Medium a publicat noul meu articol “În fața unei sinucideri colective ”

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, vorbește în timpul unei ceremonii de semnare la Istanbul, Turcia, 22 iulie 2022. REUTERS/Umit Bektas

Secretarul general al ONU Antonio Guterres a declarat săptămâna trecută că omenirea se confruntă cu o sinucidere colectivă. După cum a scris The Guardian, „Guterres le-a spus miniștrilor din 40 de țări reuniți Luni pentru a discuta criza climatică: „Jumătate din umanitate se află în zona periculoasă din cauza inundațiilor, secetei, furtunilor extreme și a incendiilor de vegetație. Nicio națiune nu este imună. Cu toate acestea, continuăm să ne hrănim dependența de combustibili fosili.” El a adăugat: „Avem de ales. Acțiune colectivă sau sinucidere colectivă. Este în mâinile noastre.” Într-adevăr, nu m-aș mira dacă o soartă cataclismică ar copleşi omenirea. Ego-urile noastre nu ne lasă să ne gândim la altcineva decât la noi înșine. Cu această atitudine de a mânca și bea „căci mâine vom muri” (Isaia 22:13), suntem siguri că vom aduce moartea asupra noastră.

Dar înainte de a ajunge acolo, există o mulțime de tulburări pe drum. Incendiile de pădure au făcut ravagii în weekend în Europa, America de Nord și America de Sud; căldura record a măturat continentul din Portugalia până în Marea Britanie; secetele din Africa, valurile de căldură în India și Asia de Sud și nenumărate dezastre simultane pe care The Guardian nu le-a menționat sunt doar un preludiu pentru ceea ce urmează. Vom vedea Pământul răsturnându-se pe dos; oamenii vor căuta adăposturi, dar nu va fi unde să alerge decât în ​​Pământ. Dacă nu ne unim și nu ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre, aceasta este soarta sigură a umanității.

Domnul Guterres a mai adăugat că crede că soluția constă în promovarea energiilor regenerabile. El a spus: „În calitate de acționari ai băncilor multilaterale de dezvoltare, țările dezvoltate trebuie să ceară livrarea imediată a investițiilor și asistenței necesare pentru extinderea energiei regenerabile”. El a cerut băncilor să „își schimbe cadrele și politicile obosite pentru a-și asuma mai multe riscuri” și să investească în energii regenerabile.

Aici, ne deosebim puternic. Nu am văzut nicio dovadă că energia regenerabilă îmbunătățește clima. După cum văd eu, agenda privind schimbările climatice este menită să atragă bogăția de la toți ceilalți și să o distribuie susținătorilor săi. În afară de transferul de bani către campionii schimbărilor climatice, nu văd că se întâmplă nimic. Ceea ce spun ei este, practic, „Daţi-ne banii; vom ști ce să facem cu ei.” Este un joc fix, un drum cu o singură bandă și nu va ieși nimic bun din el.

Putem trece la mașini electrice și să renunțăm la benzină, să apelăm la panouri solare pentru electricitate și să interzicem cărbunele, dar acestea nu vor inversa schimbările climatice. ONU este o scenă pentru cuvinte, dar asta este tot ceea ce este. Este un loc de adunare pentru agenții secreţi din întreaga lume, dar nu este un loc pentru acțiuni pozitive care vor ajuta lumea. Deci, dacă cineva își agaţă speranțele de ONU sau de oricare dintre împuterniciții săi, nu ar trebui să se bazeze pe ea; nu va face nici un bine.

Dacă nu vrem să ne întoarcem la epoca de piatră, singura noastră speranță este să ne ajutăm reciproc să ne ridicăm deasupra ego-urilor noastre. Nu ne putem reține singuri, dar ne putem ajuta unii pe alții să facem acest lucru.

Egoul este baza naturii umane; nimic din noi nu este mai puternic. Acesta este motivul pentru care oamenii vor prefera să moară decât să admită înfrângerea. În acest proces, ne vor provoca o sinucidere colectivă.

Totuși, dacă reușim să ne întoarcem furia nu unul către celălalt, ci către propriile noastre ego-uri care ne incită unul împotriva celuilalt, atunci avem o șansă. Trebuie să avem o imagine clară a viitorului nostru, fără filtre și să realizăm ce pregătim pentru noi și pentru copiii noștri. Poate că dacă ne privim viitorul cu ochi treji, vom putea lua hotărârea de a ne ridica deasupra, de a evita apocalipsa care se profilează și de a ne întoarce către o societate umană mai sănătoasă, mai atentă și prin urmare sustenabilă.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Reaua-voinţă pârjoleşte pământul — la propriu ”

Flăcările incendiului forestier din Ponto de Vilomara, pe 17 iulie 2022, văzute de la Sant Fruitós del Bages, Barcelona, Catalonia, Spania.

Actualul val de căldură din Europa pârjolește pământul și îi ucide locuitorii. Până acum, potrivit ABC News și altor surse, „Au existat, de asemenea, mai mult de 1.000 de decese legate de căldură în Spania și Portugalia”, fără a lua în calcul numărul deceselor din Franța, Italia și mai multe care urmează, pe măsură ce valul de căldură se îndreaptă spre REGATUL UNIT. Mai rău încă, suntem abia la mijlocul lunii iulie; este timp suficient pentru alte valuri de căldură. Potrivit oamenilor de știință, dacă nu reducem emisiile de gaze cu efect de seră, valurile de căldură vor deveni și mai calde și mai frecvente. Ele pot veni sau nu, dar oricum noi suntem cei care determinăm ce se întâmplă.

Trebuie să înțelegem că a fi în vârful piramidei creației înseamnă că tot ceea ce facem se transferă pe structură, de sus în jos. Când ajunge la bază, la nivelul mineral al realității din care totul crește, îl schimbă. Dacă resimțim reaua-voință, aceasta creează schimbări negative în întregul sistem, care se manifestă prin evenimente climatice și geologice din ce în ce mai extreme.

Cu alte cuvinte, atunci când relațiile umane se dezechilibrează, totul se dezechilibrează. Când relațiile noastre devin extreme, totul devine extrem; când devenim violenți, totul devine violent. În fiecare vară, ramificațiile legăturii dintre relațiile noastre și lumea noastră devin extreme, până când vom recunoaște că tot ceea ce există, există într-un sistem conectat, ierarhic și că oricine se află în vârf determină starea restului sistemului.

Nu este ca înainte, am fost oameni mai buni decât suntem astăzi. Pur și simplu, au fost mai puțini oameni și, prin urmare mai puține elemente care emană rea voință.

De asemenea, relațiile dintre oameni în trecut erau mai puțin toxice decât sunt astăzi. Deși astăzi există mai puține războaie decât oricând, nivelurile de suspiciune și alienare dintre oameni cresc vertiginos, până la punctul în care oamenii nu mai pot avea încredere în membrii propriilor familii. Drept urmare, războaiele dintre țări sunt mai rare ca niciodată, dar ratele divorțurilor, violența domestică și violența în comunitate sunt la cote maxime.

Chiar și internetul, pe care se presupune că l-am inventat pentru a conecta oamenii, este folosit pentru a abuza, înșela și exploata oamenii. World-wide-web-ul demonstrează că tot ceea ce creăm folosim împotriva altora. Când există un astfel de element negativ într-un sistem și acel element se află în vârful sistemului, cum poate întregul sistem să nu meargă rău?

Prin urmare, dacă vrem ca vremea să se răcească, nivelul mării să scadă și furtunile să se domolească, trebuie să răcim focul și să potolim furtunile dintre noi. Preocuparea reciprocă, responsabilitatea reciprocă sau cel puțin cunoașterea că suntem dependenți unii de alții, sunt necesare pentru a restabili echilibrul în lumea noastră la toate nivelurile, de la pământul pe care păşim până la ura din inimile noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce scapă Iranul fără nici o sancţiune ”

Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avertizat recent Iranul că nu a cooperat cu agenția, după ce au fost găsite urme de uraniu în mai multe situri din Iran. Ca răspuns, Iranul a deconectat unele dintre camerele de supraveghere ale AIEA pe care agenția le folosește pentru a monitoriza activitatea nucleară a Iranului. Lumea a condamnat Iranul pentru această mișcare desigur, dar nu a fost luată nicio măsură pentru a împiedica eforturile sale de îmbogățire în curs, care potrivit surselor occidentale, aproape au atins nivelul care îi permite Iranului să creeze arme nucleare. Israelul, pe de altă parte, care depune toate eforturile pentru a nu încălca legile umanitare în propriul său conflict, este aproape unanim diabolic în întreaga lume.

De ce urăște lumea Israelul și nu Iranul? Cum poate Iranul să scape cu producția de arme nucleare, în timp ce Israelul se află sub un bombardament constant de condamnări, cu comitete și delegați în curs de desfășurare al căror singur scop este de a găsi greșelile Israelului în conflictul său cu palestinienii, delegați și comitete cu ordine explicite de ignorat actele teroriste palestiniene împotriva Israelului și chiar împotriva propriului popor?

Răspunsul la toate aceste întrebări este simplu: Israelul nu este Iran. Chiar și atunci când Israelul face ceva bun, cum ar fi înființarea de spitale improvizate pentru refugiații sirieni răniți sau trimiterea echipelor de salvare în locurile dezastrelor din întreaga lume, Israelul este tot denigrat. Nimeni nu se așteaptă ca Iranul să fie bun cu nimeni, în timp ce tot binele pe care îl face Israelul nu este niciodată suficient.

Oricât de neplăcut ar fi pentru noi, înțeleg de ce lumea ne tratează așa. În subconștient lumea simte ceea ce trebuie să facem, iar înființarea de spitale improvizate nu este unul dintre ele. Este grozav că facem acest lucru și îi ajută pe cei care au nevoie de servicii medicale și nu le pot obține altfel, dar acesta nu ar trebui să fie principalul obiectiv al Israelului. Acest lucru nu este ceea ce lumea așteaptă de la noi și nu ceea ce ar trebui să ne așteptăm de la noi înșine.

Ne putem spune o mie de povești despre cât de amabili suntem, despre ce mari donatori suntem, despre cum îi ajutăm pe cei bolnavi și răniți din întreaga lume și despre cum agricultura israeliană creează alimente în țările sărace din lumea a treia. Ne putem spune aceste lucruri nouă înșine, dar nimeni altcineva nu le ascultă sau le acceptă. Tot ce avem nevoie este să ne uităm la opinia lumii despre noi așa cum se reflectă în voturile ONU și la modul în care țările pe care le ajutăm votează împotriva noastră de fiecare dată când au ocazia.

Nu pot să nu-i justific; aceasta nu este ceea ce ar trebui să le oferim, iar ei o simt și reacționează în consecință. Ceea ce au nevoie cu adevărat de la noi, și acest lucru poate fi contraintuitiv, este ca noi să ne tratăm bine unii pe alții, colegii noștri evrei. În adâncul lor ei simt că diviziunea noastră internă este vinovata din spatele necazurilor lor și chiar din spatele propriilor conflicte interne.

Lumea nu se așteaptă de la noi să inversăm deșertificarea sau să vindecăm cancerul. Se așteaptă mult mai mult de la noi: să inversăm ura din întreaga lume. Și se așteaptă de la noi să dăm un exemplu, o dovadă vie că unitatea deasupra diviziunii este posibilă.

A fi „o lumină pentru națiuni” înseamnă că suntem un far de speranță că omenirea poate învinge conflictele. La urma urmei, regele nostru, cel mai înțelept dintre toți oamenii, regele Solomon, a fost cel care a inventat motto-ul: „Ura stârnește ceartă, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Trebuie să înțelegem că antagonismul aparent insurmontabil și alienarea profundă dintre diferitele facțiuni ale societății israeliene sunt așa intenționat. Aceste prăpastii nu sunt menite să fie depășite prin negocieri sau prin ajungerea la un compromis. Ele sunt menite să rămână așa cum sunt și să realizeze că sarcina noastră nu este să fim de acord, ci să rămânem o singură națiune, chiar dacă nu suntem de acord. Acesta este exemplul pe care trebuie să-l arătăm lumii. Este singurul lucru pe care umanitatea nu-l poate dezvolta de la sine și singurul lucru pe care se așteaptă să îl stabilească evreii.

Strămoșii noștri au creat precedentul. La poalele Muntelui Sinai ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” după care am fost declarați națiune. Singurul nostru merit la acea vreme era unitatea noastră, responsabilitatea noastră reciprocă. Un singur merit a fost motivul pentru care am devenit o națiune aleasă.

Dacă ne respectăm chemarea, vom fi admirați și emulați în întreaga lume. Dacă ne prăbușim sub povara urii, vom fi acuzaţi, ridiculizaţi și în cele din urmă alungați sau exterminați.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cât de bine luptă Israelul împotriva terorismului?“

După un atac terorist din timpul Zilei Independenței Israelului din acest an, în care oamenii au fost doborâti și uciși de doi teroriști, a existat un sentiment general de teamă în întreaga țară și l-a determinat pe unul dintre studenții mei să mă întrebe dacă va exista vreodată un soluție la problemele Israelului cu arabii.

Există o soluție, dar este posibilă cu condiția ca poporul Israel să se potrivească cu Țara lui Israel în sens spiritual. Atunci am simți cu adevărat că suntem proprietarii acestui loc și ne-am simți protejați de sus și nimeni nu ne-ar putea atinge.

Depinde doar de conexiunea din poporul Israel. Oricât de greu ar fi să auzi, nu există altă cale. Este o condiție care este stabilită în natură.

Condiția este că trebuie să ne conectăm pozitiv, așa cum este scris, „ca un singur om cu o singură inimă”. Obținând o astfel de conexiune, nu am rezolva doar terorismul și actele fizice de violență, dar oamenii nu ar mai avea nici măcar un gând negativ despre Israel. De asemenea, dacă nu reușim să aderăm la această condiție, atunci nu avem protecție.

Deși s-ar putea părea că ar trebui să ne ridicăm împotriva instigării care generează terorism, și anume glorificarea terorismului și a actelor de teroare în diferite societăți, ceea ce avem cu adevărat nevoie este să pătrundem propriile minți și inimi. Dacă ne unim, și ne unim în minte și inimă, atunci nu avem nevoie să luptăm împotriva terorismului. Trebuie doar să fim uniți unul cu celălalt, iar unitatea noastră ar atrage forța spirituală superioară. Atragerea acestei forțe în viața noastră ar ridica un acoperământ de pace asupra tuturor, dând tuturor un sentiment de victorie.

Deocamdată, forțele de securitate ale Israelului lucrează zi și noapte cu devotament timp de câțiva ani doar pentru ca oamenii din Israel să poată trăi în pace. Cu toate acestea, consolidarea securității Israelului nu este o soluție pe termen lung în dezvoltarea unui adevărat sentiment de securitate pentru poporul Israel. Vom trăi în atmosfera pe care o creăm doar atunci când suntem uniți și în care ne unim pentru a dezvălui unitatea ca mântuire a umanității – de care este foarte nevoie astăzi. Fără să ne unim, nu vom rezolva nimic și ne putem aștepta ca terorismul și alte fenomene negative față de noi să continue să se intensifice.

Bazat pe videoclipul „ Soluţia pentru Terorism în Israel” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografia „Terorea lovește civilii israelieni în sudul Israelului” de către Forțele de Apărare Israelului pe Flickr.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este o ființă umană pe deplin realizată?“

O ființă umană pe deplin realizată este cea care se dezvoltă și atinge gradul numit „uman” prin eforturile sale.

Există patru grade în natură: mineral, vegetal, animal și uman.

Viaţa în care ne-am născut și am crescut nu este încă la nivelul uman pe deplin realizat. În dorințele, gândurile și comportamentele noastre înnăscute ne aflăm între natură la nivel mineral, vegetal și animal și natura la nivel uman.

Ce este un om, în sensul cel mai deplin al termenului? În ebraică, cuvântul pentru „om” este „Adam”, care provine de la cuvântul „similar” („Domeh”), din expresia „asemănător cu cel mai înalt” („Domeh le Elyon”). Adică, a fi uman înseamnă a obține asemănarea cu forța superioară.

Cum putem atinge asemănarea cu acea forță? Se poate realiza prin conexiunea pozitivă unul cu altul, până la un punct în care relaționăm unul cu celălalt, așa cum o face această forță: din iubire absolută și dăruire.

În timp ce nivelurile mineral, vegetatl și animal ale naturii au câteva exemple despre modul în care funcționează dintr-o conexiune altruistă funcţională, în rândul umanității. nu avem astfel de exemple De ce? Pentru că trebuie să dezvoltăm acest nou grad de realizare deplină a noastră ca ființe umane prin propriile noastre eforturi. Făcând acest lucru, ne va conduce la revelarea forței superioare care ne-a creat și ne susține.

Bazat pe videoclipul „Ce este o ființă umană pe deplin realizată?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce ne poate face să fim grijulii”

Evenimentele din ultimele luni și de fapt din ultimii ani, ne învață o lecție foarte importantă: dacă vrem să supraviețuim trebuie să învățăm de la natură cum să o facem, deoarece dacă ne urmăm propriile idei vom continua marșul prostiei până când vom distruge civilizația umană și planeta noastră. Când ne uităm la natură, există o singură lege care împletește toate părțile ei într-o tapiserie perfectă: echilibrul și colaborarea. Această lege este exact ceea ce noi oamenii nu respectăm în propria noastră societate. În loc de echilibru, ne străduim să obținem importanță în detrimentul altora și schimbăm colaborarea cu exploatarea. Dacă vom continua așa, suntem pe cale de dispariție.

Nu spun că trebuie să ne iubim unul pe altul sau chiar să avem grijă unul de celălalt dintr-o dată. Cu toate acestea, trebuie să cunoaștem legile naturii și ce se întâmplă atunci când le încălcăm. Întrucât în ​​prezent acționăm contrar legii echilibrului și colaborării, trebuie să cunoaștem și consecințele, pedeapsa dacă vreți, pentru încălcarea acesteia.

Simțim deja unele dintre consecințele ignoranței și vanității noastre. Penuria de alimente se agravează în întreaga lume, iar foamea a devenit un adevărat pericol în locuri care nu au cunoscut-o de secole. Lipsa de gaze împiedică, de asemenea, producția și provoacă insecuritate energetică în țările occidentale, lider ale OCDE, iar atmosfera generală este că urmează zile grele.

Într-adevăr, este doar începutul. Potrivit experților suntem în faţa unor ani de privațiuni și penurie.

Dar nu există un motiv real pentru asta. Niciun dezastru natural nu a împiedicat capacitatea umanității de a produce hrană din abundență sau gaz și petrol abundent. Noi oamenii suntem cei care provocăm aceste deficiențe cu unicul scop de a ne zdrobi unul pe altul. Nimic nu ne ghidează mișcările în afară de ură, iar ura distruge totul, inclusiv în cele din urmă pe cel care urăşte.

Pentru că tot ceea ce facem provine din motivația de a-i învinge și a-i cuceri pe alții, nimic din ceea ce facem nu reușește. Când un efort eșuează, trecem la altul, dar și acesta este obligat să eșueze din exact același motiv: intențiile noastre rele față de ceilalți.

Atunci cum ne putem schimba natura? Ce ne poate face să avem grijă de ceilalți? Pentru a face asta, trebuie mai întâi să recunoaștem adevărul despre propria noastră natură și apoi putem începe să cultivăm în noi una nouă. Ceea ce toate celelalte ființe fac instinctiv – urmează legea echilibrului și a colaborării- putem realiza doar dacă o alegem în mod conștient. Modul de a face acest lucru este să realizăm că suntem creați în mod inerent opuşi acestei legi și apoi să examinăm cu atenție fiecare aspect al vieții noastre și să-l adaptăm pentru a funcționa conform acelei legi.

Poate părea nedrept că numai oamenii trebuie să învețe această lege pe calea grea, dar există o mare recompensă la sfârșitul procesului. Deoarece oamenii sunt singurii care trebuie să treacă prin procesul de învățare, noi suntem și singurii care vom culege răsplata.

Când aflăm despre natura umană și natura restului realității, începem să le comparăm. Drept urmare, învățăm treptat să prețuim legea echilibrului și a colaborării. Înțelegem mult mai profund decât orice ființă, deoarece avem cu ce să o comparăm, o imagine negativă a legii și a consecințelor ei palpabile. Când începem să acționăm conform legii echilibrului și colaborării, este pentru că am făcut o alegere conștientă de a face acest lucru, după ce am aflat despre propria noastră natură și am ales să ne ferim de ea și să adoptăm o natură nouă, mai incluzivă și mai cooperantă.

Pentru noi, așadar, a învăța să ne pese de ceilalți nu este un proces instinctiv, ci un proces adânc de aprofundare a conștiinței și de a alege grija și conexiunea în locul alienării și exploatării la fiecare pas. Acesta este avantajul real al omului față de animale – darul conștiinței. Cu toate acestea, îl câștigăm doar după ce am ales echilibrul în locul superiorității și colaborarea în detrimentul exploatării.

Procesul dureros prin care trece omenirea ne va conduce în cele din urmă să facem această alegere. Cu toate acestea, conștientizarea poate scurta procesul și îl poate face mult mai ușor și mai rapid. Cu cât înțelegem mai devreme că toate necazurile noastre provin din răutatea și cruzimea noastră unul față de celălalt, cu atât mai repede vom deschide ochii și vom realiza că există o altă opțiune. Apoi, cu cât alegem mai devreme varianta echilibrului și colaborării, cu atât necazurile noastre se vor sfârși mai repede și va începe pacea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?“

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Inteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină ”

În ultima vreme s-au auzit o mulțime de informații despre mașinile cu inteligență artificială (AI), precum Dall-E 2 sau Imagen de la Google, care creează imagini realiste ale scenelor complet nerealiste prin descrierea imaginii dorite în cuvinte. De exemplu, dacă doriți o imagine cu o cobră gigantică făcută din porumb alunecând pe Marte sau o palmă umană cu frunze care cresc de pe degete, pur și simplu introduceți fraza în mașină și o aveți.

În spatele laudelor vin însă întrebările. Va amenința asta traiul artiștilor? Va face fotografii desueți? Vor deveni designerii grafici un lucru din trecut? Așa operăm noi, judecând totul în funcție de ceea ce este bine pentru mine, ca și cum am putea opri progresul lumii dacă nu suntem de acord cu el.

Am încercat să oprim multe tehnologii care sunt mult mai păguboase decât imaginile artistice artificiale. Nu a funcționat niciodată. Nu am putut opri fabricarea de arme nucleare sau producția de drone ucigașe și nu vom putea opri dezvoltarea AI în general și a artei AI în special. Nici nu este nevoie să o oprim. În schimb, ar trebui să încercăm să vedem cum se pot integra inovațiile în viața noastră și să o îmbunătățească.

Tehnologia avansează odată cu aspirațiile noastre de autoexprimare. Cu alte cuvinte, nu tehnologia în sine avansează, ci omenirea. Din această cauză, a încerca să împiedici progresul tehnologiei înseamnă să încerci să împiedici progresul umanității. Acest lucru este împotriva naturii și nu va duce niciodată la rezultate pozitive.

Tehnologia este o materie primă. Așa cum un sculptor ar putea folosi o piatră pentru a dăltui o imagine, sau un muzician ar folosi un instrument muzical pentru a crea muzică, AI este instrumentul care creează creația artistului. Singura întrebare este ce fel de artă vrem să creăm.

Dacă ar fi să folosesc acest gen de artă, aș încerca să creez o artă spirituală, una care să arate conexiunile ascunse între diferitele elemente din natură. Dacă am putea arăta cum totul este conectat și depinde de bunăstarea tuturor celorlalţi, ne-am raporta la mediul înconjurător și la alți oameni foarte diferit de modul în care o facem astăzi.

De exemplu, aș cere mașinii să deseneze iubirea dintre o floare și o albină. Nu o floare și o albină, ci iubirea pe care o simt unul pentru celălalt. Pentru că asta există, chiar dacă noi nu o simțim (în cea mai mare parte). Relația dintre albină, care are nevoie de nectarul florii pentru a se hrăni pe ea și puii ei, și floare, care are nevoie de albină pentru a se poleniza și a se reproduce, este o relație simbiotică care implică două niveluri foarte diferite ale naturii – cel animal și cel vegetal. Din cauza asta, cele două sunt profund conectate și se simt aproape una de cealaltă.

Dacă am putea arăta cum totul este conectat în acest fel, am fi capabili să empatizăm cu toată natura și cu toți oamenii, să ne simțim conectați cu ei și să dezvoltăm afecțiunea pentru toate lucrurile și pentru toți oamenii. Dacă am putea face asta, nu ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la limitarea dezvoltării inovațiilor potențial dăunătoare, deoarece afecțiunea dintre noi ar garanta că folosim totul numai pentru beneficiul întregii lumi și niciodată pentru a-i dăuna.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Între durere și iertare ”

Când suntem răniți de alții ne doare îngrozitor și asta se poate întâmpla în viața noastră în orice moment. Apar imediat întrebări: când este loc pentru iertare și ce este ea, oricum?

Este natura umană să ne bucurăm, să ne mulțumim cu tot felul de lucruri care ni se par bune. Vrem să ne bucurăm de mâncare, sex, familie, bani, onoare, control, informații și o combinație a acestora mai presus de toate. Lucrăm constant pentru a ne îndeplini dorințele și luăm în considerare câtă energie ar trebui să investim în ceva anume, în funcție de rezultatul așteptat.

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este să descoperim puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și ea este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Pentru a exemplifica, să spunem că vrem să cumpărăm un costum frumos pentru o ocazie deosebit de festivă. Investim o sumă mare de bani în el, echivalentul a aproape o săptămână de muncă, și îl achiziționăm cu mare plăcere. Sosește ziua mult așteptată, ne îmbrăcăm costumul nou și ne plimbăm printre invitați cu un zâmbet până la urechi. Oamenii spun: „Ce costum grozav!”. Pieptul ni se umflă de mândrie.

Și dintr-o dată cineva rostește în fața tuturor: „Ce este costumul ăsta amuzant pe care îl porți? Ce fel de costum este?” Și din acel moment, realitatea se schimbă. Toată lumea chicotește, iar noi suntem plini de rușine.

Mai târziu în acea seară, întâlnim din nou aceeași persoană, care ne spune în liniște: „Îmi pare rău dacă am spus ceva nepotrivit mai devreme”. Imediat răspundem cu o respingere. Este o astfel de cerere de iertare o reparație pentru prejudiciul făcut? Cu siguranţă nu. De aceea nu o acceptăm.

Iertarea adevărată ar fi trebuit să fie una care să mă compenseze pentru suma mare pe care am investit-o în cumpărarea costumului, pentru toate așteptările pe care le aveam de a primi complimente, respect și recunoaștere, speranțe care au fost înlocuite cu dispreț, ridicol și rușine. Pentru toate lucrurile care s-au acumulat în mine, am nevoie de o compensație adecvată.

Repararea poate fi făcută prin răzbunare, așa cum se face de obicei sau alternativ de către persoana în cauză care vine la mine cu scuze sincere și mă convinge că înțelege prejudiciul și jignirea cumplită care mi-a fost cauzată. Să presupunem că persoana scrie un cec care ar acoperi achiziționarea a încă zece costume, de exemplu. În acest caz, dacă simt că scuzele sunt într-adevăr sincere iar cecul mi se pare suficient de respectabil, atunci sunt dispus să iert, să uit cazul de parcă nu s-ar fi întâmplat.

În principiu, mărimea loviturii este mărimea compensației pe care o poate acoperi. Iertarea, răzbunarea, desconsiderarea, insulta, investiția, toate acestea sunt lucruri măsurate doar în raport cu dorința mea egoistă de a mă bucura. Dacă ego-ul încă se simte rănit și cere răzbunare, înseamnă că locul rănii nu a fost umplut cu o compensație adecvată. Groapa care se deschide în inimă este încă deschisă, așa că nu putem ierta cu adevărat.

Până acum, am analizat fenomene pe care le cunoaștem cu toții. La un moment dat, la o persoană poate apărea un sentiment în care dorința de răzbunare, de căutare a onoarei, de lupte pentru control și războaie, devine extrem de obositor pentru noi. Ne distrug sănătatea, relațiile, întreaga noastră viață. „Ce obțin din toate acestea?” începem să ne întrebăm, „Pentru ce merită să trăiesc? Aceasta este misiunea mea în viață, asta este tot ce am de făcut?”

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este acela de a descoperi puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Cum se întâmplă? În linii mari, dezvoltând relații de iubire într-un grup mic care servește drept laborator, ne completăm reciproc în moduri pe care nu le putem realiza singuri. Învățăm să ne conectăm unul cu celălalt în armonie, ca diferite organe dintr-un corp. Vătămarea, repararea, răzbunarea, iertarea, toate aceste jocuri își pierd sensul pentru că înțelegem că nu ne luptăm unul împotriva celuilalt, ci cu toții împreună ne ridicăm deasupra calculelor noastre înguste în fața naturii noastre egoiste comune.

Când îmi dau seama că am rănit pe cineva, mă duc direct la persoana respectivă și o întreb ce pot să fac pentru a repara ceea ce am stricat. Să mă apropii de el sau ea, să mă conectez cu persoana respectivă și să fac tot ce pot pentru a restabili puterea iubirii dintre noi. Și dacă cineva m-a rănit, îmi amintesc că nu este vina lui, ci a egoului uman și încerc să ajut persoana să se ridice deasupra ei. În acest fel, abordăm treptat o situație în care lumea noastră devine un loc în care este distractiv să trăiești, cu cea mai mare putere a naturii, în reciprocitate, sprijin și încredere.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Prețul pentru adoptarea unei mentalități de victimă ”

O persoană cu o mentalitate de victimă tinde să se simtă victimă a acțiunilor vătămătoare ale altora. În timp ce unii oameni au fost de fapt victimele unor fapte greșite, dezvoltarea unei mentalități de victimă înseamnă că devin fixați să-și pună nenorocirile pe seama faptelor rele ale altora. Problema dezvoltării unei astfel de mentalități este că a te vedea ca o victimă perpetuă te împiedică să te reconstruiești și să reușești în viață. Pentru a menține imaginea de victimă, oamenii trebuie să rămână mereu perdanți, dar ca urmare doar ei vor pierde.

Este foarte dificil de stabilit unde să tragem exact limita dintre a da vina pe ceilalți pentru necazurile cuiva și a începe să exploateze greșeala care a fost făcută unei persoane pentru obținerea de beneficii nejustificate. În orice caz, perpetuarea unei imagini de sine a victimei împiedică eforturile cuiva de a-și reconstrui viața și de a-și realiza potențialul.

Prin urmare, pentru a ajuta victimele tuturor tipurilor de abuzuri, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe pozitiv decât pe negativ. În loc să le consolidăm și să le perpetuăm imaginea de oameni pasivi și slabi a căror vulnerabilitate a fost exploatată, ar trebui să-i învățăm pe cei care au fost răniți de răufăcători că pot avea întotdeauna succes, indiferent de circumstanțe. Ar trebui să dăm putere oamenilor și să-i ajutăm să creadă în ei înșiși.

Aceeași abordare ar trebui să se aplice populațiilor care au fost victime ale exploatării și abuzului. În loc să-i învățăm să se concentreze asupra greșelilor care le-au fost făcute, ar trebui să-i ajutăm să câștige încredere în sine și să realizeze ceea ce ei nu credeau că pot. Deși nu putem schimba trecutul, putem alege viitorul și pe aceasta ar trebui să ne concentrăm.

Activismul anumitor lideri de opinie și al altor persoane publice „în favoarea” secțiunilor victimizate ale societății nu este altceva decât manipulare. Realitatea dovedește că acești „campioni ai suferinzilor” nu prea îi ajută, iar în final victimele rămân cu mâna goală și schilodite de o mentalitate de victimă care le garantează că nu vor avea nimic în viitor pentru că au ales o abordare greșită.

Deși cu siguranță există oameni care au greșit, căutarea răzbunării nu va ajuta victimele. În schimb, ar trebui să se concentreze pe construirea unei societăți drepte și coezive pentru toți.

Dacă vom crea solidaritate socială, vom rezolva cu totul problema exploatării și a abuzului. Dacă vrem egalitate, trebuie să luptăm pentru șanse egale de a reuși și vom reuși acest lucru dacă vom crea o societate ai cărei membri se simt conectați între ei, cultivă solidaritatea și sunt mândri că trăiesc într-o comunitate unită și atentă.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→