Întrebare: Dacă acelaşi suflet se reîncarnează din generaţie în generaţie în corpuri noi, atunci de ce nu îmi amintesc de patriarhul Avraam care trăieşte în mine, sau Moise, sau Isaac, Iacob?

Răspuns: Nu îi simţim pe Avraam, Isaac sau Iacob pentru că am pierdut dorinţele pe care le-am avut anterior. După ce a avut loc spargerea, toate dorinţele spirituale au dispărut, lăsând numai un mic egoism primitiv care creşte în noi.

În fiecare generaţie, acelaşi suflet se reîncarnează, dar de fiecare dată se dezvăluie noi gene informaţionale (Reşimot). De aceea populaţia pământului continuă să crească, pentru a facilita procesul de corectare. Un singur corp nu poate suporta un mare număr de gene informaţionale care trebuie să fie corectate, de aceea ele se împart în mai multe corpuri.

Baal HaaSulam dă un exemplu printr-o parabolă despre un rege care a vrut să îşi mute comoara sa. Nu putea să se încreadă în supuşii săi pentru că erau egoişti şi hoţi.

Astfel, a împărţit comoara la mulţi oameni, dându-le fiecăruia un bănuţ, care nu merita furat. Oamenii au adus bănuţul în noul loc şi astfel au transportat comoara.

Întrebare: Înseamnă că populaţia lumii va continua să crească?

Răspuns: Depinde de cât succes avem în a revela înţelepciunea Cabala. Dacă nu ne corectăm prin liberul arbitru, vom avea de a face cu războaie care vor reduce în mod seminificativ populaţia. Corectarea care are loc datorită războaielor este foarte grea şi este acompaniată de grele suferinţe în această lume.

Totuşi, dacă avansăm corect, vom unii rapid întreaga umanitate ca „un singur om cu o singură inimă”. Acest lucru va completa procesul de corectare şi va începe o nouă eră într-o nouă lume.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce popularizăm răspândirea Înțelepciunii Cabala?

Răspuns:  Carezultat al evoluției noastre, începem să ne întrebăm despre sensul vieții, despre scopul ei și despre natură suferinței. Deci, trebuie să îi dăm omului obișnuit, departe de a obține sensul vieții și natură suferinței, posibilitatea de a știi despre asta. Deoarece depresia, tristețea, și lipsă înțelegerii scopului existenței care apar în această perioadă, duc la agresiune, violentă, ură și războaie. Noi vedem cum oamenii și țările se ciocnesc într-un nebun, sălbatic „dans al sabiei”, și toate acestea pentru că ei nu înțeleg sensul vieții.

Uite ce se întâmplă în politică, în economie, oriunde și în orice! Ignoranța și prostie, oamenii se agită precum curcanii, făcând rău altora și anihilându-se unii pe alții. Astăzi, mulți întreabă asta în interior, dar nu o exprimă în exterior. Inconștient, îi stresează. Ei ar vrea să găsească răspuns, dar nu pot, și asta îi deprima și mai mult. În schimb, încep să se ocupe cu „jocuri” cu bombe, avioane, terorism, etc., ceea ce se termină cu evenimente teribile, în special în aceste zile.

Așa că, noi trebuie să investim un efort maxim, astfel încât oamenii să înțeleagă cum și ce impune cu adevărat întrebarea despre sensul vieții, sensul universului, sensul existenței noastre aici și în alte țări.

Trebuie să facem posibil oamenilor să devină o parte din poporul lui Israel, adică să dorească scopul, pentru că nu au dreptul să se ascundă de destinul lor. Ei sunt obligați să descopere caracterisiticile, fundațiile, și calitățile care există în ei, așa încât să salveze omenirea de o mare suferința, care, altfel, ne așteaptă pe parcursul evoluției noastre.

Din „Conversații cu Michael Laitman”, KabTV, 1/06/15

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferență între abordarea laică și cea religioasă a vieții? De exemplu, eu mă consider un profan, dar întotdeauna am un conflict interior, și îmi este greu să înțeleg unde în mine se termină profanul, și unde începe omul religios. Aceeași diviziune există în întreagă societate israeliană.

Conform ultimelor alegeri: 50% din populație este complet laică, 17% păstrează tradițiile, dar nu se consideră religioși, 13% păstrează tradițiile și se consideră religioși, 12% sunt religioși și 8% sunt religioși ortodocși.

Răspuns: Profanii cred că lumea este guvernată de legile naturii, și că nu există nimic altceva în afară a ceea ce vedem și descoperim prin știință. Abordarea laică a vieții înseamnă că lumea trebuie luată așa cum este, conform sentimentelor omului, fără să ne bazăm pe forțe superioare, destin, viață după moarte. Fiecare fenomen nerezolvat, este doar o invenție a imaginației și fanteziei noastre.

Abordarea laică este adevărată abordare. Înăuntrul ei sunt multe variații care definesc relația omului cu el însuși și cu societatea, dar nu sunt la un așa de diferit nivel, precum abordarea religioasă și cea laică.

Abordarea religioasă este bazată pe credința într-o forță superioară care a creat lumea, și care ne-a dat condițiile pe care le avem. Dacă îndeplinim toate dorințele forței superioare, merităm premiul, dacă nu, vom fi pedepsiți.

Există diferite tipuri de relații cu forță superioară, de atitudini la premiu și pedeapsă, la participarea unei persoane și la libertatea ei de a alege. Dar, ideea este că oamenii religioși țin cont de existența forței superioare, de un plan special, un program, scopul creației. Astfel, centrul creației nu mai este ființă umană, ci forță superioară, Creatorul.

Pentru că oamenii cred că acest Creator aranjează și organizează totul, ca răspuns la comportamentul omului, ei trebuie să își lege viețile tot timpul de forță superioară. Adică, ei cred că o persoană depinde nu de legile oarbe a naturii, ci de o voință superioară. De aceea, este necesar să se roage forței superioare, să ceară, să se rușineze, să se pocăiască pentru acțiunile din trecut.

Multe religii diferite și credințe au existat cândva și au dispărut, sau încă mai există astăzi. Religia are o mare influență în lume și societate. În ultimii 2000 de ani , omenirea a evoluat sub influența religiei, la început, după distrugerea celui de al doilea templu, s-a ridicat iudaismul, și apoi, din el au derivat creștinismul și islamul.

Toate aceste religii se luptă între ele, și există relații complexe între ele. Fiecare religie are multe mișcări: catolică, protestantă, ortodox creștină, shiita și sunni în islam, și multe ramuri în iudaism.

Fiecare sinagogă din Israel este cumva diferită de restul. Fără să menționam conflictul dintre laici și religioși, care nu sunt capabili să își organizeze viață lor, fără să deranjeze unii pe alții, dar vor să își impună punctul lor de vedere celorlalți.

Nu vreau să judec cine are dreptate și cine greșește. Dar, un astfel de conflict există doar în Israel. De exemplu, în SUA sau în Europa, nu există niciun conflict între oamenii laici și cei religioși. Dacă ești evreu, nimănui nu îi păsa dacă mergi la sinagogă sâmbătă sau doar de sărbătorile mari.

Evreii din străinătate simt că aparțin unei singure țări. În Israel, este un conflict, pentru că religia nu este separată de stat, și este implicată în luptă pentru putere. Astfel, apare în aria de interes comun, unde dorințele noastre se ciocnesc. Cu timpul, acest conflict se adâncește, pentru că fiecare crede că partea opusă vrea prindă o bucată din ea.

Această confruntare din societate, se aprofundează, ducând la ură și divizare, care nu au existat niciodată între oamenii din Israel. Și nu cred că asta este rezultatul unei diferite abordări a lumii. Este doar o luptă pentru putere în viața noastră – dorințele unora de a controla pe alții și statul, încât să le servească intereselor lor, fie că aparțin de comunitatea laică sau de cea religioasă.

Luptă este pentru stat, pentru putere, pentru bugetul statului, și că să îl folosească în beneficiul lor.

Din „O viata noua”, KabTV, 21/05/15

Filed under: Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este forţa creaţiei şi programul este creat să facă ce? Ne pregătesc pentru ceva ascuns în spatele a tot ceea ce se întâmplă?

Răspuns: Cu siguranţă! Suntem în curs de pregătire pentru descoperirea Creatorului către creaturi în această lume. Înţelepciunea Cabala a fost destinată pentru asta, pentru că fiecare om trebuie să îl descopere pe Creator. Creatorul (Bore), înseamnă „Bo Re” (Vino şi vezi). Aşa îl numim, pentru că omul vine şi găseşte.

Întrebare: Ce trebuie să vină şi să vadă omul?

Răspuns: Să simtă, să se deschidă cu ajutorul a două forţe opuse, pentru ca între ele să descopere sistemul superior şi esenţa programului său interior. Iar asta se numeşte Creator. Este cea mai adevărată înţelepciune (ştiinţă) şi de aceea este numită înţelepciunea Cabala. Ajungi la această descoperire în mod ştiinţific, ca în orice altă ştiinţă.

Întrebare: Ce trebuie să facă cineva pentru a penetra acest sistem, acesta „computer”?

Răspuns: Să realizeze recomandările şi sfaturile Cabaliştilor: vino şi învaţă, fă acţiuni care dezvoltă al şaselea simţ cu al cărui ajutor îl descoperi pe Creator, lumea superioară. La fel cum omul simte lumea noastră, el va descoperi o realitate adiţională, care ne conduce, ne acompaniază şi organizează totul pentru noi.

Întrebare: Poţi să îmi acorzi un tratament „preferenţial” pentru a mă ajuta să penetrez în acest „computer”?

Răspuns: Exact asta facem. Dar trebuie să investeşti un pic de energie în asta: Vino şi învaţă, participă la tot felul de activităţi care îţi deschid simţurile. Apoi vei începe să simţ acelaşi sistem care te activează prin această lume. Totul este deschis în faţa ta.

Întrebare: Când studiem Cabala, învăţăm despre acest sistem?
Răspuns: Da! Asta se numeşte „Revelarea Creatorului către creaturile Lui din această lume”, descoperirea sistemului superior de management către fiecare om aflat în această lume.

Întrebare: Este înţelepciunea Cabala un fel de învăţătură filozofică?

Răspuns: Nu. Filozofia gândeşte şi rezonează fără niciun rezultat real în vieţile noastre. În loc de asta, înţelepciunea Cabala este o ştiinţă foarte practică. Ea îi revelează omului lumea superioară şi îl învaţă cum să îşi conducă în mod corect viaţa.

Din programul de radio israelian 103 FM fin 15.02.2015

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Societatea moderna israeliana sufera de divizare. Oamenii simt ca sunt straini unul altuia, aproape de starea de sila si ura. Cateodata, pur si simplu vrei ca cineva sa dispara, sa te imbarci intr-un avion impreuna cu famila, si sa pleci pentru totdeauna.

Raspuns:  Asta am simtit in timpul exilului din Egipt. Acesta este sclavismul, cand egoul ne subjuga, se „joaca” mai strict cu noi, si creaza astfel de relatii intre noi.

Ca rezultat, ne aflam in situatia in care pur si simplu nu avem unde sa plecam. Astazi, unii inca mai cred ca pot fugi in alta tara, dar nimic nu va ajuta.

Intrebare:  Deci, Israel va deveni o oala sub presiune in care oamenii vor fi inchisi, total incapabili sa se tolereze unul pe altul?

Raspuns: Exact, asa a fost in trecut, si asa se va intampla in viitor. Nu va exista nicio alta sansa pentru noi, decat sa ajungem la unitate. In plus, fiind incapabili sa gasim iesirea, vom fi de acord ca unitatea este posibila doar deasupra urii.

Un pod deasupra abisului

Intrebare:  Prapastiile care au separat oamenii, s-au format si cristalizat de-a lungul anilor. Astazi, se pare ca este imposibil sa construim poduri peste ele. E posibil sa uitam toate diferentele si insultele? Este posibil sa controlam potentialul negativ?

Raspuns: Este posibil. Eu nu te intreb cine si ce esti, din ce comunitate sau partid tu faci parte. Nu e asa. Eu stiu doar un singur lucru: eu sunt cu tine, noi suntem cu totii, noi trebuie sa fim impreuna, si asa eu continui. Cu siguranta, suntem diferiti, opusi. Noi chiar ne uram unul pe altul. Toate astea nu au nicio importanta. Ci, ceea ce e important, este un singur lucru: noi trebuie sa incepem sa ne conectam si sa ne unim intre noi.

Noi demonstram aceasta conexiune si unitate, prin atelierele unde noi aducem oameni foarte diferiti, straini, care reflecta intregul spectru social. Hai sa luam un reprezentant al fiecarei parti, sa ii asezam impreuna si sa organizam un atelier, si vei vedea ca pana si intr-o astfel de mixta compozitie, ei vor descoperi deodata moduri de comunicare. Ei vor descoperi asta cu conditia ca nimeni nu calca in picioare pe celalalt, si nu isi „panseaza” ura prin aceasta platforma. Dimpotriva, fiecare este gata sa se uneasca si sa se conecteze cu ceilalti, deasupra tuturor gandurilor si dorintelor anterioare.

Deci, noi facem asta, si in centrul cercului o noua forta este descoperita, o caldura, o intelegere reciproca, o capacitate de a sprijini si mentine conexiunea reciproca. Aceasta este a doua forta fundamentala latenta din natura, forta iubirii. Nu iubirea este ceea care se dezlantuie intre un barbat si o femeie, ci aceeasi forta care penetreaza relatiile interpersonale.

Pasi de inaintare

Astazi, noi ne aflam in starea de ura si egoism. Eu nu ii tolerez pe altii; caut mereu sa le fiu superior, si vreau sa ii vad inferiori mie, sub controlul meu.

Dar, este imposibil sa continuam asa. Am ajuns la un punct in evolutia noastra, unde egoismul ne consuma din interior. Nu ne va lasa sa traim ca inainte, nici poporul lui Israel, nici intreaga umanitate. Deci, pentru prima data in istorie, Intelepciunea Cabala este revelata omenirii. Rolul ei este sa ne invete cum, in noile conditii si contrar opunerii, noi putem forma si mentine o conexiune buna, reciproca.

Din Programul de radio israelian, 103 FM, 22/03/15

Filed under: Ateliere, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este important să particip la diseminare şi să fiu încorporat în dorinţele publicului? Spui că dacă o persoană pierde oportunitatea care îi este dată, îşi fură practic propria şansă de avansare.

Răspuns: Nu poţi fi un student serios dacă nu „continui” în public. Dacă nu o faci, nu ai vasul spiritual. Trebuie să fiu conectat la superior, la Creator şi de asemenea la nivelul inferior, pentru a avea pe cineva care să primească de la mine şi cineva căruia să îi dăruiesc. Eu sunt în mijloc, nivelul Bina, iar mai jos este Malhut.

Este imposibil să lucrez fără acest nivel inferior. Cu cât este mai masiv în comparaţie cu mine, cu atât este mai atractiv şi mă obligă mai mult, ca puii de pasăre cu gurile deschise sau copiii care plâng şi cer de la mama lor. Trebuie să simt presiune de la ei, am nevoie de ei să vină la mine cu o cerere.

Mai întâi mă duc eu la ei, dar apoi vin ei la mine şi mă duc la dezechilibru. Atunci nu mai am altceva de făcut decât să ridic deficienţele lor la Creator. Ei cer mâncare şi pace în familie, iar eu cer Creatorului Lumina Înconjurătoare.

Am nevoie de ei pentru că altfel cu ce mă pot întoarce către Creator? Nu trebuie să cer pentru mine, pentru că sunt la nivelul Bina şi nu pot să îmi fac griji pentru mine. Dacă nu primesc deficienţe din afara, nu voi avea oportunitate să mă întorc către Creator.

De aceea, diseminarea este importantă. Altfel, nu vom putea ridica MAN (rugăciunea) şi nu vom primi nimic de sus. Nivelul Bina este absolut neutru. Nu vrea nimic; este dăruire absolută, Hafeţ Hesed. De aceea, trebuie să ieşim în public.

Lumea noastră este condusă în totalitate de Sus, iar noi putem cu uşurinţă să o tragem după noi, chiar şi cu puterea spirituală pe care o avem acum. Dar această greutate pe care o simţim este intenţionată, pentru ca noi să cerem Lumina superioară pentru oameni. Acesta este motivul pentru care le este trimisă atâta durere şi acesta este motivul pentru care toate naţiunile blamează Israelul pentru problemele lor.

Trebuie să fim încorporaţi în dorinţele tuturor şi să cerem Creatorului pentru ei şi să trecem răspunsul Lui către oameni, pentru a se simţi bine. Apoi ei vor depinde de noi deoarece le transmitem Lumina superioară, împlinirea, forţa, drumul. Dacă nu conectăm acest întreg lanţ în care noi suntem partea centrală, în timp ce Creatorul este de Sus iar fiinţele create sunt de jos, lucrurile vor fi rele pentru noi şi pentru lume.

Acesta este motivul pentru care diseminarea este atât de importantă şi fără ea nu putem face nimic şi în niciun caz nu putem avansa. Mă întorc către toţi studenţi din toată lumea: Trebuie să înţelegeţi această schiţă simplă!

Toată lumea trebuie să disemineze, aşa cum este spus: „Am învăţat mult de la învăţătorii mei, mai mult de la prieteni şi cel mai mult de la studenţii mei.” A învăţa înseamnă a primi deficienţa şi a cere împlinirea ei de Sus. Totul este primit numai de Sus.

Atunci când ies în public simt că trebuie să îi împlinesc, deoarece le-am promis asta. Acestea nu sunt promisiuni ale politicienilor înainte alegerilor, care de obicei sunt uitate a doua zi. Aici nu puteţi să vă uitaţi promisiunile pentru că le absorbiţi deficienţele în interiorul vostru şi trebuie să le procesaţi într-o cerere pentru Lumină.

Să simţiţi frică pentru că nimic nu îi poate ajuta decât Lumina Înconjurătoare. Nu le poţi da tu însuţi ceea ce ei vor. Nu ai nimic, iar aceştia te forţează să ridici o rugăciune. Este imposibil să te conectezi altfel la Creator.

Asta se numeşte de la iubirea fiinţelor create la iubirea Creatorului. Iubirea fiinţelor create este îndreptată în jos către oameni, iar iubirea Creatorului este îndreptată în sus, şi nu poate exista una fără alta. Nu ai nimic altceva cu care să te întorci către Creator, decât deficienţa altora.

Diseminare este un dar de Sus. Ni se dă deodată o asemenea oportunitate. Atunci când ieşim în public şi le explicăm oamenilor că trebuie să fim uniţi, primim de la ei nevoia de a ne întoarce către Creator chiar dacă dorinţele lor sunt total corporale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Știri (de la Psychologies.ru) „Manfred Kets de Vries, un cercetător antropolog care a petrecut mai mulți ani în pădurile tropicale din Camerun, cu un trib de pigmei, a adus înapoi 7 principii din viaţa lor socială, care, în opinia sa ar îmbunătăți umanitatea.

1. Membrii grupului se respectă, se susţin și au încredere unul în celălalt. În condițiile dure ale pădurii, este posibilă supraviețuirea numai împreună. Nu există întotdeauna suficientă hrană, vânătoarea poate fi periculosă. Și aici încrederea și ajutorul sunt imperative. Există drepturi egale în relațiile dintre bărbați și femei. Femeile vânează împreună cu bărbații, sunt implicate în mod activ în distribuirea alimentelor, participă la discuții și efectuează, de asemenea, muncă dificilă.

2. Membrii au sprijin din partea grupului și se protejează reciproc. Nu există nici o constrângere fizică în ceea ce privește femeile. Ei alocă o mulțime de timp pentru a discuta diferențele de opinie, dar fac acest lucru menținând în același timp respectul de sine. Cauzele conflictelor trebuie să fie „reconsiderate”, transformându-le în motive de cooperare.

3. Membrii grupului sunt deschişi la dialog și comunicare. Litigiile sunt soluționate prin metode informale. Orice persoană are dreptul de a apela la alte persoane pentru a obține ajutor în soluționarea conflictului. Deci, tot satul începe să participe la soluționarea conflictului până când este stabilit. Soluția la argumente nu este găsită după pentru mult timp, sentimentele negative nu rămân ascunse. Tehnicile pentru soluționarea conflictelor se află în modul de lucru în grup. Una dintre metodele tipice este gluma, râsul și distragerea atenției, astfel încât oamenii uită pur și simplu de ce a fost creat un conflict.

4. Toți membrii grupului aspiră la un scop comun. Cea mai bună metodă pentru prinderea prăzii este de vânătoare într-un grup, în care-și alungă animalele în plase. Un scop comun înseamnă motivația pentru a lucra în grup; femeile alungă animalele în plase și bărbații stau în spatele plaselor și ucid prada. Dupa vânătoare, carnea este împărțită între participanți în funcție de legi clare și precise.

5. Membrii grupului trebuie să aibă valori comune și aceleaşi puncte de vedere. Modul de viață al pigmeilor poate părea unui observator străin fericită și fără griji, dar această impresie este înșelătoare. Sub haosul aparent este o ordine ascunsă. Toţi pigmeii absorb regulile generale de comportament din copilărie, care sunt transmise oral din generație în generație. Dorinţa de a împărtăși modul de cooperare, independența și autonomia, menținerea păcii între membrii grupului, acestea sunt valorile de bază ale societății.

6. Interesele grupului sunt mai presus de interesele membrilor săi. Ei nu permit punerea intereselor lor mai presus de interesele grupului. Grupul de lucru poate avea succes numai într-o atmosferă care salută libertatea personală și creativitatea, dar în cadrul obiectivelor comune ale organizației. Așa că acest echilibru va fi menținut, fiecare membru al grupului trebuie să înțeleagă că există limite ale libertății sale personale .

7. Membrii grupului au drepturi egale în luarea deciziilor. Nu există „persoane importante”, nu există nici un lider, nu există nici un consiliu suprem; conducerea nu aparține unei singure persoane. Fiecare membru al grupului are dreptul de a lua o decizie. Adulții sunt respectaţi pentru cunoștințe, abilități și competențe.

Comentariul meu: Văd că totul merge înapoi la lista de condiții pentru unitatea grupului cabalist, care conține câteva condiții suplimentare pentru a atrage Lumina Superioară. Dar condițiile de unitate sunt identice, în înțelepciunea Cabalei, totul se întâmplă conform legilor naturii, pe care pigmeii le-au descoperit instinctiv.

Filed under: Diseminare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Holocaustul, care a lovit poporul evreu, a fost cel mai tragic eveniment din toata istoria noastra. Dar, cand vedem cum anti-semitistii cresc in numar in intreaga lume, se pare ca in loc sa devina un fapt al trecutului, Holocaustul este posibil chiar si astazi. Holocaustul poate avea loc din nou?

Raspuns: Scopul procesului in care ne aflam, este sa ne mantuim de natura noastra egoista, si sa cerem sa o inlocuim, sa inlocuim ura cu o iubire frateasca. Si, pentru a realiza asta, noi trebuie sa invatam despre intregul program al creatiei.

Intelepciunea Cabala explica faptul ca intreaga creatie este un sistem inchis, iar toate partile lui sunt interconectate la toate nivelurile, intr-o singura sfera. Astfel, fiecare element afecteaza toate celelalte elemente, si ele iau parte armonios in acest sistem, cu exceptia omului.

Imagineaza-ti o sfera care contine natura fixa, plante si animale, care traiesc intr-o simbioza totala intre ele. Chiar daca vedem cum una dintre ele mananca pe alta, este doar din cauza ca omul, cea mai dezvoltata creatura, este rau si egoist din fire.

Egoismul ne separa si ne obliga sa benefeciem pe contul celorlalti, sa concuram si sa platim razboiul. Fiecare persoana se simte mai bine daca reuseste sa o ia inaintea celorlalti, in loc sa ii lase pe ei sa il ocoleasca.

Natura umana este opusa naturii perfecte, globale, integrale, care este un sistem rotund, inchis. Dar, in cele din urma, omenirea trebuie sa ajunga la echivalenta cu natura, si sa atinga o stare minunata, perfecta, unde toate tarile din lume sunt unite.

Exista un popor special, numit poporul lui Israel, care are metoda de a ajunge la unire. Acest popor a trait intr-o astfel de unitate, timp de 1600 de ani, din timpul Babiloniei antice.

Cand a iesit din Babilonia antica, poporul evreu a trecut prin tara lui Canaan, Egipt, si desertul Sinai, iar apoi a ajuns in tara lui Israel, unde a trait pana la distrugerea Templului, si expulzarea lui in ultimul exil. Timp de cca 1500 de ani, acest popor a trait sub principiul iubirea aproapelui ca iubirea de sine.

Poporul evreu a trait atingand starea naturii generale a unirii, si in virtutea ei, a insusit legile naturii generale, a ajuns la „Creator”, sau perfectiune, iubire reciproca, si daruire.

Dupa aceea, noi am cazut de la inaltimea iubirii, in ura, si asa am devenit egali tuturor popoarelor lumii, printre care traim pana in zilele noastre. Dar, acum cca o suta de ani, poporul evreu a avut sansa de a se reintoarce in tara lui Israel, pentru a crea aici inca odata, tara lui Israel.

Statul Israel trebuie sa fie creat conform programului nostru, legile sub care am trait inainte, adica legile unirii poporului si statului. Fara o astfel de unire, care se potriveste poporului evreu, si anume, „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, nu putem deveni o natiune. De aceea, inca suntem numiti o adunare a exilatilor.

Doar folosind metoda unirii care ne-a fost data, noi vom crea statul Israel. Altfel, nu putem fi considerati un stat. Se pare ca locuim impreuna, intr-o tara, dar, in realitate, fiecare persoana este de una singura. Asa traim astazi. Multi oameni chiar ar prefera sa plece, si ar parasi fericiti tara, daca ar avea posibilitatea sa traiasca bine in strainatate.

Nu exista niciun spirit al unui popor aici, care traieste intr-o tara, pe pamantul ei. Este mai mult un refugiu, unde ne-am adunat pentru ca nu am avut alta solutie. Oricum, in timp ce in generatiile trecute, imediat dupa Holocaust, cand evreii au evadat aici din alte tari, Israel se asemana cu un refugiu, astazi nu mai este unul, pentru ca astazi fiecare persoana are posibilitatea sa calatoreasca in lume, si sa traiasca oriunde doreste. Poti intalni evrei in fiecare colt al lumii. Adica, inca odata, noi suntem imprastiati in intreaga lume, ca si cum pericolul ar fi trecut, si noi am putea sa iesim din refugiu.

Dar, conform planului creatiei, noi trebuie sa devenim o natie, si nu cu scopul de a trai bine, ci de a da tuturor exemplul corect. Asta inseamna sa devenim „Lumina deasupra popoarelor lumii”.

Va trebui sa ajungem la acea unire, fie ca vrem sau nu. Altfel, vom avea tot felul de probleme, in interiorul statului Israel, impreuna cu ura oribila si anti semitismul din afara, din alte tari, pana cand toate acestea ne vor obliga sa ne unim. Dar, putem deveni noi insine constienti de necesitatea de a ne uni, si sa incepem sa lucram in acest scop, conform metodei Cabala, care explica cum sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Atunci, nu va trebui sa fim impinsi de la spate spre asta, prin cearta din interior si ura din exterior.

Din „O viata noua”, Kab TV, 12/04/2015

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

Mass-media prosocială

În Scrierile lui Baal HaSulam, Așlag afirmă, ”Cea mai mare dintre toate plăcerile imaginabile este aceea de a te bucura de favoarea oamenilor. Merită să-ți cheltuiești toată energia, renunțând la orice plăcere materială, doar pentru a obține un dram din această recompensă minunată. Acesta este magnetul care i-a ademenit pe cei mai mari oameni ai tuturor generațiilor și pentru care aceștia au trivializat viața trupească.”²⁵⁴

Prin urmare, pentru a ne schimba comportamentul social, trebuie să schimbăm mediul social, dintr-unul care promovează individualitatea, într-unul care promovează mutualitatea. Practic, putem folosi media pentru a arăta că munca în grup conduce la rezultate mai bune decât cea individuală, precum și cum competiția dăunează fericirii și sănătății omului. De îndată ce vom înțelege că în urma comportamentuluii cooperativ vom extrage recompense mult mai mari, colaborarea va fi ușor de aplicat.

În cartea lor pătrunzătoare, Înțelepciunea echipelor: Crearea organizației de înaltă-performanță, autorii Jon R. Katzenbach și Douglas K. Smith descriu o poveste de succes, care merită a fi menționată în acest context, pentru demonstrarea avantajelor muncii în echipă. Burlington Northern Railroad a fost o companie de transport de succes, fiind acum o parte a corporației deținute de Berkshire Hathaway, controlată de Warren Buffett. În 1981, Burlington Northern Railroad a fost revoluționată de șapte oameni – Bill Greenwood, Mark Cane, Emmett Brady, Ken Hoepner, Dave Burns, Bill Dewitt și Bill Berry – care s-au folosit de liberalizarea industriei căilor ferate americane, pentru a crește viteza transporturilor și a scădea costurile. Iată cum descriu Katzenbach și Smith spiritul în care aceștia au îndeplinit această revoluție: ”Toate aceste adevărate echipe împărtășesc un angajament față de scopul lor comun. Dar doar membrii cu adevărat excepționali … ajung să fie dedicați unii față de ceilalți. Cei șapte bărbați au dezvoltat între ei o preocupare și un angajament, unul față de celălalt, la fel de profund ca și devotamentul lor față de viziunea pe care încercau să o transpună în realitate. Ei se îngrijeau de bunăstarea fiecăruia dintre ei, oricând și oriunde era nevoie și lucrau constant, împreună, pentru a îndeplini tot ceea ce trebuia făcut.”²⁵⁵

Un asemenea exemplu poate fi un argument valoros în favoarea unității versus competiție. Singura problemă, în lumea noastră ultra-competitivă de astăzi, este că până și unitatea este folosită în scopul câștigării unui avantaj personal, pentru grupul care o practică (sau am putea spune că o încalcă, folosind-o nepotrivit). În lumea actuală interconectată și interdependentă, un asemenea tip de unitate este nesustenabilă.

În societatea noastră ego-centristă, unitatea va dura exact atât cât se dovedește a fi profitabilă pentru indivizii implicați în ea. În capitolul anterior, în secțiunea ”De la eu, la noi, la unul”, am descris efectele devastatoare ale competiției. În același timp, am afirmat: ”Cunoașterea noastră actuală a naturii umane nu ne permite să evităm această atitudine competitivă și alienantă, pentru că ea vine din interior, fiind dictată de nivelul al patrulea, vorbitor, de dezvoltare a dorințelor iar noi nu putem stopa evoluția dorințelor”.

Am afirmat însă deja că nu trebuie să împiedicăm evoluția noastră, ci doar să o îndreptăm într-o direcție constructivă, pentru toți. Cel mai eficient mod de a face asta este folosirea mass-mediei. Dacă vom dezvolta medii prosociale și ne vom bombarda constant cu astfel de informații, prosociale, în aceeași măsură în care suntem copleșiți cu reclame care au drept scop golirea conturilor noastre bancare, vom descoperi că trăim într-o societate extrem de diferită de aceea în care ne aflăm astăzi.

Mass-media contemporană conține o mare cantitate de divertisment, fie prin internet, fie prin TV. O publicație a Departamentului pentru Educație a SUA, intitulată, ”Ghid media – Ajutați-vă copilul să treacă de adolescența timpurie” afirmă că, ”Lumea adolescenților este greu de înțeles, fără a lua în considerație imensul impact al mass-mediei asupra vieților lor. Ea se află în competiție cu familia, prietenii, școala și comunitatea, în ceea ce privește abilitatea sa de a forma interesele, atitudinile și valorile tinerilor.”²⁵⁶ În mod regretabil, majoritatea covârșitoare a intereselor induse de media, sunt antisociale.

De exemplu, o publicație online a Universității Sistemului de sănătate din Michigan arată că ”Începând cu anul 1950, mii de studii s-au întrebat dacă există o legătură între expunerea la violența media și comportamentul violent în sine. Toate, în afară de 18 dintre ele, au răspuns Da!… Conform AAP (Academia Americană de Pediatrie), ”rezultatele unor cercetări extensive arată că violența media poate contribui la dezvoltarea unui comportament agresiv, a unei insensibilități față de violență, apariția de coșmaruri a fricii de a fi rănit”.²⁵⁷

Pentru a înțelege cantitatea de violență absorbită de tinerele minți, să luăm în considerație următoarea informație oferită de publicația menționată anterior: ”Un copil american vede în medie, 200000 de acte de violență și 16000 de crime la televizor, mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.”²⁵⁸ Dacă acest număr nu vi se pare alarmant, observați că sunt 6570 de zile în 18 ani. Aceasta înseamnă că, în medie, un copil va fi expus la ceva mai mult de 30 de acte de violență, la televizor, dintre care 2,4 sunt crime, în fiecare dintre zilele copilăriei sale, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cartea Dezvoltarea pe parcursul vieții: o abordare psihologică, publicată în 2008, de Barbara M. Newman, PhD și Philip R. Newman, descriu, în aceeași notă, cum ”expunerea la mai multe ore de violență televizată, măresc repertoriul de comportamente violente al copiilor mici și cresc prevalența sentimentelor, gândurilor și gesturilor agresive. Acești copiii sunt cuprinși de fantezii violente, la care iau parte în situația televizată pe care o urmăresc.”²⁵⁹ Dacă ne aducem aminte de neuronii-oglindă și ținem cont de cât de mult învățăm prin imitație, noi toți și în special copiii, ne putem imagina ce rău ireversibil le provoacă acestora vizionarea scenelor violente. Iar efectele acestei educații greșite, le simțim deja, din plin.

Din acest motiv, dezvoltarea unei mass-medii prosociale și a responsabilității reciproce, este imperativ necesară pentru supraviețuirea noastră, ca societate durabilă. Ea trebuie să joace un rol cheie în schimbarea atmosferei publice alienate, într-una de camaraderie. Media ne pune la dispoziție aproape tot ceea ce știm despre lumea noastră. Chiar și informația pe care o primim de la prieteni și familie, sosește de obicei, via media – versiunea modernă a telegrafului.

Media nu ne pune însă, la dispoziție, doar informații. Ea ne oferă fărâme de informații despre oameni pe care îi aprobăm sau îi dezaprobăm și ne formăm opiniile pe baza a ceea ce vedem, auzim sau citim în media. Deoarece puterea sa asupra publicului este fără rival, atunci când media se orientează spre apropiere și unitate, ea va îndrepta atenția lumii întregi asupra acestor valori.

Astăzi media pune accentul pe indivizii de succes, moguli media, mega staruri și indivizii super-realizați, care au făcut miliarde pe spinarea competitorilor lor. În timpuri de criză, cum ar fi după uraganul Sandy, oamenii se unesc pentru a se ajuta reciproc. În asemenea timpuri, toate poveștile pe care le difuzează din abundență media, ajută la ridicarea moralului nostru și ne dau speranță în bunătatea spiritului uman. Din păcate, imediat cum apare ceva nou, media aleargă după acea poveste și tot câștigul dispare, iar o dată cu el și credința în spiritul uman. În prime time se reinstalează senzația de suspiciune și alienare.

Pentru a induce o schimbare fundamentală și de durată a viziunii noastre, pentru a ne dori calitatea dăruirii, media ar trebui să prezinte întreaga realitate și să ne arate structura ei interconectată și interdependentă. În acest scop, ea ar trebui să producă programe care demonstrează influența acestei calități asupra tuturor nivelurilor Naturii – mineral, vegetal, animal și vorbitor – și să încurajeze oamenii să o emuleze, pentru a egaliza societatea noastră cu trăsăturile de dăruire, mutualitate și homeostază ale Naturii. În locul talk show-urilor care idolatrizează oamenii de succes, ar trebui prezentate show-uri care i-au ajutat pe alții să aibă succes.

Dacă media va arăta oameni care au grijă unii de alții și îi va așeza pe un piedestal, în primul rând pentru că faptele lor coincid cu legile Naturii, cu Legea dăruirii, atunci ea va schimba preferința publicului pentru ego-centrism, într-una pentru camaraderie. Oamenii vor începe să simtă că în faptul de a fi altruist există un câștig personal, mai mare decât cel din egoism, dacă în egoism există vreunul.

Mesjul predominant al mass-mediei actuale ar trebui să fie, ”Unitatea este amuzantă și vă face bine; alăturați-vă nouă!” Există nenumărate mijloace prin care media ne poate arăta că unitatea este un dar.

Deși toți oamenii de știință cunosc faptul că nici un sistem din Natură nu operează izolat, că interdependența este numele jocului, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de asta. Atunci când vom vedea cum toate organele lucrează în beneficiul întregului corp, cum albinele colaborează în stup, cum o școală de pești înoată la unison, ca și cum ar fi un pește uriaș, cum cimpanzeii îi ajută pe alți cimpanzei sau pe oameni, fără să aștepte nici o recompensă în schimb, vom știi că legea primară a Naturii este una a armoniei și a coexistenței.

Media poate și trebuie să ne arate astfel de exemple, mult mai des decât o face acum. Realizând că așa lucrează Natura, în mod spontan, ne vom examina societățile și ne vom strădui să emulăm această armonie și între noi. Dacă gândurile noastre încep să se schimbe în această direcție, ele vor induce o atmosferă diferită și vor aduce un spirit de speranță și putere în viața noastră, mai înainte chiar de a transpune în realitate acest spirit, deoarece vom fi aliniați cu forța vitală a Naturii, cu Creatorul.

Așa cum am arătat, cea mai mare plăcere a noastră este de a câștiga favoarea oamenilor, de aceea dacă acțiunile și opiniile noastre sunt aprobate, ne simțim bine. Atunci când ceea ce spunem sau facem este dezaprobat, ne simțim prost și avem tendința de a ne ascunde acțiunile sau de a le modifica, pentru a fi conforme cu standardele sociale. Cu alte cuvinte, tocmai pentru că este atât de important pentru noi să ne simțim bine, media are poziția unică din care poate schimba acțiunile și opiniile oamenilor.

Deloc surprinzător, politicienii sunt persoanele cele mai dependente de rating, din întreaga societate, din moment ce carierele și nivelul de trai depind de popularitatea lor. Dacă le arătăm că ne-am schimbat valorile și ei le vor schimba pe ale lor. Și unul dintre modurile cele mai eficiente de a le spune acest lucru, este să le arătăm ce anume dorim să vedem la televizor! Putem să oferim ratinguri mari show-urilor care promovează unitatea și camaraderia, atunci politicienii se vor alinia acestui spirit și vor elabora legi conforme lui. Deoarece politicienii vor să rămână în funcții, trebuie să le arătăm că, în acest scop, ei trebuie să promoveze ceea ce dorim noi – unitatea.

După ce vom crea o mass-media care promovează unitatea și colaborarea, în locul glorificării egoiste a celebrităților, vom avea un mediu care ne va convinge că unitatea și responsabilitatea reciprocă sunt bune.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

EDUCAȚIA INTEGRALĂ,

ORIENTATĂ SPRE UNITATE

Studiul Cabalei este o cale minunată spre atingerea unității. Este o metodă creată special pentru acest scop. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au un ”punct în inimă” viguros, care să ceară răspunsuri. Ca atare, este improbabil ca majoritatea oamenilor să dorească să studieze. Totuși, necesitatea de a constitui o societate unită este una globală și nu una personală, evreiască, sau legată de vreo țară anume.

Dave Sherman, un expert de clasă în strategia conducerii afacerilor și al dezvoltării durabile, a descris elocvent situația globală actuală, în filmul, La răscruce: chinurile facerii unei lumi noi: ”Ultimul Raport asupra riscurilor globale, publicat de Forumul Economic Mondial, prezintă o hartă uluitoare a interconectării riscurilor. Ea arată cu claritate, că toate riscurile globale sunt legate și întrețesute, în așa fel încât riscurile economice, ecologice, geopolitice, sociale și tehnologice sunt extrem de interdependente. O criză dintr-un domeniu va conduce rapid la o criză în altele. Interconectarea și complexitatea prezentă în această hartă, comparată cu surpriza noastră la vederea impactului vitezei recentelor crize financiare, ilustrează dezacordul care există între toate sistemele pe care le-am construit, arătându-ne cât de deconectați am devenit. Încercările noastre de a organiza aceste sisteme, sunt fragmentate și simpliste și nu fac față provocărilor zilei de astăzi.”²⁴⁹

Pentru a rezolva exact acest contrast dintre propria noastră deconectare și interconectarea sistemelor pe care le-am construit, trebuie să dezvoltăm o gândire interconectată, o înțelegere inclusivă a lumii noastre. Educația Integrală (EI), ”educația orientată spre unitate”, menționată anterior, este destinată rezolvării acestor probleme.

Termenul ”integral” înseamnă, conform lui Thomas J. Murray, de la Institutul pentru Educație al Universității din Massachusetts, ”multe noțiuni, pentru mulți oameni și același lucru este valabil și pentru educația integrală”.²⁵⁰ Cea mai răspândită percepție asupra EI, așa cum este descrisă în Wikipedia, este următoarea ”filozofia și practica educației destinată copilului ca întreg: corp, emoții, minte, suflet și spirit.”²⁵¹

Este cu siguranță recomandabil ca procesul de educație să se adreseze copilului, în întregul său. Însă în lumea interconectată de azi, acest lucru pur și simplu nu mai este suficient. Așa cum am arătat în capitolul trecut, învățăm în primul rând, dacă nu chiar doar prin mediul înconjurător. De aceea, educația trebuie să se concentreze asupra modelării mediului necesar instilării valorilor și informațiilor alese de noi, în copii și în adulți, deopotrivă.

ȘCOALA PENTRU ADULȚI: UN GHID PENTRU PERPLECȘI

Cu excepția nivelului vorbitor, uman, al Naturii, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – operează în garanție reciprocă. Homeostaza, așa cum este ea definită în Dicționarul Webster, se potrivește perfect cu descrierea garanției reciproce de la nivelurile inferioare celui vorbitor: ”O stare relativ stabilă de echilibru, sau o tendință către o asemenea stare, existentă între elementele sau grupurile de elemente ale unui organism, populații sau grup.”²⁵²

Societatea noastră de astăzi, predominant capitalistă, evită echilibrul, batjocorește tendința spre echilibru și este îngrozită de interdependență. De fapt, sprijinim și prețuim exact opusul. Noi lăudăm realizările sportive, cele din economie, politică sau științe și le prețuim în cel mai înalt grad. Îi trecem cu vederea pe aceia care contribuie la bunăstarea colectivă, prețuind în schimb individualismul și independența.

O societate care funcționează în acest fel, nu poate însă trăi mult timp. Gândiți-vă la corpurile noastre. Dacă și ele s-ar comporta conform valorilor care ne domină societatea, nu am reuși să depășim faza diviziunii celulare din stadiul de embrion. Imediat după începerea formării diferitelor organe, celulele noastre ar porni între ele, o luptă pentru resurse și embrionul s-ar dezintegra. Viața nu ar fi posibilă dacă oricare dintre părțile sale ar adopta valorile individualiste descrise. Tocmai pentru că viața, adică Natura, aderă la legile homeostazei, datorăm faptul că ne putem dezvolta și întreține singuri, evoluând până în punctul în care putem analiza natura și scopul existenței noastre.

Într-adevăr, nu doar organismele, ci și întregul ecosistem planetar, cosmosul chiar, toate sunt într-o stare de homeostază. Când balanța se dezechilibrează, imediat apar problemele. În octombrie 2003, către Departamentul Educației SUA, a fost înaintat un raport grăitor și mai degrabă amuzant, întocmit de Irene Sanders și Judith McCabe, care demonstrează cu claritate, ce se întâmplă atunci când clătinăm un ecosistem, scoțându-l din starea sa homeostatică. ”În1991, o orca – o balenă ucigașă – a fost observată în timp ce mânca o vidră. Balenele ucigașe și vidrele coexistă, în mod normal, în pace. Atunci ce s-a întâmplat? Ecologiștii au descoperit că populația de bibani și heringi a oceanelor scăzut. Balenele nu consumă acești pești, dar focile și leii de mare o fac. Iar focile și leii de mare care constituie hrana obișnuită a balenelor ucigașe, au scăzut și ele ca număr. Așa încât, private de focile și leii lor de mare, balenele au început să se hrănească cu jucăușele vidre de mare.

”Așadar, vidrele au dispărut pentru că peștele, pe care ele nici nu-l consumă, a dispărut. Acum unda se propagă mai departe. Vidrele nu se mai găsesc acolo pentru a mânca aricii de mare, populația acestora explodând. Dar aricii de mare trăiesc pe seama pădurilor de alge, pe care le epuizează. Algele constituiau adăpostul peștilor cu care se hrănesc pescărușii și vulturii. La fel ca și balenele ucigașe, pescărușii pot găsi alte surse de hrană, dar vulturii pleșuri nu pot și au probleme.

”Toate acestea au început o dată cu declinul populației de bibani și heringi. De ce? Ei bine, balenierele japoneze au decimat varietatea de balene care consumă aceleași organisme microscopice cu care se hrănește pollock-ul (varietate de pește carnivor). Având mai multă hrană, pollock-ul s-a înmulțit excesiv. La rândul lor, aceștia atacă bibanii și heringii, care constituiau hrana focilor și leilor de mare. Iar o dată cu declinul populației de foci și lei de mare, balenele ucigașe au trebuit să se mulțumească cu vidre.”²⁵³

Gândiți-vă cum ne purtăm unii cu alții. Suntem competitivi, alienați, izolați și aspirăm să-i întrecem pe ceilalți și să nu uităm că asta este norma, nu excepția. Ne învățăm copiii că acesta este modul ”corect” de a trăi. Din acest motiv este necesară o școală pentru adulți, un ghid pentru adultul perplex.

Funcționarea acestei școli ar trebui să fie diferită, de la țară la țară. Fiecare națiune și țară are propria sa mentalitate și cultură, un nivel de dezvoltare tehnologică și mijloace de comunicare specifice, precum și tradiții proprii în educație. Din acest motiv, fiecare țară și uneori fiecare oraș, ar trebui să-și dezvolte propria metodă de instruire. Cu toate acestea, conținutul de bază, principiile predate prin aceste sisteme de educare a adulților trebuie să fie identice. În caz contrar vor rezulta diferențieri, în ceea ce privește angajamentul oamenilor în responsabilitatea reciprocă și în înțelegerea importanței acesteia în viețile noastre.

Să examinăm acum principiile fundamentale, pe care educația orientată spre garanția reciprocă ar trebui să le inoculeze.

Filed under: Antisemitism, Diseminare - Niciun comentariu→