Medium a publicat noul meu articol “Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)”

Atunci când vorbim despre egoism ca fiind urgia generației noastre, trebuie să înțelegem ce înseamnă asta. Până la urmă, unde am fi fără el? Nu am avea industrie, medicamente moderne sau comunicaţii. Nu am fi capabili să călătorim, să explorăm sau să ducem o viață plăcută și ușoară în comparație cu înaintașii noștri. Mai mult, egoul nu este creația omului; este inerent naturii noastre. Atunci când lăudăm natura, cum putem condamna egoul, propria creație a naturii?

Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Problema nu este cu ego-ul; este cum, cât de mult și când îl folosim. Într-un anumit sens, ego-ul este peste tot. Este ceea ce menține forma atomilor și nu îi lasă să se dezintegreze. Cu toate acestea, pentru ca atomii să se dezvolte, „renunță” la exclusivitatea unuia sau mai multor electroni și îi „împărtășesc” cu alți atomi pentru a crea molecule, care sunt următoarea etapă a propriei evoluții. Pe măsură ce moleculele „renunță” la o parte din exclusivitatea lor și „împărtășesc” părți ale lor cu alte molecule, ele creează structuri molecular, care în final devin celule, care încep să se dividă și să se înmulțească și, fără să ştii, ai viață.

Cu alte cuvinte, viața constă în elemente „egoiste” care „renunță” la exclusivitatea părților din ele și le împărtășesc cu alte elemente. Dar făcând acest lucru, atomii, moleculele și celulele nu se sting; dimpotrivă, își garantează supraviețuirea, deoarece acum existența lor este vitală pentru altcineva în afară de ele însele. Mai mult, participând la evoluția unui sistem mai complex, evoluează şi ele. Toată creația urmează același principiu evolutiv, și astfel a fost construit universul nostru, cu omenirea în el.

Şi noi suntem supuși acelorași legi ale dezvoltării. În plan social, am evoluat de la clanuri la sate, de la sate la orașe, de la orașe la regiuni, de la regiuni la țări și acum la un sat global. În timp ce societățile noastre au evoluat, spiritele noastre au rămas fără îngrijire; acum este rândul lor. Ele sunt ultimul element din creație care nu a fost atins, iar acum este rândul lor.

Suntem în zorii unei ere în care vom învăța să renunțăm la părți din noi înșine și să le împărtășim cu ceilalți pentru a crea conexiuni adevarate. Vom deveni o entitate, nu doar comunități de indivizi, ci oamenii se vor simți reciproc, ca părți ale lor. Este un nivel de conexiune pe care nu l-am experimentat niciodată, dar de care egourilor noastre le este frică, gândindu-se că acesta va fi sfârșitul lor.

Într-adevăr, singurul lucru care stă în calea acestei etape finale a evoluției este egoul nostru. Nu dorește să renunțe la nimic, indiferent de cost. Ca și cancerul, este dispus să moară, împreună cu gazda sa, atât timp cât nu împărtășește nimic cu nimeni. Dar natura nu va înceta să evolueze până când nu va aduce întreaga realitate la cel mai înalt nivel de dezvoltare, în care toate părțile împart și se susțin reciproc și, prin aceasta, își extind conștiința pentru a cuprinde întregul sistem al existenței.

Cei care rezistă procesului vor suferi pe parcurs, dar și ei îl vor atinge. Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Încercăm mereu să schimbăm totul în jurul nostru, de exemplu, liderul guvernului, pe soțul nostru, locul de reședință, totul, cu excepția unui singur lucru – pe noi înșine. De ce nu își dă seama o persoană că singurul lucru pe care îl poate schimba este atitudinea sa față de lume?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să realizăm acest lucru.

A mă schimba înseamnă că nu sunt bun, trebuie să mă perfecționez. De ce să fac asta? Aceasta este cea mai grea muncă care necesită mult efort, energie, investiții și anularea mea în fața celorlalți. Este împotriva naturii noastre să cedăm altora. Nu e ușor.

Doar dacă o persoană are un scop foarte mare în fața ei, se poate forța să o facă. De exemplu, dacă dorim să atingem un anumit scop în timp ce studiem la universitate, atunci este mai important pentru noi decât să ne culcăm pe canapea.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era” 5/7/20

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Pe Quora: „Care sunt afacerile viitorului?”

Mai întâi trebuie să înțelegem că sistemele financiare, industriale și educaționale cu care am trăit până astăzi se vor schimba complet.

Se datorează faptului că baza pe care am construit toate sistemele noastre a fost natura noastră umană egoistă, adică beneficiul personal în detrimentul altora. Cu cât ne dezvoltăm cu motive egoiste care stau la baza sistemelor noastre, cu atât mai multă corupție, exploatare, manipulare și abuz umplu aceste sisteme, ceea ce duce treptat la un colaps multi-sistem.

Starea noastră egoistă de succes, în care o persoană sau o companie este considerată de succes dacă reușeşte să conducă alte persoane și companii, în timp ce strălucesc în mod simultan în lumina reflectoarelor în ceea ce priveşte marjele lor de profit crescânde, se dezvăluie ca fiind nesustenibilă și dăunătoare.

Astăzi, natura ne prezintă condiții din ce în ce mai interdependente și interconectate, unde nu ne mai putem gândi la noi înșine ca fiind separați de ceilalți, considerând doar propriul beneficiu. Prin urmare, creșterea profitului în mâinile unei persoane ca urmare a scăderii a altor persoane nu mai poate funcționa ca indicator de succes.

Mai mult decât atât, este important pentru noi să înțelegem că sfârșitul paradigmei noastre egoist-materialiste a fost mult accelerat de coronavirus, ceea ce ne-a obligat să ne distanțăm de sistemele noastre din trecut într-o manieră foarte înfăptuitoare.

Astăzi, trăim deja într-un nou sistem, dar încă nu trebuie să recunoaștem pe deplin ce înseamnă asta. Astfel, suntem departe de a simți pozitiv epoca noastră de tranziție.

Cheia pentru adaptarea la noua noastră eră este să începem să subliniem importanța conexiunilor umane mai presus de toate celelalte angajamente.

Dacă vom reuși să îmbunătățim conexiunile umane, astfel încât vom simți o considerare reciprocă și responsabilitate unul față de celălalt, atunci vom descoperi exact ce fel de afaceri vom avea și nu vom mai avea nevoie. Pe scurt, întreprinderile vor trebui să conducă la îmbunătățirea conexiunilor umane. Pe de o parte, vom avea nevoie de elementele esențiale ale vieții noastre, iar pe de altă parte, va trebui să investim continuu în construirea de conexiuni pozitive între societate.

Toate celelalte surplusuri vor fi astfel considerate neesențiale și chiar distructive pentru lumea noastră, iar coronavirusul ne-a ajutat deja să vedem acest lucru mult mai repede.

Principiul viitoarelor afaceri ar trebui să fie fundamental opuse principiului de azi: că acestea beneficiază de conexiunea oamenilor și că acestea nu aduc atingere oamenilor și naturii. Nu ar trebui să existe mai multe situații în care o persoană sau o companie își crește profiturile în detrimentul altora. Prioritățile noastre vor trebui să se schimbe complet pentru a ne concentra cu toții pe beneficiul tuturor. Succesul va fi văzut nu în termeni de profit din societate, ci în ceea ce privește contribuția la societate, iar întreprinderile care susțin obiectivul de a beneficia societatea vor fi cele care prosperă.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există diferite tipuri de stres. De exemplu, stresul profesional este asociat cu conflictele la locul de muncă. Stresul marital apare în jurul problemelor din familie. Stresul emoțional poate fi cauzat de un fel de experiență intensă. Stresul fiziologic provine din traume sau boli, iar stresul psihologic din nemulțumirea cu sine sau din relațiile cu ceilalți oameni. Stresul informațional este cauzat de supraîncărcarea informațională iar stresul de mediu din condiții de viață nefavorabile.

Poate o condiție să provoace stres atunci când o persoană caută sensul vieții și nu-l găsește?

Răspuns: Desigur. La urma urmei, stresul este un sentiment de indecizie, incapacitatea de a conecta dorința cu ceea ce se poate atinge. Orice lucru mic poate fi stresant. Dacă de exemplu, deschid un sertar și nu-mi găsesc ochelarii acolo, atunci asta îmi provoacă deja stres.

Stresul este neconcordanța dintre ceea ce se dorește și ceea ce se realizează. Bineînțeles, viața de astăzi constă doar în stres.

Întrebare: Se pare că natura ne-a pus într-o realitate în care există întotdeauna presiune asupra dorinței. Dacă îți imaginezi că ești un fel de dorință de a primi, de a fi umplut, de a te bucura, atunci satisfacția este obținută extrem de rar, deoarece dorințele cresc în mod constant și devine din ce în ce mai dificil să le umpli. Unde duc toate acestea?

Răspuns: La realizarea modului în care ieșim din această stare, de ce depinde, la ce va duce.

Întrebare: Pot fi într-o astfel de stare în care nimic nu mă apasă sau nu simt această presiune?

Răspuns: Nu, o astfel de stare trece treptat și este înlocuită de sentimentul că ceva te apasă într-o anumită direcție, iar această presiune are un început și un sfârșit, are un sens și trebuie să înțelegi, să dezvălui acest sens. Abia atunci poți scăpa de presiune.

Și atunci începi să simți că dacă această presiune ar trebui să te conducă la o stare mai înaltă, atunci nu este nevoie să scapi de ea. Trebuie doar să înțelegi până unde trebuie să vii. Iar pentru tine, acest lucru va fi deja simțit nu ca o presiune, ci ca un acompaniament în dezvoltarea ta.

Întrebare: Se dovedește că o persoană începe să simtă presiuni fiziologice și psihologice așa cum sunt vizate? În plus, acestea nu sunt doar personale, ci globale, de exemplu, o criză financiară sau o pandemie. Mulți oameni nu înțeleg că există un fel de design în acest sens.

Răspuns: Ne îndreptăm către o stare în care toată lumea se va afla într-o criză generală uriașă, fără a înțelege cum putem exista. Mai mult, nu va fi resimțită de o singură persoană, de o familie sau de vreo societate mică, ci de întreaga lume. Coronavirus ar trebui să ne conducă la asta.

Din „ Management Skills” de la KabTV 25/06/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Remarcă: Miliarde de oameni care au stat acasă în timpul carantinei acum încet ies din ea. În același timp apar foarte multe probleme cu psihologia unei persoane, cu găsirea unui loc de muncă și ce să facă. Psihologii spun că principalul lucru este că reducerea pasului vieții ne va face să ne gândim la cum și de ce trăim.

De fapt ei spun că principala problemă este când o persoană începe să se gândească la sensul vieții, la pentru ce trăiește.

Comentariul meu: Asta este natural. Când își vede viața atât în carantină cât și fără carantină, înainte de coronavirus și după coronavirus și cu noii viruși, el tot vă începe să simță “Ce se întâmplă cu mine? De ce se joacă natura cu mine?” Aici trebuie să începem să organizăm o persoană.

Întrebare: Ce îi vei spune ca ea să audă, ca dintr-o dată să simță lumina de la capătul tunelului?

Răspuns: Natura ne oferă soluția ultimă: Voi, voi toți împreună, va trebui să vă corectați în asemănarea cu natura, adică să creați o comunitate umană bună pe acest Pamanat. Prin corecția relațiilor dintre oameni voi veți începe să simțiți lumea noastră ca fiind infinită, perfecțiunea eternă.

Întrebare: Educația ar trebui să fie direcționată spre asta?

Răspuns: Hrăniți relația dintre oameni astfel încât să creați o umanitate armonioasă comună.

Remarcă: Eu alergam tot timpul prin împrejur, căutând de muncă, umplându-mă cu muncă. Și acum tu îmi spui “Ai ajuns la un impas. Stop. Nimic din acestea nu vor exista. Începe să te gândești la cum să construim conexiuni bune între oameni”.

Comentariul meu: Da. Asta este munca. Exact asta este munca unei persoane!

Întrebare: Te referi la acest lucru pentru fiecare persoană?

Răspuns: Absolut toată lumea.

Întrebare: Nu doar la aceia care manageriază oamenii?

Răspuns: Nu. La toți oamenii. Nu este niciun management aici. Aici este mai mult ajutor reciproc decât management.

Întrebare: Asta înseamnă că cea mai simplă, de neobservat persoană va începe să se gândească, cum construiesc relații bune cu alți oameni – cu cercul interior, cercul îndepărtat și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Numești asta muncă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ar trebui să primească un fel de compensație pentru asta? Până la urmă el trebuie să aibă ceva după care să trăiască.

Răspuns: El va primi compensație. Societatea umană va fi aranjată într-un asemenea fel că va plăti pentru asta, dând tuturor un fel de stipendiu.

Întrebare: Adică o persoană este plătită pentru construirea conexiunilor bune cu alții? Asta este ceva nou, asta este o revoluție pentru umanitate.

Răspuns: De ce? Asta este munca! Poate vei putea să o măsori.

Întrebare: Umanitatea va fi de acord cu asta? Până la urmă cineva trebuie să plătească pentru asta.

Răspuns: Va trebui să fie de acord.

Întrebare: Întâi de toate, de unde putem să luăm bani pentru a plăti oamenii pentru o asemenea muncă, care în principiu înainte nu a fost considerată muncă?

Răspuns: Banii sunt tipăriți; nu sunt probleme cu asta. Putem să tipărim notițe sau poate obiecte.

Oamenii vor lucra la companii necesare-pentru-societate, care vor fi constant recunoscute astfel încât ei să fie pe cât de mult posibil că prietenoși cu mediul. Atât!

Să spunem că 20% din oameni, constant înlocuindu-se unul pe altul, va trebui să lucreze la aceste companii care produc ce au nevoie oamenii. Doar pentru oameni și doar ce au nevoie oamenii. Ei vor petrece tot restul timpului și efortul pe crearea unei conexiuni corecte între ei.

Întrebare: Pentru a face asta, o persoana va trebui să studieze. Așa cum ai spus deja, 20% din oameni vor lucra, înlocuindu-se între ei. Și 80% vor sta în bănci, de la tânăr la bătrân. Vor fi plătiți pentru învățarea despre cum să construim conexiuni bune între noi?

Răspuns: Da. Vă fi un standard de viață necesar și asta este tot. Și va fi o atmosferă foarte amabilă, bună.

Întrebare: Nu va fi depresie?

Răspuns: Nu. În primul rând, invidia va dispărea. Invidia va rămâne doar în forma de “Pot să fac pentru societate la fel de mult că alții și nu mai puțin?” Însemnând invidie pozitivă.

Întrebare: Atunci în ce va simți o persoană sensul vieții?

Răspuns: Va dobândi Creatorul într-o conexiune corectă dintre el și ceilalți. Asta este recompensa care este elevată și perfectă decât oricare alta. Va simți viața sa ca eternă, perfectă și completă.

Întrebare: De ce Creatorul va veni la o persoană în momentul în care ea construiește conexiuni bune cu alții? De ce Creatorul va fi revelat ei?

Răspuns: În conformitate cu legea echivalenței de formă dintre Creator și o persoană care se construiește pe ea însăși în relațiile bune cu alții.

Întrebare: Să spunem că Creatorul este revelat mie, unei persoane obișnuite. Ce înseamnă pentru mine? Ce este?

Răspuns: Sentimentul că tu exiști într-un spațiu etern, perfect. Întregul cosmos, totul în jurul tău, se simte precum casa ta, starea ta eternă, perfectă. Tu percepi asta nu prin corpul tău, nu prin starea ta animalică ci mai degrabă printr-o altă stare mai elevată, care este numită “sufletul”. Asta este natural și accesibil pentru toată lumea.

Sunt sigur că asta va deveni o nevoie foarte urgentă în anii următori.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 5/25/20

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, facebook, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Să ne salvăm căminul: planeta Pământ ”

Cartiere întregi sunt cuprinse de foc; mii de oameni au fost evacuați din casele lor în California. O furtună de vară istorică și neobișnuită, cu fulgere masive nemaivăzute, combinate cu căldura record, au provocat incendii devastatoare în statul de aur. Valea Moartă a raportat temperaturi de 55° C, ceea ce se crede a fi cea mai ridicată temperatură măsurată vreodată pe Pământ, iar acest lucru este atribuit schimbărilor climatice. Alte dezastre naturale de pe glob pun în pericol însăși existența noastră. Ce încearcă să ne spună natura? Mesajul său este clar. Suntem oaspeți nedoriti pe această planetă, dacă noi oamenii nu ne schimbăm.

Alte dezastre naturale de pe glob pun în pericol însăși existența noastră. Ce încearcă să ne spună natura? Mesajul său este clar. Suntem oaspeți nedoriti pe această planetă dacă noi oamenii nu ne schimbăm.

Încălzirea globală nu numai că provoacă incendii, probleme agricole, deficit de apă și pune anumite specii în pericol de dispariție; este de asemenea învinuită pentru topirea ghețarilor în Groenlanda și în alte locuri, până la punctul de a fi un fenomen ireversibil, ridicând periculos nivelul mării. Se spune că există acțiuni pe care le putem întreprinde pentru a combate încălzirea globală, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze din sectorul industrial, dar există atât de multe interese economice și personale, încât aceasta se realizează în foarte mică măsură.

Dacă ecosistemul continuă să se deterioreze într-un ritm atât de rapid, jumătate din umanitate poate dispărea, iar jumătatea care va supraviețui va trebui să-și schimbe modul de viață de la un capăt la altul. Continuarea abordării noastre „ca de obicei”, în ciuda strigătului Pământului, este extrem de periculoasă.

Omul este o creatură foarte delicată. Avem nevoie de atâtea condiții pentru a trăi și atât de mulți factori care ne afectează: cutremure, furtuni, epidemii. Problemele cu care ne confruntăm au un scop global; prin urmare, soluțiile necesită o gândire globală. Da, gândind. Totul începe cu gândurile noastre.

Oamenii se gândesc doar la ei înșiși, la ceea ce îi deranjează astăzi și la ceea ce poate produce profituri mari. Mai mult decât atât, organizațiile internaționale, care ar trebui să ne protejeze planeta, încă o dată, nu reușesc să treacă testul. Fiecare țară este ocupată cu dezvoltarea armelor și a puterii economice, luptând cu alții în tot felul de arene și gândindu-se că astfel va obține controlul. Dacă un dezastru ecologic nu ne afectează direct, nu ne pasă.

Încă nu am realizat că planeta noastră este casa noastră comună și orice se întâmplă în interiorul său are un lanț nesfârșit de reacții, care ne vor afecta în cele din urmă. Într-o zi, va trebui să înțelegem că problemele încep cu natura egoistă a omului, care operează dintr-o viziune individualistă, centrată pe sine, exploatatoare și îngustă, care vrea să păstreze totul pentru sine. Nimic nu va ajuta, până nu depășim frontierele individuale și naționale și să începem să gândim la nivel global.

Uneori, este rândul anumitor țări să sufere dezastre naturale, iar apoi vine rândul altor țări. Dar, în general, nu va exista niciun loc pe Pământ care să nu se confrunte cu probleme. Coronavirusul este primul dezastru global, cu mulțe altele care sunt în așteptare, dacă este necesar. Este modul naturii de a ne face să simțim pe propria noastră piele că toți facem parte dintr-un singur sistem.

Focuri distructive ard între noi

Calamitățile ecologice îi fac pe oameni să creadă că natura a înnebunit. Nu este cazul. Se comportă pur și simplu în conformitate cu legile cauzei și efectului, ale sistemului integral în care trăim, un sistem care adună toate detaliile realității. Ceea ce se întâmplă în interiorul Pământului, pe suprafața sa și în întregul univers este legat și interconectat, deoarece natura este una.

Din partea noastră, noi oamenii, trebuie să înțelegem că starea naturii depinde de relațiile dintre ființele umane și de dorința noastră de a ne adapta integralității naturii – adică luând doar ceea ce este necesar pentru supraviețuire și să avem grijă de buna funcționare a întregului sistem, în loc să facem doar calcule egoiste.

Cum sunt legate relațiile umane de ceea ce se întâmplă în natură? Există patru niveluri în natură: mineral, vegetal, animal și uman. Totul, cu excepția omului, există în conformitate cu legile naturii de reciprocitate și echilibru. Celelalte niveluri nu au nicio alegere liberă, în nimic; acționează instinctiv luând doar ceea ce este necesar pentru supraviețuirea lor. În schimb, nivelul uman este singurul care comite atrocități pe Pământ și o face în mod intenționat, în mod conștient, de dragul de a provoca daune. Astfel, toate reacțiile negative pe care le primim de la natură sunt doar o consecință a acțiunilor noastre. Spus simplu, aducem aceste lovituri asupra noastră.

Cât despre astăzi, umanitatea nu are un plan convenit pentru salvarea planetei, iar noi tocmai stingem focuri. Și adevărul este că cele mai distructive incendii pe care trebuie să le stingem sunt cele care ard în noi, în relațiile noastre reciproce. Egoul omului aproape a atins punctul exploziv care arde natura, doar pentru a exploata totul în avantajul său.

Dacă încercăm să construim un sistem armonios de relații umane, toată natura se va calma. Soluția cuprinzătoare a pericolelor ecologice și sociale cu care ne confruntăm constă în eforturile de conectare globală, în care vom simți cât de dependenți suntem unul de altul. Prin urmare, trebuie să ne gândim de două ori înainte de a ne angaja în maltratarea reciprocă. Astfel, numai prin responsabilitate reciprocă vom atinge cadrul adecvat al minții, pentru a ne salva căminul comun și să trăim în siguranță și fericire, sub un singur acoperiș: planeta noastră.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Anulaţi cultura sau învăţaţi să vă acceptaţi unul pe celălalt ”

Ar trebui să anulăm oamenii și ideile lor, dacă nu suntem de acord cu ei? Aceasta a devenit dilema erei noastre. Așa-numita „cultură de anulare” care constă în eliminarea sprijinului pentru persoanele publice, pentru opiniile sau acțiunile lor, este deja o tendință care invadează Internetul. În momentele în care viața tuturor se învârte în jurul acelorași lupte și provocări, ceea ce trebuie să anulăm sunt sciziunile dintre noi. În schimb, trebuie să îmbrățișăm diferențele dintre noi și să creăm un mediu de acceptare. Destinul nostru comun este în joc.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât prin învățarea a cum să ne tratăm corect reciproc.

Reacția publică împotriva celebrităților, savanților, oamenilor de știință, persoanelor publice sau companiilor, pentru ceva ce au exprimat, că ar putea fi considerat ofensator – aceasta este noua normă pe social-media. Nimeni nu este scutit de astfel de apeluri de a-și încheia cariera sau de a primi alte pedepse, chiar până la punctul de boicot total, dacă opiniile lor nu sunt pe placul anumitor sectoare. De unde începe libertatea de exprimare și de unde libertatea de a anula pe ceilalţi?

Trăim într-o perioadă în care ego-ul nostru – viziunea noastră centrată pe sine – sparge orice graniță, nu are nicio restricție sau control. Egoul nu dorește să-i audă pe ceilalți sau să ia în considerare opinii diferite. Nu dorește să discute despre fapte sau probleme controversate într-un mod civilizat. Cu alte cuvinte, nu avem niciun interes să ne formăm o idee comună, să ne întâlnim la jumătatea drumului (sau chiar la o parte din el) pentru a găsi un teren comun. Egoul nu renunță ușor, pentru că ceea ce contează pentru noi este propriul nostru punct de vedere. Acesta este singurul adevăr.

Desființarea celuilalt a pătruns atât de profund în societatea modernă, încât nu există nicio șansă de acord, a unui schimb civilizat de idei sau a unui discurs roditor și îmbogățitor. Este regretabil să vedem cât de departe am deviat de la cultura discuției, cât de departe suntem de deschidere și cât de aproape de încăpățânare. „Voi domni” este strigătul momentului.

Tendința de a anula alte persoane este de asemenea frecvent întâlnită în emisiunile TV și la mesele rotunde. Oaspeţii strigă frânturile lor de sunete cât pot de repede, deoarece altfel, ceilalti nu-i vor lăsa să fie deloc auziţi. Este încurajată exprimarea opiniilor mai tare, mai ascuțit, mai rapid decât celălalt. Logica nu mai contează și nu mai există niciun interes pentru conținutul celor spuse.

Intimidare publică sau vigilență socială colectivă

Promotorii culturii anulării consideră că este un instrument util pentru păstrarea parametrilor acceptabili ai justiției sociale, dar cum poate societatea să judece pe baza unor standarde obiective, dacă propria sa perspectivă este părtinitoare și bazată pe o viziune îngustă? Un dialog echilibrat nu poate fi garantat decât atunci când învățăm să comunicăm și să ne ascultăm unii pe alții – nu prin intimidare, ci prin receptivitate.

Aceasta nu înseamnă că este nevoie să anulăm ceva, nici să renunțăm la vreo opinie. Tot ce avem nevoie este să învățăm cum să aranjăm argumentele și confruntările, astfel încât acestea să fie exprimate fără a zgâria nervii. În orice subiect de interes, trebuie să ținem o conversație îndreptată spre beneficiul publicului și al lumii, în locul unei lupte. Dacă vorbim cu intenția de a ajuta, nu ne vom dărâma unii pe alții, ci împreună vom căuta calea potrivită. Trebuie să descoperim în fiecare întâlnire o cale de a merge mai departe, către o lume mai bună și mai amabilă pentru toți.

Vă rog să nu greșiți aici, adoptând o politețe artificială, deoarece bunele maniere de astăzi nu sunt potrivite pentru egourile în creștere de mâine. Noul mod de comunicare ar trebui să se bazeze pe construirea abilităților noastre interioare de a ne conecta cu ceilalți. Aceasta înseamnă să ne schimbăm intenția și modul de a gândi: mai degrabă către beneficiul și progresul celorlalţi, decât de a-i diminua și a-i exploata.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât învățând cum să ne tratăm corect reciproc.
În final, singurul comportament pe care trebuie să-l anulăm este desfiinţarea reciprocă; aceasta este tot ceea ce ne separă. Când vom ajunge la o astfel de conștientizare și vom face eforturi pentru a ajunge la o înțelegere reciprocă, societatea noastră va fi un loc mult mai plăcut pentru a trăi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Progresişti şi conservatori – o interdependenţă şovăitoare”

De la protest la contraprotest, la contra-contraprotest, nu ajungem nicăieri. Nimic nu va ieși din niciunele dintre ele, cu excepția intensificării urii, până la prăbuşire.

Ne putem învinovăţi unii pe alții pentru toate necazurile noastre și să ne simțim bine cu noi înșine, dar indignarea îndreptăţită nu a dus niciodată pe nimeni, undeva bine. Dacă nu recunoaștem simplul fapt că ura duce la mai multă ură, care în cele din urmă duce la moarte, vom ajunge la vărsare de sânge.

Am construit o societate care nu intenționează să atingă unitatea, în care fiecare trebuie să simpatizeze un anumit punct de vedere, partid, ideologie, școală etc., iar o parte din această simpatie este exprimată în respingerea cu o intensitate crescândă a meritului celeilalte părți. Astăzi, respectiva repudiere a ajuns la un nivel în care fiecare parte crede că cealaltă parte este un pericol pentru națiune, un pericol pentru țară, pentru democrație, pentru statul de drept, pentru libertatea de exprimare și, prin urmare, trebuie să înceteze să mai existe .

Când construim o societate în care meritul este de partea cu cea mai mare forță, partea care este în prezent în vârf, ne condamnăm să trăim prin sabie și să murim de sabie, sau de glonț. Motivul căderii oricărui mare neam, încă din începuturile istoriei, a fost tocmai acesta: conducătorii lui au considerat numai propriile perspective ca fiind demne și au negat meritul oricărui alt punct de vedere.

Dar, contrar credinței comune, atunci când îți elimini rivalul, nu te odihnești pe lauri, ci te condamni pe tine însuţi la dispariție.

Fiecare dintre noi crede că el sau ea are dreptate. Aceasta este natura noastră: “cred, de aceea am dreptate”, ca să parafrazez cuvintele lui Descartes. Dar uităm că toți suntem făcuți din aceleași lucruri. Același program care m-a proiectat, modelat și generat, a proiectat, modelat și generat pe toți ceilalți.

Programul, cunoscut sub numele de „natură”, ne-a proiectat pe toți ușor diferiți, nu ca să ne luptăm unii cu alții până la moarte, ci ca astfel, să completăm imaginea împreună. Natura are nevoie de toate fațetele sale, și mai ales de cele mai extreme opuse, pentru a-și defini și exprima toate subtilitățile. Nu veți putea defini „zi” în absența „nopţii”, „rece” în absența cuvântului „fierbinte”, „iubire” în absența „urii” și „viață” în absența „morţii”.

La fel, nu veți putea defini „progresist” în absența „conservator” sau „credincios” în absența „agnostic”. Contrariile noastre sunt vitale pentru noi, deoarece fără ele, nu putem ști cine suntem sau chiar să articulăm gânduri despre noi înșine.

Rezultă că suntem dependenți de toate cele pe care le detestăm, le disprețuim și le demonizăm, deoarece fără ele, noi înșine nu am exista ca ființe umane. Trăim printr-un sistem dual și în el.

Există însă un motiv întemeiat pentru disensiunea perpetuă: Ne obligă să ne îndreptăm atenția către programul comun care ne-a creat – spre natură.

Natura este o integralitate care este făcută din opuse unite. Când ne gândim la unitate, ne gândim la apropierea inimilor și a minții. Dar aceasta nu este unitate; este similitudine. Și la fel cum nu te unești cu propria ta reflectare din oglindă, nu te unești cu cineva care seamănă cu tine în toate felurile. Te simți aproape de persoana respectivă, dar nu pentru că ești unit, ci pentru că ești similar cu ea. Acest lucru poate fi simțit ca bine, dar duce la stagnare și eventuală decădere. Pentru a realiza creșterea, trebuie să existe două opuse care se contestă reciproc.

Prin urmare, unitatea este efortul comun a două opuse, de a se conecta unul cu celălalt, în ciuda animozității lor inițiale. Opoziția lor nu poate și nu trebuie ștersă, sau va deveni similitudine. Pentru a se uni, cele două părți trebuie să pună în valoare existența celuilalt, deoarece, fără cealaltă parte, niciuna nu ar exista. Și această apreciere creează un nou tip de apropiere, care există alături de animozitate.

De asemenea, cele două părți trebuie să aprecieze unitatea lor, mai mult decât animozitatea lor inerentă, sau vor reveni la distrugerea reciprocă. Regele Solomon a exprimat succint în cuvintele sale nemuritoare, „Ura stârnește cearta și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Este foarte ușor să cazi pradă urii. Ura se simte grozav; nu există multe emoții mai satisfăcătoare decât îndreptăţirea de sine. Dar trebuie să ne amintim mereu că este o momeală din care nu trebuie să mușcăm. Dacă o facem, vom cădea în decădere și ne vom dezintegra. Dacă ne opunem tentației de a urî și recunoaștem că cealaltă parte există, astfel încât să ne îndreptăm atenția asupra naturii care ne-a creat pe amândoi, ne vom conecta la acea natură și vom realiza potențialul nostru de ființe umane.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Stresul: boala sau obicei

Întrebare: Există trei etape principale ale stresului. Primul este stadiul anxietății. Se spune că este unul pozitiv, deoarece mobilizează forțele de apărare ale corpului pentru a combate stresul.

A doua etapă este adaptarea. Dacă corpul persoanei la nivel psihologic sau fiziologic nu se adaptează la această presiune, stresul trece în a treia etapă, stadiul de epuizare a resurselor corpului și persoana începe să se îmbolnăvească.Esti de acord cu asta?

Răspuns: În general, da. Cu toate acestea, faptul este că o persoană se obișnuiește atât de mult cu această stare, încât nu se mai imaginează funcționând în afara sentimentului de stres. Are nevoie de ceva care s-o înveselească, s-o pună la locul sau și s-o agite. Prin urmare, stresul devine ca și cum este necesar, însemnând o parte a vieții, un obicei.

Comentariu: Se dovedește că stresul din primele etape determină o persoană să țintească să atingă un anumit scop. Când nu-l atinge, o face deprimata. Se spune că toate bolile sunt cauzate de nervi.

Răspunsul meu: Este absolut corect. Nervii reglează întregul organism. Starea diferitelor sisteme ale corpului, munca lor reciprocă, bine coordonată. Prin urmare, ele provoacă toate bolile.

Întrebare: O persoană care suferă de stres poate fi considerată bolnavă?

Răspuns: Stresul nu este o boală pe termen lung. Poate fi scurt și impulsiv. Cu toate acestea, este, desigur, o boală.

Întrebare: Stresul este legat de dezvoltarea bolilor psihosomatice sau este cauza bolii într-o altă zonă?

Răspuns: În principiu, stresul depinde doar de lipsa de încredere. Dacă încrederea dispare, atunci există stres.

Din emisiunea KabTV,  „Abilități de management” 25/06/20

Filed under: Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Societatea ne afectează în totalitate. Întâi de toate ea promovează consumul fără rețineri, iar individul nu are nicio libertate de alegere. El trebuie doar să tot cumpere.

În al doilea rând, opinia publică afectează mintea oamenilor. De exemplu, au fost experimente unde oamenilor le-a fost dat vin ieftin, dar le-a fost spus că a fost scump, costând câteva sute de dolari și ei s-au bucurat de el.

Ești de acord cu afirmația că întâi noi formăm mediul nostru și apoi el ne formează pe noi?

Răspuns: Întrebarea este, conturăm noi mediul nostru? Până la urmă sunt mulți alți factori în jur precum familia, prietenii, societatea și timpul. Totul fără excepție împinge o persoană spre o anumită alegere.

Cu toate acestea, în general, dacă este libertate de alegere, este doar în alegerea mediului. Prin urmare, noi trebuie să educăm oamenii ca ei să înțeleagă cum să folosească această alegere.

Întrebare: În viața noastră, totul este determinat de scala de valori acceptată de societate. Aceste valori, în schimb, sunt determinate de dorințele noastre.

Care este calea de schimbare a valorilor sociale dacă totul depinde de dorință și dorința depinde de natură și de perioada în care noi trăim?

Răspuns: Eu pot cu toate acestea să aleg o anumită societate, un grup în care eu mă voi dezvolta și el va fi foarte diferit de alte grupuri.

De exemplu, sunt oameni care obțin o anumită profesie și lucrează asupra lor conform cu un anumit program, dar ei toți sunt foarte diferiți unii de alții. Până la urmă societate e cuprinsă din multe mini societăți fractale uneori în totalitate fără să fie în legătură una cu alta.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/7/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→