Category Archives: Economie si bani

Conducerea degajată

Observație: Un lider, în principiu, poate fi degajat de exemplu, în clasă, în curte, într-o echipă de fotbal.

Comentariul meu: Acest lucru se întâmplă atunci când un anumit grup de oameni, care percep o anumită persoană ca fiind cea mai înaltă, se atașează de ea și o venerează.

Observație: Există multe cursuri despre cum să devii lider. Dar se dovedește că o persoană nu are șansa de a deveni lider, deoarece aceștia sunt creați de natură.

Comentariul meu: Există oameni care par să devină lideri pe cont propriu, deoarece se străduiesc cu adevărat în acest sens dar, în general, nu cred că acest lucru este posibil. Dacă vorbim despre lideri adevărați, atunci trebuie să existe un fel de predestinare de mai Sus.

Întrebare: Ar trebui ca un lider să fie recunoscut de majoritate?

Răspuns: El trebuie recunoscut de o anumită masă de oameni care îl consideră mai presus de toți ceilalți.

Din KabTV „Abilități de conducere” 06.11.2019

Alege calea

Întrebare: Este necesar să înveți o persoană să ia decizii sau este o abilitate naturală, o consecință a educației, a educației unei persoane? Întreb pentru că există atât de multe cursuri despre cum să iei decizii corecte.

Răspuns: Da, dar toate sunt limitate de cadrul vieții corporale. Prin urmare, nu pot vorbi cu ei la același nivel. Ei sunt instruiți să ia decizii în cadrul corporal.

Observație: Dar trăim și în cadrul corporal.

Răspuns: Adevărul este că acum nu mai este cazul. Astăzi trăim într-o generație care trebuie să aleagă o cale care coincide cu sarcina generală a universului chiar și în rezolvarea celor mai elementare probleme de producție. În caz contrar, nimic nu va ieși din această întreprindere.

Lăsați oamenii să vină la cursul nostru și să înceapă treptat să înțeleagă cum funcționează întregul sistem numit „un singur suflet”, Adam, și cum ne putem comporta corect în acest sistem.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11.06.2020

Sfat pentru luarea deciziilor

Comentariu: Dă-i un sfat unei persoane obișnuite despre cum să ia o decizie corectă în fiecare moment al vieții sale, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Să se asigure că oamenii o aprobă.

Întrebare: Și cum ar trebui să ia un manager decizii, pentru ca acestea să fie bune pentru el și subordonații săi?

Răspuns: Să le discute cu subordonații.

Întrebare: Ce sfat ai da președintelui pentru a lua deciziile corecte?

Răspuns: Ar trebui să caute oameni deștepți.

Întrebare: Ce sfaturi le-ai oferi părinților despre cum să ia decizia corectă în familie?

Răspuns: Înțelegeți copilul și oferiți-i activități care îl captivează și îl fac o persoană grozavă.

Întrebare: Și acum, dă sfaturi oamenilor care caută sensul vieții. Ce înseamna? Unde îl poate găsi cineva?

Răspuns: Vino în organizația noastră. Nu văd unde în altă parte îl mai poți găsi.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11/06/20

Nu să conduci ci să realizezi

Întrebare: Se spune că pentru a conduce sunt cerute trei lucruri: timp, talent și dorință. Și în opinia ta, cineva căruia nu îi place să conducă poate să fie un manager. De ce?

Răspuns: Deoarece în acest caz nu va duce în confuzie oamenii și intenționat să îi manipuleze. Managementul este bun atunci când tu cunoști clar scopul, dezvoltând constant căi concise specifice pentru a-l realiza și știe care oameni să îi angajeze pentru a realiza acest scop.

Întrebare: Spui că un manager bun este cineva căruia nu-i place să conducă ci doar o face din necesitate?

Răspuns: Da. Altfel el se va împotmoli în această muncă și va găsi plăcere în a săpa în ea.

Întrebare: Înseamnă că pentru el un anumit scop trebuie să fie mai înalt decât dorința unei persoane de a controla și conduce?

Răspuns: Desigur. Dacă eu pot să sar la finalul acestui proces, acest lucru este cel mai important lucru pentru mine. Nu îmi place să conduc, îmi place să realizez.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

“O realitate a nesiguranţei” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O realitate a nesiguranţei

Peste tot în lume, țările simt efectul celui de-al doilea val al Covid-19. Infectările sunt în creștere, iar orașele și țările reintroduc ordinele de carantină. Cele mai răspândite sentimente în acest moment par a fi incertitudinea și disperarea. În primul val, ne-am gândit că vom rămâne acasă câteva săptămâni și ne vom trezi din coșmarul coronavirusului. Acum, în al doilea val, începem să ne dăm seama că acesta nu va dispărea.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Singura modalitate de a îl evita (sperăm) este să evităm contactul cu oamenii, dar cât timp putem face asta? La urma urmei, suntem ființe sociale și compania celorlalți este o nevoie existențială pentru noi. Se pare că suntem forțați să alegem între sufocare și închidere în casele noastre și sufocarea din cauza virusului. În plus, tensiunea dintre cei care aleg să iasă și să se bucure de compania celorlalți și cei care doresc să rămână în interior și să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi, se adaugă tensiunilor deja crescânde din societate. Pronosticul pentru societate într-o astfel de stare nu este bun, cel puțin spus.

Există totuși o cale de ieșire din această dilemă. Nu am fost dispuși să încercăm, dar există o cale de ieșire. Întrucât conflictul nostru cu natura a adus asupra noastră acest virus, încetarea conflictului este modalitatea de a-l elimina.

Îmi place să mă uit la emisiuni TV despre natură. Când te uiți la modul în care se comportă animalele, vezi că, deși întreaga lor viață se învârte în jurul mâncatului altor animale sau al scăpării de alte animale care vor să le mănânce, există un echilibru perfect. Nu există ură între ele; există pur și simplu un mecanism natural, care face ca natura să funcționeze în perfectă armonie și prosperitate a. vieții.

Cu toate acestea, oamenii sunt lipsiți de echilibru. Mâncăm prea mult, acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm lucruri perfect bune și murdărim planeta. În timp ce jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate moare de foame.

Și, cel mai rău dintre toate, ne ucidem unii pe alții, abuzăm unii pe alții, ne chinuim unii pe alții și ne bucurăm să umilim alți oameni. Suntem ființe care urăsc, singurele ființe din întreaga natură care urăsc. Și în acest sens, suntem în conflict cu natura, complet opuşi ei.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Coronavirusul ne obligă să ne comportăm mai responsabil. Ne obligă să rămânem deoparte, să ne restricționăm consumul, să ne limităm exploatarea și să diminuăm daunele pe care le facem planetei. Dacă am înceta să facem aceste daune în mod voluntar, nu am avea nevoie de virus pentru a ne limita. Ne-am limita, ceea ce ar împiedica din start apariția virusului.

Gândiţi-vă: măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a învinge virusul sunt aceleași măsuri pe care trebuie să le luăm pentru a salva planeta și a opri exploatarea altora. Se pare că, dacă am schimba modul în care ne tratăm reciproc și planeta, am elimina virusul fără măcar să încercăm.

După toate probabilitățile, nu va exista vaccin împotriva Covid-19. Chiar dacă se găsește unul, epidemiologii avertizează deja că suntem nevoiți să vedem în următorii ani din ce în ce mai mulți dintre acești viruşi, care infectează umanitatea, așa că lupta împotriva acestuia este o cauză pierdută. Singura noastră ieșire din labirint este schimbarea atitudinii noastre de la exploatare la cooperare, de la înstrăinare la conexiune. Astăzi, este mai clar ca niciodată.

„Cine ar fi mai bun pentru Israel, Trump sau Biden?” (Quora)

Michael Laitman, On Quora: „Cine ar fi mai bun pentru Israel, Trump sau Biden?

Înainte de a întreba cine ar fi un președinte SUA mai susținător pentru Israel, noi în Israel am fi înțelepți să ne întrebăm ce am făcut pentru a merita sprijinul unei superputeri mondiale.

Ce proiectăm asupra lumii? Dincolo de producția noastră tehnologică impresionantă, la ce contribuim? Și este tehnologia avansată ceea ce lumea are cu adevărat nevoie de la noi?

Astăzi, mediul global în care trăim se schimbă și, la fel, așteptările asupra Israelului se schimbă treptat. Dacă ne îndreptăm spre viitor, dacă vom dori să primim sprijin de la o superputere majoră sau de la oricine în această privință, va trebui să începem să acordăm o atenție mai atentă la ceea ce proiectăm și contribuim la lume și dacă aceasta este ceea ce lumea în cele din urmă are nevoie de la noi.

Suntem o națiune unică deoarece, spre deosebire de alte națiuni, nu avem o rădăcină biologică comună. Strămoșii noștri, care erau originari din clanuri și triburi diferite, s-au unit ca națiune sub o idee: să ne unim („să ne iubim aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunii („dragostea va acoperi toate crimele”), ceea ce ne-a acordat capacitatea de a proiectează o forță pozitivă către lume sau, cu alte cuvinte, să fie „o lumină pentru națiuni”.

După ce am trăit pentru o perioadă scurtă de timp susținând unificarea noastră „ca un singur om cu o inimă”, am pierdut curând conștientizarea acestei valori comune care ne-a legat pe toți împreună ca națiune. La fel, întrucât nu am reușit să ne ținem de o umbrelă reciprocă a iubirii mai presus de diferențele noastre, atunci diferențele noastre s-au bucurat în cele din urmă de noi și am devenit exilați: amândoi ne-am pierdut unificarea și un pământ al nostru.

Puși de antisemitism pe tot parcursul exilului, mulți dintre noi ne-am întâlnit în țara care avea să devină cunoscută sub numele de statul Israel și, după tragedia în masă a Holocaustului, majoritatea națiunilor au fost de acord cu înființarea sa.

Astăzi, în timp ce ne îndreptăm spre sfârșitul anului 2020, ne ridicăm după un deceniu de creștere a antisemitismului, atingând punctul culminant în 2019, cu cel mai înalt an înregistrat cu crime și amenințări antisemite în Statele Unite, Regatul Unit, Germania și Olanda. De asemenea, ne confruntăm cu un sentiment antisemit în creștere la nivel mondial îmbrăcat într-o retorică „critică a Israelului”, care a câștigat un sprijin considerabil diplomatic, academic și cultural, în mare parte datorită eforturilor mișcării BDS.

Dacă astăzi Organizația Națiunilor Unite ar trebui să ajungă la un vot majoritar de două treimi asupra stabilirii statului Israel, ar trece? Cu siguranță nu.

Trebuie să înțelegem rădăcina atitudinii negative față de poporul Israel din națiunile lumii. Atunci când o facem, atunci ne putem concentra asupra a ceea ce trebuie să facem pentru a inversa atitudinea negativă într-una pozitivă.

Sursa atitudinii negative a națiunilor față de noi se datorează eșecului nostru de a trăi la înălțimea a ceea ce ne-a făcut poporul Israel să înceapă cu: unitatea noastră („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra raţiunii („dragostea va acoperi toate crimele ”), care ne-a acordat capacitatea de a proiecta o forță pozitivă către lume (de a fi„ o lumină pentru națiuni ”).

Întrucât deceniul precedent a fost caracterizat de un antisemitism în creștere, care a atins apogeul în 2019 în multe țări, inclusiv în Statele Unite, o altă caracteristică a ultimului deceniu a fost aceea a crizei în curs de desfășurare: de la efectele crizei financiare care au șomaj în masă, executarea sechestrelor de locuințe, măsuri de austeritate în multe țări, proteste globale și viitoarele războaie din Orientul Mijlociu, norii cenușii constanți ai actelor teroriste, împușcături în masă și o creștere cu 9,17 la sută a dezastrelor naturale care lovesc planeta, precum și niveluri superioare de depresie, anxietate, stres, singurătate, diviziune socială și abuz de opiacee în Statele Unite decât în ​​vremurile anterioare. Pe scurt, după cum a arătat istoria, cum ar fi în timpul pandemiei de Moarte Neagră, care a dus la uciderea în masă a evreilor în toată Europa, sau înfrângerea Germaniei din Primul Război Mondial și depresia ulterioară, care au dus în cele din urmă la ascensiunea lui Hitler, a naziștilor și a Holocaustul – când apare criza, crește antisemitismul.

Prin urmare, cu experiența noastră divizivă actuală, cuplată cu crizele pe care omenirea le trăiește în continuare în întreaga lume, și mai ales în America, ne putem aștepta la tot mai mulți detractori care ne privesc critic. La fel, atitudinea următoarei administrații a Statelor Unite față de Israel ca fiind pozitivă sau negativă va depinde de faptul dacă ne actualizăm atitudinile față de celălalt pentru a deveni un popor mai unificat.

Profesie post-coronavirus

Întrebare: Ce sfaturi le puteți oferi tinerilor, mai ales în era post-coronavirus? Ce profesii vor rămâne și unde să își concentreze eforturile?

Răspuns: Cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce întreaga societate are nevoie. Acesta va fi punctul central.

Fiecare persoană ar trebui să știe de ce va avea nevoie societatea pentru a-și asigura pentru sine locul de muncă potrivit, abilitățile și educația potrivite. Prin urmare, nu este nimic mai important decât să ai o educație adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, munca socială care vizează consolidarea tuturor membrilor societății, in transformarea societății într-un sistem integral și corect, este cel mai important lucru. Astfel de oameni vor fi întotdeauna necesari. Aș sfătui tinerii și persoanele de orice vârstă să învețe exact acest lucru.

Aceasta este o profesie de care oricine are nevoie in mod personal, nici măcar pentru muncă, ci pentru participarea și integrarea corectă a sa și a tuturor celorlalți în societate.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 04.06.2020

Sfaturi blitz de Cabala – 7/2/20

Întrebare: Cu ce nu merită să-ți pierzi timpul?

Răspuns: Cu lucruri inutile.

Întrebare: Pot învăța cum să-mi gestionez timpul?

Răspuns: Da, dacă evaluezi în mod sistematic corect posibilitățile.

Întrebare: Nu ar lua prea mult timp pentru a învăța gestionarea timpului?

Răspuns: Nu. Acest lucru se întâmplă în paralel.

Întrebare: Trebuie să aloc timp pentru gânduri, să stau, să meditez? Sau este inseparabil legat de acțiuni?

Răspuns: Lucruri precum meditația îmi sunt străine. Pot sta asupra surselor Cabalistice. Dar doar stând și meditând, nu înțeleg. Trebuie să existe o direcție care este dată corpului animal pentru ca acesta să înceapă să se ridice deasupra lui însuși.

Întrebare: Persoanele îndrăgostite măsoară timpul într-un fel, deținuții în altul. La tinerețe, timpul trece încet, la bătrânețe doar sare. De ce?

Răspuns: Aceasta este o senzație. Nu există așa ceva ca timp. Se manifestă doar în sentimentele noastre, ca întreaga lume în general.

Întrebare: Cea mai frumoasă femeie sub peria timpului se transformă într-o femeie bătrână. De ce timpul distruge frumusețea?

Răspuns: Acest lucru este subiectiv. Depinde la ce fel de frumusețe te uiți. Dacă locuiești lângă oameni o perioadă lungă de timp, nu observi cum îmbătrânesc. Deși, desigur, totul este natural. Problema este că acordăm anumite standarde frumuseții fizice externe și nu o conectăm cu frumusețea internă.

Întrebare: Ce este timpul? Cum l-ai defini?

Răspuns: Timpul este sentimentul interior al fiecăruia dintre noi.

Întrebare: Se spune că oamenii fericiți nu se uită la ceas. De ce timpul zboară cu o viteză fără precedent pentru oamenii fericiți?

Răspuns: Pentru că atunci când primesc plăcere, ei uită că timpul este tranzitoriu. Dacă o persoană se bucură, nu observă cum trece timpul.

Întrebare: Este adevărat că timpul ucide iubirea?

Răspuns: Timpul ucide totul! Absolut tot! Dacă nu ne reînnoim impresiile, acestea dispar.

Întrebare: Crezi că timpul schimbă oamenii? Chiar dacă o persoană nu este angajată în realizarea de sine?

Răspuns: Da, desigur. Factorul timp în sine schimbă o persoană. Acest lucru se numește schimbarea de Reshimot (date de informații spirituale).

Întrebare: Când a apărut timpul și este vreun loc în care nu există?

Răspuns: Timpul nu există deloc, cu excepția faptului că noi îl simțim.

Întrebare: Există timp fără o persoană?

Răspuns: Nu, fără o persoană nu există nimic. Tot ceea ce există este ceea ce o persoană percepe.

Întrebare: Este timpul o valoare absolută sau relativă?

Răspuns: Este absolut relativ. Adică doar relativ.

Întrebare: Este posibilă teleportarea în timp?

Răspuns: Din moment ce timpul ca atare nu există ci este doar percepția noastră despre univers, viață și noi înșine, atunci teleportarea nu există.

Întrebare: Timpul are secrete?

Răspuns: Nu înțeleg această întrebare. Ce înseamnă secretele timpului? Dacă nu există timp ca atare și este pur și simplu un sentiment subiectiv al unei persoane, atunci soluția acestei subiectivități este dezvăluirea secretelor.

Întrebare: Este posibil să opresc timpul?

Răspuns: Nicio problemă. Dacă te vei ridica deasupra timpului, atunci îl vei opri pentru tine.

Întrebare: Timpul este ajutorul omului sau dușmanul său?

Răspuns: Depinde de modul în care îl privești. Dacă începi să te măsori în raport cu timpul, atunci este un ajutor.

Din „ Management Skills” KabTV, 02.07.2020

“Ce te sperie cel mai mult în viață?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.

Criteriul plății

Întrebare: Cum ar trebui să fie distribuite salariile într-o societate ideală? Înțelepții spun că plata este măsurată de efort. Însă efortul ne este ascuns. Care este criteriul pentru plata pentru muncă?

Răspuns: Plata unei persoane ar trebui să fie cuprinsă din cel puțin două părți: corporal și social, spiritual.

Putem să calculăm partea corporală, luând în calcul câți copii are o persoană, condițiile de viață în fiecare țara, în fiecare zonă climatică și așa mai departe. În plus, aici trebuie să aderăm la un criteriu general astfel încât să fie în echilibru cu natura integrală.

Și următorul nivel este recompensa spirituală, psihologică. În acest caz totul deja depinde de contribuția unei persoane, de eforturile sale, de exemplul lui pentru binele societății.

Întrebare: Și totuși, dacă cineva este un manager responsabil pentru viețile a mii de oameni, ar trebui ca el să primească același salariu ca angajatul său care este responsabil pentru o acțiune specifică?

Răspuns: De ce nu? Dacă un manager are tot ceea ce are nevoie, de ce ar trebui să aibă nevoie de mai mult? Ce va face cu asta? Va vedea el însuși că nu are nevoie de asta.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20