care sunt direct legate de relațiile dintre oameni. În primul rând, vânzarea de produse cu un termen de valabilitate limitat. Cu toții suferim din această cauză, dar cineva câștigă.

În al doilea rând, risipa de alimente pentru a menține prețurile pe piață. Se pare că jumătate din populație aruncă alimente, iar cealaltă jumătate nu știe unde să găsească hrană.

În plus, băncile plătesc o dobândă redusă deponenților. Există și piața neagră: unii oameni plătesc impozite, alții nu, etc. Nici nu mai vorbesc despre conflictele armate, care ne răpesc o sumă uriașă de bani.

Se dovedește că, în realitate, o criză este o criză a relațiilor. În plus, este foarte dificil să înființezi afaceri, pentru că există o criză de încredere între oameni. Cum sunt toate acestea legate de Cabala? Și ce are Cabala de oferit?

Răspuns: De mii de ani ne dezvoltăm în egoismul nostru. Aceasta este natura noastră, care ne-a condus tot timpul la tot mai mult consum. Efort minim și randament maxim, aceasta este natura egoismului. Să ne străduim pentru pace, împlinire, plăcere și cunoaștere, dar toate acestea cu un consum minim de energie.

Așa am evoluat până când am ajuns la o stare în care, în secolul XX, așa cum au prezis cabaliștii cu multe secole în urmă, am început să simțim că o astfel de mișcare nu duce, în general, nicăieri. A venit vremea crizelor, a războaielor mondiale.

Omenirea a început să producă atât de mult încât nu mai este capabilă să consume. A depășit granița unui consum rezonabil. În ciuda acestui fapt, jumătate din umanitate este subnutrită sau chiar înfometată, iar cealaltă jumătate nu știe ce să facă cu mâncarea și aruncă ceea ce are. Același lucru e valabil pentru îmbrăcăminte și pentru toate celelalte bunuri.

În general, dacă mai devreme ni se părea că ne aflăm într-o lume care crește, se îmbunătățește și, în cele din urmă, ne conduce la faptul că toată lumea va avea măcar un minim, oamenii se vor bucura de viață măcar un pic, nu vor muri de foame, de boală, și vom ajunge la un nivel de existență mai mult sau mai puțin mediu, dar acum, începând cu secolul XXI, constatăm că egoismul nostru nu ne permite să facem nimic.

Astfel, dintr-un prieten care ne-a tras înainte timp de milenii, egoismul s-a transformat într-un dușman. Desigur, ne-a învrăjbit unii împotriva altora în războaie, în diverse probleme, dar, cu toate acestea, ne-a condus înainte, iar omenirea s-a îmbogățit și s-a stabilit. Dar în secolul al XX-lea, și mai ales din secolul al XXI-lea, ne-a devenit clar că ego-ul nu ne va mai permite să ne dezvoltăm bine, ne va duce la distrugere, pentru că nu ne va permite să ne unim, să ne planificăm viața astfel încât fiecare să aibă ceva.

În ciuda resurselor uriașe, a imenselor oportunități științifice, tehnice, de producție și economice, nu ne propunem absolut deloc să satisfacem nici măcar propria noastră populație din țară și nu ne gândim să le oferim oamenilor mai mult sau mai puțin confort în viață.

Dimpotrivă, cu cât mergem mai departe, cu atât mai clar vedem că egoismul ne desfigurează, aranjează totul pentru ca noi să suferim din cauza lui. La urma urmei, nu vrem să ne conectăm unii cu alții, nu vrem să ne vedem în relații bune și în stări confortabile.

Adică, am atins ceea ce în știința Cabala se numește conștientizarea răului din natura noastră. Și acum trebuie să ajungem la o concluzie, care, de asemenea, nu este foarte ușor de înțeles, de spus și de realizat: Trebuie neapărat să ne corectăm pe noi înșine—pe noi înșine, nu unele partide sau tendințe, nu ceva privat în societatea noastră sau în relațiile noastre, de exemplu, copiii, familia, elita, etc.

Trebuie să ne corectăm natura noastră, adică ceea ce am primit! Nu ceea ce am creat în procesul de evoluție, ci ceea ce am primit de la natură.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 1/3/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Baal HaSulam în articolul său „Știința Cabalei și a Filosofiei” salută psihologia empirică în care totul poate fi măsurat și se bucură că perioada filosofiei a trecut pentru că studiază concepte abstracte precum Dumnezeu, suflet și așa mai departe.

În special, el scrie: „Vremea filozofilor a trecut și puterea celor care aderă la conceptele filozofice a luat sfârșit. Pentru aceasta, ar trebui să le mulțumim cercetătorilor de psihologie empirică, care și-au construit fundația pe ruinele filosofiei și au câștigat opinia public”.

„Toată lumea recunoaște deja lipsa de semnificație a filozofiei, deoarece nu este construită pe o bază reală. De aceea suntem recunoscători psihologiei empirice, care a dat o lovitură zdrobitoare filosofiei.”

Răspunsul meu: Putem învăța despre oameni, comportamentul lor, tot ceea ce se pretează la măsurătorile noastre, dar nu ne putem ridica deasupra acestui lucru. Psihologia empirică încă ne oferă posibilitatea de a exista pe o bază reală, în timp ce filosofia este doar speculaţie.

Din KabTV “Stări Spirituale” 10/15/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Israelul – fără apărare împotriva zâmbetelor”

Au trecut aproape șase luni de la încheierea Operațiunii Gardianul Zidurilor, cea mai recentă rundă a conflictului dintre Israel și palestinieni. La suprafață, lucrurile au fost destul de calme de atunci. Dar nimic nu este vreodată cu adevărat liniștit în Orientul Mijlociu. Dușmanii Israelului au devenit mai deștepți și au înțeles că pot distruge Israelul mult mai repede și fără să tragă nici un foc, zâmbind și pretinzând că vor pacea. Pentru că simțim că ne simțim mereu vinovați de vreun păcat, ne îndrăgostim de oricine ne oferă un zâmbet prietenos, chiar dacă știm că este un cuțit în spate. Așa suntem noi; cei mai deștepți oameni de pe planetă sunt absolut proști când vine vorba de chestiuni care contează cu adevărat.

Dușmanii noștri de peste granița Gaza și-au învățat lecția. Prin diplomație și presiune asupra diferitelor entități politice, ei strâng fonduri și promovează deciziile guvernamentale în Israel care le permit să preia țara din interior.

Scopul lor final nu s-a schimbat. Ei se străduiesc să scape țara de evrei. Singurul lucru care s-a schimbat este modul în care intenționează să atingă acest obiectiv. Au realizat că nu ne pot învinge pe câmpul de luptă, așa că se vor lupta cu noi cu cuvinte și zâmbete în loc de arme și rachete.

Israelienii, care simt întotdeauna că trebuie să-și justifice existența, nu pot rezista unui non-evreu care le zâmbește. Este o afirmație că „suntem OK”. Chiar dacă cuțitul este ascuns vederii, nu vrem să-l vedem și să credem în sinceritatea „partenerului” nostru. Pentru că ne simțim mereu vinovați, datori față de lume, suntem absolut creduli și toate abilitățile și perspicacitatea noastră în afaceri zboară pe fereastră de îndată ce cineva ne ușurează călătoria perpetuă a vinovăției.

Nu există nici un remediu pentru această nebunie malignă decât să înțelegem de ce ne simțim vinovați și ce ar trebui să facem în privința asta. Fiecare evreu simte în adâncul sufletului că noi evreii datorăm ceva lumii și această senzație ne face să facem greșeli. Prin urmare, trebuie să înțelegem natura datoriei noastre, care este într-adevăr destul de simplă: trebuie să încetăm să dăm un exemplu de diviziune și batjocură reciprocă și în schimb, să devenim un model de responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți.

De-a lungul generațiilor, am oferit numeroase „cadouri” lumii. Evreii au fost responsabili, în întregime sau parțial, pentru dezvoltarea aproape a oricărei ideologii, religii și tehnologii în ultimele două milenii. Cu toate acestea, lumea nu a fost recunoscătoare. Singura moștenire pe care lumea o vede cu adevărat ca meritorie este moștenirea noastră socială, care a susținut responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuși.

Toată lumea este de acord că aceste idei sunt lăudabile. Cu toate acestea, toți sunt de acord în egală măsură că nu sunt realizabile, deoarece natura umană este rea în profunzime.

Aici intervine justificarea existenței noastre. Evreii sunt cei care trebuie să dovedească că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este o cauză pierdută, ci un scop realizabil. Dacă demonstrăm meritele iubirii de alţii în propria noastră societate, lumea nu se va îndoi de dreptul nostru de a exista ca națiune suverană. Dimpotrivă, va păstra și prețui suveranitatea noastră, deoarece va vedea în noi un exemplu de urmat și va dori să învețe din exemplul nostru.

Viitorul țării noastre nu depinde de sisteme de apărare sofisticate. Acestea sunt necesare deocamdată. Pentru o soluție permanentă, “gardianul zidului” nostru nu poate fi decât unitatea noastră, iubirea noastră unii pentru alții. Ne va proteja nu pentru că îi descurajează pe alții, ci pentru că îi apropie de noi și arată cum și ei pot dobândi cele mai necesare bunuri de astăzi: responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când vine vorba de neintervenția în natura neînsuflețită, vegetativă și animată, spunem: „Nu vă puteți scufunda labele în natură, nu puteți distruge pădurile, păsările, animalele etc.; totul trebuie făcut cu grijă, cu prudență.”

Și când vine vorba de natura umană, suntem slabi în acest sens și de aceea trebuie să lucrăm cu noi înșine într-un fel. Dar nimeni nu vrea asta. Asta este toată problema.

Știința Cabalei nu vorbește despre ecologie, ci despre cum să ne restabilim echilibrul cu natura, deoarece aducem un rău deosebit homeostaziei generale, globale. Iar cel mai dăunător obiect al naturii este omul.

Dar cum poate o persoană care se gândește numai la sine să devină o parte integrantă a naturii?

Există legi asupra nivelurilor inanimate, vegetative și animate care asigură homeostazia, consimțământul interior și armonia tuturor părților. O persoană nu are asta. Pentru a aduce o persoană la împlinirea conștientă a echilibrului cu natura, trebuie să înțelegeți ce este și cum să o atingeți.

Pentru a ajunge în echilibru cu ceilalți, fiecare persoană trebuie să țină cont de dorințele celorlalți, iar ei de ale lui. Aceasta se numește legea garanției reciproce, consimțământul reciproc.

În principiu, omenirea ar dori să facă asta cumva. Până la urmă, toate legile pe care le adoptăm par să vrea să compenseze necunoașterea legii garanției reciproce, dar această compensație este slabă și unilaterală, cu distorsiuni.

Cert este că punerea în aplicare a acestei legi va oferi omenirii și tuturor celorlalte straturi subiacente ale naturii – neînsuflețite, vegetativă și animată – un echilibru complet. Trebuie să ajungem la el.

Mai mult, atunci când vom începe să o realizăm, vom descoperi legile comutației naturale. Și atunci vom putea face progrese mari în toate pentru că vom înțelege cum să organizăm corect relația dintre oameni de la toate nivelurile — între soți, părinți și copii, șefi și subordonați, subordonați între ei, șefi între ei etc.

Vom putea percepe clar, în conformitate cu natura, cum să construim aceste relații.

Din „Conversația despre știința managementului” de la KabTV”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Întunericul Nopţii de Cristal continuă”

Cuvintele „noapte de cristal” pot evoca imaginea stelelor care sclipesc pe cerul senin al nopții, dar nu este nimic de acest fel. Săptămâna aceasta, în urmă cu 83 de ani, forțele paramilitare (SA) ale Partidului Nazist au spart ferestrele sinagogilor, școlilor și altor instituții evreiești, au aruncat în ele și le-au dat foc. Pogromul coordonat a avut loc pe tot parcursul celui de-al treilea Reich, în Germania și Austria. Geamurile sparte împrăștiate pe pământ au dat nopții numele, Kristallnacht (Noaptea de cristal) sau Noaptea sticlei sparte. Peste 400 de evrei au fost uciși în acea noapte, alți 400 au murit în lagărele de concentrare la scurt timp după aceea și mulți alții s-au sinucis în urma pogromurilor.

Unitatea evreiască nu trebuie să fie niciodată de dragul ei. Întregul scop al existenței poporului evreu este de a construi o societate exemplară. În perioadele scurte în care am avut o astfel de societate, am prosperat și națiunile ne-au admirat realizările. Când ne-am despărțit, au început să ne urască din moment ce diviziunea noastră a transmis mesajul opus celui pe care trebuie să-l transmitem, că unitatea deasupra diferențelor creează societatea ideală și oamenii cei mai fericiți.

Săptămâna aceasta, Austria a dezvelit un Memorial la Viena pentru a comemora memoria victimelor Kristallnacht și memoria celor 65.000 de evrei austrieci care au pierit în Holocaust. Acest eveniment este, de asemenea, o oportunitate de a recunoaște că antisemitismul se intensifică rapid în întreaga lume, iar un alt Holocaust este deja la orizont.

Mi-aș dori să pot fi purtător de vești bune, dar realitatea este că nu am făcut față motivelor care au generat acea ură violentă și ororile ei ulterioare. Suntem încă adânciţi în întunericul care a dat naștere acelui pogrom și a tuturor pogromurilor de dinainte și de după el.

Cu toate acestea, nu văd niciun motiv de disperare. Dimpotrivă, cheia schimbării poziției noastre în lume este în mâinile noastre; dacă avem determinarea, vom preveni ca astfel de atrocități să afecteze națiunea noastră pe viitor.

Zilele comemorative nu ar trebui să se concentreze pe amintirea morților. Și eu mi-am pierdut majoritatea familiei în Holocaust, dar amintirea lor nu va împiedica să se întâmple asta copiilor sau nepoților mei. Dacă vrem să ne asigurăm viitorul, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem face astăzi pentru a-l atinge, mai degrabă decât să plângem morții, deși și asta are locul lui.

În spiritul acestei abordări proactive, cred că ar trebui să ne uităm la ce putem face în privința antisemitismului. Cu toate eforturile noastre, vedem că explicațiile rezonabile nu dezrădăcinează ura. Putem și ar trebui să interzicem expresiile antisemitismului online și ar trebui să facem tot ce putem pentru a înlătura ura fățișă față de evrei și critica împotriva Israelului, care a devenit la modă în rândul politicienilor și liderilor de opinie. Cu toate acestea, aceste măsuri ne vor câștiga doar puțin timp; nu vor împiedica eventuala intensificare a urii la cote care vor izbucni în violențe pe scară largă împotriva evreilor.

Pentru a folosi puținul timp pe care îl avem, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe noi înșine decât pe cei care ne urăsc. Sunt multe pe care le putem face, care vor schimba viziunea lumii despre noi. Mai jos este o listă cu ce nu trebuie să faci și cu ce trebuie să faci în ceea ce privește abordarea antisemitismului.

Ce să Nu facem:

1. Nu ar trebui să încercăm să-i liniștim pe cei care ne urăsc, nici în străinătate, nici în Israel. Ei îi urăsc pe evrei și orice facem pentru a-i liniști nu va face decât să-i încurajeze și să aducă în derâdere ura.
2. Ar trebui să eliminăm gândul că antisemitismul este rezultatul unei politici sau alteia a guvernului israelian. Expulzarea din Spania, pogromurile din Rusia, Kristallnacht și bineînțeles, Holocaustul, au avut loc cu mult înainte de a exista un stat evreu. Prin urmare, atacarea Israelului este doar o modalitate insinuantă de a exprima ura față de evrei.
3. Nu vă certați cu cei care urăsc evreii. Ura nu are nevoie de justificare; cel care urăște se simte întotdeauna îndreptățit la ură, așa că argumentele sunt o pierdere de timp și energie.

Ce să facem:

1. Dezvoltați solidaritatea între evrei. Strămoșii noștri au fost străini care s-au unit în jurul unei ideologii de a crea o societate în care oamenii se iubesc unii pe alţii ca pe ei înșiși. Numai când s-au angajat să fie „ca un singur om cu o inimă” au devenit o națiune. Mai mult, am fost exilați pentru că ne-am urât unii pe alții, așa că baza națiunii noastre restaurate trebuie să fie unitatea.

De altfel, unitatea nu implică uniformitate. Dimpotrivă, diferențele dintre noi vor crea o societate a cărei forță constă în diversitatea ei. Nuanțele și elementele unei societăți evreiești unite vor genera o societate plină de viață, dinamică și puternică.

2. Odată ce stabilim unitatea între evreii din Israel, ea ar trebui să se răspândească și să cuprindă fiecare evreu din întreaga lume care dorește să se alăture. Urmând aceeași idee că diversitatea generează putere și vitalitate, orice evreu care dorește să contribuie cu propria sa formă specială la națiunea unită întinerită va fi binevenit să se alăture.
3. În sfârșit și cel mai important: unitatea evreiască nu trebuie să fie niciodată de dragul ei. Întregul scop al existenței poporului evreu este de a construi o societate exemplară. În perioadele scurte în care am avut o astfel de societate, am prosperat și națiunile ne-au admirat realizările. Când ne-am despărțit, au început să ne urască din moment ce diviziunea noastră a transmis mesajul opus celui pe care trebuie să-l transmitem, că unitatea deasupra diferențelor creează societatea ideală și cei mai fericiți oameni.

Așa cum am arătat în două publicații extinse pe această temă, Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism şi Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea orei de astăzi, istoria dovedește că aceste lucruri pe care trebuie să le facem şi pe care nu trebuie să le facem funcționează. Acum trebuie să avem curajul să le punem în aplicare.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cea mai fericita zi tristă de naştere”

Permiteți-mi să vă spun o poveste adevărată care ne trimite un mesaj important tuturor. Halleli, o fetiță cu nevoi speciale, de 4 ani, din Ierusalim a vrut să-și sărbătorească ziua de naștere alături de prietenele ei de la grădiniță. Părinții ei iubitori au aranjat totul: locul, mâncarea și dulciurile, un clovn pentru a distra copiii și diverse activități distractive pe care toți copiii le fac cu plăcere. Toţi prietenii ei de la grădiniță promiseseră că vor veni, iar Halleli abia aștepta să sărbătorească alături de ei. Dar până la urmă a apărut o singură fată. Bomboanele, clovnul și jocurile stăteau acolo, neatinse și nedorite.

A doua zi, cu inima frântă, fata a refuzat să meargă la grădiniță. Părinții erau îndureraţi și îngrijoraţi pentru copilul lor și nu știau cum să o mângâie. În suferința lui, tatăl lui Halleli a postat pe rețelele de socializare ce s-a întâmplat, iar lucrurile au luat brusc o întorsătură în bine.

Un bărbat din cartier a citit postarea și a fost cuprins de emoție. „Și eu am copii”, gândi el. — Dacă ar fi fiica mea? A simțit că trebuie să facă ceva pentru a-i oferi acelei fete o experiență care să-i şteargă tristețea. A decis să-i organizeze ziua de naștere a vieții ei.

A cutreierat cartierul și a povestit tuturor despre Halleli și că îi organizează o petrecere de naștere și a rugat pe toți să vină. Câteva zile mai târziu, Halleli a avut petrecerea ei. De data aceasta, sute de copii și părinții lor s-au prezentat pentru a o face pe micuță fericită în ziua ei specială. Părinții ei erau încântați și recunoscători, dincolo de cuvinte față de străinul amabil, iar în ceea ce o privește pe Halleli, fața ei strălucea mai luminoasă decât soarele.

Această poveste nu ne vorbește doar despre bunătatea umană. Este un semn de avertizare. Demonstrează cât de lipsiți de inimă putem fi, poate chiar cruzi, dacă nu suntem organizați și îndreptați spre acțiuni pozitive. De asemenea, dovedește potențialul imens care constă în stabilirea responsabilității reciproce în societate. Când oameni care nu se cunosc între ei se ajută unul pe altul pentru că aceasta este valoarea după care trăiesc, nu există limită pentru ceea ce poate realiza o astfel de societate.

Poporul evreu a devenit o națiune, când oameni complet străini au găsit cuvintele profesorului lor, Avraam, destul de convingătoare pentru a fi puse în aplicare. Învățăturile sale despre bunătate și milă ca o cheie pentru rezolvarea problemelor societății au lovit o coardă sensibilă în inimile ascultătorilor săi, iar aceştia s-au alăturat grupului său. Acesta este motivul pentru care responsabilitatea reciprocă și „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” sunt principiile iudaismului – legi sociale care se referă nu la Dumnezeu, ci la semenul nostru.

Astăzi, când alienarea pătrunde în fiecare colț al societății umane, avem nevoie disperată de responsabilitate reciprocă și de grijă pentru ceilalți. Acestea sunt singurele calități, singurele valori care pot împiedica societatea umană să se prăbușească cu totul. Așa cum Avraam a descoperit că remediul pentru bolile sociale ale patriei sale era grija pentru ceilalți, acum toți trebuie să realizăm că leacul pentru lipsa de inimă nu s-a schimbat din cele mai vechi timpuri. Singura diferență este că acum alienarea s-a răspândit în întreaga lume.

Omenirea trebuie să facă astăzi ceea ce au făcut vechii evrei – să se unească peste scindări și să stabilească iubirea față de ceilalți, acolo unde astăzi nu există decât ură. Poate că astfel de povești emoționante precum cea despre ziua lui Halleli ne vor ajuta să realizăm că responsabilitatea reciprocă nu este doar o noțiune nobilă, dar nerealistă, ci un pas imperativ pe care trebuie să-l facem pentru a ne asigura supraviețuirea ca societate funcțională.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce elemente din viața noastră trebuie să luăm în considerare pentru a trăi un stil de viață echilibrat?“

Ar trebui să avem grijă de o alimentație sănătoasă, o dietă echilibrată, activitate fizică, managementul stresului, timpul liber și să avem echilibru în timpul liber, de ex. de la stând și ascultând muzică până la jocul cu copiii, practicarea sporturilor și așa mai departe. Toate acestea sunt elemente ale unui stil de viață sănătos și echilibrat.

Pe lângă faptul că ne îngrijim de echilibrarea sistemului nostru nervos, este scris în Cabala că „totul va fi clarificat în gândire”. Adică, ar trebui să ne inspectăm gândurile, dorințele și intențiile interioare, iar o revizuire corectă a acestora ar trebui să ne aducă la ceea ce este cunoscut sub numele de „linia de mijloc”, adică echilibrul între multele forțe ale vieții. Ajungem apoi la o stare optimă de viață spirituală și corporală ca una.

În linia de mijloc, putem folosi corect forțele naturii, care includ puterile noastre înnăscute moștenite din naștere, precum și realizările generațiilor anterioare.

Bazat pe „Viaţă nouă episodul 1,115: O formulă pentru conexiunea corectă ”” cu cabalistul Dr. Michael Laitman, Nitzah Mazoz și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi când eu nu mă iubesc pe mine?“

Natura umană este complet îndreptată către sine și egoistă. Astfel, nu putem decât să ne iubim pe noi înșine. Chiar dacă ne urâm pe noi înșine de exemplu, chiar dacă dorim să ne sinucidem, tot reiese dintr-un calcul egoist. Egoismul se află la baza naturii noastre și tot ceea ce se află în el este astfel construit din iubire de sine. Este singurul motiv pentru tot comportamentul nostru.

Bazat pe o videoconferință cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→