Noul meu articol pe Linkedin “ Omicron este lovitura precisă a naturii”

Nu am terminat cu Delta, iată că vine Omicron! Se spune că noua tulpină de coronavirus este de cinci ori mai infecțioasă, dar încă nu există dovezi că ar provoca boli grave la persoanele vaccinate. Precizia naturii este uluitoare. Ca un judecător priceput, ne pedepsește pentru păcatele noastre. Cu toate acestea, se aseamănă mai mult cu îndemnul educațional al unui director de școală, decât cu mânia unui Dumnezeu răzbunător. Lecția sa este unitatea. În măsura în care refuzăm să învățăm, avertismentul virusului va deveni mai ferm.

Încă din zorii civilizației am încercat să biruim natura. Este cam la fel de inteligent ca un făt care încearcă să-și învingă mama. Dar atunci, nu am fost niciodată deștepți decât în propriii noștri ochi.

Deci, în timp ce întreaga natură funcționează armonios, noi interferăm cu fiecare proces, perturbând și tulburând ordinea naturală a lucrurilor, în loc să ne alăturăm ei în încercarea noastră de a face reguli. Când lucrurile nu funcționează așa cum credeam noi, pentru că o mașină nu poate funcționa imediat după ce o spargi, încercăm să o reparăm și să dovedim superioritatea inteligenței noastre.

Aceste „fapte” rup firele împletite ale naturii, sfărâmă ţesătura care ne susține pe toți și declanșează numeroasele fenomene adverse pe care le-am experimentat. Cel mai recent dintre aceste fenomene adverse este Covid, dar dacă continuăm să ignorăm regulile de bază ale naturii – reciprocitatea și echilibrul – nu va fi ultima și cu siguranță, nu va fi cea mai grea „bătaie” pe care o va oferi natura.

Dacă vrem să schimbăm cursul și să ne îmbunătățim cu adevărat situația, trebuie să începem cu atitudinea noastră. Nu putem menține o atitudine egocentrică și să ne așteptăm să funcționeze într-un mediu conceput pentru bunăstarea comunității.

Natura este un tot integral. Părțile sale sunt interconectate. Dacă o parte este disfuncțională, toată natura este disfuncțională. Acesta este motivul pentru care natura menține bunăstarea tuturor elementelor sale, și nu doar a unei specii sau alteia de animale, plante sau minerale.

Toate speciile se supun acestei legi a reciprocității cu excepția omului, ceea ce înseamnă că suntem singurul element disfuncțional din natură. Cu alte cuvinte, toate fenomenele negative pe care le experimentăm sunt faptele noastre proprii, create de mentalitatea noastră egocentrică.

Prin urmare, pentru a trăi o viață bună, nu trebuie să schimbăm nimic în realitatea însăși; trebuie să ne schimbăm gândirea. Dacă ne gândim la unitate mai degrabă decât la individualitate, vom aduce beneficii tuturor, inclusiv nouă înșine. Dacă vedem bunăstarea umanității și a naturii ca parte integrantă a propriei noastre bunăstări, vom vedea realitatea așa cum este cu adevărat, iar acțiunile noastre vor avea acelaşi succes. O mentalitate colectivă este singura modalitate de a prospera într-o lume care este construită ca un colectiv. Atitudinea noastră actuală nu va aduce nimic altceva decât pieirea.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este soarta?“

Soarta este ceea ce parcurgem prin sentimentele noastre, viețile și condițiile noastre. Este un rezultat al influenței naturii asupra noastră și al interacțiunii noastre cu natura.

Avem capacitatea de a învăța care este soarta noastră și de asemenea de a ne gestiona soarta, dacă depunem o anumită cantitate și calitate de efort în acest sens. Cu alte cuvinte, putem ajunge la o înțelegere clară a soartei noastre și de asemenea, putem prelua controlul asupra acesteia dacă dorim.

Pentru a ne înțelege soarta și a o controla, trebuie să ne descoperim programul de operare. Procedând astfel, obținem o înțelegere clară a procesului în care ne aflăm și a modului în care acesta ne îndeamnă, de la o generație la alta, să ajungem la destinația finală.

Acest proces a început cu începutul creației, înainte de apariția universului nostru și se dezvoltă treptat până la o stare în care va trece complet într-o altă formă faţă de forma în care se află acum.

În timp ce existăm în realitatea noastră actuală, numită în înțelepciunea Cabala „această lume”, avem capacitatea de a ne schimba și de a ne influența soarta. Prin studiul Cabalei, putem atrage forțele care ne permit să ne influențăm soarta în fiecare moment, și prin aceasta putem schimba natura nenumăratelor stări prin care trecem.

De exemplu, dacă părinții unui copil l-au trimis în clasa întâi la școală, atunci acel copil nu are de ales decât să urmeze câțiva ani de școală înainte de a absolvi. Întrebarea este dacă acesta se va bucura de acești ani învățând și reușind, sau îi va simți ca pe o povară, ca pe o pedeapsă.

Bazat pe emisiunea „Viață nouă” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi pe 21 decembrie 2014 și „ Stări Spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 26 octombrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Miracolul pe care îl sărbătorim de Hanuka”

Fiecare sărbătoare evreiască are o semnificație spirituală profundă. Hanuka nu face excepție. De Hanuka, sărbătorim miracolul care s-a întâmplat Macabeilor, care au învins mărețul Imperiu Seleucid și pe aliații săi, evreii eleniști. După victoria lor, au curățat templul jefuit și au găsit suficient ulei pentru a aprinde menora pentru o zi. Dar iată, uleiul a durat opt zile. Până atunci, Macabeii au procurat mai mult ulei și lumânările de pe Menora puteau continua să ardă.

Cu toate acestea, în toate festivitățile, trecem cu vederea un mesaj foarte important din sărbătoare. Lumânările de pe Menorah simbolizează lupta cu orgoliile noastre, ura noastră față de ceilalți. Arderea lumânării simbolizează triumful nostru de a ne folosi chiar și cele mai vicioase dorințe în beneficiul altora.

În mod tradițional, o lumânare este formată din trei elemente: 1) uleiul, care servește drept combustibil, 2) fitilul, firul înmuiat în untdelemn și îl care îl aduce până la capătul fitilului, și 3) focul, care folosește atât fitilul cât și uleiul (în principal pe acesta din urmă) pentru a arde. RABASH, profesorul meu, explică faptul că uleiul este un bazin de gânduri rele și intenții față de alții. Fitilul este un singur gând sau intenție care iese din acest bazin. Miracolul se întâmplă atunci când stabilim că nu vrem să ne urmăm intențiile corupte, ci mai degrabă să dezvoltăm iubirea față de ceilalți.

Dacă reușim, se consideră aprinderea flăcării, iar acest lucru este considerat un miracol. Flacăra are nevoie de o aprovizionare constantă de gânduri rele altfel nu va avea niciun gând să „ardă”, să se ridice deasupra, deci gândurile rele sunt necesare. Cu toate acestea, dată fiind amploarea preocupării noastre pentru sine, este într-adevăr nevoie de un miracol pentru a ne ridica deasupra răutății noastre și a o transforma în gânduri bune pentru ceilalți.

Este un miracol și mai mare când această transformare nu are loc la o singură persoană, ci la o întreagă națiune. Poporul Israel și-a stabilit națiunea tocmai prin săvârșirea acestui miracol când au jurat să se iubească unii pe alții ca pe ei înșiși.

Astăzi avem nevoie de un miracol și mai mare. Cu întreaga lume interconectată și toate națiunile angajate în lupte constante pentru putere, miracolul de care avem nevoie este ca întreaga lume să se ridice deasupra urii și suspiciunii și să le folosească drept combustibil, ca ulei, pentru a aprinde flacăra iubirii.

Cronicile poporului evreu nu sunt povești despre oameni care au trăit în vremuri străvechi; ele sunt lecții pentru umanitate. Națiunea evreiască s-a format din oameni veniți din toată lumea antică, așa că este normal ca analele lor să se refere nu numai la ei, ci mai presus de toate la națiunile lor originale.

Unitatea pe care au realizat-o strămoșii noștri a fost un „pilot” pentru un program pe care întreaga lume trebuie astăzi să îl implementeze. Cu cât evităm mai mult ideea de a ne ridica deasupra urii și de a ne bălăci în respingerea noastră reciprocă, cu atât vom fi mai zdruncinați când vom realiza în sfârșit că nu avem de ales decât să ne schimbăm atitudinea față de ceilalți, așa cum au făcut atunci strămoșii noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce creşte antisemitismul?“

Există două forțe care operează în lume: forța primirii, care este egoul uman, și forța dăruirii, forța altruistă pe care trebuie să o atragem către noi înșine pentru a ajunge la echilibru și armonie între noi și cu natura.

Aceste două forțe se contrazic.

În natura egoistă a lumii noastre, există un mic grup numit „Israel”, cuvânt care provine din cuvintele „Yashar Kel”, care înseamnă „direct către Forța Superioară”, care s-a desprins odată de controlul ego-ului și a atins o adevărată natură altruistă.

Cu cât umanitatea – și egoul uman – se dezvoltă mai mult, cu atât forțele de primire și dăruire suportă o luptă continuă, iar acest conflict devine exprimat în lumea noastră ca fricțiune între evrei, adică cei care poartă în potențial calitatea altruistă, și neevrei adică națiunile lumii, care definesc calitatea opusă, a primirii.

Antagonismul dintre cele două forțe de primire și dăruire urmărește să ne atragă pe noi, poporul Israel, și apoi pe restul lumii, către forța dăruitoare.

În acest moment, antisemitismul apare ca o lege a naturii care îi ajută pe evrei să-și realizeze misiunea: să se unească deasupra diferențelor și să fie un canal de transmitere pentru o atmosferă de unitate, care să învăluie umanitatea.

Făcând acest lucru ar ridica omenirea la un alt nivel de existență, unul de pace, echilibru și armonie cu natura.

Bazat pe videoclipul „De ce este urgent să discutăm despre antisemitism în mod specific în vremea noastră?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O singură condiție justifică un stat evreiesc”

Astăzi, acum șaptezeci și patru de ani, Organizația Națiunilor Unite a decis să adopte propunerea sugerată de Comitetul Special al Națiunilor Unite pentru Palestina (UNSCOP) și să creeze două state separate în Palestina – unul pentru arabi și unul pentru evrei. Propunerea, cunoscută sub numele de „Planul de împărțire al Națiunilor Unite pentru Palestina”, a creat un stat evreiesc de facto, care a devenit oficial aproximativ șase luni mai târziu.

Din păcate, nu ne-am ridicat niciodată la înălțimea sarcinii noastre și nu ne-am înălțat niciodată la titlul de Stat Evreu. În cel mai bun caz, am fost o „stație de mijloc” unde trebuie să ne decidem viitorul: să ne dizolvăm printre arabi sau să construim un model de unitate pentru întreaga omenire.

Însăși noțiunea că statul evreu servește ca un refugiu sigur pentru evrei este greșită. Aceasta nu este o justificare pentru existența unui stat evreiesc. Un stat evreiesc care nu dă exemplu de unitate nu va câștiga niciodată sprijinul lumii, iar evreii înșiși îi vor întoarce spatele, așa cum deja se întâmplă.

Poporul evreu nu este o națiune ca restul națiunilor. Nu au origine comună, nici cultură comună și nici strămoși biologi distincți.

Evreii sunt o națiune ideologică. Când Avraam a început să-și vehiculeze noțiunile de milă și bunătate către toți, oameni din toate națiunile din lumea antică s-au adunat în jurul său și au încercat să practice ceea ce el i-a învățat. Ei au făcut unitate între oameni care înainte erau necunoscuți sau chiar ostili unii față de alții, totuși credeau în ideile lui Avraam.

Evreii și-au ajustat  și au onorat unitatea prin secole de încercări și necazuri. În cele din urmă, după un exil prelungit în Egipt, au ajuns la un asemenea nivel de unitate încât au devenit „ca un singur om cu o singură inimă. „În acel moment, ei au fost declarați națiune”.

Națiunea lor a fost de un fel nemaivăzut până acum: o națiune formată prin alegerea conștientă a oamenilor de a se uni deasupra diviziunilor lor și numai de dragul unității. Nu aveau alt motiv să rămână împreună decât importanța unității mai presus de diferențe. Dar făcând asta, ei au dovedit, în practică, că națiunile pot face pace, că dragostea mai presus de diferențe poate triumfa, și că războiul nu era necesar. Acesta este motivul pentru care, imediat ce au devenit o națiune, au fost însărcinați să fie „o lumină pentru națiuni”, și anume să împărtășească unitatea lor unică cu întreaga lume.

De-a lungul veacurilor, iudeii au fost exilați și s-au întors în țara lui Israel de mai multe ori. Ei erau suverani în țară când erau uniți și au fost expulzați din ea când s-au dezbinat. Într-un fel, adevăratul „pământ” al poporului evreu este „pământul unității. „Pus diferit, starea noastră geopolitică reflectă întotdeauna nivelul nostru de unitate sau diviziune.

Yehuda Ashlag, autorul comentariului apreciat Sulam [Scara] despre Cartea Zohar, a scris despre asta în Scrierile ultimei generații. În cuvintele sale, „Iudaismul trebuie să prezinte ceva nou națiunilor. Asta așteaptă ele de la întoarcerea Israelului pe pământ!” Baal HaSulam a adăugat că “dacă evreii din Israel nu dau un exemplu de unitate, „sionismul va fi anulat cu totul… Fără îndoială, fie [coloniștii evrei din Israel] fie copiii lor vor părăsi treptat țara, și va rămâne doar un număr nesemnificativ, care va fi înghițit în cele din urmă printre arabi”.

Așteptările neîmplinite ale lumii despre care vorbește Baal HaSulam, vor determina dacă putem rămâne aici sau nu. Ca și atunci, așa și acum, reședința noastră fizică în Israel reflectă nivelul nostru interior de unitate sau diviziune. În prezent, nivelul nostru de diviziune este atât de ridicat încât nu există nicio îndoială că suntem pe drumul spre dezintegrare, așa cum avertizează Baal HaSulam. Noi nu vom vrea să rămânem aici, iar lumea nu va vrea să rămânem.

Prin urmare, există o singură condiție care justifică existența unui stat evreiesc și o singură condiție prin care merită să ne numim „evrei”: dacă suntem uniți, suntem fideli moștenirii noastre și merităm titlul, „poporul lui Israel”. „Dacă suntem dezbinați, ne întoarcem de unde am venit: o adunare de oameni care nu au nimic în comun și nu simt decât ură unii față de alții.

Pe de altă parte, dacă vrem să ne unim deasupra diferențelor dintre noi, avem tot dreptul să spunem lumii: nu vă amestecați în viețile noastre aici în Israel; noi ne construim unitatea pentru a da un exemplu lumii. Toată lumea va accepta asta. Toată lumea știe că aceasta este chemarea noastră și toată lumea știe că chemarea noastră este în beneficiul lumii. Prin urmare, dacă lucrăm la unitatea noastră, și fără alt motiv, toată lumea ne va susține eforturile.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Nimeni nu iubește o națiune ai cărei membri se urăsc reciproc”

Mi s-a spus că problemele din lanțurile de aprovizionare care afectează economia globală s-au înrăutățit, iar prognoza este atât de îngrozitoare încât unele țări iau în considerare închiderea comerțului internațional și încearcă să devină autosuficiente. Este clar o idee nepractică, dar arată cât de disperate au devenit unele țări și cât de pesimiste sunt în ceea ce privește viitorul. Există o soluție, dar implică reciprocitate și considerație față de ceilalți și nimeni nu vrea să meargă în acest sens. Deci, deocamdată vom continua să suferim.

Priviţi la ce am făcut planetei noastre. Am poluat-o, am corupt-o și am epuizat-o de resurse și o mare parte din frumusețea ei, pentru iluzia puterii și controlului. Am fi putut realiza mult mai mult cu o fracțiune din efort și o fracțiune din resursele pe care le-am scurs de pe planetă, dar pentru asta ar trebui să lucrăm umăr la umăr unii cu alții, şi nimeni nu își dorește asta.

Din păcate, situația va continua să se înrăutățească până când toată lumea va arăta cu degetul spre evrei și îi va învinovăți pentru tot ce este în neregulă cu lumea. În jurul acesteia, toată lumea va fi bucuroasă să se unească, și nu în jurul a altceva.

Nu este doar lumea, ci și mulți evrei se simt vinovați. Priviţi câți evrei le dau dreptate celor care îi urăsc pe evrei! Mai mult, evreii care fac acest lucru nu sunt tratați ca trădători, așa cum ar fi oriunde altundeva, ci ca oameni progresiști, care caută dreptate. De ce suntem așa? Pentru că în adâncul sufletului, simțim că lumea are dreptate în acuzațiile sale, că suntem cu adevărat responsabili pentru necazurile lumii. Nu o putem raționaliza, dar o simțim totuși. Chiar dacă nu recunoaștem, resentimentele noastre blânde față de cele mai absurde acuzații demonstrează că nu ne simțim nevinovați.

Mai ales acum, când lumea a devenit un sistem atât de interdependent, închis, în care toată lumea îi afectează pe toți ceilalți, orice rău pe care cineva îl face afectează imediat întreaga lume. Noi evreii, trebuie să corectăm lumea. Din moment ce lumea este spartă în ochii lumii precum și în ochii noștri, este vina noastră.

Gândiţi-vă bine, nicio națiune nu a conceput o asemenea noțiune ca Tikkun Olam [corectarea lumii], cu siguranță nu ca una dintre valorile și obiectivele sale de bază. Nicio națiune nu și-a fixat întreaga esență pe iubirea față de alții, până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuşi. Nicio națiune nu a făcut din responsabilitatea reciprocă un principiu atât de adânc înrădăcinat încât membrii săi să se simtă îndreptățiți să o ceară unii altora. Și, în cele din urmă, înțelepții niciunei alte națiuni nu dau vina înfrângerilor lor pe ura nefondată dintre membrii națiunii, în loc de a le atribui dușmanilor externi.

Chiar și în ceea ce privește națiunile lumii, chemarea noastră a fost întotdeauna una pozitivă. De îndată ce am devenit o națiune, am fost desemnați ca un popor ales – aleși pentru a exemplifica acele valori fundamentale menționate mai devreme: Tikkun Olam prin iubirea față de ceilalți și responsabilitatea reciprocă. Există ceva de care lumea să aibă nevoie mai mult decât acestea?

Totuși, în loc să fim la înălțimea vocației noastre, am devenit opusul. Suntem într-o etapă de ură de sine, dezbinare interioară și batjocură reciprocă. Suntem aroganți, dar nu avem cu ce să fim mândri, deoarece oamenii nu au nevoie de tehnologie; ei au nevoie să iubească și să fie iubiți, iar noi le refuzăm nevoile prin neglijența noastră în împlinirea datoriei noastre.

Nimeni nu iubește o națiune ai cărei membri se urăsc unii pe alții, cu atât mai mult cu cât acea națiune a fost făurită pentru a fi pioniera spre unitate. Dacă ne respingem chemarea, cine va deschide calea?

Suntem o adunare de membri ai națiunilor din tot Orientul Apropiat și Mijlociu, care s-au unit cândva „ca un singur om cu o singură inimă”. Datorită exemplului nostru unic, trebuie să deschidem calea pentru unitatea lumii și singura modalitate de a o face este prin exemplul nostru.

Fiecare dintre noi este un descendent al acelor membri ai națiunilor. Națiunile nu se vor putea uni fără exemplul nostru. Strămoșii noștri au fost „ambasadorii” națiunilor, iar noi suntem moștenitorii lor; este de datoria noastră să ducem la îndeplinire moștenirea strămoșilor noștri: să fim o lumină pentru națiuni și să răscumpărăm lumea urii. Dacă ne unim între noi, lumea ne va urma. Dacă ne ferim unii de alții, lumea ne va ocoli.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Banii nu pot hrăni oamenii pe care egoul îi înfometează”

David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial al Națiunilor Unite, a spus că miliardarii „trebuie să iasă acum în faţă, o singură dată” și să doneze 6 miliarde de dolari pentru a salva 42 de milioane de oameni „care vor muri dacă nu o facem şi nu ajungem la ei”. El a mai spus: „Nu le cer să facă asta în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare an; avem o criză unică, o furtună perfectă de conflicte, schimbări climatice și Covid”. Dacă domnul Beasley crede că aceasta este o criză unică și că șase miliarde de dolari vor elimina foamea în lume, probabil că este singurul.

 Foamea nu există din motivele pe care le invocă, ci din cauza egoismului uman și nicio sumă de bani nu este suficient de mare pentru a hrăni oamenii pe care ego-ul îi înfometează. Nici banii nu vor satisface egoul. Dimpotrivă, banii nu fac decât să înrăutățească problema pentru că intră în buzunarele oamenilor nepotriviți, care devin și mai lacomi, în timp ce cei care i-ar putea folosi bine îi văd foarte puțin. Dacă credem că putem rezolva criza foametei doar cu bani, cu siguranță foamea va crește și mulți alții vor muri.

De fapt, cred că abordarea noastră de a lupta mai degrabă cu simptomele decât cu agentul patogen în sine va înrăutăți lucrurile atât de rău încât ar fi mai bine pentru noi să nu trăim acele vremuri. Va exista abundență, dar şi o lipsă acută a celor mai importante produse de bază, cum ar fi pâinea și apa, toate în același timp. Oamenii vor fi nefericiți.

Veți vedea batalioane întregi care păzesc mâncarea, în timp ce alții mor de foame în apropiere. Nu se va face în ascuns, ci la vedere; o sa vedeţi asta la ştiri. Cei care au, vor spune că le pare rău de foamete, dar nu vor ridica un deget.

Ego-ul nu ne va lăsa niciodată să ne simțim satisfăcuți. Ne va face mereu să ne simțim goi, oricât de bogați am fi. Chiar dacă le refuzăm tuturor oamenilor din lume nevoile cele mai elementare și le ținem pe toate pentru noi, tot vom fi neîmpliniți.

Singura folosință bună pe care o avem a ego-urilor noastre este să ne dăm seama că ele ne duc la dispariție. Ele ne învață că atât timp cât ne concentrăm doar pe noi înșine, nu ne vom simți mulțumiți. Odată ce vom învăța acest lucru, ne va face să ne ridicăm deasupra egoismului nostru.

Un alt lucru care ne învață ego-ul este că suntem dependenți unul de celălalt. Nu ne putem simți bogați decât dacă ne comparăm cu alții care sunt mai săraci decât noi. Nu putem avea ceea ce ne dorim decât dacă cineva ni-l aduce. Cu alte cuvinte, nu putem trăi și nu ne putem evalua fără alți oameni în jurul nostru.

Devreme ce nu putem scăpa de egoism, deoarece este miezul nostru, trebuie să-l „învățăm” valoarea cooperării și a considerației. Când ego-urile noastre învață că este în interesul lor să fim atenți, ne vor permite să ne bucurăm de plăceri altruiste și vom înceta să umilim alți oameni și să ne distrugem mediul, care sunt în prezent singurele noastre plăceri (fie că o recunoaștem sau nu).

Putem găsi bucurie în conexiune și consideraţie, doar dacă renunțăm să încercăm să ne satisfacem egoul. Putem ajunge la asta văzând ce ne-au făcut ego-urile nouă și lumii din jurul nostru, sau putem ajunge la ea așteptând ca dezastrele să ne lovească personal. Prima modalitate este mai rapidă, mai ușoară și mai sigură. Sper să o alegem înainte de a experimenta direct dezavantajele egoismului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii cercetători consideră că vârstele cuprinse între 30 și 34 de ani sunt cei mai buni ani din viața unei persoane. De la 45 la 55 de ani, aproximativ, oamenii experimentează cel mai mare stres, care apasă greu asupra lor. Oamenii se simt satisfăcuți înainte de 45 de ani și după 55 de ani. La 75 de ani, curba satisfacției are o scădere bruscă. În mod surprinzător, aproape niciunul dintre respondenți nu a numit copilăria cei mai buni ani din viața lor.

Ce perioadă a vieții ai numi cea mai bună?

Răspuns: Eu am o altă scală de măsurare, alte valori, așa că nu pot spune. Nu este vorba de copilărie, tinerețe, adolescență și nici de creștere. Cei mai buni ani au fost atunci când mi-am întâlnit profesorul, când eram complet independent financiar și puteam lucra doar la creșterea mea spirituală.

Comentariu: Acest lucru determină cei mai buni ani, deși a fost o perioadă de ascensiuni și coborâri.

Răspunsul meu: Dar erau spirituale, de nici un alt fel. Ele nu erau fizice sau materiale.

Întrebare: Deci, atunci când o persoană își determină scopul vieții, cea mai bună perioadă a vieții sale începe și continuă din acel moment?

Răspuns: Da, iar vârsta nu contează.

Întrebare: Continuă la nesfârșit?

Răspuns: Așa cred, da. Această perioadă nu a trecut încă pentru mine. Sper că nu se va termina înainte de sfârșitul vieții mele. Încă plănuiesc ceva, aștept lucruri etc. În acest sens, sunt într-un anumit avantaj față de majoritatea oamenilor care stabilesc ce a fost bun și ce a fost rău.

Cred că o persoană ar trebui să obțină o astfel de atitudine față de viață, chiar și luând în considerare întreaga situație care există în jurul său și în care este în general fericit. Dacă se agață de niște valori durabile, atunci putem spune că este fericit.

Întrebare: Și nu contează dacă bolile se abat asupra lui sau Dumnezeu știe ce se mai întâmplă?

Răspuns: Da. El se raportează la conducerea superioară, prin urmare, nu-l lovește și nu-l distruge, nu cade. O percepe ca pe o condiție necesară pentru a continua dezvoltarea sa interioară.

Întrebare: Cu alte cuvinte, acesta este un sfat bun pentru o persoană: găsește ceva etern și de neșters, ține-te de acesta și atunci nu va exista perioadă bună sau rea în viață?

Răspuns: Nu. Nu depinde de noi, ci de rădăcina sufletului nostru. Nu avem de ce să ne plângem. Ar trebui pur și simplu să încercăm, în toate circumstanțele care se manifestă, să păstrăm un anumit curs de realizare a programului nostru interior.

Întrebare: Putem spune că fiecare persoană are propriul său scop în viață? Cum îl putem determina?

Răspuns: Prin conștientizarea rădăcinii sufletului tău. Pentru că trupul și întregul mediu care ne înconjoară sunt acolo doar pentru a interveni în mod presupus asupra noastră, dar, de fapt, este pentru ca noi să ne realizăm pe noi înșine, rădăcina noastră spirituală. Acest lucru este dat tuturor. Dar numai dacă o persoană dorește asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV 10/7/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Pandora Papers, cea mai mare scurgere de documente financiare din lume, au dezvăluit tranzacții secrete și imense proprietăți ale sute de lideri mondiali, politicieni și miliardari. De asemenea, dezvăluie modul în care banii au fost spălați în conturi offshore. S-a făcut mult zgomot despre asta. Dar am observat că nimeni nu se înroșește și nu-și bate pieptul; nimeni nu se pocăiește. Toate acestea sunt percepute cu calm. Sentimentul este că vor face zgomot, vor face zgomot și atât.

Răspunsul meu: Desigur! Și nu va fi prea mult zgomot. Acest lucru caracterizează timpul nostru. Special! Triumful egoismului!

Comentariu: Da, sentimentul de rușine că am fost prins făcând ceva ilegal a dispărut.

Răspunsul meu: Nu! Cine este îngrijorat de ceva astăzi? Există, desigur, șansa de a pune o persoană în închisoare, dar astfel de oameni, de regulă, nu sunt închiși. Deci nu le pasă.

Întrebare: Și unde ne duce asta?

Răspuns: Pentru a desăvârși fărădelegea, libertatea chiar și față de acele legi care astăzi se presupune că există pe hârtie.

Întrebare: Odată o persoană a crezut în cineva și cineva a fost un lider pentru el. Și astăzi de ce se poate agăţa o persoană?

Răspuns: În nici un caz! Dacă ai bani într-un buzunar și o armă în celălalt, atunci ești șeful. Atâta timp cât egoismul domnește în lume, nu vei putea găsi un exemplu pur de abnegație, devotament, dăruire și așa mai departe. Toate acestea se vor baza pe egoism. Și așa a fost inițial ilegal.

Întrebare: Dar cum să conducem educația dacă nu există exemple, nici cifre? De ce ar trebui să se țină o persoană?

Răspuns: În timpurile noastre, o persoană ar trebui să încerce să se țină într-un loc liniștit pentru a se asigura pentru sine și pentru familia sa și, pe cât posibil, să încerce să ajungă la un fel de surse spirituale înalte, rădăcini, care nu depind de conducătorii din lume. Aceasta este ceea ce rămâne pentru o persoană. Ma bucur ca este asa. Și acest lucru devine treptat mai evident.

Întrebare: Crezi că ceea ce se întâmplă ne obligă să ne ridicăm deasupra egoismului? Să înțelegem că totul a fost cumpărat în acest avion?

Răspuns: Da, acest avion s-a compromis complet și nu este nimic de căutat în el. Și asta chiar e bine. Ni se arată calea directă către o societate cu adevărat liberă.

Va apărea. Întrebarea este cât de mult vom suferi pentru a crea ceva nou. Aceasta e problema.

De la KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/7/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este punctul central a ceea ce a fost poruncit evreilor, că asta trebuie să facă în lume. Desigur, evreii trebuie să se despartă de vițelul de aur. Vedem ce li se întâmplă în toate țările lumii, cât de mult dețin cu adevărat în mâinile lor – bogăție, bănci, tranzacții, comerț și orice altceva. Vedem cât de mult au reușit, pentru că își folosesc potențialul mental și voința specială, dar doar pentru a câștiga cât mai mult posibil.

Astăzi, acest lucru este dăunător nu numai pentru ei și pentru alte națiuni, ci și pentru întreaga natură. Am ajuns într-o stare în care natura altruistă, interconectată, care se dezvăluie acum ca un singur întreg, nu mai poate tolera faptul că o persoană consumă mai mult decât are nevoie.

Evreii, înaintea tuturor, pur și simplu devorează natura, dorind să smulgă din ea din ce în ce mai mult. Toate acestea ne dezvăluie o esență umană complet desfigurată atunci când o persoană consumă din natură mai mult decât are nevoie. Toată natura, întreaga noastră civilizație este închisă, globală. Nu putem consuma mai mult decât avem nevoie, altfel, stricăm echilibrul în natură, iar pentru asta ea ne pedepsește.

Astăzi ne confruntăm cu mari probleme, inclusiv cu cele de mediu. Acest lucru este mult mai puternic și mai înfricoșător decât armele acumulate de umanitate și bombele atomice, deoarece aceea cu care ne confruntăm este un recul necruțător.

Parcă apăsăm trăgaciul, iar acum reculul va merge în direcția opusă naturii, către noi. Prin urmare, ceea ce facem este foarte periculos. Și în acest sens, evreii sunt și ei în frunte.

În plus, unitatea cu imensul sistem global în care există umanitatea nu este doar un consum rezonabil, ci și nevoia de interconectare dintre noi, de sprijin reciproc, de a crea o umanitate unificată pe baza idealului „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”.

Cu toate acestea, nimeni în afară de evrei nu o poate face. Există o genă inerentă în ei pe care trebuie să o folosească pentru a se uni unul cu celălalt, iar atunci întreaga lume va începe să-i urmeze, dar numai în această mișcare! Dacă încep să se unească, lumea automat îi va urma.

Apoi vom vedea o imagine foarte interesantă: cum o națiune mică, împrăștiată, își elimină toate problemele sociale, economice și de altă natură, în care este cufundată și începe să se unească. De îndată ce se va întâmpla acest lucru, toate celelalte națiuni imediat, ca o umbră, vor repeta după ea același lucru.

Acesta este adevăratul motiv al antisemitismului. Națiunile lumii simt că viitorul lor luminos, bun și frumos depinde de acești mici evrei care trăiesc printre toate națiunile și nu fac ceea ce ar trebui.

Dar când te întorci la evrei, din păcate, ei nu văd, nu aud și nu înțeleg acest lucru. Ei te consideră, în primul rând, chiar mai antisemit decât alți antisemiți adevărați. Aici se ridică o problemă, o simțim singuri, deși continuăm neîncetat să le explicăm care este misiunea lor.

Din KabTV “Discuţie despre antisemitism”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→