Category Archives: Diseminare

Banii sunt echivalentul conexiunii noastre

Întrebare: Banii sunt limbajul comunicării dintre oameni. Va exista lumea fără bani în viitor?

Răspuns: Nu. Conceptul de bani va rămâne, dar nu în sensul de dolari sau alte bucăți de hârtie, ci sub forma unui schimb de servicii între noi: eu către tine și tu către mine.

Nu este vorba de bani materiali, ci de sprijin, reciprocitate și o atitudine bună unii față de alții. Banii, din cuvintele „kesef, kesuf, lehasot” înseamnă acoperire, când îmi acopăr nucleul interior egoist și mă raportez la celălalt printr-un acoperământ altruist.

Cu alte cuvinte, banii sunt ceea ce pot plăti pentru egoismul meu, astfel încât să se transforme în calitatea dăruirii și a conexiunii.

Întrebare: Deci banii sunt echivalentul conexiunii noastre, care constă în faptul că vreau să folosesc în mod egoist alte persoane, dar fac eforturi asupra mea și îmi acopăr cu ei dorința de a folosi o altă persoană?

Răspuns: Da. Aceasta este atitudinea ta bună asupra atitudinii rele și se numește „bani”.

Întrebare: Deci reiese că nu vor exista bani de hârtie?

Răspuns: Cred că banii materiali vor fi creditați fiecărei persoane și scăzuți din contul său pentru mult timp. Dar treptat va începe să fie înlocuit de conexiuni comune.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 04.06.2020

 

“Natura face un hiatus” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “Natura face un hiatus

Un nou an este un moment excelent pentru reflectare. Aceste zile, pe măsură ce începe un nou an conform calendarului ebraic, cred că ar trebui să reflectăm la ceea ce a însemnat Covid-19 pentru noi, ca societate. Unde mergeam? Până la izbucnire chiar, tensiunile internaționale crescuseră la astfel de niveluri, încât toată lumea a fost tacit de acord că va izbucni un uriaș război. America vs. China, Rusia vs. America, Coreea de Nord vs. America, Pakistan vs. India (ambele puteri nucleare), conflictele regionale și globale amenințau să izbucnească în întreaga lume. Virusul a forțat totul să se oprească. Ne-a dat o pauză, o șansă de a ne redirecționa.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au lovit anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine.

Coronavirusul ne-a arătat, de asemenea, cât de repede se recuperează natura dacă o lăsăm în pace. Timp de câteva săptămâni, am asistat la o recuperare a faunei sălbatice pe care nu am mai văzut-o până acum, și pe care nu o credeam posibilă. Dar, de îndată ce restricţiile au fost ușurate, ne-am reluat lăcomia, de parcă am fi spus „Natura poate aștepta”.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au atins anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine. Orice vătămare a provocat dezastrele, acestea sunt mult mai mici decât ceea ce am avea, și ne-am provoca nouă înşine prin înstrăinarea noastră totală și atitudinea abuzivă față de natură și față de oameni. Eram la un pas, iar natura ne-a tras înapoi de la marginea prăpastiei.

Sper că nu ne va lăsa să mergem din nou acolo și sper că vom înțelege în cele din urmă că trebuie să ne oprim și să ne gândim la viețile noastre. Natura ne-a oprit cursa de șobolani, dar trebuie să ne întrebăm de ce. Dacă facem asta, atunci putem construi împreună o viață grozavă. Dacă nu o facem, atunci fie natura va continua să ne împiedice prin lovituri din ce în ce mai dureroase, fie ne vom distruge noi înșine și o mare parte a planetei, împreună cu noi.

“Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul” (Medium)


Medium a publicat noul meu articol “Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul

Cumva, flăcările de pe Coasta de Vest, care s-au răspândit până acum în jumătatea de vest a SUA, din Montana pȃnă în Texas, par să fi atenuat certurile electorale aprinse, bătălia fără speranță împotriva Covid-19 și chiar tragedia pe care acest sezon al uraganelor o dezlănțuie în statele de-a lungul Golfului Mexic. Dar dacă nu ne dăm seama că flăcările, furtunile, virusul, tensiunile rasiale și violența de pe străzile Americii și din casele americane provin din aceeași sursă, lucrurile se vor înrăutăți, oricât de greu ar fi să ne imaginăm.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

O persoană de pe pagina mea de Facebook a întrebat cu resentiment: „Te rogi pentru ea (America)? Te rogi pentru vecinii tăi?” Era supărată de ceea ce părea a fi admonestare și simțea că nu mi-ar păsa. Înțeleg de ce s-ar simți așa, dar adevărul este chiar opusul. Din 2002, am făcut cel puțin patru tururi lungi de la o coastă la alta a Americii, discutând despre viitorul pe care l-am văzut pentru America în general, și pentru evreii americani în special. În timpul tuturor evenimentelor, avertismentele mele au fost întâmpinate cu ridiculizare și condescendență. Asta nu m-a împiedicat să încerc din nou și din nou. Și când nu făceam turnee, scriam sau vorbeam despre asta – pe paginile mele de socializare și pe orice debuşeu care îmi publica avertismentele. Încă o fac. Sunt acestea acțiunile cuiva căruia nu îi pasă? Oare cineva căruia nu i-ar păsa, ar ieşi de pe drumul lui, ar investi bani și s-ar confrunta cu derȃderea și acuzațiile că este nerealist?

Chiar și acum, când avertismentele mele se împlinesc, unii americani aleg să se concentreze mai degrabă pe tonul cuvintelor mele decât pe acțiunile lor. În loc să vadă că spun acum ceea ce spuneam în ultimele două decenii și că singurul meu scop este să-i avertizez și să sugerez ceea ce cred că îi va ajuta, ei aleg să analizeze alegerea cuvintelor mele. Le-ar fi mult mai util dacă ar privi în propriile inimi și ar examina cum se simt unul față de celălalt, deoarece aceasta este cheia problemei.

Acesta este adevarul. Aș putea alege să vorbesc cititorilor mei cu cuvinte dulci și să fiu o persoană populară, dar asta nu ar fi un act de iubire; ar fi linguşire pentru a câștiga faimă sau bani. Mai rău încă, nu le-ar oferi nimic valoros cititorilor mei vorbitori de limbă engleză, care să-i ajute în criza crescȃndă. Darul meu a fost atunci ceea ce este şi acum: adevărul. Dacă aveți o băşică, spargeți-o cât este mică. Atunci doare întotdeauna cel mai puțin. Așa că, acum știţi că mă rog pentru America, iar rugăciunea mea este întotdeauna aceeași: ca americanii să cunoască adevărul și să aibă puterea și curajul de a acționa în consecință.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

În gȃlceava și certurile despre cine are dreptate, toată lumea greșește. Singurul răspuns corect este că certurile există pentru a ne ridica deasupra lor și a face pace. Diferențele sunt făcute pentru a ne ajuta să evoluăm și să vedem mai multe puncte de vedere. Atât timp cât nu înțelegem că nu putem câștiga războiul social decât dacă ambele părți se unesc deasupra urii dintre ele și că ura însăși este singurul inamic real, necazurile vor continua să vină mai repede și mai intens.

Acest lucru este valabil pentru America, așa cum este valabil pentru oriunde altundeva. Dar în acest moment, America arde, se îneacă, moare prin focuri de armă și umple spitalele cu pacienți Covid. Și din moment ce americanii sunt în durere, inima mea se îndreaptă către ei. Mă rog pentru ei și le doresc binele: să vadă adevărul și să aibă curajul să se unească, deasupra urii.

“Individual şi colectiv în pocăinţă” (Medium)


Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Germanii legilor lui Moise, partea 9

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Libertate în limitele non-libertății

Întrebare: Însăși viața unei persoane este o graniță pentru eul său. Are limitări naturale, adică circumstanțele în care ne aflăm, de exemplu, pandemia care a cuprins lumea astăzi sau începutul crizei financiare. De asemenea, există obligații pe care noi, ca societate umană, ni le asumăm. Grădinița, școala, armata, sportul, munca, familia, toate acestea ne impun anumite limite. O persoană se află în mod constant într-un fel de limitări ale vieții.

De unde vine rădăcina lipsei de libertate a unei persoane?

Răspuns: Cum poate fi liber? Cum vă imaginați o persoană și, în general, oricine în natură care este liber, dacă natura este o asociere de forțe și legi care lucrează doar împreună, pe baza unui singur obiectiv dintr-un singur punct?

Nu este nimic liber în natură, pornind de la univers la tot ceea ce există pe Pământ.

Ce înseamnă libertatea? Să fac ce vreau? Ce vreau? Cine definește acest lucru?

În general, conceptul de libertate este foarte relativ. Să spunem că vreau să obțin libertatea. Înseamnă că mă gândesc la cum să fac asta. Exist întotdeauna în anumite limite, circumstanțe, schimbări care mă afectează. Desigur, în acest sens, nu sunt liber.

Dacă sunt de acord cu ceea ce mă afectează și justific în mod absolut aceste influențe și reacția mea față de ele, atunci nu voi simți limitările lor, presiunea lor asupra mea și mă voi simți liber.

Observație: Este o abordare interesantă. Se pare că unele circumstanțe mă presează în mod constant.

Comentariul meu: Miliarde de diverși factori! Dar sunt de acord cu ei și mă alătur bucuros acțiunilor lor fără a rezista deloc, ci dimpotrivă, acceptând de fiecare dată cu plăcere influența lor asupra mea și, prin urmare, nu simt nici o rezistență din partea mea. Aceasta se numește libertate.

Totodată, nu simt nici o presiune! Sunt liber! Dar numai cu condiția să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să pricep, să simt, să percep și să fiu absolut de acord cu asta.

Din „Management Skills” de la KabTV, 02.07.2020

Germanii legilor lui Moise, partea 8

Comentariu: Dezbinarea în Israel este mai puternică astăzi decât acum 100 de ani. Văd că nimeni nu învață nimic din istorie.

Răspunsul meu: Nu te baza pe istorie. Trebuie doar să explicăm totul în generația noastră. Sper că generația noastră va începe să ne asculte în cele din urmă.

Trebuie să execut acest lucru. Nu există nici o problemă cu asta. Privind la istorie, mă îndoiesc că voi fi dezamăgit sau că toată munca mea va fi degeaba. Nimic nu este irosit. Încă trebuie să ne îndeplinim scopul.

Dacă poți salva cel puțin o persoană, ca să nu mai vorbim de mase sau de întreaga umanitate, care caută direcție, dar nu știe unde să o găsească și le poți arăta cumva calea, atunci trebuie să acționezi astfel încât avansarea generală vizează un scop mai înalt, către o mișcare comună mai blândă a popoarelor.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

 

Sănătate și medicină, partea 9

Întrebare: Care este cea mai sănătoasă mâncare?

Răspuns: Alimentele optime în ceea ce privește cantitatea.

Întrebare: Care este cea mai optimă activitate fizică pentru sănătatea umană?

Răspuns: Cea care  îl face pe om să se simtă vesel.

Întrebare: Crezi că umorul poate fi folosit pentru prevenirea bolilor?

Răspuns: Până la un punct.

Întrebare: Credeți că puteți scăpa de dependențe precum alimente, droguri

Răspuns: Numai cu ajutorul unui mediu bun. 

Întrebare: De ce există atât de multe tipuri de boli? De ce o astfel de varietate? 

Răspuns: Pentru că omul este o ființă multilaterală, diversă.

Întrebare: Dorințele neîndeplinite pot provoca stres și boli?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este corect să spunem că există o minte sănătoasă într-un corp sănătos?

Răspuns: Și invers.

Întrebare: În viitor, când trăim în armonie cu natura, din ce cauze vor muri oamenii

Răspuns: Oamenii nu vor muri. Vor simți că există pentru totdeauna dacă ajungem cu adevărat la armonie cu natura!

Întrebare: Putem presupune că noi, oamenii, toți cei nouă miliarde, suntem viruși în interiorul unei ființe superioare?

Răspuns: Nu suntem viruși. Facem parte dintr-un imens sistem numit univers.

Întrebare: Dacă te gândești mai puțin la tine și te gândești mai mult la aproapele tău, poți preveni bolile în acest fel?

Răspuns: Da, putem preveni absolut totul!

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 14.05.2020

“Un An Nou bun depinde de noi” (Medium)


Medium a publicat noul meu articol “Un An Nou bun depinde de noi

Suntem în pragul unei revoluții complete – o schimbare substanțială a atitudinii noastre față de noi înșine, societate, umanitate și întreaga natură. Rosh HaShanah, în ebraică însemnând „capul” sau „începutul” „anului”, ajunge într-un moment special, ca niciodată, în mijlocul unei pandemii globale. Suntem conștienți de amploarea impactului virusului, dar trebuie să ne întrebăm în ce scop a venit? Răspunsul la această întrebare este cheia unui nou an bun, un Shana Tovah 5781.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare.

Coronavirusul ne arată exact, modul în care comportamentul nostru individualist, de proprie servire, ne conduce la distrugere și durere. Privindu-ne pe noi înșine în oglindă, cu deplină onestitate, vom dori să ne reformăm și să ne corectăm natura, într-una care dorește doar cooperare și unitate reciprocă.

Provocările și situaţiile grele din ce în ce mai mari pe care le trăim, trezesc introspecția globală, pentru a ne da seama că actuala cale pe care o parcurge omenirea nu ne conduce către un loc bun. Numai această recunoaștere este deja un pas foarte important în dezvoltarea noastră. Coronavirusul s-a dovedit a fi o forță care trezește omenirea, pentru a-şi asuma o revizuire completă a stării sale.

Înțelegerea noastră actuală a ceea ce se întâmplă se reduce la conștientizarea faptului că suntem învinşi de acest virus. Însă discernămintele noastre nu analizează mai adânc de atât. Nu avem nicio idee spre ce ne îndreaptă loviturile, de unde provin și, mai important, în ce scop. Suntem la fel de neajutorați și dezorientați, ca un nou-născut, care simte durere și nu se va opri din plâns, fără a înțelege cauza situației.

Astfel, cea mai importantă provocare a noastră este să descoperim motivul prezenţei coronavirusului, nu în sens biologic, ci în sens esențial, chiar de la originea sa. Distanțarea socială, măștile, prevenirea adunărilor, cursa globală pentru un vaccin, tratamente experimentale – toate acestea sunt măsuri care caută să atenueze problema Covid-19. Cu toate acestea, niciuna nu va putea constitui o soluție cuprinzătoare la fenomenul coronavirus.

Natura, precum un părinte iubitor, lucrează întotdeauna pentru binele întregii creații laolaltă. Loviturile, presiunile și angoasa, oricât de dureroase se simt de către fiecare individ, nu vin să ne facă rău, ci să ne aducă la echilibru cu natura și, prin aceasta, la o viață mai bună. Scopul lor este de a accentua conștientizarea priorităților noastre în viață, a ceea ce contează cu adevărat: relațiile armonioase dintre noi și cu natura.

Pandemia are drept scop să ne învețe cum să abordăm mediul înconjurător în mod corespunzător, într-un mod integrat și complementar, cu dorința de a face bine celorlalți și mediului nostru. Natura este globală, integrală și unificată. Astfel, tendința dezvoltării evolutive este de a ne determina să ne identificăm cu aceleași calități, în ciuda faptului că am fost creați diferiți și îndepărtați unul de celălalt.

Era coronavirusului ne remodelează viața, literalmente cu forța. Ne îndreaptă spre o lume superioară, mai avansată, în care toate părțile sunt legate între ele. Faptul că acum lumea arată exact opusul – plin de jocuri ale ego-ului, violență, corupție, lupte și revolte – face parte din procesul de dezvoltare. Dacă la începutul pandemiei am văzut deja manifestări de solidaritate și ajutor reciproc, astăzi răbdarea tuturor s-a epuizat. Mai mult, iluzia că ne tratăm bine unul pe celălalt a fost spulberată și a devenit clar că natura umană este să aibă grijă numai de sine.

Neajutorarea pe care o simțim ne va determina să căutăm îndrumări de la înțelepții noștri care, de-a lungul a mii de ani, au creat o metodă unificatoare pentru acest moment special, pentru a conduce omenirea la un nou orizont. Această metodă atemporală dezvoltă într-o persoană viziunea și sentimentul că suntem cu toții într-un singur sistem. Odată ce această noțiune ne este ferm insuflată, devine firesc să-i tratăm pe ceilalți așa cum am vrea să fim noi tratați, până când devenim „ca un singur om într-o singură inimă”. Și când vom fi în cele din urmă conectați armonios, vom simți cum singura putere din natură care stăpânește totul în realitate, ne face numai bine

Deci, ce să ne dorim pentru noul an? În primul rând, să recunoaștem natura noastră umană egoistă ca o forță autodistructivă, care ne separă. În al doilea rând, că vom dori să schimbăm direcția și să ne conectăm, pentru binele tuturor. Prin aceasta, vom activa forța din natură care radiază o lume sănătoasă și pașnică. Intenția și voința noastră de a construi o conexiune profundă între inimile noastre va vindeca coronavirusul de la rădăcină și ne va asigura că anul viitor va fi cel mai dulce pe care l-am experimentat vreodată, un adevărat Shana Tovah.

“Cum putem să oprim răspândirea coronavirusului în jurul lumii?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora:Cum putem să oprim răspândirea coronavirusului în jurul lumii?

Pentru a opri răspândirea coronavirusului, întâi noi trebuie să diagnosticăm precis boala în sine. Adică progresul nostru spre o stare mai bună și mai sănătoasă depinde de diagnoza noastră corectă a stării curente.

Mai mult, în plus de o diagnoză precisă a bolii, ar fi înțelept ca noi să încetăm să ne așteptăm ca boala să dispară pur și simplu ori că va apărea un medicament minune și apoi totul va fi în regulă.

Dacă am putea săpa mai adânc în felul în care funcționează natura la nivelele sale cauzale, atunci noi am vedea cum acționează spre noi și ce vrea de la noi, prin această pandemie.

Durerea, suferința și discomfortul pe termen lung aplicate asupra umanității prin acest virus sunt pentru ca noi să ne trezim la descoperirea cauzei bolii la nivelul relației umane – căci chiar detașarea și înstrăinarea noastră a unuia față de celălalt este în spatele virusului.

Cu cât mai curând înțelegem că atitudinea noastră diviziva a unuia față de celălalt dă naștere fiecărei agonii pe care o suferim, inclusiv coronavirusul, atunci cu atât mai curând am fi capabili să ne focusam privirile pe repararea a semenea atitudini.

Eu tot văd, cu toate acestea, că nu am învățat nimic de la pandemie: continuăm să așteptăm ca soluția să vină printr-un vaccin și de asemenea noi tot încercăm să reînviem stilul nostru consumerist egoist pre-coronavirus pe care l-am avut, privindu-ne cu milă pe noi înșine unul împotriva celuilalt într-o continuă competiție pentru punctele de vedere individualiste înguste despre bunăstarea materială.

Cu toate acestea, cu cât durează mai mult eșuarea noastră să revizuim felul în care ne raportăm unul la altul, atunci cu atât mai mult coronavirusul (sau alți viruși care stau la coadă după el) ne va măcina. Pandemia va rămâne deoarece astăzi natura ne obliga să ne îmbunătățim atitudinile dintre noi.

Așadar, oprirea răspândirii coronavirusului întâi necesită înțelegerea felului în care ura noastră dintre noi este cauza sa ultimă. Când ne raportăm la el într-un asemenea fel, atunci noi deja am făcut un pas semnificativ spre tratarea bolii, căci jumătate din leacul unei boli este în diagnoza ei corectă.

De aceea aceia cu o înțelegere mai profundă a naturii depun foarte mult efort să explice umanității acest mesaj, deoarece ei înțeleg că cu cât umanitatea aude mai mult acest mesaj, cu atât mai repede ea poate să se vindece de pandemie și să progreseze spre o lume mai bună cu relații mai armonioase.

Noi nu avem nevoie de vaccine coronavirus. De asemenea, dacă noi ne uităm la intenția din spatele țarilor și experților din cursa pentru a fi primul care să elibereze vaccinul coronavirus, atunci noi nu găsim nicio intenție pură să vindece umanitatea ci o intenție întortocheată cu motive egoiste pentru avere, mândrie și putere. Noi astfel nu putem să așteptăm să apară niciun progres pozitiv din orice lucru făcut cu asemenea motive egosite, incluzând vaccinul.

În loc de cheltuirea a milioane de dolari și a sute de ore pentru a căuta un vaccin pentru a-l injecta în corpurile noastre, ar fi mai înțelept să căutăm vaccinul care există deja în interiorul nostru – că dacă noi realizăm relații pozitive, bune și iubitoare între noi, atunci noi vom opri răspândirea coronavirusului, cât și a multor alte boli și probleme care ne poluează viețile astăzi.

Noi avem un asemenea “vaccin” în inimile noastre și ne este dată o oportunitate să îl injectăm între noi în fiecare moment. Fie lăsăm atitudinile noastre divizive să acționeze involuntar prin noi și să injecteze otravă între noi ori fiecare din noi acceptă responsabilitatea noastră reciprocă a unuia față de celălalt și astfel să injectăm antidotul la virus între noi prin a ne direcționa să avem grijă și să ne iubim între noi deasupra atitudinilor noastre divizive.

Iubirea, unificarea și împreunarea deasupra divizării este antidodul tuturor bolilor. Noi am putea să testăm această soluție similar cu felul în care facem testările clinice pentru vaccine, de ex. creând laboratoare care se focuseaza pe a conduce oamenii care sunt străini între ei într-o apropiere interioară nou găsită și într-o conexiune simțită din inimă, cu obiectivul de a fi martori la cum ei vor deveni imuni la virus.

Noi încă trebuie să internalizam măsura în care am intrat într-o eră nouă, una de o interdependență și interconexiune mult mai strânsă și că niciun tratament în afara atitudinilor noastre dintre noi nu lucrează pentru a repara nimic în această eră.

De azi înainte, noi vom experimenta tot mai multe lovituri pentru a ilumina exact acest punct din noi – atitudinile noastre dintre noi – care au nevoie de schimbare.

Așadar, oprirea răspândirii coronavirusului necesită diagnosticarea cauzei virusului în atitudinile noastre egoiste dintre noi și că atitudinile pozitive dețin remediul pentru virus și pentru toate celelalte probleme din viețile noastre.

O asemenea cunoaștere acționează deja pentru a ne vindeca.

Relațiile pozitive sunt sursa a tot ceea ce este pozitiv în viețile noastre și lipsa a asemenea relații este sursa a tot ceea ce este negativ în viețile noastre. În același fel coronavirusul este un fenomen care a apărut pentru a ne învață acest principiu.

Fie că suntem de acord sau nu, nu ne costă nimic să îl încercăm deoarece el există deja în noi. Nu avem nevoie să cheltuim bani sau să depunem eforturi făcând ceva cu mâinile și picioarele noastre pentru a încerca și a găsi leacul virusului. Sunt sigur că în momentul în care noi implementăm o îmbunatățire a atitidinilor noastre dintre noi, atunci noi vom vedea că răspândirea coronavirusului s-a oprit.