Întrebare: Psihologii spun că motivul conflictelor între generații este inegalitatea dintre tați și copii. Crezi că pot exista relații de prietenie între ei? La urma urmei, de obicei, există o anumită desconsiderare față de copii din partea taților: „Ce înțelegi?” Și la fel cu copiii. Pot fi ei pe picior de egalitate?

Răspuns: Nu, părinții și copiii nu trebuie să fie egali. Acest lucru ar dăuna doar copilului. Ar trebui să fii prietenul său mai mare. Nu doar un prieten, ci un prieten senior.

Întrebare: Adesea, centrul conflictului dintre generații este problema libertății față de normele și valorile generațiilor anterioare. Fiecare generație își schimbă valorile și, acest lucru duce la dezacorduri. Sunteți de acord cu această afirmație?

Răspuns: Bineînțeles. Aparțin ambelor societăți, cunosc bine ambele generații și, prin urmare, sunt absolut de acord cu acest lucru.

Întrebare: Există valori universale care ar putea reduce decalajul dintre generații?

Răspuns: Valoarea ar trebui să fie mai presus atât societatea religioasă, cât și cea laică. Ea constă în fuziunea absolută cu natura integrală, care este Forța Superioară, cea mai mare valoare, cea mai înaltă calitate. Prin urmare, trebuie să explorăm această natură și să fim conectați la ea.

Din KabTV „Era post-Coronavirus”, 21.05.2020

Filed under: Copii, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru este să simțim că această criză de astăzi este problemă comună care ne unește și ne ajută să înțelegem că suntem conectați unul cu celălalt.

Cu toții să ne luăm angajamentul ca din acest moment înainte, când ne gândim la coronavirus în raport cu familia noastră, orașul nostru, școala la care va merge copilul nostru și munca noastră, ne vom îngrijora pentru întreaga umanitate.

Vom dori ca întreaga umanitate să fie vindecată de coronavirus, cauzat de egoismul nostru care este revelat tot mai mult în fiecare zi. Dacă ne simțim aproape unii de alții și suntem capabili să ne conectăm și să ne îmbrățișăm, atunci toți virușii vor dispărea.

De îndată ce ne gândim la nenorocirea noastră personală, să o extindem puțin și să ne gândim la problema noastră comună, globală.

Egoiștii sunt de obicei fericiți că întreaga lume suferă pentru că atunci propria lor problemă nu mai pare atât de cumplită, așa cum se spune, „o problemă împărtășită este o problemă înjumătățită.” Dar aici este exact opusul: sufăr pentru întreaga lume. Suferința mea este mult mai mare dacă văd nu numai că am de suferit pentru copiii mei, familie, rude, cunoștințe, dar toată omenirea suferă.

Trebuie să începem să o tratăm diferit. Faptul că toată lumea suferă cu mine nu mă face să mă simt mai bine, ci dimpotrivă, mă doare mult mai mult pentru că întreaga lume suferă.

Din lecția pentru femei 29.08.2020

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când digul se rupe”

Nu a fost deloc surprinzător să descoperim că Jacob Blake Sr., tatăl americanului negru Jacob Blake Jr., care a fost împușcat pe 23 august de către un ofițer de poliție alb din Kenosha, Wisconsin, are o lungă istorie de postări rasiste și antisemite pe social-media. Antisemitismul crește peste tot; tensiunea este în aer și chiar și acolo unde este încă liniște, se simte ca și cum pământul ne tremură sub picioare. Când digul se sparge și începe inundația, nimănui nu îi va părea rău să-i vadă pe evrei înecându-se.

Nivelul antisemitismului crește nu numai în America, ci în întreaga lume. Dar SUA, unde comunitatea evreiască este cea mai proeminentă și puternică din lume, va fi epicentrul cataclismului.

Este greu de spus când va veni punctul critic, dar dacă traiectoria nu se schimbă, el va veni cu siguranță, și evreii americani vor experimenta ceea ce a trăit fiecare diaspora evreiască de când a început exilul, acum două mii de ani: dispariția și expulzarea.

Într-o lume atât de plină de ură și atât de lipsită de umanism, nu putem ignora obligația noastră față de națiuni: de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Nu trebuie să facem plăcere națiunilor sau să le liniștim. Nu ne judecă după modul în care ne raportăm la ei; ei ne judecă după modul în care ne raportăm unii la alții! Când ne urâm, ne învinovățesc pentru răspândirea războiului între ei. Pur și simplu, fără un exemplu de unitate, ei nu se pot uni și să înceapă să lupte. Și adânc, în interior, ei simt că este din cauza noastră.

Am dat lumii știință și tehnologie, artă și cultură, cunoaștere și înțelepciune, totuși lumea ne urăște din ce în ce mai mult și nu ne arată nici o recunoștință.

Este timpul să ne dăm seama că nu acestea sunt ceea ce se așteaptă de la noi; se așteaptă de la noi să dăm un exemplu de Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă).

Am devenit o națiune doar odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai (muntele urii). Imediat după aceea, ni s-a ordonat să fim „o lumină pentru națiuni”, pentru a aduce lumii unitatea pe care noi am câștigat-o. Absența acelei lumini a unității este cauza lumii haotice în care trăim, iar obligația noastră este de a aduce acea unitate, dând un exemplu.

Putem nega asta, însă negarea nu ne va elibera de datoria noastră, sau nu va convinge lumea că nu suntem de vină. Așadar, putem alege să ne unim deasupra urii noastre, să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi și să câștigăm favoarea pentru prima dată în istorie sau să primim biciul omenirii, așa cum am făcut în Europa acum optzeci de ani.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului”

Statele Unite sunt o țară unică. Oamenii săi au imigrat acolo cu singurul scop de a-și construi o viață bună și de a scăpa de viața rea pe care o avuseseră în patria lor. În multe privințe, pionierii săi au fost evadați. Au venit din Anglia, Olanda și Germania și au construit o țară care idolatriza valori precum „Fiecăruia, al lui” și „Ce-i al meu este al meu și ce-i al tău este al tău”.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, unde oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Și America a reușit. În timp ce alte țări erau înlănțuite de religie, tradiție, maniere și cultură, americanii erau liberi să-și construiască propria viață și o făceau cu vigoare. Au făcut din religie o treabă personală, în care statul nu trebuie să se amestece, au sfințit proprietatea privată mai mult decât sfințenia vieții, iar țara a continuat să crească pe măsură ce veneau tot mai mulți oameni, de mai multe naționalități și culturi.

În cele din urmă, chiar și sclavia a fost abolită, diversitatea etnică a atins apogeul și America a prosperat. Se părea că munca grea ar oferi fiecărei persoane o casă în suburbii, o mașină pe alee și un gard de pichet în jurul gazonului sau, pur și simplu, realizarea Visului American.

Dar ceva s-a schimbat în ultimele decenii. Decalajele salariale au crescut, prețurile au crescut și taxele de școlarizare au crescut. Treptat, Țara Oportunității a devenit un ținut al dezamăgirii, frustrării și disperării. Egoul, pe care Declarația Drepturilor Omului l-a încoronat drept conducător în America, nu reușește să-și țină promisiunea de a trăi ușor și în lux. Acum, în a treia decadă a mileniului trei, viața în America a devenit grea, dură și fără speranță.

Dar nu pentru că americanii au făcut ceva rău. De mult timp, calea americană a fost calea de urmat. Pentru o lungă perioadă de timp, America a fost dovada că etnii și culturi diverse ar putea trăi cot la cot (mai mult sau mai puțin) pașnic. Diversitatea societății americane a fost o dovadă a devizei americane a posibilităților nelimitate și i-a conferit forță și flexibilitate, pe care nicio altă țară nu le-a avut.

Dar ego-ul nu este pasiv.

Este un monstru care continuă să crească și, dacă nu îl îmblânzești, se va ridica împotriva proprietarului său. Aceasta este o parte a necazurilor Americii. Egoul neînfrânat a făcut inegalitatea să crească la astfel de niveluri, încât unii oameni nu își pot hrăni copiii, iar alții au mai multe miliarde de dolari decât pot număra. O astfel de societate este nesustenabilă.

Cealaltă parte a necazurilor Americii este natura însăși.

A devenit intolerantă la egoism. Dacă, până de curând, ați putut scăpa poluând oricât de mult aţi dorit, aţi minerit și forat cât ați putut, și aţi stins specii în stânga și în dreapta, anul acesta, natura a oprit sărbătoarea umanității printr-un mic servitor cu un nume mare: SARS-CoV-2, alias Covid19.

Coronavirusul a oprit civilizația și ne-a arătat pentru doar câteva săptămâni de carantină cât de frumoasă ar putea fi lumea dacă doar am înceta să o distrugem. Mai mult decât atât, virusul ne-a spus de unde să începem, urmărind sănătatea celuilalt prin purtarea măștilor și stând la o distanță de doi metri.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, în care oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Toate țările suferă și toate țările vor continua să sufere de loviturile economice, sociale, fizice și emoționale, forțate de Covid-19. Dar America, a cărei populație este cea mai diversă și a cărei cultură este cea mai individualistă, va suferi cel mai mult.

Asistăm la apariția unei noi ere, în care oamenii învață să coopereze și să se gândească unii la alții, unde grija și considerația iau conducerea, iar acumularea și îndreptăţirea de sine devin demne de dispreț. Bineînțeles, țara care a condus lumea în auto-îngăduință va fi ultima, când va începe noua eră.

Dar nu este pierdută orice speranță.

America este o țară a pionierilor, a oamenilor înflăcărați, care au îndrăznit să provoace necunoscutul și au învins încercările. Va trebui să se reinventeze, să-și restructureze societatea și să-și reeduce oamenii, iar dacă o țară o poate face, aceasta este America.

În acest moment, SUA suferă o dezintegrare civilă, care ar putea deveni un război civil. Dar dacă există dorință, există o cale. Dacă poporul american dorește să-și salveze țara, trebuie să se unească și să-și schimbe societatea într-o entitate coezivă, reciproc responsabilă, care servește ca exemplu al modului corect de a trăi, într-o eră de dependență reciprocă. Singura întrebare este dacă americanii au această dorință.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe BIZCATALYST “Credinţă şi convingere în vremuri de criză ”

Când lucrurile merg prost, oamenii privesc spre ceruri pentru răspunsuri și alinare. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat ceva de care să se țină, în momente de criză și suferință, așa că este firesc ca această pandemie să fi declanșat o căutare a unei forțe superioare, după cum confirmă studiile. Acest strigăt ne va grăbi descoperirea sensului vieții și ne va ajuta să interiorizăm un răspuns care va fi găsit în puterea iubirii dintre noi.

Un sfert dintre americani spun că virusul COVID-19 le-a întărit credința religioasă, în timp ce doar 2% susțin că a slăbit-o, potrivit unui sondaj al Centrului de Cercetare Pew. Alte studii confirmă o legătură directă între dezastrele naturale și momentele de criză și o tendință crescută de a apela la o putere mai mare. Numărul căutărilor Google pentru cuvântul „rugăciune” în 75 de țări aproape s-a dublat de la începutul crizei coronavirusului.

Oamenii trebuie să simtă că au o ancoră, că există ceva în care să aibă încredere sau de care să se țină.

Așa cum un copil își apucă mama și nu-i dă drumul, pentru că este percepută ca fiind cel mai sigur loc, și noi, adulții așa cum suntem, avem nevoie de o sursă de siguranţă. În lumea din jurul nostru, nu găsim o astfel de sursă.

Odată, omenirea s-a întors către forțele neînsuflețite ale naturii, cum ar fi soarele și luna, ca puteri conducătoare. Astăzi, fără să mai existe loc către care omenirea să se întoarcă și să nu mai rămână nimic în care să creadă, rămâne doar o putere superioară. Dar exact cine sau ce este aceasta, nu suntem siguri. Există discuții interminabile, ipoteze, percepții și credințe în jurul acestor întrebări. La urma urmei, inimile noastre tânjesc după certitudinea că ceva gestionează și aranjează totul în viață.

La sfârșitul zilei, ne putem întreba dacă natura exactă a unei puteri supreme contează, atât timp cât însăși existența ei ne ajută să ne simțim mai în siguranță, în scurta noastră viață din această lume. Atât timp cât credința noastră calmează psihicul obosit, alegem să ne agățăm de ea.

Iar când o persoană se simte mai bine, este bine pentru cei din jur, deoarece oamenii calmi sunt mai amabili unul cu altul. Sunt mai puțin dispuși să se certe sau să îi rănească pe alții. Deși specificul și obiceiurile din jurul credinței pot diferi, fiecare dintre cele opt miliarde de oameni din lume crede în ceva, iar această credință este acceptată ca fiind normalul, de aproape fiecare persoană.

Această noțiune de credință este, de asemenea, legată de conceptul de rugăciune.

De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, credințele oamenilor i-au reunit în rugăciuni comune, care au fost transmise în direct maselor, pe social media. Consecințele rugăciunilor colective sunt, de asemenea, pozitive, deoarece atunci când oamenii cred că pot accesa o forță puternică prin unirea într-o rugă comună, o fac prin procesul de conectare și de a cere ca unul. Și dacă există unele probleme în viața noastră, aceste probleme ne leagă unul de celălalt. Când suntem mai uniți, cu siguranță unitatea noastră atrage un răspuns.

Când depășim distanța dintre noi și exprimăm dorința de a ne aduna pentru a ne uni într-o cerere comună, ne ridicăm deasupra ego-ului individual – singurul factor care ne menține separaţi – îmbunătățim astfel soarta fiecăruia.

Atât timp cât cerem spre binele tuturor și nu în detrimentul cuiva, rugăciunea noastră este acceptată. În cele din urmă, nu contează deloc de ce credem, către cine ne îndreptăm, religia sau metoda specifică pe care o practicăm, sau chiar în ce limbă ne rugăm. Ceea ce contează este dorința și cererea noastră comună.

Ca urmare a pandemiei, am atins un nou stadiu în dezvoltarea noastră, care ne va propulsa către un nou grad de viață, o nouă viziune asupra lumii, asupra umanității, ca o singură familie. Problemele cu care ne confruntăm ne împing înainte. Ne ajută să descoperim că puterea supremă este una și este pentru toți și că ea poate fi accesată prin conexiunea dintre noi. Omenirea descoperă puterea iubirii care este revelată în unitatea noastră.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Care este diferența dintre vremea noastră și toate perioadele anterioare de dezvoltare, care au trecut pe Pământ? Am încercat întotdeauna să ne îmbunătățim starea și pentru aceasta am forțat natura să se schimbe pentru noi, ajustând-o nevoilor noastre. Nu am vrut să ne schimbăm pe noi înșine, ci am căutat să schimbăm lumea, considerându-ne stăpânii naturii.

Am crescut în acest fel și pentru aceasta am dezvoltat ştiinţa,, tehnicile și tehnologia, pentru a schimba lumea din jurul nostru pentru beneficiile noastre imediate, în loc să ne schimbăm pe noi înșine. Dar astăzi am ajuns într-o stare complet nouă. Natura vrea să ne schimbăm în conformitate cu ea, în loc să ne simțim confortabil în interiorul ei.

Natura nu ne-a cerut înainte să ne schimbăm, ci doar să ne adaptăm condițiilor stabilite, ca și animalele. Așa există lumea minerală, plantele și animalele; profită de tot ce este în mediu pentru a-şi asigura cele mai confortabile condiții.

Dar toate acestea sunt în trecut, iar acum intrăm într-o nouă eră. Omenirea nu realizează încă acest lucru, dar știința Cabalei ne permite să-l percepem și să începem să vedem. Natura, forţa superioară, cere oamenilor să se schimbe, pentru a se potrivi cu ea. La fel ca la creșterea copiilor, la început nu le cerem nimic acestora. Principalul lucru pentru copil este să crească, să câștige mai multă greutate, să înțeleagă mai mult și să știe cum să se stabilească în mediu.

Dar apoi începem să cerem treptat de la copii să înțeleagă ce se întâmplă, pentru contactul reciproc cu mediul și conexiune integrală. Adică, omul trebuie să ia în calcul acum natura. Natura cere de la noi dezvoltarea corectă și o reciprocitate din ce în ce mai mare. Poate putem în sfârșit să înțelegem acest lucru și să începem să ne schimbăm.

Primul congres pe care îl ținem în această nouă eră trebuie să fie impregnat de spiritul ultimei generații, noua stare. Natura nu ne împinge doar să ne adaptăm condițiilor sale, ci ne cere să facem schimbări interne, și nu datorate tehnicilor și tehnologiilor.

Natura noastră interioară trebuie corectată. Iar corectarea este posibilă numai prin unire, iar asta distinge un om de materia minerală, de plante și de animale. O persoană poate deveni o parte a naturii integrale, numai dacă își corectează egoismul.

Nivelurile mineral, vegetal și animal acționează conform instinctelor naturale. Dar oamenii ar trebui să își studieze dorința de a se bucura și să încerce să o aducă în armonie cu natura, schimbând-o din primire în dăruire. Abia după aceea vom realiza conexiunea corectă cu toate nivelurile naturii.

Aceasta este particularitatea noii perioade în care umanitatea intră acum. Iată de ce toate încercările de a reveni la vechiul stil de viață nu vor fi încununate de succes. Dimpotrivă, vom primi lovituri, de fiecare dată când încercăm să inversăm și să ne întoarcem. Aceste lovituri ne vor învăța și ne vor arăta o nouă direcție. A fi mai aproape de natură înseamnă a obține o conexiune integrală și aceasta este singura modalitate de a ajunge la o stare bună.

Altfel, nimic nu va ajuta. Sperăm că virusul ne-a acoperit ca un val de tsunami și se va întoarce înapoi în mare, permițându-ne să revenim la viața noastră anterioară. Dar nu va fi aşa. Dimpotrivă, va fi val după val. Ori de câte ori ni se pare că putem reveni la vechiul stil de viață, vom fi imediat acoperiți de următorul val, care ne va face să ne gândim nu la trecut, ci la viitor. Și unirea este singura direcție către viitor.

Perioada copilăriei, când natura ne-a crescut cu bătăi ușoare, ca pe copiii mici, s-a încheiat. Copiii au devenit adulți și este timpul să ne dăm seama ce să facem. Numai prin conexiunea dintre inimi, nu prin dispozitive, oamenii se pot conecta cu natura și pot simți o viață nouă în această nouă conexiune. Aceasta este o adevărată revoluție, atât spirituală, cât și materială.

[268895]
Din  Lecţia zilnică de Cabala 8/5/20, „Ultima generație: de la lumea veche la lumea nouă” (Pregătirea Convenției virtuale „O lume nouă” 2020)

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nevoile celui mai scăzut nivel al dorințelor noastre nu dispar; sunt păstrate la toate nivelurile. Prin urmare, chiar dacă mă aflu astăzi în vârful piramidei, voi avea mereu nevoi animalice?

Răspuns: Întregul set. Fiecare dintre noi conține întreaga piramidă a dorințelor. Mai mult, cu cât creștem în valoare, cu atât mai puternică este legătura noastră cu nivelurile cele mai scăzute.

Prin urmare, în Cabala se spune că cu cât o persoană se înalță mai sus, cu atât devine mai puternică dorința sa de nevoi de bază – hrană, sex, familie.

Întrebare: Adică omul nu începe să le neglijeze, ci dimpotrivă, începe să simtă gust pentru ele, gust pentru respect, pentru bani etc.?

Răspuns: Pentru orice.

Întrebare: O astfel de luptă are loc în mod constant în el?

Răspuns: Despre asta este vorba în dezvoltarea sa.

Întrebare: Înseamnă că nu devine indiferent față de această lume întreagă, față de bani și de orice altceva?

Răspuns: Niciodată și în niciun fel. Numai în cărțile scrise zic unii că oamenii spirituali ar fi toți ca „păpădia lui Dumnezeu”. Dimpotriva! Pe măsură ce dorințele lor spirituale cresc, cresc și dorințele lor trupești, egoiste, pământești.

Din KabTV „Administrarea calităților”, 25.06.2020

Filed under: Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Mesajul tăios al demonstranților către Bezos”

Săptămâna aceasta, manifestanții au construit o ghilotină în fața casei lui Jeff Bezos din Washington, DC și au cerut o majorare de salarii. Într-adevăr, atunci când ai un sistem economic strâmb, ai decalaje salariale nedrepte. Dacă regulile permit și susțin crearea unor astfel de structuri sociale nedrepte, atunci nu oamenii trebuie să se schimbe; sistemul în sine trebuie schimbat.

În loc să așteptăm să se producă o defecțiune, trebuie să organizăm o serie de cursuri, care să informeze oamenii despre situația în care ne aflăm cu toții. Oamenii trebuie să știe că distrugerea celor bogați nu va fi de folos nimănui, deoarece suntem într-o eră în care toată lumea este responsabilă pentru toți ceilalți..

Când sistemul este construit pentru a crea inegalități, nu poți da vina pe cei suficient de inteligenți pentru a-l exploata, deoarece fiecare dintre noi și fiecare dintre demonstranți l-ar exploata la fel de repede, dacă am avea curajul, ingeniozitatea și spiritul lui Bezos. Cu toate acestea, super-bogații trebuie să știe că, dacă nu dezvoltă o atitudine pro-socială, mulțimea va ajunge la ei indiferent de reguli. Am văzut că asta se întâmplă în alte părţi și se poate întâmpla cu ușurință în America.

Este adevărat că întregul sistem este aranjat, iar capitalismul pe prietenii este baza politicii de pretutindeni, inclusiv în America. Dacă acesta este cazul, de ce oamenii ca Jeff Bezos nu ar trebui să profite de influența lor pentru a înclina regulile în favoarea lor? La urma urmei, el și-a construit cu adevărat imperiul cu propriile sale mâini; el este simbolul realizării visului american, așa că de ce nu ar trebui să se bucure de el?

Deși acesta este adevărul, oamenii nu-l mai pot accepta. Am intrat într-o eră în care nedreptatea și inegalitatea sunt inacceptabile chiar și într-o țară care pune succesul personal pe un piedestal. Oamenii de pe ambele părți ale hărții politice devin mai conștienți din punct de vedere social și cer responsabilități sociale de la lideri și de la indivizi puternici. Oamenii încep să simtă că sunt cu adevărat un sistem, o societate și, prin urmare, orice fel de inegalitate este nedreaptă, fie că este rasială sau financiară. Fără un tratament adecvat al acestei intoleranțe în creștere, aceasta va duce la violență și, în cele din urmă, la destrămarea socială. Putem vedea deja că se întâmplă în multe locuri din America, dar este încă un fenomen reversibil.

În loc să așteptăm să se producă o defecțiune, trebuie să stabilim o serie de cursuri care să informeze oamenii despre situația în care ne aflăm cu toții. Oamenii trebuie să știe că distrugerea celor bogați nu va fi de folos nimănui, deoarece suntem într-o eră în care toată lumea este responsabilă pentru toți ceilalți. Într-un astfel de timp, trebuie să existe sprijin reciproc, iar distrugerea celor bogați, fără a construi un sistem just și durabil, nu va face decât să agraveze problemele. La urma urmei, cei bogați sunt și furnizorii de locuri de muncă. Trebuie să existe dreptate, dar trebuie să existe și bun simț.

Atmosfera actuală din majoritatea locurilor din America este toxică; oamenii urăsc și suspectează pe oricine nu este de „partea lor”. Aceasta este o situație extrem de periculoasă. Oamenii trebuie să devină conștienți de faptul că distrugerea unei părți va duce doar la propria lor distrugere, deoarece toată lumea este dependentă reciproc. Dacă oamenii nu sunt conștienți de aceasta, vor căuta să distrugă pe oricine nu este de acord, iar drumul spre haos este pavat și rapid.

Sarcina cea mai importantă de astăzi pentru bogați este de a stabili seria de cursuri care învață acest lucru, deoarece acesta este singurul drum pentru America, pentru a se salva pe sine și pe cetățenii săi de calea dăunătoare, inclusiv pe cei bogați. Celebrul dramaturg Anton Cehov a scris că, dacă apare un pistol în primul act al unei piese, acesta va trage în actul final. Suntem în mod clar în primul act al demonstrațiilor și deja a apărut o ghilotină. Cred că nu este înțelept să ignorăm mesajul.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Ce ar trebui să facă 90% din populația lumii ?

Întrebare: Oamenii de știință au calculat că 40% din boli nu sunt cauzate de viruși sau de boli fizice, ci de stres mental. Astăzi milioane de oameni stau acasă, iar acest lucru duce în mod firesc la stres. Mulți oameni spun că daunele cauzate de acesta sunt mult mai mari decât de la un virus. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Cred că omul trebuie să se corecteze. Nu are rost să socotim dacă este așa sau nu. Omul trebuie să înțeleagă că trăiește într-o societate integrală, în interiorul unei bule. Natura minerală, vegetală, animală și, cel mai important, natura umană îl afectează și el trebuie să fie în homeostază, în echilibru, cu acestea. Și acest lucru nu se întâmplă.

Omul dorește să primească totul din jurul său, să nu ofere nimic în schimb sau, în cazuri extreme, să dea doar atât cât i se cere. Aceasta e problema.

Astăzi suntem în condițiile care ne vor obliga să facem ceva. Într-adevăr, pentru a ne oferi tot ce avem nevoie, doar 10% din populație trebuie să funcționeze. Subliniez – pentru a oferi cele necesare!

Și restul de 90% din oameni trebuie, de asemenea, să fie hrăniţi și îngrijiţi. Dar nu trebuie să funcționeze pentru aspectele de acumulări fizice, nu trebuie să obțină nicio valoare materială. Ei trebuie să transforme societatea, umanitatea; să fie interconectată. Aceștia trebuie să se angajeze în autoeducarea și pregătirea celorlalți. Atunci vom avea o societate armonioasă.

Întrebare: Ce înseamnă „o persoană trebuie să dea”? Spuneți: homestazia înseamnă că o persoană ia ceva din natură și trebuie să îi ofere ceva. Ce anume?

Răspuns: Prietenie bună. Nu avem nevoie de nimic altceva.

Întrebare: A existat o perioadă în istoria omenirii care exemplifică o bună părtășie?

Răspuns: Nu, nu a existat.

Întrebare: Chiar și în timpul sistemului comunei primitive?

Răspuns: Există sisteme primitive chiar acum, de exemplu, în Africa, în Polinezia. Dar aceasta nu este o societate, ci o comună mică.

Din „Post-Coronavirus Era” KabTV, 14/05/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Cauzele stresului

 Întrebare: Stresul poate fi cauzat de diverse circumstanțe. Cu toate acestea, cel mai groaznic

lucru pentru om este stresul cauzat de respingerea din partea societății. De ce?

Răspuns: Se datorează faptului că omul se află în întregime în societate. Prin urmare, când simte că societatea îl respinge, nu are de ce să se agațe de viață. Nu știe unde va exista.

Întrebare: Ce provoacă de obicei stres, faptul că omul prea satisfăcut de viață sau se simte gol?

Răspuns: Stresul este cauzat de faptul că omul își pierde orientarea. Nu contează ăn ce stare este, când cineva pierde pământul sub picioare, atunci se simte stresat.

Întrebare: Se spune că singurătatea provoacă stres. Poate exista stres din cauza socializării excesive?

Răspuns: Da, sigur! Chiar mai mult decât din singurătate. Singurătatea, dimpotrivă, poate sugera autocontemplare și calm. Cu toate acestea, atunci când omul se află în mijlocul vârtejului fierbinte al oamenilor, atunci este afectat de vibrații uriașe care pot provoca stres foarte puternic.

Întrebare: Există multe metode diferite de a face față stresului. Cum poate fi prevenit stresul din realizarea naturii finite a vieții?

Răspuns: În niciun fel. Omul ar trebui doar să se gândească la cum ar trebui să se termine viața, dacă o încheie corect și bine. În psihicul nostru, există o condiție specială care reduce timpul în care omul se desparte de viață și este de acord să se despartă de ea. El este de acord să adoarmă.

Din „Abilități de management” ale KabTV 25/06/20

Filed under: Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→