Category Archives: Diseminarea Cabalei

Ce afectează schimbarea dorinței?

Întrebare:  Cum pot dispărea, din cauza crizei, dorințele și nevoile? Criza, ca forță de sus, comprimă artificial sursa dorințelor, iar din cauza asta ea doar crește. Ce provoacă dorința mea de a mă schimba?

Răspuns:  Te contrazici la începutul și la sfârșitul frazei. Criza nu vine de sus, apare în interiorul nostru, de când ne-am jucat suficient cu aceste „jucării” și acum suntem obosiți de ele. Așa că începem să scăpăm de ele. Asta se întâmplă.

Existăm în interiorul sferei naturii. Și ne jucăm cu ceva, până ce acel ceva începe să degenereze. Apoi vine criza: nu mai pot să mă joc, nu pot acționa în acest fel, nu vreau să interacționez cu alții așa. Toate acestea provin din noi involuntar; nici nu ne dăm seama.

Drept urmare, se dovedește că am ajuns într-o criză în relațiile noastre.

Întrebare: Și ce afectează atunci schimbarea dorinței?

Răspuns: Incompatibilitatea noastră cu sfera absolută, altruistă, bună, în care existăm, care nu se potrivește cu lumea superioară.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/17/20

“Legaţi prin fire comune” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Legaţi prin fire comune

Totul este legat prin fire comune. Fierul provine de pe Pământ și de la stele și ne dă viață contribuind la transportarea oxigenului în sângele nostru. Bacteriile au învățat să creeze oxigen prin fotosinteză, în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani, ceea ce a permis în cele din urmă evoluția umanității. Umanitatea a evoluat de zeci de mii de ani, iar copiii de astăzi se nasc cu cunoștințele acumulate ale umanității preinstalate.

De fapt, nu există naștere sau moarte, ci un proces constant de dezvoltare a aceleiași entități, care constă în toată realitatea. Acea entitate, pe care Cabala o numeste „suflet”, conține toate proprietățile, senzațiile, experiențele și gândurile noastre.

Totul este comun. Nimic din ceea ce considerăm ca fiind „noi” nu este cu adevărat personal. În loc să luptăm pentru a ne păstra egoismul, ar trebui să ne conectăm la sufletul comun și să simțim sistemul interconectării noastre complete. Fără aceasta, ne simțim singuri, ca ființe separate și singure. Și cel mai rău dintre toate, este o percepție falsă, opusul adevăratei noastre condiții.

Într-adevăr, nu există o singură celulă, gând, dorință sau motivație care să nu ne vină de la ceilalți și să nu călătorească de la noi la întreaga umanitate și către întregul univers. Cu toții am simți asta dacă nu ar fi fost pentru egoul nostru. Egoismul, senzația de îndreptăţire, separarea și înstrăinarea de ceilalți ne împiedică să experimentăm această conectare totală. În loc de conștiința absolută a unității noastre, suntem în întuneric total, înconjurați de zidurile egoului nostru.

Dar nu ne este sortit să rămânem așa. Suntem sortiți să rupem aceste ziduri și să devenim ființe umane conștiente. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat societatea, astfel încât să putem „exersa” conectarea între noi. Pe măsură ce ne străduim să construim legături pline de grijă între noi, încurajăm legăturile preexistente care compun realitatea, și prin asta începem să le simțim.

Adevărata înțelepciune nu provine din acumularea de cunoștințe, ci din încurajarea conexiunilor cu ceilalți, pe măsură ce informațiile de la alții curg către noi și de la noi către alții. Singura abilitate pe care ar trebui să o învățăm este măiestria de a iubi pe ceilalți și atunci toată cunoașterea lumii este în inimile și în mințile noastre. Acesta este motivul pentru care soluția pentru toate problemele noastre constă în conexiuni calde, grijă și responsabilitate reciprocă. Aceste sentimente și această atitudine ne vor oferi nu numai solidaritate socială, ci și cunoaștere și conștientizare, la care nici măcar nu putem visa atât timp cât suntem limitați de sinele nostru egoist.

“Cel mai mare pericol pentru poporul evreu (despre care probabil nu știaţi)” (Times of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Cel mai mare pericol pentru poporul evreu (despre care probabil nu știaţi)

Cu cât pandemia se prelungeşte, cu atât lumea va îndrepta un deget învinovățitor către noi, către evrei. De câte ori va crește nenorocirea în întreaga lume, aceasta își îndreaptă furia către evrei. Cu câteva zile în urmă, politicianul canadian naționalist de extremă dreapta, Travis Patron, a lansat un videoclip în care declara: „Ceea ce trebuie să facem, poate mai mult decât orice, este să-i scoatem pe acești oameni, o dată pentru totdeauna, din țara noastră.” El nu este singur, iar aceste idei nu provin doar de la extrema dreaptă. Există numeroase dovezi de antisemitism şi de stânga și chiar persoane care nu sunt cunoscute pentru opiniile lor extreme, exprimă sau împărtășesc postări antisemite pe social media.

La fel ca evreii din Germania, înainte de al doilea război mondial, care au încercat să-i convingă pe naziști că sunt buni germani dar nu au reuşit, evreii de astăzi încearcă să convingă lumea că suntem oameni buni. Ei spun că evreii donează pentru caritate mai mult decât orice altă națiune sau credință, că contribuie la inovații de înaltă tehnologie care avansează lumea, cu mult peste proporția lor în lume, că evreii au oferit lumii mulți mari medici, gânditori, artiști și antreprenori și că sunt activiști înflăcărați pentru drepturile omului. Dar lumea răspunde în mare măsură cu dispreț. Poate fi ironic, dar pare foarte firesc ca protestatarii anti-rasism să strige „evrei murdari” către anti-protestatari, după cum a raportat The Jerusalem Post pe 15 iunie. Cu alte cuvinte, mulți oameni nici măcar nu se raportează la antisemitism ca la un tip de rasism.

Ura împotriva evreilor este irațională. Nu are nevoie de justificare (deși se găsește întotdeauna) și crește întotdeauna când vremurile sunt grele. Dar există o cauză clară pentru asta, deși majoritatea evreilor și majoritatea non-evreilor nu știu acest lucru.

Primul evreu, Avraam, și-a părăsit orașul natal Haran din Babilonul antic, când oamenii din propria țară l-au respins. Midrash Rabbah, Maimonides și multe alte surse descriu descoperirile lui Avraam – că oamenii s-au înstrăinat unul de celălalt. El a încercat să-i adune, pentru a-i ajuta să se ridice deasupra atitudinii lor egocentrice unul față de celălalt. Dar în loc de recunoștință, el a primit disprețul lor. În cele din urmă, l-au excomunicat și l-au alungat din Babilon.

Dar Avraam a reușit. În timp ce se îndrepta către vest, spre Canaan, din ce în ce mai mulți oameni i s-au alăturat, întrucât au simțit că unitatea deasupra urii este calea cea bună de a trăi, în timp ce aceia pe care i-au lăsat în urmă s-au adâncit în ura lor și, în cele din urmă, s-au dezintegrat. În același timp, oamenii lui Avraam au devenit o națiune și au continuat să lucreze la unitatea lor, în ciuda numeroaselor conflicte care au apărut în interior. Acea schismă antică dintre grupul lui Avraam, cu metoda sa de unitate și restul babilonienilor, cu gândirea lor individuală, este rădăcina ascunsă a tuturor formelor de ură împotriva evreilor. Și din moment ce cultura babiloniană s-a răspândit pe glob, nu există un singur loc pe Pământ fără un antisemitism latent, care așteaptă o criză să fie declanșat.

Și dacă ruptura antică nu este suficientă pentru a justifica antisemitismul, în urma exodului lor din Egipt, evreii nu numai că au atins unitatea completă (deși aceasta a dispărut curând), dar au fost însărcinați să devină „o lumină pentru națiuni” – pentru a răspândi acea unitate către restul lumii. Timp de aproape două milenii, evreii au luptat pentru a-și păstra unitatea și a fi credincioși misiunii lor. Dar în urmă cu aproximativ două mii de ani au cedat egoismului lor, pe care l-au numit „ura nefondată” și au fost împrăştiaţi. De atunci, au devenit incapabili să își împlinească misiunea de popor ales, deoarece ura lor față de ceilalți îi împiedică să răspândească unitatea.

Deoarece evreii au decăzut din iubirea frățească, din motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, într-o ură nefondată, lumea nu îi privește ca purtători ai unității. Dar chiar și așa, îi consideră în continuare responsabili pentru problemele lumii și, în special, pentru războaie. Întrebați orice antisemit, cine este responsabil pentru toate războaiele din lume și vă vor spune că este vorba de evrei. Deși nu știu acest lucru, considerându-i pe evrei responsabili pentru toate problemele din lume, antisemiţii spun indirect că evreii nu aduc pace. Întâmplător, aceștia recunosc însă sarcina care le-a fost dată iudeilor la poalele Muntelui. Sinaiul există în continuare, valabil, iar faptul că sarcina nu este împlinită, este motivul urii lor.

Atunci, ce ar trebui să facă evreii în legătură cu asta? Exact ceea ce antisemitii (subconștient) se așteaptă ca ei să facă: să se unească și să proiecteze acea unitate către lume, fiți „o lumină pentru națiuni”. Întrucât poporul evreu este urmașul babilonienilor din triburi și clanuri care şi-au jurat adesea dușmănia până când s-au alăturat grupului lui Avraam, dacă evreii se unesc deasupra urii lor, vor da un exemplu, iar asta va deschide calea pentru restul națiunilor.

În mod ironic, singurul leac pentru antisemitism este unitatea evreiască și împărtășirea acesteia către lume. Se dovedește că cel mai mare pericol pentru poporul evreu este să nu-și cunoască sarcina.

 

“The Greatest Danger To The Jewish People (That You Probably Didn’t Know About)” (Times of Israel)

Este mai ușor pentru lume să se schimbe sau să piară?

Fiecare acțiune spirituală începe cu o contracțiune opusă ei, ca “avantajul luminii revelată din întuneric”. Altfel noi nu putem să simțim nimic deoarece totul este perceput doar în contrast. Așadar, întunericul precede lumina, iar confuzia și neînțelegerea au loc înaintea clarității și a conștientizării. Și asta este așa în tot.

Uită-te la viața noastră: cât va suferi umanitatea pentru a realiza răul egoismului și într-un final să decidă că trebuie să ne eliberăm de el deoarece este sursa tuturor problemelor noastre. Deși nu știm cum să facem asta, aparent noi vom fi forțați să ne întoarcem la Creator prin toată umanitatea.

Este spus “avantajul pământului (dorinței) este în tot”. Întâi de toate, dorința ar trebui să reveleze întunericul și doar din întuneric noi vom înțelege lumina. Asta este exact ceea ce se întâmplă în viața noastră.

Întreagă evoluție a umanității a fost datorată creșterii egoismului. Și astăzi am ajuns la ceea ce se numește “ultima generație”, generația Mesiei (Meshiach), care este obligată să trezească o putere superioară care ne va scoate din dorința noastră egoistă.

Și înțelegem că nu putem să facem asta deoarece egoismul este întreaga noastră natură, întreaga noastră viață. Nu știm cum să gândim diferit și doar revelăm răul nostru, dar nu putem nici măcar să ne imaginăm cum să scăpăm de el.

Prin urmare condiția de astăzi este neobișnuit de importantă, unică și nu s-a întâmplat niciodată în întreaga istorie a umanității. Gradual ni se ivește că nu mai este posibil să existăm ca înainte, așa cum a fost vreme de mii de ani. Toată dezvoltarea noastră ne-a dus doar la realizarea că nu mai putem să rămânem în interiorul naturii egoiste și că trebuie să ne ridicăm din ea.

Dar unde să ne ridicăm și cum să o facem? Cabaliștii spun “credință deasupra rațiunii”. Cu toate acestea, ce este și cum obținem o asemenea stare unde dăruirea devine superioară și mai importantă decât primirea? Omul nu este capabil de asta. Și aici noi suntem conștienți de neajutorarea noastră completă și înțelegem că nu este nicio șansă cu excepția Creatorului nostru.

Umanitatea începe să reveleze că egoismul este o forță de sus și există o putere superioară opusă egoismului, la care noi trebuie să cerem ajutor pentru a schimba puterea răului în puterea binelui, în anti-egoism. Atunci vom trăi bine și cu bucurie într-o lume nouă.

Dar până acum a fost extrem de dificil pentru noi. Este mai ușor pentru o persoană să creadă că lumea va înceta să mai existe vreun pic decât să își imagineze că poate trăi în conformitate cu legile unei naturi altruiste. Cum ar putea să fie ca între toată lumea, în orice loc și în orice stare, eu să iau în calcul cât de mult pot să dau aproapelui meu și nu ce beneficiu voi obține de la el?

Altruismul este o natură diferită. Dacă se îmbracă în noi, atunci noi ne vom comporta diferit și dacă nu, atunci nu vom putea. Prin urmare, singura cale de ieșire este să realizăm că este imposibil să continuăm să existăm într-o natură egoistă, iar noi trebuie să ne mutăm la o abordare nouă, inversă pentru viață. Tot ceea ce se întâmplă ne aduce la asta. Haideți să încercăm să înțelegem rapid că nu este altă alegere și că totul depinde de rugăciunea noastră.

Într-adevăr, este mai ușor pentru o persoană să își imagineze distrugerea și colapsul lumii decât propria viață în conformitate cu legile dăruirii. Întreaga noastră lume este construită pe puterea egoismului, iar distrugerea ei va avea loc tot prin aceeași forță egoistă. Nu va fi nimic nou. Noi deja am experimentat războaie, dezastre și probleme teribile în această lume.

Undeva în lume, constant se întâmplă vreun fel de nenorocire și toată lumea înțelege că lumea ar putea să se prăbușească. Dar în același timp, aceeași forță a egoismului care a condus lumea la moarte va rămâne.

Este mult mai dificil să schimbi programul conform căruia funcționează lumea, natura relațiilor dintre natura inanimată, vegetativă și animală și oameni, ca toate acestea să funcționeze invers, în dăruirea aproapelui. Toată lumea ar trebui să înceapă să ia în calcul pe ceilalți și să aibă grijă de bunăstarea lor. Asta pur și simplu nu încape în capul nostru, este imposibil de imaginat.

Într-adevăr, pentru asta eu trebuie să simt dorința celorlalți și să încerc să îi umplu. Și acesta este felul în care toată lumea ar trebui să acționeze tot timpul. Pentru a face asta, alt program trebuie încărcat în acest computer imens, în lumea inanimată, vegetativă și animală și în oameni.

Nu putem să ne imaginăm asta. Nicio încercare a socialiștilor și a utopiștilor de a crea o asemenea lume nu a avut succes. O asemenea revoluție poate fi realizată doar de Creator, care ne va da o natură diferită. Pentru asta ar trebui să încercam să cerem și cât mai repede posibil.

Și dacă nu, atunci suferința care începe acum să se desfășoare, tot mai decisiv împingându-ne să rectificăm lumea, ne va obliga. Dar aceasta este o călătorie foarte dificilă, lungă și dureroasă, plină de suferință. De fapt ea se numește “calea suferinței”.

Haideți să mergem pe calea mai bună a luminii. Pentru a face asta noi trebuie să atragem forța superioară de sus că să se îmbrace în noi. Trebuie să solicităm, să cerem Creatorului să ne dea puterea dăruirii. Altfel noi nu vom reuși. Vom încerca să ajungem la corecție noi înșine până când vom ceda acestei munci. Apoi plânsetul nostru va ajunge la Creator și El ne va da forța Lui altruistă. Asta se numește exodul din Egipt, din egoismul nostru.

Dar dacă noi nu cerem și nu obligăm Creatorul să ne ajute, nu vom putea să facem nimic și vom suferi din egoismul nostru tot mai mult în fiecare zi.

Nu este necesar să sperăm că coronavirusul va dispărea curând. Nu ne va lăsa și în plus probleme chiar și mai serioase vor veni. Banii, resursele și alimentele se vor termina în curând – umanitatea va suferi teribil. Și pe lângă, vin uragane, nori de lăcuste, inundații și secetă.

Toate acestea sunt pentru ca noi să înțelegem că doar când apelăm la Creator avem speranța să fim salvați de toate problemele și încurcăturile. Și atunci când noi începem să ne întoarcem spre El vom înțelege că principalul lucru aici este nu să scăpăm de probleme și nenorociri. Ele într-adevăr au venit ca să ne convingă să ne întoarcem la Creator. Prin urmare, este păcat să Îi cerem pentru beneficii materiale, este mai bine să Îi cerem să ne aducă mai aproape de El, deoarece toată fericirea este acolo.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/1/20, Baal HaSulam, Shamati 34, “Avantajul unui pământ”

Coronavirusul: Timpul schimbării

Așa cum ne-am așteptat, coronavirusul va rămâne aici un timp îndelungat. 

Mai multe țări, văzând un declin în numărul cazurilor noi, au început relaxarea și au ridicat măsurile de carantină. Dar imediat, și-a făcut apariția un val nou de îmbolnăviri.

Avem multe astfel de exemple: Statele Unite ale Americii, Rusia, Franța, Israel, Argentina, Brazilia, Italia, Germania, Coreea de Sus și multe altele. Oriunde este repornită economia, virusul se întoarce.

Trebuie să ne pregătim să trăim cu coronavirusul ani de zile de acum încolo, de aceea este necesar să ne reconstruim economia. Mai întâi, identificăm industriile absolut necesare vieții, care ne asigură hrana tuturor.

Dar în acest scop este necesar să muncească doar 20% din populația activă. Nu sunt necesare hainele de designer, mașinile scumpe și nici călătorille. Lumea ar trebui să se întoarcă la viața normală, modestă de dinainte de secolul 20, așa cum era înainte de explozia consumului și a creării industriilor excesive. Dacă nu o vom face de bunăvoie, natura, virusul, o va face în numele nostru și noi vom plăti un preț piperat, atât din punct de vedere financiar cât și al pierderii de vieți umane.

80% din locurile de muncă vor înceta să mai existe, într-un mod sau altul, adică printr-un proces spontan însoțit de pierderi uriașe, sau vom decide dinainte să reducem producția de bunuri redundante.

Vedem că oamenii au încetat să mai cumpere și să mai utilizeze lucruri de lux sau la modă, extrem de costisitoare, dar complet inutile.

Nu este nici o problemă faptul că aceste afaceri au fost închise câteva luni; oricum nimeni nu cumpăra nimic. Atunci, de ce să le resuscităm artificial? Sunt sigur că oamenii nu se vor repezi să cumpere bijuterii, chiar dacă vom redeschide magazinele specializate.

Statul încearcă să-i compeseze pe toți pentru pierderile suferite, dar în câteva luni banii se vor termina, ce vom face atunci? De aceea, mai bine să ne gândim de acum și să înțelegem că că această problemă nu este una temporară, este o nouă formă de viață a unei societăți noi, familii noi, este o stare nouă. Nu ar trebui să ne comportăm ca acum, când tot felul de cercuri de interese presează conducerea statului să deschidă trezoreria și să împartă bani.

Dacă azi vom compensa pierderile magazinelor de bijuterii, mâine nu vom mai avea cu ce să-i hrănim pe cei flămânzi, iar aceștia vor fi 50, 60 sau 70% din totalul populației. Cel mai important lucru este să mobilizăm toate forțele și fondurile pentru a asigura hrana pentru toți.

Apa, electricitatea, gazele și hrana ar trebui să le fie accesibile tuturor în mod liber. Apoi te poți gândi la îmbrăcămintea necesară. Deschideți grădinițe și școli publice gratuite în loc să despăgubiți magazinele de bijuterii care și-au pierdut clienții. În caz contrar, în câteva luni vom goli trezoreria și acesta va fi sfârșitul.

Mai avem nevoie și de un program care să ajute familiile tinere să-și cumpere case la prețuri rezonabile. Este necesar să construim locuințe pentru cetățenii obișnuiți și nu în scopul de a face speculă cu apartamentele și terenul. Avem nevoie de o revoluție și ea va avea loc. Putem alege doar dacă ea se va petrece treptat, după un plan gândit cu grijă, științific, sau în urma atacurilor mulțimilor furioase care ies în stradă și distrug totul pentru a stabili o ordine nouă.

În istorie nu au existat revoluții planificate, care să fi fost parcurse în urma recomandărilor oamenilor de știință. Vedem acum că nu există cale de întoarcere, că trebuie să facem ceva pentru că este evident că foarte curând, dacă nu 80%, cel puțin 40% dintre noi nu vom mai avea locuri de muncă.

Celor care rămân să muncească trebuie să li se asigure condiții sigure pentru a nu se infecta reciproc cu acest virus. De fapt, ei vor fi cei care pun pâine pe masa tuturor. Toți ceilalți vor sta acasă și vor învăța să trăiască în noua societate. Această viață nouă este deja în fața noastră, la o distanță de doar câțiva ani, de aceea este necesar să ne obișnuim cu faptul că nu vom mai munci, ci vom învăța. Studiul va fi munca noastră.

Este o situație inevitabilă pe care trebuie s-o acceptăm, fie că ne place, fie că nu – coronavirusul ne va obliga să o facem. Trebuie să le explicăm oamenilor de unde vine și de ce societatea omenească este obligată să treacă prin aceste schimbări, metamorfoze.

Umanitatea se schimbă și crește. Deja am trecut printr-o mulțime de schimbări și reforme sociale pe tot parcursul istoriei; acum este momentul unei astfel de schimbări, una care urmează să se petreacă. Iar noi suntem obligați să luăm parte la ea în mod activ.

Mai înainte, structurile au fost înlocuite spontan, pentru că venise timpul schimbării sclavagismului în feudalism , apoi în capitalism. Azi, trecem la faza următoare, încetăm să mai trăim de dragul câștigului și începem să trăim în scopul construirii unui om nou. Este o revoluție uriașă, pentru că suntem doar niște egoiști obișnuiți să trăim unii pe spinarea altora. Acum va trebui să trăim în scopul de a ne ajuta reciproc – o schimbare radicală.
[266280]
Din emisiunea KabTV “Perspective globale,” 5/14/20

“Este timpul să revizuim modul în care apreciem oamenii” (BizCatalyst)

Noul meu articol pe BIZCATALYST “Este timpul să revizuim modul în care apreciem oamenii

Una dintre primele întrebări într-o primă întâlnire cu o persoană este: „Ce faci?” adică ce faci pentru a trăi. Există două lucruri pe care dorim să le știm, de obicei, când punem această întrebare: 1) Cât de mult faci și 2) Care este rangul tău în statutul social. De fapt, dacă i-ai spune noii tale cunoștințe imediat cât faci, el sau ea nu ar întreba despre tipul de muncă pe care îl faci sau statutul tău social. Doar câștigurile tale. ar permite acelei persoane să te poziționeze.

Dar ce faci când banii nu au sens? Ne îndreptăm către o realitate cu șomaj larg răspândit, atunci când mulți oameni buni vor rămâne permanent, fără muncă, nu din propria voință, ci pentru că nu vor exista locuri de muncă. Acesta nu este un scenariu futurist. COVID-19 a instigat această realitate. Dacă inițial, oamenii au fost trimişi în concediu, acum sunt concediați, deoarece tot mai multe companii se adaptează la o realitate, de cerere permanent scăzută.

Am scris deja de nenumărate ori în eseuri și în cărți, despre obligația guvernelor de a oferi persoanelor fără locuri de muncă un venit de bază și că acest venit trebuie să depindă de participarea la ședințe, care să îi învețe despre realitatea care i-a concediat. Deși este esențial să știm că lumea a devenit complet interdependentă și că, pentru a supraviețui, trebuie să fim responsabili unul pentru celălalt, trebuie să fim atenţi, de asemenea, la simţirea stimei de sine a oamenilor.

Pentru a spune altfel, există trei elemente pe care oamenii trebuie să le mențină pentru a putea duce o viață satisfăcătoare: 1) provizii fizice (materii prime de bază), 2) înțelegerea lumii în care trăiesc și 3) sentimentul demnității sau al stimei de sine. Fără niciunul dintre aceste  trei elemente, oamenii vor fi aduşi la disperare, iar mulți vor recurge la violență, care va distruge societatea.

Deoarece, la sfârșitul zilei, personalitățile publice răspund dorințelor publicului, publicul trebuie să arate că respectă oamenii care dau societății și, mai important, care o adună laolaltă. Nu există nicio îndoială că o societate coezivă este o societate rezistentă. De asemenea, oamenii sunt mai fericiți când trăiesc într-un mediu de susținere. Trebuie să arătăm că aceasta este societatea pe care o dorim și că plătim oamenii care ne ajută să ne unim, cu respect, demnitate și distincții. Dacă facem acest lucru cu convingere și arătăm hotărât că condamnăm oamenii care exploatează pe alții, chiar și cei mai bogați, cei mai puternici oameni vor renunța la puterea și averea lor, în schimbul aprecierii.

Nu trebuie să uităm că nu contează câte miliarde am, dacă oamenii nu știu despre asta și nu mă respectă.

Prin urmare, dacă valorile sociale se schimbă, la fel vor fi și dorințele oamenilor, deoarece nimic nu este mai puternic decât opinia oamenilor despre o persoană. Dacă arătăm ce valori dorim, ce fel de indivizi respectăm, vom crea o societate formată din astfel de persoane.

Tatăl profesorului meu, gânditorul prolific și cabalist Baal HaSulam, a exprimat întregul concept într-un scurt paragraf: „Într-adevăr, orice persoană cu experiență știe că cea mai mare dintre plăcerile imaginabile ale lumii este să câștige favoarea oamenilor. Pentru obținerea acestui lucru râvnit merită să faci toate eforturile și concesiile lumeşti. Acesta este magnetul de care sunt atrași cei mai buni din fiecare generație, și pentru care ei ar minimaliza întreaga viață lumească”.

Când respectăm oamenii care contribuie la solidaritatea noastră, acea contribuție va fi noua monedă. Cu cât contribuie mai mult la ea, cu atât mai „înstăriți” vor fi în ochii societății și, prin urmare, în ochii lor, cu cât respectul devine noua monedă. Dacă vom folosi această tactică, vom naviga în comunitățile și țările noastre în siguranță, în apa furtunoasă a COVID-19 și nu numai.

“Nu există nicio schimbare” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Nu există nicio schimbare

Când a devenit clar că epidemia COVID-19 se răspândește în întreaga lume, țară după țară și-a închis granițele și a închis oamenii în casele lor, promiţându-le că totul se va termina în două luni (vă amintiți că încă vor să țină Olimpiada de la Tokyo, în iulie?). Dar acum este clar: nu se vede nicio relaxare la orizont, deoarece lăcustele, foametea și cutremurele servesc umanității, lovitură, după lovitură, după lovitură.

Natura este un profesor tenace; nu se va lăsa până nu ne dăm bătuţi și acceptăm să ne schimbăm.

Natura este un profesor tenace; nu se va lăsa până nu ne dăm bătuţi și acceptăm să ne schimbăm. Nu ne-a trimis aceste chinuri fără un scop. De câteva generații cultivăm un comportament abuziv față de ceilalți și față de natură. De câteva decenii, am primit avertizări constante că am mers prea departe cu cultura „Eu, eu, eu”, și că trebuie să ne schimbăm. Nu am ascultat. La final, natura a trebuit să ne oprească și să ne spună „Stai în casă!”

Dar imediat ce natura a început să se calmeze și să ne arate frumusețea ei, de îndată ce aerul și apa au început să se limpezească, am revenit la „normal”. Poate a fost „normal”, dar cu siguranță nu a fost corect.

Așadar, acum natura a decis să-și intensifice măsurile: ne transmite roiuri de lăcuste de proporții biblice, așa cum le numeau unele ziare, foamete și secetă cum nu am mai văzut vreodată, inclusiv în America; cu toate acestea, cererea sa nu s-a schimbat deloc: Începeți să vă gândiți unul la altul; spuneţi „Noi” înainte să spuneţi „Eu” și totul va fi bine.

Această abordare „Noi” este paradigma care guvernează întreaga natură; nu putem fi exclusi. Singurul motiv pentru care suferim acum este că ne-am gândit că am putea merge pe drumul nostru separat.

La final, natura ne va învăța că dacă vrem să ne simțim bine, trebuie să vedem mai întâi că ceilalți se simt bine. Aceasta este singura condiţie a naturii, pentru a ne transforma viețile în Rai pe Pământ. Putem adopta această mentalitate și putem declanșa apariția fericirii chiar acum, sau putem încerca câteva alte planuri egoiste înainte de a acţiona. Este posibil să nu avem libertatea de alegere, dar avem toată libertatea din lume pentru a alege fericirea.

„Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

Natura umană este dorința de a ne bucura și suntem în repaus atunci când ne bucurăm.

Problema de astăzi, care este și motivul pentru care stresul este în creștere, este că dorința noastră de a ne bucura crește de la o generație la alta, și astfel avem nevoie de mai multe și diferite tipuri de plăcere pentru a ne împlini pe noi înșine.

De asemenea, din moment ce toți ne dorim să ne bucurăm din ce în ce mai mult, ne regăsim într-o situație în care trebuie să împărtășim cu ceilalți și devine din ce în ce mai dificil să ne bucurăm de viața noastră.

Ca atare, devenim din ce în ce mai stresați.

Mai mult, creșterea stresului coincide cu mai multe atacuri de cord, depresie și abuz de droguri. Cu alte cuvinte, mai mult stres echivalează cu o probabilitate mai mare de boală.

Poate apărea ca și cum stresul influențează indirect boala, dar stresul este de fapt cauza principală a bolii. Fiecare boală din organism, în special a organelor interne, cum ar fi bolile de inimă și plămâni, poate apare în urma stresului.

Stresul ne urmărește întreaga viață, din momentul în care părăsim brațele mamei noastre până în momentul în care vom muri.

Ca şi copii mici, experimentăm stresul la grădiniță pentru că suntem plasați undeva unde nu vrem să fim. Înainte de zilele sistemului de școlarizare, copiii au fost crescuți de mame și de bunici, iar ulterior au mers pe urmele ocupațiilor taților lor, păstrându-se în cercul familiei.

Astăzi, trebuie să îndeplinim standardele mai înalte ale societății. Adică, suntem crescuți cu exemple de concurență acerbă pentru a atinge bogăția și succesul fastuos și suntem sub o presiune constantă pentru a respecta standardele sociale de astăzi.

Situațiile în care ambii părinți lucrează toată ziua, neglijându-și copiii, au devenit ceva obișnuit. Acești copii sunt lăsați în mâinile grădinițelor și școlilor de dimineața devreme până după-amiază zilnic, un mediu care este foarte stresant pentru ei.

După natură, copiii trebuie crescuți în cadrul familiei sau într-un cerc mai larg pe care copiii îl simt ca fiind propria lor familie. În momentul în care copiii sunt extraşi dintr-un mediu familial și plasați în grădinițe și școli, ei se confruntă cu stres din cauza sentimentului nesigur în noul lor mediu.

Pentru a găsi calm, siguranță și încredere, copiii încearcă să fie ca semenii lor, căutând să se „ascundă” între ei.

După prima etapă inițială, atunci când se simt acceptați de semenii lor, dorința de a se bucura, continuă apoi să îi preseze din interior, făcându-i să își dorească să iasă în evidență.

Ei se balansează înainte și înapoi între starea lor confortabilă în care se încadrează și o ambiție mare de a-și exprima mândria și puterea. Cu cât ego-ul este mai mare, cu atât sunt mai dispuși să iasă în afara zonei lor de confort și să se pună în pericol.

Acești doi poli de a rămâne în zonele noastre de confort versus dorința de a fi o figură proeminentă în societate rămân alături de noi întreaga viață, punându-ne sub stres constant.

În plus, influențele sociale și media care ne bombardează continuu cu imagini de succes competitive, materialiste și individualiste, adică, în cazul în care a avea mai mult succes este perceput ca fiind mai puternic, mai bogat, mai rapid sau mai unic decât alții într-o varietate de moduri, se adaugă imens. la stresul pe care îl simțim, deoarece devine din ce în ce mai greu să ieșim în evidență într-o astfel de societate. Astfel, ratele de depresie, anxietate, singurătate, abuz de droguri și sinucidere cresc toate odată cu creșterea ratelor de stres.

Prin urmare, înțelegând natura stresului și modul în care este un aspect integrant al societății în care suntem crescuți, putem concluziona că, pentru a ne simți mai puțin stresați pe termen lung, este nevoie de o soluție nu numai la nivel din „Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

O soluție cuprinzătoare și de durată pentru reducerea stresului necesită îmbunătățirea sentimentului de conectare în societate, astfel încât să simțim societatea ca o singură familie.

În esență, paradigma competitivă, egoistă, materialistă și individualistă în care ne aflăm, care apreciază „individul mai puternic, mai mare, mai rapid și mai bogat”, are nevoie de inversare, astfel încât să apreciem contribuția la societate mai mult decât succesul individual.

Am fi apoi pe cale să creăm vieți mai echilibrate pentru toată lumea, reducând stresul și problemele aferente.

 

 

Omul într-o lume interconectată, partea 3

Umanitatea este un organism simplu

Întrebare: Noi trăim într-o lume interconectată, iar această conexiune se manifestă pe sine pe toate nivelele. Toată lumea cunoaște asemenea fenomene precum efectul fluturelui, efectul domino, inteligența colectivă, înțelepciunea mulțimii, etc.

Există chiar și o disciplină numită “crowdsourcing” care folosește înțelepciunea mulțimii pentru a rezolva tot felul de probleme. Ea definește acea interconexiunea ca o stare de responsabilitate reciprocă, dependență a unuia față de celălalt de cineva sau de ceva, o relație în care nicio parte nu poate face fără cealaltă.

În Cabala, această lege a garanției reciproce a fost descrisă acum 3000 de ani. Ce este această lege?

Răspuns: Garanția reciprocă (Arvut) este atunci când noi toți reprezentăm un sistem integrat unificat.

Noi nu vorbim încă despre toți oamenii de pe pământ, dar, în principiu, natura ne mișcă să realizăm că suntem interconectați pe deplin integral. Așadar noi trebuie să ne schimbăm atitudinea unul fața de celălalt, în atenția și sprijinul nostru reciproc, astfel încât suntem un singur organism absolut unit. Un corp!

Asta înseamnă că la fel cum eu am grijă de corpul meu și instinctiv doresc ce-i mai bun pentru el, eu trebuie să iau parte la fel în natură și să mă strădui pentru toată lumea ca să ajungă la același nivel.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 4/16/20

 

„Care Sunt Lucrurile Care Nu Contează În Viață?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lucrurile care nu contează în viață?”

Suntem făcuți din material egoist, unde în primul rând considerăm beneficiul propriu în detrimentul celorlalți.

Cu cât ne dezvoltăm, cu atât ego-ul nostru crește și, în special, în era noastră, ego-urile noastre s-au dezvoltat atât de mult încât ni se pare tot mai dificil să ne împlinim pe noi înșine.

Dincolo de elementele esențiale ale vieții noastre – hrană, sex, familie și adăpost – ego-urile noastre ne fac să credem că bogăția, puterea și faima sunt importante, atât de mult încât mulți oameni sunt dispuși să își dedice întreaga viață pentru a atinge unul sau mai multe dintre aceste obiective.

Cu toate acestea, dacă am înțeles că dincolo de toate obiectivele corporale pe care ni le putem imagina, există un obiectiv spiritual mai exaltat care ne așteaptă pe toți – unul în care devenim premiați cu un suflet etern, o împlinire fără limite, o percepție și o senzație completă a realității, precum și, armonie și echilibru cu calitatea altruistă a naturii – atunci vom vedea plăcerile corporale ca fiind neimportante, deoarece acestea sunt trecătoare și nu duc la o împlinire de durată.

S-a scris despre țelul spiritual de către cei care l-au atins, că dacă o persoană ar experimenta chiar și cea mai mică parte a plăcerii spirituale, atunci ar fi dispus să renunțe la tot ce are în caporalitate de dragul creșterii spirituale.

Plăcerea spirituală este totuși ascunsă de noi.

Acest lucru se datorează faptului că, dacă ar fi disponibilă cu ușurință, atunci am fi atașați de ea pur și simplu pentru că ar fi o plăcere mult mai mare decât tot ceea ce este disponibil în lumea noastră și, făcând acest lucru, nu vom exercita nicio alegere liberă în căutarea noastră spirituală.

Ajungem pe calea spirituală când simțim un anumit tip de goliciune și lipsă de împlinire în dorințele noastre corporale. Oricât de mult ne umplem cu mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoștințe, suntem în continuare lipsiți, dorind ceva diferit și în cele din urmă punem sub semnul întrebării sensul și esența vieții.

Cei cu întrebări existențiale împreună cu experiențe amare în dorințele lor corporale sunt conduși la o căutare spirituală, unde verifică diferite materiale și grupuri căutând răspunsuri, iar în cele din urmă, privind motivul pentru care sunt în viață.

Dacă ajungem la realizarea că trăim pentru a ne ridica la o percepție și o senzație superioară a realității, unde ne atingem sufletul etern, atunci când măreția acestui scop spiritual se aprinde ca fiind de cea mai mare importanță în viață, pierdem importanța în scopuri corporale de avere, putere și faimă.

Apoi, dezvoltăm o abordare mult mai firească și mai echilibrată în ceea ce privește corporalitatea. Nu mai încercăm să extragem tot felul de plăceri de la dorințele corporale supra umflate, și în schimb, operăm deasupra lor cu intenția de a atinge scopul spiritual.