Category Archives: Diseminare

Vaccinul este deja acolo în fiecare inimă

Principalul lucru în lupta împotriva coronavirusului este să înțelegem boala în sine. Până când nu înțelegem în ce stare ne aflăm, nu vom putea să mergem înainte la următoarea etapă spre vindecare. Până la urmă, natura nu ne va da un leac miraculos care ne va permite să terminăm cu virusul și să uităm de el.

Scopul naturii nu este ca să ne ghideze prin boală și să ne vindece. Natura vrea ca suferința de la virus să ne constrângă să revelăm factorul uman din el, adică deconectarea și relațiile rele dintre noi.

Și apoi vom corecta atitudinea unuia față de celălalt pentru a începe să ne facem griji de ce cred și simt alți oameni, vom înțelege ce este în inimile lor. Dacă nu stabilim o astfel de relație, vom suferi de la coronavirus sau de la alți viruși care sunt în spatele lui într-o linie lungă. Epidemia nu se va termina deoarece suntem într-o eră nouă și suntem obligați să corectăm atitudinea oamenilor față de alții.

Fiecare stare rea este rezultatul urii dintre noi. Chiar realizarea acestui lucru servește deja ca începutul tratamentului. Dacă umanitatea aude acest mesaj, asta este deja jumătate din leac. Nu avem nevoie de toate aceste vaccinuri. Fiecare țară încearcă acum să fie prima care da drumul unui vaccin împotriva coronavirusului, nu pentru a vindeca umanitatea ci pentru a face bani cu el.

Asta este exact acțiunea opusă. Fiecare țară vrea să vândă un vaccin. Nu este mândră de faptul că poate salva toată umanitatea, nu oferă nimănui: “Luați vaccinul nostru și vă tratați!” Nu, ea spune “Cumpără asta”. Adică aici acționăm exact invers de cum ne direcționează această lovitură. Și astfel vaccinul nu va aduce nicio îmbunatățire.

Dar deja avem un leac pentru coronavirus, avem un vaccin. Și este foarte simplu: o atitudine bună a unuia față de celălalt neutralizează toți virușii. Ai vrut un vaccin? Îl ai! Toată lumea are un leac pentru virus în inimile lor. Folosește-l! Nimic nu este necesar în afară de asta.

Acest antivirus din inimă este iubirea, unitatea, apropierea inimii. Este cel mai de încredere medicament care distruge toți virușii. Haideți să facem încercări clinice așa cum încercările vaccinelor sunt testate acum. Vom organiza un grup în care oamenii încep cu adevărat să se apropie unii de alții și ne asigurăm că ei nu sunt afectați de coronavirus.

Și în asta o femeie, cu inima ei de mama, are un rol special. Dacă femeile ar vrea cu adevărat să scape de coronavirus și să realizeze că asta a fost posibil mulțumită eforturilor lor unite, ar face-o.

Altfel, epidemia va crește deoarece vara s-a încheiat și copiii se întorc la școală. Și apoi va veni vremea sărbătorilor, a adunărilor și a rugăciunilor festive. Dacă lăsăm totul așa cum este nu va fi niciun final al loviturilor. Natura nu va ceda.

Suntem într-o eră nouă numită “ultima generație” și trebuie să ajungem să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Doar asta poate să fie un leac pentru toate bolile care o așteaptă acum  pe umanitate în toate formele. Nici măcar nu știm de unde să așteptăm loviturile, dar ele vor veni.

Sperăm că toate femeile de peste tot din lume să ne audă și să înțeleagă că în inima fiecărei persoane și în special în femei, este o putere care poate salva pe toată lumea. Pare că relația dintre oameni nu are nicio conexiune cu virusul, cu chimia și biologia, dar în fapt are. Relația noastră are puterea ascunsă, cea mai înalta și, prin urmare, doar prin corectarea lor noi putem să facem față la viruși. Altfel vom suferi toți și mai presus de toți, femeile.

Înțelegerea că virusul apare ca un rezultat al conexiunii egoiste dintre noi, iar relațiile bune distrug virusul și servesc ca medicament – exact această cunoaștere deja va începe să ne vindece. Relațiile bune sunt sursa la tot binele și lipsa unei asemenea conexiuni este sursa la tot răul și coronavirusul este menit să ne-o dovedească.

O femeie, așa cum face o mama, ar trebui să direcționeze întreagă familie să îi trateze cu bunătate pe ceilalți. Vă aduceți aminte cum mama ne-a instruit, trimițându-ne la scoală sau mergând prin curte: “Fi un copil bun, nu te bate și apoi nici ei nu-ți vor face rău. Traversează strada doar pe trecerea de pietenoi. Ai grijă de alții, ajută-i și apoi și ei te vor ajuta”. Asta se numește a fi un “copil bun”. Așa că haideți să fim toți copii buni. Și femeile, mamele, trebuie să ne spună asta. Până la urmă nu pierdem nimic prin asta!

De ce învățăm copiii să se comporte bine pe strada și au încredere că le va face bine? Deoarece noi știm că bunătatea evocă bunătate în schimb. Și este la fel aici, haideți să devenim mai buni unii cu alții și să vedem cum ajută. Și dacă dintr-o dată nu distruge coronavirusul, atunci ce pierdem prin limitarea egoismului nostru un pic, care ne aduce atât de multe probleme?

Se merită să încercăm medicamentul care este deja în noi. El există deja, nu trebuie să inventăm nimic. Și sunt sigur că dacă noi folosim acest medicament care este în inima noastră, vom înfrânge toți virușii.

De pe KabTV “Femeile în lumea nouă” 8/30/20

Îngrijire reciprocă

Întrebare: Sunteți de acord cu afirmația potrivit căreia parentingul este necesar pentru părinții înșiși? La urma urmei, când cresc copii, mă perfecționez.

Răspuns: Desigur, însă, viitorii părinți trebuie educați înainte de a avea copii. Și chiar și după aceea, este imperativ ca părinții să fie însoțiți în mod clar de tot felul de organizații și specialiști relevanți.

Întrebare: În diferite culturi, relațiile dintre generații se dezvoltă în moduri diferite. Există culturi în care părinții sunt foarte de ajutor copiilor lor și există culturi care cred că copiii ar trebui să se dezvolte singuri. Cât crezi că părinții ar trebui să ajute copiii și până când?

Răspuns: Cred că părinții ar trebui să-și ajute copiii toată viața, dar numai într-o asemenea măsură încât să nu îi constrângă și să le permită să devină ei înșiși părinți independenți.

Cu toate acestea, îngrijirea părintească pentru copiii lor ar trebui să îi însoțească pe tot parcursul vieții. La fel, copiii ar trebui să aibă grijă reciproc de părinți.

Întrebare: Crezi că la un moment dat copiii sunt obligați să înceapă să aibă grijă de părinți?

Răspuns: Bineînțeles. Nimeni nu poate înlocui această relație. Puteți inunda persoanele în vârstă cu bani și diverse tipuri de servicii, dar dacă copiii nu au grijă de ei, nimeni nu îi poate înlocui.

Comentariu: Acest lucru este deosebit de important astăzi.

Răspuns: Din păcate, astăzi am făcut totul pentru a evita îngrijirea fie a copiilor, fie a părinților.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 21.05.2020

Pe cine lovește mai mult virusul – bărbații sau femeile?

Comentariu: Coronavirusul a lovit aproape pe toată lumea: președinții, oamenii obișnuiți, de la pescar la academician. Milionarii, neintelegand ce se întâmplă, stau toți închiși.

Pe de altă parte, statisticile arată că de două ori mai mulți bărbați decât femeile au murit de la coronavirus. Sunt multe explicații diferite. Femeile se presupune că au un sistem imunitar mai bun și sunt mai puțin dependente de obiceiurile rele. Cum ai explica asta?

Răspunsul meu: Eu cred că bărbații sunt mai atașați de și mai responsabili pentru corecția lumii decât femeile. Ei sunt mai opuși de natura integrală decât femeile. Ei sunt mai egoiști. Prin urmare, în această măsură ei sunt mai afectați de virus.

Întrebare: Bărbații sunt mai egoiști decât femeile?

Răspuns: Desigur. În manifestările lor în privința naturii, a societății înconjurătoare, etc. Femeile tot sunt mai mult probabil să împartă, cumva să se echilibreze. Esența lor animalică interioară este așa. Nu este astfel cu bărbații. El este un cuceritor, el se reduce la competiție și așa mai departe. Așa că virusul face referință mai mult la ei. Prin urmare ei sunt mai susceptibili virușilor, mai slabi. Femeile sunt mai puternice. Eu cred că asta este clar tuturor. Corpul unei femei este mult mai puternic, mult mai rezistent.

Întrebare: Deoarece ele au această căldură, casa, nașterea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Iar bărbații au beligeranță, ură și o dorință de a ucide, captura?

Răspuns: Acesta este un tip diferit de egoism. Desigur.

Comentariu: Ai spus ceva foarte important. Bărbații au o responsabilitate mai mare față de sistemul superior, față de natură.

Răspunsul meu: Da, să devină ca el exact pentru că ei sunt mai egoiști. Acesta este un sistem foarte complex și este imposibil să începi să explici acum în ce măsură femeile și bărbații sunt opuși de o natură altruistă, fiecare în propriul mod.

De pe KabTV “Știri cu Michael Laitman” 4/20/20

Sănătate și medicină, partea 6

Virusul – Prietenul omului

Întrebare: Virușii sunt de departe cel mai periculos dușman al omului de astăzi. Cea mai mare amenințare pentru noi odinioară erau marii prădători, dar astăzi, omul însuși a devenit un prădător teribil. Cu toate acestea, el este neputincios împotriva virușilor minusculi constând dintr-o moleculă de ADN, ARN într-un strat proteic, care se comportă ca niște ființe inteligente. De ce medicina este incapabilă să le facă față?

Răspuns: Cred că virușii sunt prietenii omului. Mai mult, virusii sunt prieteni ai societății. Ei ne lovesc pentru a ne obliga să schimbăm atât oamenii, cât și societatea.

Prin urmare, ar trebui să privim virusul nu ca pe un dușman, ci ca pe un ajutor, chiar dacă nu foarte plăcut, ba chiar amenințător. Dar dacă am studia serios spre ce ne conduce un virus și  ce vizează, nu l-am lăsa să se manifeste în noi ca o boală. Pur și simplu am alerga înaintea virusului către schimbările pe care ar trebui să le producă în societatea noastră.

Întrebare: Există milioane de viruși diferiți. Unii dintre ei sunt cu adevărat prieteni ai omului. Ei ne avantajează corpul. Dar la un moment dat, acești viruși pot face rău. De ce depinde?

Răspuns: Depinde de o persoană. Dacă o persoană nu se schimbă serios, atunci natura ne amintește prin apariția diferitelor probleme.

Vedeți ce facem cu lumea din jurul nostru! În cele două luni în care nu am lucrat, natura a început să revină la viață, animalele au început să apară în parcuri, concentrația de ozon din aer a crescut, totul a început să strălucească și să sclipească! Acum vrei ca totul să dispară?

Întrebare: Crezi că atitudinea noastră egoistă unul față de celălalt provoacă probleme?

Răspuns: Nu numai atitudinea noastră față de celălalt, ci și atitudinea industrială față de lume. Prin abordarea consumatoare a naturii vegetale și animale, excităm anumite forțe in ea și începe să ne echilibreze prin manifestarea diferitelor defecțiuni; în acest caz, printr-un virus.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 14.05.2020

Pentru a schimba paradigma vieții

Întrebare: Banii sunt echivalentul valorii bunurilor și serviciilor. În ultimii 200 până la 300 de ani, oamenii au luptat pentru egalitate, inclusiv în salarii.

Totuși, cum putem vorbi despre egalitate dacă nu cunoaștem calitățile inițiale ale unei persoane? La urma urmei, cantitatea de efort pe ora de lucru pentru fiecare persoană este diferită. Înseamnă că nu poate exista egalitate economică?

Răspuns: Nu contează. Separăm ceea ce o persoană ar trebui să ofere societății de ceea ce ar trebui să primească de la societate și nu punem nicio legătură între ele.

Ce pot oferi societății depinde de educația pe care o primesc: mi-e rușine să dau mai puțin. Ceea ce primesc de la societate depinde de faptul că sunt o persoană care există în această lume și trebuie să obțin un anumit număr de beneficii, pe care le folosesc și pot exista și îmi pot da seama.

Astăzi, lumea a ajuns deja la punctul în care, dacă am vrea, am putea da asta practic tuturor.

Întrebare: Cât va dura pentru a-și schimba paradigma vieții?

Răspuns: Acest lucru depinde de diseminarea pe scară largă a educației corecte. Dacă în jurul nostru există o societate care va face acest lucru și va trăi așa, atunci oamenii, în special generația tânără, vor înțelege că aceasta este atmosfera în care ar trebui să existăm.

Vom ajunge la ea ca rezultat al educației, dintr-un sentiment de necesitate și nu pentru că trebuie să ne suprimăm.

Din „Era post-coronavirus” a KabTV, 04.06.2020

 

“Israel – Primul în a fi ultimul” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Israel – Primul în a fi ultimul

Israelul este acum liderul mondial în noile cazuri de îmbolnăviri cu coronavirus. Adică, orice altă țară din lume are mai puține infecții cu coronavirus pe cap de locuitor decât Israelul. Datele de la Universitatea Johns Hopkins au dezvăluit că Israelul a înregistrat în medie 199,3 cazuri noi pe zi la 1 milion de rezidenți, în săptămâna care se încheie pe 2 septembrie. De atunci, Israelul doar a crescut această evoluţie.

Când COVID-19 a apărut pentru prima dată, țările s-au aliniat pentru a lăuda Israelul pentru gestionarea pandemiei. Dar în al doilea val, realitatea s-a aliniat comportamentului nostru și am căzut de la vârf la nivelul cel mai jos. Chiar dacă închidem încă o dată economia, plasăm toate orașele în carantină și fiecare familie sub ordinul de a rămâne acasă, nu vom realiza mai mult decât o recidivă momentană în contaminare, până nu vom face ceea ce trebuie –să schimbăm atitudinea noastră cu alta. Atunci, și numai atunci vom depăși virusul.

Când a apărut virusul, am spus că nu este un virus obișnuit. Am avertizat că nu este aici pentru a închide economia, ci pentru a ne învăța cum să ne raportăm unii la alții. Până în prezent, am eșuat lamentabil, astfel virusul sărbătorește, cu rate record de infectare, neputința totală a autorităților și corupţia, care sugerează ultimele zile ale Romei.

La suprafață, pare să existe o bătălie între cei care doresc să mențină economia în funcțiune și să susțină mijloacele de trai ale oamenilor și cei care doresc să restricționeze activitățile economice și publice și să susțină viața oamenilor. În opinia mea, atât timp cât ne tratăm unii pe alții cu o astfel de derâdere și dispreț, nu vom susține niciuna dintre părţi.

Întreaga problemă cu măsurile pe care le luăm pentru a evita contaminarea nu sunt măsurile în sine, ci faptul că le luăm pentru a ne proteja pe noi înşine, în locul celorlalți. Când motivația este atât de egocentrică, cei tineri și sănătoși, care nu fac parte din grupurile de risc sau care cred că boala nu este altceva decât o știre falsă, nu au motive să respecte instrucțiunile. Procedând astfel, cresc nu numai riscul pentru viața celor expuși riscului, ci și ura și înstrăinarea în societate, iar aceasta este adevărata problemă.

Trebuie să tratăm măștile, vaccinările și toate celelalte măsuri nu ca pe instrumente medicale, ci ca pe instrumente sociale, care ne ajută să ne înfăţişăm relația cu ceilalți. Dacă ne schimbăm relația cu ceilalți, vom putea deschide economia fără limitări și virusul va dispărea în cel mai scurt timp. Dar, mai întâi, trebuie să ne arătăm eforturile de a ne schimba atitudinea unul față de celălalt, iar modul de a le arăta trece prin purtarea măștilor, păstrarea distanței sociale și efectuarea a tot ce este necesar pentru a păstra viața și sănătatea semenilor noștri – nu propriile noastre vieți, ci cele ale celor din jurul nostru.

Statul Israel este întotdeauna în centrul atenției. Așa cum,la început țările s-au aliniat pentru a ne lăuda, atunci când am reușit să reducem virusul, ele sunt acum nedumerite de eșecul nostru colosal de a face același lucru în al doilea val. Dacă arătăm lumii că modul de a elimina virusul este prin unitate, lumea va urma exemplul și, ca urmare, o nouă societate unită va apărea în întreaga lume.

Trebuie să ne amintim că statul Israel, la fel ca și poporul Israel, nu este doar o altă țară. A fost stabilită pentru a permite poporului Israel să își îndeplinească datoria față de lume – să dea un exemplu de unitate, mai presus de diviziuni și să arate națiunilor, cum o pot face și ele. Aici, în Israel, trebuie să devenim „o lumină pentru națiuni” prin unirea „ca un singur om cu o singură inimă”.

În ciuda acordurilor recente, lumea arabă în ansamblu nu va face pace cu noi, iar lumea nu ne va sprijini să fim aici, atât timp cât nu facem pace între noi. În schimb, națiunile ne vor reproșa că am incitat la războaie și că am luat un pământ care nu este al nostru, așa cum spune UNESCO de câțiva ani.

Covid-19 ne-a oferit ocazia să ne schimbăm relația unii cu alții, schimbând astfel relația lumii cu noi și, astfel, să schimbăm relația națiunilor una cu alta. Nu ar trebui să ne subestimăm puterea de a face bine sau rău întregii lumi. Dacă facem faţă provocării și ne unim, vom elimina coronavirusul, și lumea va afla că soluția pandemiei constă în relații pozitive și va face același lucru, pandemia va dispărea și întreaga societate globală se va schimba în bine.

 

“Există o Jessica Krug în fiecare evreu” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Există o Jessica Krug în fiecare evreu

Cu câteva zile în urmă, o profesoară de istorie africană a Universității George Washington a mărturisit că s-a prefăcut mulți ani ca fiind de origine afro-latină, când de fapt era albă și evreică. Ca parte a identității sale, ea chiar a vorbit împotriva statului Israel și a brutalității poliției și, potrivit JTA, „a depus mărturii, practic într-o ședință a Consiliului din New York, în care a criticat Departamentul de Poliție din New York, ca fiind instruit de către armata israeliană.”

Mărturisirea i-a șocat pe toți, iar ea însăşi, se pare, se află într-o stare profundă de remușcare. „Ar trebui să fiu total anulată”, a scris ea. „Ar trebui să mă desfiinţaţi de tot, iar eu mă anulez complet”, a continuat ea. Spre final, ea a scris: „Trebuie să-mi dau seama cum să fiu o persoană dspre care cred că nu ar trebui să existe”.

Cu toate acestea, Jessica Krug nu este o excepție. Ea este o expresie excentrică a unei probleme de care suferă majoritatea evreilor și din care evreii americani sunt exemplul cel mai proeminent. Problema despre care vorbesc este negarea esenței și a scopului iudaismului.

Am dori să credem că putem fi ca toți ceilalți, dar nu suntem. Lumea o știe și ne tratează diferit și este timpul să începem să facem la fel. Lumea ne învinovățește pentru războaiele și problemele sale și nu ne va ajuta să spunem „Nu este vina noastră”; nu ne vor crede.

Trebuie să înțelegem că „vina” noastră, așa cum am scris în “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”, este că nu aducem unitate lumii, așa că națiunile ne urăsc pentru că le-am făcut să se urască reciproc. Reiterez: Lumea simte că îi facem să se urască reciproc și de aceea ei ne urăsc.

Desigur, noi nu încercăm să-i facem pe oameni să se urască, dar nici nu încercăm să ne unim între noi. Și pentru că toată lumea monitorizează îndeaproape fiecare pas al nostru, servim ca un exemplu constant de ură, dezbinare și rea-voință, prin relațiile noastre unul cu celălalt. Procedând astfel, instalăm o atmosferă de beligeranță și ură printre națiuni, iar aceștia, care simt că ura își are originea în noi, ne învinovățesc pentru provocarea războaielor dintre ei.

A fi „o lumină pentru națiuni” nu este un slogan metaforic, învechit. Am devenit o națiune tocmai în acest scop și nu pentru a fi americani, germani sau chinezi. Nu întâmplător am venit cu deviza imposibil de altruistă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aici se află unicitatea noastră – în încercarea de a trăi după acest motto. Chiar dacă eșuăm, prin simpla încercare vom deveni un exemplu, pe care lumea îl va admira și ar încerca să-l imite.

Dar nu suntem conștienți de asta, așa cum crede Jessica Krug, noi nu credem că ar trebui să existăm. În această credință, ea nu este excepția; ea este norma dintre noi! Eu, care am fost învățat de profesorii mei că evreii trebuie să se unească deasupra diferențelor dintre ei și să servească drept model de unitate pentru națiuni și că aceasta este vocația noastră ca națiune, sunt excepția.

Totuși, este ruga mea ca în curând să mă audă mai mulți evrei, astfel încât avertismentele mele să nu treacă neobservate, așa cum au fost avertismentele lui Baal HaSulam, tatăl profesorului meu, în Polonia, în anii 1930.

“Războiul pe care îl purtăm toţi” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Războiul pe care îl purtăm toți

Cozi lungi de vehicule care așteaptă ore în șir pentru a obține o cutie de provizii de la centrele de distribuție a alimentelor, au devenit o scenă obișnuită în toată America. Covid-19 subliniază dezechilibre sociale și inegalități profunde, până la punctul în care foamea poate ucide mai mulți oameni la nivel mondial decât pandemia în sine, până la sfârșitul acestui an, potrivit prognozei ONU. Situația este similară cu un război, dar inamicul cu care ne luptăm nu este doar economic; este un război de a stabili care ar trebui să fie cea mai înaltă valoare și stâlpul oricărei societăți: responsabilitatea reciprocă și grija unul pentru celălalt.

Avem ocazia să facem această conexiune reală astăzi, și trebuie să știm că natura ne provoacă în mod deliberat cu aceste situații incomode, cum ar fi pandemia de coronavirus și alte probleme care ne împing să facem această mișcare: unirea umanității. Astfel, doar lupta împotriva sciziunilor dintre noi va aduce mult așteptata victorie a unității, a abundenței și a unui viitor mai luminos.

Pachetele de milioane de dolari în stimulente au fost injectate în economia SUA, ca și în alte țări importante dezvoltate, totuși mulți oameni sunt încă fără loc de muncă și fără mijloacele necesare pentru a pune mâncare pe masa familiei. Datele ONU arată că peste 5 milioane de americani (2% din populația țării) nu își pot permite o dietă sănătoasă de bază care ar putea preveni malnutriția. Și, ca majoritatea provocărilor noastre actuale, criza alimentară este globală. Se așteaptă ca numărul persoanelor afectate drastic de insecuritatea alimentară să se dubleze la 270 de milioane în întreaga lume până la sfârșitul anului 2020, potrivit organizațiilor caritabile.

Dintr-o dată, comunități întregi nu-și mai pot satisface nevoile vitale de bază din cauza pandemiei, iar siguranța pe care o aveau în viață le-a dispărut printre degete. În același timp, există o tendință tot mai mare în rândul oamenilor de a se ajuta reciproc, și de a-şi dărui reciproc, deoarece aceștia nu mai cred (și pe bună dreptate) că fie clasele superioare, fie liderii, vor veni în ajutorul lor..

Chiar dacă cineva nu are altceva de oferit altcuiva decât dorința de a ajuta, acest lucru afectează déjà în bine situația generală. Preocuparea reciprocă îndulcește amărăciunea vieții. De fapt, am ajuns la un moment în care realizăm că nu ne putem aștepta la nimic de la nimeni, în afară de noi înșine.

Deci, dacă ajungem la un acord cu faptul că numai noi ne putem ajuta, acesta va fi deja un pas semnificativ în direcția corectă. Putem aborda problemele noastre numai printr-o conexiune corectă între noi. Dacă vom deveni conștienți de aceasta, vom fi cu siguranță pe o cale sigură. Învățând să punem în practică această conexiune, ne putem asigura că vom ajunge cu succes la destinația dorită.

Înfrângerea ego-ului, dușmanul dintre noi

Trebuie să ne străduim să ne unim, nu numai pentru a ieși din situația dificilă cu care ne confruntăm, ci și pentru a deveni cu adevărat „ca un singur om cu o singură inimă”. De ce? Pentru că tot ceea ce se întâmplă în sistemul global al naturii este condus în funcție de nivelul conexiunii benefice, integrale, dintre părțile sale. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât ne vom armoniza mai mult cu forța generală care operează sistemul, conform legii garanției reciproce. De fapt, toate problemele care apar, ne împing din ce în ce mai aproape de o stare de unificare finală. Când omenirea va atinge o astfel de stare de existență, nu vom mai suferi din cauza luptei pentru control, respect, dominație sau a foametei. Când vom ajunge în sfârșit la această stare, fericirea și mijloacele de a exista nu vor mai fi obținute în detrimentul altora.

Ar trebui să înțelegem clar că distribuirea alimentelor și a medicamentelor – în general, ajutorul reciproc numai la nivel material – nu va fi suficientă pentru a corecta dezechilibrele și disparitățile dintre noi. Trebuie să ne dăm seama că, în ceea ce privește natura, umanitatea este un singur sistem. Prin urmare, trebuie să ne ridicăm deasupra tuturor formelor de ură și respingere reciprocă, deasupra abordării noastre egoiste, care ne separă constant și ne distanțează unul de celălalt. Este vital să încercăm să ne apropiem unii de alții pe plan intern, de la inimă la inimă, și să evaluăm intenția din spatele tuturor acțiunilor noastre.

Avem ocazia să facem această conexiune reală astăzi, și trebuie să știm că natura ne provoacă în mod deliberat cu aceste situații incomode, cum ar fi pandemia de coronavirus și alte probleme care ne împing să facem această mișcare: unirea umanității. Astfel, doar lupta împotriva sciziunilor dintre noi va aduce mult așteptata victorie a unității, a abundenței și a unui viitor mai luminos.

https://laitman.com/wp-content/gallery/interview-mode500-700/thumbs/thumbs_Laitman_632_3.jpg

De ce se sinucid oamenii? Nu pot suporta sentimentul de melancolie și goliciune. La urma urmei, au vrut să se umple singuri dar, în ciuda faptului că avem televiziune și radio, mii de canale și diferite programe, nu sunt în stare să mă umplu. Lipsa care se deschide în mine, nemulțumirea interioară și goliciunea, sunt mult mai mult decât pot obține din toate sursele din jurul meu.

Am nevoie de un sens al vieții! Are viața mea un sens, un scop pentru care merită trăită? Nu găsesc un răspuns la această întrebare. Trebuie să știu că viața mă conduce către obiectivul corect, spre un rezultat bun, din care va fi mai bine pentru mine și pentru ceilalți și că mă aflu într-un proces special al fluxului vieții, care continuă pentru totdeauna.

Cel mai probabil, o persoană nu se va mai gândi la sinucidere dacă va afla cum este aranjată realitatea, în ce program al naturii există și cum ne controlează natura. Ne mutăm în mod constant de la un program la altul, primind un nou „upgrade” și astfel, înțelegem Creația în întregime atât în această viață, cât și mai sus de ea.

Procesul de evoluție ne conduce la un scop foarte demn și înalt. O persoană trebuie să simtă fluxul vieții care curge prin ea de la infinit la infinit. Sunt în acest flux nesfârșit și, eu însumi sunt de asemenea nesfârșit. Trebuie doar să mă deschid către percepția forței vieții care este în jurul meu și, astfel, să mă dezvolt din ce în ce mai mult.

Acest lucru nu este predat la școală, la universitate, acasă sau în familie. Prin urmare, acum, când disperarea a crescut atât de mult, și va continua să crească, o persoană va fi în cele din urmă obligată să rezolve această problemă a sensului vieții ei.

Invit pe toată lumea în comunitatea noastră cabalistică să vadă cât de bună și de caldă este; ea ajută la găsirea sensului vieții și al scopului ei, care nu se termină cu această existență pământească. Omul are un sentiment de pace, de viață eternă și minunată, care merită trăită în fiecare moment.

Din KabTV „Abilități de management” 16.08.2020

Singurătatea omoară

Cu ceva timp în urmă, a fost o sinucidere: un tânăr, un israelian, un profesor de școală, s-a sinucis. Avea un loc de muncă constant, studenți, sănătate bună și aspect frumos, dar era singur.

În postarea de adio de pe Facebook a scris: „Este rău când o persoană este singură. Singurătatea ucide. Trece zi după zi, lună după lună, an după an și sunt singur tot timpul: la prânz, la serviciu, seara, în weekend, în sărbători, în zilele de naștere pe care nimeni nu și le mai amintește. Cei câțiva prieteni pe care îi avusesem au dispărut de-a lungul timpului. Este timpul să plec.

Acest tânăr nu a fost un caz excepțional. Conform statisticilor, chiar înainte de coronavirus, aproape jumătate dintre americani se simțeau singuri fie tot timpul fie din când în când. 54% au spus că nu au prieteni apropiați – adică aproximativ 200 de milioane de oameni doar în SUA.

Singurătatea nu este doar un fenomen american. Potrivit sondajelor, aproximativ o treime dintre britanici se simt adesea singuri. Jumătate dintre britanicii cu vârsta peste 65 de ani își petrec timpul cu televizorul, câinele sau pisica. În America și Canada, persoanele singure ocupă 28% din toate locuințele, iar în țările europene – 34% sau mai mult. De la începutul epidemiei de coronavirus, problema singurătății a devenit și mai acută.

De ce oamenii se simt mai singuri ca niciodată în cea mai sociabilă epocă din istoria omenirii? Acest lucru indică faptul că nu există nicio legătură între noi, în ciuda faptului că ni se pare că suntem conectați. Inventăm noi dispozitive de comunicare: radio, televiziune, internet, computere cu un număr infinit de programe diferite.

Dar, toate acestea lucruri nu dau împlinire omului. Se poate găsi companie, dar nu răspunde cerinței sale interioare de a simți o conexiune internă, o dependență reciprocă, ca cea cu oamenii de care sunteți apropiați, astfel încât să ne intereseze cu adevărat viața celuilalt și să nu întrebăm doar din politețe.

Nu există o legătură sinceră între noi. Se pare că nu datorez nimănui nimic și nimeni nu-mi datorează nimic. Nu am nevoie de nimeni și nimeni nu are nevoie de mine, așa că nu sunt cu adevărat conectat la nimeni.

Când o persoană se simte așa în interior, aceasta îi rupe de viață. La urma urmei, ce altceva mai există în ea? Cer, pământ, aer, case, mașini, toată agitația asta? Viața de pe ecranul unui televizor sau computer nu mă atinge, nu necesită participarea și ajutorul meu. Cu alte cuvinte, conexiunilor noastre le lipsește inima. Acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni suferă de singurătate și chiar ajung să-și ia viața.

S-ar părea că este bine să nu depinzi de nimeni. Cu toate acestea, vedem că acest lucru nu este adevărat. Vrem să fim legați unii de alții cu obligații reciproce, astfel încât cineva să fie important pentru mine și eu să fiu important pentru cineva și nu doar pentru o unitate statistică. Vreau să fiu un astfel de om încât cineva să fie interesat de mine.

Nimeni nu ne-a învățat la școală cum să comunicăm între noi. Și la locul de muncă, nimeni nu este interesat de om în sine, muncitorul este important. Nu am construit o societate care să lege oamenii cu relații de prietenie, cu grijă unul față de celălalt. Mijloacele de comunicare doar se numesc așa, dar la ce ne conectează? Am pierdut direcția corectă a aspirațiilor noastre.

Chiar și legătura dintre părinți și copii a dispărut: părinții merg la muncă dimineața devreme și se întorc noaptea târziu. De îndată ce copiii au ocazia să părăsească casele părinților, fug imediat. Dacă rămân, este doar pentru că nu au unde să meargă și este mai rentabil să rămână cu părinții lor, adică aceasta este o atitudine a consumatorului.

Mama mă va hrăni, îmbrăca și mă va adăposti întotdeauna. Cu toate acestea, nu voi crea eu însumi o astfel de familie. Nu am fost crescut pentru relații de familie. Am trăit într-o familie în care mama și tatăl meu au mers la muncă toată ziua și nu am văzut familia. Familia a existat odată când femeia rămânea acasă cu copii și bărbatul pleca la muncă. Seara, întreaga familie se aduna împreună și se uitau unul la celălalt pentru că nu exista televizor. În familii erau mulți copii, iar bunicii erau și ei acolo.

Astăzi nu există așa ceva, astăzi copiii se încuie în camerele lor cu un computer și își au propria viață. Creștem pentru a fi indiferenți, lipsiți de simpatie umană și să nu avem nevoie unul de celălalt. Cel puțin așa cum suntem acum – nu avem nevoie unul de celălalt. Singurătatea este rezultatul tuturor acestor lucruri.

Cu toate acestea, oamenii suferă de singurătate, vor conexiune. Nu vor să se angajeze, dar omul este o ființă socială și, prin urmare, nu poate trăi fără societate. Omul trebuie să se bazeze pe societate pentru a fi asociat cu ea și pentru a învăța din ea. Dacă nu vorbești cu el, nu te interesezi de el, atunci el crește ca să devină un animal și nu un om.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că oamenii buni, oamenii educați, care sunt atrași de societate, de legătura cu ceilalți, văd că o astfel de viață nu are valoare.

Din KabTV „Perspective globale” 16/08/20