Category Archives: Diseminare

Virusul separării

Problema coronavirusului nu se limitează la o singură țară, deoarece trăim în ultima generație, când Creatorul extinde aceeași atitudine asupra întregii umanități, fără excepție, la toate nivelurile, la toate gradele și în toate statele.

Chiar și pe o insulă mică pierdută în Oceanul Pacific, apare brusc coronavirusul. Ne întrebăm, cum a reușit să ajungă acolo dacă oamenii trăiesc izolat de restul lumii? Cu toate acestea, virusul este transmis și acolo.

Astăzi, medicii și cercetătorii încep să spună că virusul este transmis prin aer. Asta înseamnă că virusul se răspândește mii de kilometri în toate direcțiile? Apare pur și simplu din natură, din interiorul ei.

Apare datorită faptului că nu există nicio legătură între noi într-un moment în care eram deja obligați să ne unim, datorită acestei lipse de legătură între natura minerală, vegetală și animală, apare coronavirusul. Vom descoperi în continuare manifestările sale la plante, animale și chiar în materia neînsuflețită.

În primul rând, vom descoperi că virusul a ajuns în cele mai îndepărtate părți ale globului, fără niciun factor uman și chiar afectează animale și plante. De unde vine? Din absența conexiunii care trebuie să existe între toate părțile realității. Oamenii sunt responsabili pentru asta! Prin urmare, ar trebui să învățăm și să ne gândim la asta.

Tot ce ni se cere este conștientizarea garanției reciproce, sentimentul că suntem în ultima generație. În afară de aceasta, nu mai este nevoie de nimic. Dacă înțelegem că suntem dependenți unii de alții și că gătim în aceeași oală, acest lucru va fi suficient pentru a începe treptat să ieșim din criză. Vom începe deja să vedem unde este vindecarea.

Cu ajutorul garanției reciproce, ne putem salva de coronavirus. Totul depinde de legătura corectă dintre noi. Coronavirusul este o consecință a lipsei de unitate dintre noi. Numai din acest motiv, se manifestă.

Toate problemele și toate tipurile de viruși apar deoarece nu există o corespondență între părțile naturii și, prin urmare, nu se pot conecta între ele începând de la nivelul atomilor, moleculelor și până la particule mai mari și mai complexe. Părți ale naturii nu se pot uni într-un singur sistem și acest lucru dă naștere la toate problemele – cum ar fi o tumoare canceroasă, o formațiune malignă care nu are legăturile corecte cu celelalte țesuturi.

Prin urmare, lupta împotriva coronavirusului poate fi doar la nivel uman, dacă gândim bine unul despre celălalt. La urma urmei, prin unitatea noastră, vom atrage forța binelui care va uni pe toată lumea. Această forță este mai mare și mai puternică decât toate adversitățile noastre și va vindeca totul pentru noi.

Asocierea noastră este un remediu pentru toate problemele, fizice și mentale, personale și sociale. Când ea trece prin toate straturile conexiunilor dintre oameni, animale, plante și mineral, atunci întreaga lume va deveni una și va fi conectată cu o singură forță, în garanție reciprocă.

Din lecția zilnică de Cabala 24.09.2020, „Credința deasupra rațiunii”

“O rugă de Yom Kippur care va fi auzită” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O rugă de Yom Kippur care va fi auzită

În ceea ce privește binele și răul – „Indiferent de modul în care ne comportăm sau de locul în care ne aflăm, vom scăpa de orice până la urmă, pentru că Dumnezeu este bun și binevoitor pentru poporul nostru”. Acesta este calculul evreiesc obișnuit de Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru a spune clar și simplu: Gândiți-vă de două ori, pentru că acesta este un nonsens pur. „Tratamentul nostru special” poate fi de fapt rezumat, ca lovituri constante care ne împing mereu către căutarea profundă a sufletului, despre comportamentul nostru egocentric și dăunător față de ceilalți. Admiterea însăși a stării noastre necorectate este totuși un mare pas către adevărata rugăciune de care avem nevoie, una care va aduce iertare și salvare.

Dar ce este o rugăciune adevărată? Este un proces intern de autoexaminare, care ne aduce la înțelegerea faptului că am o problemă, că nu pot căuta nicio justificare a modului în care sunt sau a dorințelor și acțiunilor mele egoiste în propriul beneficiu, în detrimentul altora. Aceasta este natura cu care fiecare dintre noi a fost creat și pe care am moștenit-o de la naștere, așa că, pentru a ne ridica deasupra ei și a dori să fim cu adevărat atenți cu ceilalți, trebuie să strigăm către Creator pentru ajutor, pentru corectare.

Anul acesta, pandemia de coronavirus prezintă o oportunitate specială pentru o astfel de rugăciune. Situația noastră strâmtorată ne ajută prin adăugarea urgenţei strigătului nostru. Restricțiile congregaționale nu trebuie să interfereze cu esența sau eficacitatea rugăciunii noastre. Conexiunea fizică nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în inimă, locul spiritual unde are loc rugăciunea. În loc să stea ca un obstacol în calea conexiunii noastre, separarea fizică va dezvălui adevărata distanță dintre noi, marile goluri și separarea dintre inimile noastre.

Prin necazurile neplăcute ale vremurilor noastre, putem descoperi în cele din urmă ce ar trebui să cerem. Dacă vom ajunge la un astfel de discernământ, această criză actuală ne va fi de un ajutor neprețuit. După cum este scris:

„Nu există un moment mai fericit în viața unei persoane decât atunci când descoperă cât de absolut neputincios este, și își pierde credința în propriile forțe, deoarece a depus toate eforturile posibile, dar nu a ajuns la nimic. Aceasta pentru că tocmai în acest moment, în această stare, el este pregătit pentru o rugăciune completă și clară către Creator.”

– Cabalistul Rav Yehuda Ashlag, Pri Hacham: Igrot Kodesh.

Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea rănilor pe care ni le facem reciproc, în viața noastră de zi cu zi, atunci când îi tratăm pe toți și tot ce ne înconjoară cu nepăsare și lipsă de considerație, urmărindu-ne doar obiectivele personale, împotriva binelui comun.

Astfel, adevăratul păcat este faptul că nu vreau să știu care este păcatul meu, cum îi rănesc pe alții. Doar atȃt. Pentru că dacă aș fi știut, atunci mi-ar fi fost clar că ar fi trebuit să mă întorc la Creator, cerându-I corectarea mea. În starea noastră actuală de neconștientizare, nu suntem în stare să descoperim în acțiunile noastre situația reală cu care ne confruntăm. Noi nu credem că acțiunile și calitățile noastre sunt chiar atât de rele.

Păcatul meu este că nu văd adevăratul meu rău, nu mi-l atribui mie și refuz să cred că trebuie să mă schimb. Nu cer să pot să-i iubesc pe ceilalți, să-i ajut pe toți și să mă sacrific chiar și puțin, de dragul umanității. Nici măcar nu mă gândesc la asta. Deci, trebuie să ajungem în primul rând la realizarea faptului că acesta este păcatul nostru și acesta ar trebui să fie locul adevăratei remușcări în inimile noastre.

În lumea noastră globalizată, devine mai clar în fiecare zi, că umanitatea este din ce în ce mai conectată și interdependentă. Totul în realitate este atât de complicat, încât chiar dacă nu cauzez rău în mod activ nimănui, nu înseamnă că nu am provocat niciun rău. Pur și simplu faptul că nu am făcut bine altora, prin urmare, prin această omisiune am provocat rău. Inacțiunea noastră este și păcatul nostru. Deci, în loc să încercăm să reparăm lumea, trebuie mai întâi să ne reparăm pe noi înșine și să învățăm cum să fim un exemplu pentru ceilalți.

În special de acest Yom Kippur, în timp ce ne confruntăm cu o puternică plagă a naturii sub forma coronavirusului, putem ajunge la înțelegerea faptului că situația ne oferă fiecăruia o oportunitate de introspecție profundă. Ne putem da seama că o rugăciune reală nu este o lectură mecanică a versetelor, ci o examinare profundă, pe noi înșine, care ne apropie de o cerere onestă de unitate, ca obiectiv final.

Fie ca toți să realizăm adevărata conexiune a inimilor noastre și să fim înscriși și marcați în Cartea Vieții, pentru un an bun!

Când profesorul devine dezirabil

Observație: Astăzi respectul pentru profesori scade rapid. În liceu elevii sunt violenți față de profesori. Se raportează o rată ridicată de amenințări care vin din partea elevilor către profesori. Mulți dintre ei chiar trec la acțiuni. Toată lumea caută un exemplu de profesor pe care o persoană îl poate respecta și urma dar nu îl găsește.

Comentariul meu: Copiii îl văd pe profesor ca pe un țap ispășitor: „Ce ne înveți? Ce fel de lume ne oferi? Ce vrei de la noi? ” și așa mai departe. Adică, există multă furie în ei față de această lume.

Nu pot primi împlinire, saturație și satisfacție din partea lumii și, prin urmare, se pare că o aruncă asupra profesorilor ca reprezentanți ai acestei lumi, care sunt în fața lor în fiecare zi timp de multe ore. Iar profesorii îi pun să facă niște exerciții, să rezolve probleme și să susțină examene inutile.

Întrebare: Copiii înțeleg că nu vor folosi niciodată în viață acest lucru?

Răspuns: Desigur. Astăzi, profesorul reprezintă cea mai urâtă ființă din lume pentru copil, care îi forțează și restricționează. Acesta este un temnicer legal.

Observație: Inutil să spun că este teribil. Îmi amintesc de profesorii mei, nu aveam un astfel de sentiment. Se părea că va fi util într-o zi. Acum totul se revarsă brusc cu o mare forță.

Comentariul meu: Oamenii nu au nevoie de nimic din ceea ce se întâmplă la școală, din ceea ce învață la școală. Nu au nevoie de nimic dintre acestea și nu vor folosi nimic.

Întrebare: De ce anume are nevoie o persoană de la un profesor? Ce înțelepciune?

Răspuns: Conexiunea cu ceilalți. O conexiune bună, corectă între ei. Doar acest lucru ar trebui predat la școală. Și „doi plus doi rezultă patru” se adaugă pentru dezvoltarea creierului. Așadar, nu putem face nimic în acest sens, va trebui să refacem toate acestea.

Este necesar să se predea, desigur. Totuși, în primul rând pentru a învăța ce are nevoie o persoană în viață. Și asta este doar conexiunea corectă între oameni.

Întrebare: Putem continua să oferim educație pe baza acestei conexiuni?

Răspuns: Oferă educație, dă orice vrei. Dar principalul lucru este educația corectă. În caz contrar, educația cu aceste științe exacte îi va determina pe oameni să construiască arme și orice altceva care să ducă la mijloacele de rănire reciprocă.

Observație: Cu alte cuvinte, dă-i fizică, va face o bombă nucleară. Dă-i chimie, va crea arme chimice.

Comentariul meu: Bineînțeles. Ce vrei de la ei? Tu i-ai învățat asta. Nu ați rezistat faptului că natura crește întotdeauna egoismul în ei. Ținând cont de faptul că egoismul se dezvoltă constant în ei, le-ați dat cunoștințe pentru a putea folosi acest egoism în detrimentul propriu. În mod involuntar, profesorul devine o sursă a răului.

Întrebare: Dacă mesajul profesorului este: Vă învăț să vă conectați cu oamenii, să vă conectați cu natura, această ură va dispărea?

Răspuns: Profesorul ar trebui să explice că suntem cu toții un singur sistem, că ar trebui să fim conectați unul cu celălalt în sensuri bune, și nu în cele rele. Indiferent de ce suntem conectați. Cu toate acestea, sarcina noastră este de a transforma o conexiune rea într-una bună. Apoi vom începe să simțim o lume complet diferită în această conexiune bună dintre noi.

Întrebare: Vor simți copiii asta?

Răspuns: Trebuie să facem acest lucru pentru ca cei care sunt deja în școală să simtă asta. Atunci profesorul va fi dorit, singurul.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 03.08.2020

“Cum am “câştigat” situaţia de a fi prima ţintă a Covid” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Cum am “câştigat” situaţia de a fi prima ţintă a Covid

Ce timpuri! În primul val al lui Covid-19, am petrecut Paștele în carantină și nu am reușit să-l sărbătorim cu familiile noastre lărgite, așa cum făceau familiile evreiești, de secole. Am avertizat atunci că, dacă nu învățăm lecția pe care virusul încearcă să ne-o dea, vom suferi de o epidemie și mai rea.

Nu am învățat nimic. Întreaga lume a privit Israelul cu uimire, deoarece aproape am eliminat virusul, am ușurat blocajul și am revenit la viața normală. Dar viața „normală” a fost motivul pentru care am ajuns pe primul loc la Covid, așa că acesta a revenit cu răzbunare. Acum, încă o dată lumea ne privește, dar din motivul opus. Am devenit un model de incompetență, cu mai multe infecții pe cap de locuitor decât orice altă națiune – de la vârf la nivelul cel mai de jos, în câteva luni.

În aceste zile, zilele Sărbătorilor Înalte, a doua perioadă a anului în care familiile evreiești se reunesc, intrăm încă o dată în închidere completă. Natura ne-a întors mândria împotriva noastră și a făcut din Israel râsul lumii.

Pentru a înțelege modul în care am „câștigat” atenţionarea naturii, trebuie să înțelegem cine este poporul Israel, de unde venim și care este rolul nostru. Maimonide, Midrash Rabbah și multe alte surse ne spun că în timpul patriarhului Avraam, acesta a observat conlocuitorii construind Turnul Babilonului, unde locuise. El a observat că aceştia erau din ce în ce mai înstrăinați unul de altul, ceea ce l-a determinat să caute o explicație. Cartea Pirkey de Rabbi Eliezer (Capitolul 24) scrie că babilonienii „voiau să vorbească unii cu alții, dar nu își cunoșteau limba. Ce au facut? Fiecare și-a luat sabia și s-au luptat până la moarte. Într-adevăr, jumătate din lume a fost sacrificată acolo și de acolo s-au împrăștiat peste tot în lume”.

Ura dintre oamenii lui Avraam l-a tulburat. El a reflectat asupra situației dificile a poporului său și și-a dat seama că intensificarea ego-ului era cauza urii lor. Pentru a o depăși, el a chemat oamenii să-și sporească coeziunea, pentru a se potrivi cu creșterea ego-ului. În Mishneh Torah(Capitolul 1), Maimonide descrie acest lucru, pe Avraam începând „să ofere răspunsuri poporului din Ur al Caldeenilor”, explicând de ce societatea lor se dezintegra și ce ar putea face în legătură cu aceasta.

Cu toate acestea, răspunsurile lui Avraam nu au plăcut întregii lumi din Babilon. Midrash (Beresheet Rabbah) ne spune că Nimrod, regele Babilonului, a încercat să-l convingă pe Avraam că a greșit. Când regele a eșuat, l-a expulzat pe Avraam din Babilon.

Dar în timp ce exilatul Avraam rătăcea spre Canaan, oamenii „s-au adunat în jurul lui și l-au întrebat despre cuvintele sale”, scrie Maimonide. „El i-a învățat pe toți … până când mii și zeci de mii s-au adunat în jurul său și ei sunt oamenii casei lui Avraam. El a plantat acest principiu în inimile lor, a compus cărți despre el și l-a învățat pe fiul său, Isaac. Și Isaac a stat, a învățat, a avertizat și l-a învățat pe Iacov și l-a numit învățător, să stea și să predea … Și Tatăl nostru Iacov i-a învățat pe toți fiii săi.” Acesta a fost începutul poporului Israel, dar încă nu explică rolul nostru în lume.

La câteva secole după Avraam, Moise a vrut să facă la fel ca predecesorul său. El a aspirat să unească poporul Israel și s-a confruntat cu acerba rezistență a lui Faraon. La fel ca Avraam înaintea lui, Moise a fugit cu poporul său, cu excepția faptului că de această dată erau milioane. Sub Moise, triburile ebraice s-au unit și au devenit o națiune, dar numai după ce s-au angajat să fie „ca un singur om cu o singură inimă”.

Mai mult, imediat după ce s-au unit și au devenit o națiune, poporul Israel a fost însărcinat să transmită metoda unității către întreaga lume, pentru a finaliza ceea ce Avraam a intenționat să realizeze atunci când a început să vorbească despre unitate mai presus de ură. „Moise a dorit să finalizeze corectarea lumii în acel moment. … Cu toate acestea, el nu a reușit din cauza corupțiilor care au avut loc pe parcurs”, a scris Ramchal în comentariul său despre Tora. Dar odată ce Israelul a atins unitatea, li s-a dat sarcină să o transmită mai departe, sau așa cum a spus-o Tora, să fie „o lumină pentru națiuni”.

Adesea ne place să credem că responsabilitatea noastră față de lume este un lucru ce ţine de trecut. Nu este aşa. Ambii, antisemiţii ne învinovățesc pentru necazurile lor, iar înțelepții noștri ne învinovățesc pentru necazurile pe care națiunile ni le aduc. Rolul nostru, de a aduce lumina unității în lume, este la fel de valabil acum ca întotdeauna. Cartea Sefat Emet scrie: „Copiii lui Israel au devenit garanți pentru a corecta întreaga lume … totul depinde de copiii lui Israel”, și multe alte cărți ale înțelepților noștri scriu în mod similar.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi în Israel, este ușor să vedem că avem nevoie disperată de garanție reciprocă, de unitatea care ne-a făcut să fim o națiune. Fără ea nu suntem o națiune, nu suntem „o lumină pentru națiuni” și atât noi cât și lumea suferim.

Această abandonare a garanției reciproce dintre noi ne-a „câștigat” avertismentul dat de Covid. Este atât de ușor de văzut că, dacă am fi avut grijă unii de alții, doar puțin, am fi luat măsurile minime de precauție pentru a nu ne infecta reciproc, și epidemia ar fi încetat. Și, așa cum am fost un exemplu excelent în primul val și aproape că am îngrădit virusul, suntem cel mai rău exemplu din al doilea val, „întunericul pentru națiuni”.

De acest Yom Kippur (Ziua Ispășirii), nu ar trebui să regretăm păcatele, astfel încât să putem începe noul an cu o bază curată, gata să păcătuim din nou. Trebuie să recunoaștem care este singurul păcat pe care îl comitem și să ne angajăm să-l oprim. Și păcatul este numai lipsa noastră de garanție reciprocă, ura neîntemeiată unul față de celălalt, înstrăinarea și cruzimea față de frații noștri. Dacă ne angajăm să încercăm să o oprim, să ne inversăm atitudinea de la negativ la pozitiv, anul următor va fi liber de Covid. Îl vom învinge prin unitatea noastră și vom suferi dacă vom rămâne separaţi.

Și așa cum acum suntem un exemplu rău, atunci când ne vom uni, vom deveni din nou „o lumină pentru națiuni” și vom câștiga cu adevărat acceptarea lumii.

“Votul Americii pentru unitate – NEWSMAX” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Votul Americii pentru unitate – NEWSMAX

În ajunul alegerilor prezidențiale critice din SUA, lumea își ține respirația și urmărește cu atenție orice rezultat posibil, deoarece acesta va influența fiecare centimetru al planetei. America, ca superputere globală, are potențialul de a conduce calea, în coeziune socială și de a influența pozitiv lumea. Pentru a face acest lucru, oricine câștigă va trebui să acorde prioritate unității societății americane în fața diviziunii.

Cursa prezidențială a SUA, ca în toate campaniile politice, este vicioasă și devine aşa din ce în ce mai mult în fiecare zi. Aerul din America este atât de dens de animozitate, încât se manifestă în toate domeniile vieții de zi cu zi ale Americii. Emoțiile exacerbate s-au manifestat pe măsură ce izbucnirile predomină pe străzi, în mass-media, la locurile de muncă, în gospodării și practic în fiecare sferă a societății americane. Polarizarea domină atmosfera generală.

Șase din șapte americani cred că acoperirea știrilor în general este părtinitoare politic într-un anumit grad, potrivit unui studiu recent Gallup. Interesant este că 69% dintre cei chestionați au spus că „sunt mai preocupați de prejudecățile din știrile pe care le consumă ceilalți, decât de prezența lor în propriile știri”. Cu alte cuvinte, pe baza acestui sondaj, americanii se apleacă spre surse care le confirmă convingerile și nu privesc cu mintea deschisă surse de informații alternative, care exprimă puncte de vedere opuse.

Ridicarea deasupra suspiciunilor între oameni este ceea ce va conduce calea Americii către un viitor pozitiv. Nerespectarea acestui lucru va duce SUA pe un curs de autodistrugere și haos. Prin urmare, dacă aș fi întrebat care ar trebui să fie principalul criteriu pentru a decide ce candidat să votez, aș spune că ar trebui să analizăm cine oferă un plan cuprinzător de a conduce țara în mod eficient, acoperind nevoile sale de bază.

Dar, deasupra oricărei alte considerații, întrebarea de milioane de dolari ar trebui să fie ce candidat pentru următoarea președinție americană are o înclinație – nu numai lozinci sau cuvinte frumoase – de a uni, deasupra diviziunilor crescânde și a planifica construirea coeziunii Americii, deasupra ostilității evidente din societate. Răspunsul la această întrebare, mai presus de toate celelalte, va ilustra ce cale va urma America în viitor.

Națiunile nu au nevoie de căi lungi și dureroase pentru a atinge o stare bună. Începând să gândească și să acționeze spre unirea tuturor oamenilor, o societate poate iniția o transformare pozitivă remarcabilă. Dacă se lansează o campanie educațională pentru a sensibiliza publicul și a învăța oamenii cum să organizeze și să construiască o societate bazată pe responsabilitate reciprocă, tranziția de la ură la coexistență pașnică deasupra punctelor de vedere și a convingerilor diferite va avea succes și va fi ușoară.

Acest obiectiv constă dintr-o conștiință colectivă diferită, care reconfigurează relațiile oamenilor spre beneficiul reciproc, de la exploatare la consideraţie, de la polarizare la cooperare incluzivă. Așa cum se întâmplă cu diferite organe ale corpului atunci când lucrează împreună pentru a se completa reciproc pentru o funcționare corectă generală, diferitele facțiuni ale societății americane trebuie să învețe să se ridice deasupra diferențelor lor, pentru relații armonioase și o națiune sănătoasă

Tocmai în acest moment de suferință și sciziune profundă, Americii i se oferă posibilitatea de a realiza nevoia imperativă de a crea un model pentru o societate viitoare, în care oamenii depun toate eforturile posibile pentru a consolida conexiunea dintre ei, înțelegând că din interiorul bunelor relații umane sunt descoperite esența vieții – fericirea, căldura și încrederea.

Unde ar trebui să-mi investesc banii?

Întrebare: Europenii economisesc sute de miliarde de dolari în bănci. Conform statisticilor, Franța, Spania, Italia și Germania au acumulat aproximativ 100 de miliarde de euro în economii în bănci.

Și, în afară de asta, chiar și acolo unde oamenii abia trag de la salariu la salariu, unde există pensii slabe, oamenii încă pun bani în economii. Nu îl pun într-o bancă, ci îl pun într-o cutie de numerar.

Adică oamenii încep să salveze. Ori le este frică de a doua pandemie, ori nu au încredere în nimeni și nu cunosc viitorul.

Iată-mă, un om simplu – ce pot salva pentru o zi ploioasă?

Răspuns: Economisiți în continuare bani. Nu poți să  îi iei asta omului Dar asta nu este tot. Ar trebui să înțelegeți că banii vă vor ajuta și este bine să-i aveți. Dar în ce împrejurări vei trăi mâine pentru ca acești bani să te ajute? Lasă-mă să-ți fac o mică imagine. Vă clarific cu ce vă veți confrunta și puteți decide ce să faceți. Și apoi îi spun omului cum va fi mâine. Atunci lasă-l să decidă ce să facă.

Mâine va fi așa: indiferent dacă vrei sau nu, totul este construit pe o conexiune complet bună între oameni. Oamenii devin convinși că egoismul este dușmanul lor și nu mai pot exista în el. În caz contrar, se blochează oxigenul dintre ei.

Cu alte cuvinte, nu experimentăm nicio satisfacție sau rezultate pozitive în niciuna dintre activitățile noastre. Nu avem altă opțiune decât să fim legați prin conexiune corecte unul cu celălalt.

Acest lucru va deveni din ce în ce mai clar. Vom vedea brusc că natura își schimbă legile. Adică, există forțe negative și forțe pozitive și, dintr-o dată, vedem că prin forțe bune putem realiza ceva și, invers, nimic. Cum vom proceda? Sper să fie în sensul bun.

Întrebare: Și atunci unde voi investi banii pe care i-am pus deoparte după ce ți-am ascultat și urmat cuvintele? În educația copilului meu sau ce?

Răspuns: Bineînțeles, în educație. Și, desigur, în apropierea de alți oameni.

Întrebare: Va fi aceasta cea mai bună investiție?

Răspuns: Da. Cu acești bani vei putea achiziționa titluri de valoare, iar pe fiecare garanție se va scrie că ești conectat prin legături bune cu zece, cu o sută, cu o mie de oameni.

Întrebare: Și vor fi acești bani reali?

Răspuns: Aceasta este contribuția ta și mediul pe care îl cumperi pentru tine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 22.06.2020

Devino un element folositor al societății

Întrebare: Atragerea oamenilor să lucreze poate fi divizată în trei metode. Prima este munca forțată (sclavia, iobăgia). A doua este munca forțată din punct de vedere economic pentru a câștiga un mijloc de trai. Și a treia este munca voluntară, după voie, atunci când o persoană, probabil nu are nevoie de niciun mijloc pentru existență.

Conform cu legea trecută de ONU, o persoană are dreptul la muncă obligată. Sunt țări în care oamenii au fost chiar testați pentru parazitism. Crezi că asta este corect? Dacă o persoană nu lucrează, statul ar trebui să o oblige?

Răspuns: Depinde de care stat și în care timp. Dar în principiu o persoană este obligată să lucreze; altfel ea va cădea în mâinile societății, care va trebui să aibă grijă de ea.

Un parazit nu va fi aruncat departe pentru a muri într-o pădure, să fie devorat de animalele sălbatice. El trebuie să trăiască în societate, ceea ce înseamnă că ea va avea grijă de el. Dacă sunt o grămadă de asemenea oameni paraziti, atunci noi trebuie să ne luptăm cu ei. Până la urmă noi nu permitem nimănui să conducă asupra noastră. De ce să se bucure acești oameni de fructele muncii noastre?

Întrebare: Adică pentru parazitism vei fi pedepsit de lege?

Răspuns: Eu sunt pentru ca fiecare persoană din societate să treacă printr-un sistem permanent de educație și creștere, care nu se va termina până la sfârșitul zilelor sale. Și pe baza rezultatelor creșterii sale, el însuși va fi atras să fie un element folositor al societății.

Întrebare: Declarația ONU a Drepturilor Omului susține că toată lumea are dreptul la muncă și să aleagă un loc de muncă. Cine ar trebuie să aleagă slujba: o persoană în sine sau societate?

Răspuns: Societatea ar trebui să educe o persoană astfel încât ea să vadă unde poate să fie de cel mai mare folos societății. În plus, ea trebuie să fie sub autoritatea societății și să acționeze în conformitate cu ea. Adică societatea este principala, iar o persoana este secundară.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Răul stăpânește lumea

Observație: Au trecut 75 de ani de la bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki. Sute de mii de vieți s-au pierdut – copii, vârstnici, oameni complet nevinovați care nu au participat la război. Această umanitate nu învață nimic. Numărul țărilor cu arme nucleare a crescut. Astăzi nu se mai vorbește despre dezarmare. Înainte exista o perioadă de semnare a acordurilor. Nu azi. Astăzi China amenință India, India amenință China, America amenință China și așa mai departe. Toate țările își agită armele.

Înțeleg când soldații converg și se luptă, sau armatele se luptă: tanc cu tanc, aeronavă cu aeronavă. Dar iată și ceva rău: bombardezi populația civilă.

Comentariul meu: Aceasta este legea războiului. Aderă cineva la alte legi și reguli? Câte feluri de gaze și substanțe toxice se dezvoltă ?! Nici măcar nu știm asta. Atât înainte, cât și acum. A fost întotdeauna așa! Pur și simplu vorbesc mai mult, vorbesc mai puțin.

Răul stăpânește lumea. Doamne ferește, dar tot putem vedea totul.

Întrebare: Interdicțiile nu vor ajuta? Acordurile nu vor ajuta?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Este imposibilă și eliminarea armelor nucleare, așa cum am înțeles-o?

Răspuns: Imposibil. Cum le poți distruge? Știi cine în lume le are astăzi?

Întrebare: Lumea este plină de arme de distrugere?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Va creşte și mai mult înarmarea?

Răspuns: Nimeni nu ne împiedică. Cine poate realiza asta? Nu îmiedicăm egosimul, deci acesta este răspunsul. Aici avem nevoie de o speranță serioasă pentru o putere mai mare, inclusiv coronavirusul, care ne-ar trebui treptat.

Întrebare: Ce ar trebui să ne spună?

Răspuns: Că nu există altă cale – pur și simplu să lăsăm jos armele și să începem să comunicăm unul cu celălalt, să se deschidă cu totul noi oportunități pentru omenire.

Este absolut imposibil să urmezi căile anterioare. Nici gândul, nici rațiunea, nici sentimentele, nimic! Tot ce a fost înainte a fost construit pe egoismul absolut și nu-l mai putem folosi.

Mai rămâne un singur lucru: privește ego-ul ca pe un dușman și pe aproapele tău ca pe un prieten.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 03.08.2020

De ce nu înțeleg evreii motivul pentru care sunt urâți?

Remarcă: De zeci de ani vorbești despre necesitatea unității și nimic nu s-a schimbat. Nu există indicii că mesajul ar fi fost auzit și urmat de cineva.

Comentariul meu: În realitate omul aude doar dacă astfel are ceva de câștigat. Suntem cu toții egoiști.

Omul trebuie să simtă că, dacă nu se angajează de urgență în introducerea metodei de corectare în această lume, pentru toți oamenii, atunci este condamnat, o suferință enormă va cădea asupra sa. Dacă acest lucru nu este înțeles de toți cei care aparțin de Israel, va fi rău.

Întrebare: Oare n-au suferit destul evreii? Și la ce le-a folosit?

Răspuns: Scopul nu este ca ei să fie omorâți, arși sau torturați, el constă din înțelegerea răului. Este o mare diferență.

Are loc un proces de acumulare. Uneori este sufficient doar să împungi omul și el va spune: „Gata, am înțeles.” Pentru că împunsătura îl zgâlțâie și este urmată de înțelegerea răului. Altfel nu înțelege de ce îl urăsc oamenii și ce vor aceștia de la el.

Vorbește azi cu evreii și ei îți vor spune: „Oamenii ne urăsc pentru că suntem norocoși, știm să ne gospodărim, suntem inteligenți, ne putem îmbogăți și face orice vrem.”

Din nefericire, nimeni nu cunoaște rădăcina anti-semitismului. Evreii nu au idee de ce sunt urâți. Cred că din invidie, „Ce putem face dacă oamenii ne invidiază?” Doar că invidia nu este singurul motiv. Ia totul de le evrei și tot vor fi urâți. Vedem acest lucru.

Mai multe cu privire la acest subiect, în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, and Alegerea evreiască: Unitate sau anti-semitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/9/19

 

Națiunea cu un plan special de dezvoltare

Remarcă: După exilul din Spania și dezvoltarea înfloritoare din Germania, comunitățile evreiești ale secolului al 16-lea s-au mutat în Polonia, Mica Rusie și țările baltice. Până la mijlocul secolului al 19-lea, evreii au trait în comunități închise, unite de o singură limbă, ocupație și religie.

Comentariul meu: Adevărul este că dezvoltarea evreilor nu se petrece la fel cu dezvoltarea altor națiuni. Pe parcursul istoriei, ei au fost nevoiți în permanență să caute unitatea și să demonstreze această metodă pentru toate națiunile lumii. Aceasta este esența evreilor, scopul lor, motivul pentru care există.

În fond, aceasta nu este o națiune, ci un grup colectiv alcătuit din toate națiunile lumii. A fost adunat în Babilonul antic de către Abraham care i-a scos de acolo și a făcut din ei o singură națiune.

Totuși, din cauză că nu au o rădăcină comună biologică, deseori evreii s-au despărțit și îndepărtat unii de alții. Ideea care-i unește din interior nu se mai manifestă sau nu sunt presați de dușmani din afară, așa că nu se mai simt aproape de ceilalți.

În conformitate cu înțelepciunea cabalei, națiunea are un plan special de dezvoltare.

Mai multe cu privire la acest subiect, citiți cărțile mele, Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, și Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/28/19