Michael Laitman, pe Quora: “Este necesar ca un bun lider să fie carismatic?“

Astăzi nu avem nevoie de lideri carismatici. Avem nevoie de lideri care pot înțelege și empatiza cu oamenii și care pot rezona emoțional cu ei pentru a-i ghida către un obiectiv comun.

Cu toate acestea, nu văd exemple de astfel de lideri în lumea noastră de azi. Egoul uman ne împiedică să-i simțim pe ceilalți. Pentru a deveni un astfel de lider este nevoie să te ridici deasupra influenței ego-ului și să descoperi ce înseamnă să devii o ființă umană în sensul cel mai deplin al termenului: ca o persoană care se conectează pozitiv cu ceilalți, care simte că face parte dintr-un singur sistem cu ceilalți și prin urmare, care trebuie să se dedice în folosul altora.

Liderii de astăzi sunt opusul. Sunt lipsiți de scrupule și egocentrici, dispuși să dărâme orice și pe toți cei care le stau în cale. Pentru că economia noastră funcționează pe principii egoiste – „ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” – și astfel, oricine poate înțelege cum să-i calce în picioare mai eficient pe alții, să devină mai puternic într-un astfel de sistem.

Avem astfel nevoie de o nouă economie dacă vrem să găsim lideri care să înțeleagă și să empatizeze cu oamenii. Ce este această nouă economie? Este o economie a inimii, o economie care vorbește despre viața însăși. Oamenii care susțin și trăiesc în conformitate cu o astfel de economie ar simți că pot câștiga și construi lumea dintr-un alt tip de material, unul care provine din conexiuni umane pozitive.

Acesta este genul de economie și liderul viitorului. Deși suntem foarte departe, în starea în care ne aflăm acum, suntem totuși destinați să ajungem la o astfel de stare.

Bazat pe videoclipul „Este necesar ca un bun lider să fie carismatic?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Hudson Hintze pe Unsplash

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian”

Comun odinioară doar în Universitățile din SUA și din Europa, instituțiile de învățământ superior israeliene au devenit acum locul unei confruntări politice intense. Imaginile cu demonstrații aprinse – unele dintre ele devenind violente – în care steaguri palestiniene sunt arborate în fața steagurilor israeliene, sunt obișnuite în campusurile israeliene. Declarații de susținere pentru teroriști și cântece de incitare precum „Moarte Israelului” răsună din ce în ce mai frecvent. Deci, ce așteptăm? Ori începem să ne îndreptăm spre unitatea evreiască, ori în curând nu va mai fi pământ pe care să plângem.

Comemorarea Zilei Nakba, ziua pe care arabii o numesc „catastrofă” marchează ziua independenței Israelului. Debutul său de săptămâna trecută a inițiat proteste larg răspândite împotriva existenței Israelului. Ciocnirile fizice dintre studenții evrei și arabi arată că situația de pe teritoriul israelian se deteriorează. În instituții de învățământ superior prestigioase, precum Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea Tel Aviv, există tensiuni tot mai mari între demonstranții care susțin cauza palestiniană și activiștii pro-Israel.

Studenții evrei îşi fac griji pentru siguranța lor, se simt amenințați și se tem că situația ar putea escalada în atacuri teroriste în campus. Ei văd că atât autoritățile, cât și administratorii universităților închid ochii față de antisemitismul din campus pe motivul libertății de exprimare.

Tot ceea ce facem în contextul apropierii dintre evrei și arabi, facem greșit. Nimic din ce am făcut nu a adus vreun bine și nici nu va aduce vreun bine. Din păcate, nu învățăm din greșelile noastre. Deci, încercăm din nou și din nou să aducem evreii și arabii mai aproape împreună prin toate mijloacele posibile: în universități, în locul de muncă și în tot ceea ce avem la dispoziție. În cele din urmă, devine mai clar că doar pregătim muniție reală pentru a ne împușca în picioare.

Opinii radicale care tânjesc să șteargă Israelul de pe hartă se ascund sub fațada dezbaterilor „intelectuale”. Problema este pur și simplu că evreii și arabii nu reușesc să trăiască împreună în armonie pe teritoriul israelian, punct. Judecând după circumstanțele actuale, se poate ajunge la un punct în care ni se va interzice ca evrei să intrăm în propria noastră capitală Ierusalim, până când în cele din urmă nu vom mai avea loc în Țara lui Israel pe care să-l numim al nostru.

Nicio persoană arabă care simte că acest pământ le aparține nu poate sprijini statul Israel. Îi înțeleg. Ei își vor folosi locurile în Congresul israelian, pozițiile lor ministeriale în guvern și toate celelalte mijloace posibile pentru a ne împinge în mare. Nu cred că există vreo intenție reală de conviețuire, chiar dacă acest lucru nu este declarat deschis acum. Noi ca evrei, trebuie să începem să deschidem ochii și să realizăm că ne putem baza doar pe noi înșine, pe capacitatea noastră de a ne uni pentru a ne asigura locul în Israel.

Problema este că nu suntem suficient de idealiști și în schimb, ne gândim doar cum să ne slujim pe noi înșine în detrimentul celorlalți. Nu ne ridicăm deasupra egoului individual privat. Arabii își dau seama că asta ne slăbește și profită de situaţie. În schimb, ei înțeleg că succesul lor depinde de cât de conectați sunt, de cât de puternici sunt împreună și prin urmare, reușesc în toate.

Nu mă înţelegeţi greşit. Și eu vreau ca populația arabă să se descurce bine și să ducă o viață liniștită, normală, dar pământul pentru pace nu va fi niciodată soluția. În schimb, trebuie să creăm condițiile pentru a împărți populația în două popoare și să lămurim clar că țara lui Israel aparține poporului Israel. Cât timp vom continua dezbaterile noastre nesfârșite și când vom realiza că așa trebuie să fie? Problema este că până atunci, poate fi prea târziu.

Dar pentru a trăi în țara lui Israel trebuie să câștigăm acest drept, altfel ar fi bine să renunțăm la țară. Putem triumfa asupra oricărei amenințări și putem birui doar atunci când folosim ajutorul care se găsește în spiritul nostru special evreiesc.

Astăzi, situaţia este opusă; nu ne îndeplinim rolul. Avem o societate fragmentată, cu tot felul de grupuri care provin din țări diferite, dar fără o viziune comună. Această abordare în șah poate funcționa în America, care nu este amenințată existențial, dar pentru Israel ar putea însemna o condamnare la moarte. Pur și simplu, Israelul va supraviețui și va prospera în măsura în care evreii sunt legați împreună prin relații bune, reciprocitate și grijă reciprocă. Cu cât ne îndreptăm mai devreme în această direcție, cu atât mai bine.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este semnificația celei mai vechi inscripții recent găsite în ebraică, care este plină de blesteme?“

Cercetătorii au descoperit recent ceea ce unii experți susțin a fi cea mai veche inscripție ebraică găsită vreodată de acum cel puțin 3.200 de ani. Interesant este că este plină de blesteme, ceea ce arată că națiunea de atunci era puternică și dezvoltată, capabilă de rău și care avea și credință într-o forță superioară.

Chiar dacă această credință este exprimată într-un mod în care să ne putem întoarce la forța superioară și să-i cerem să ne ajute să facem ceva rău aproapelui nostru, există o semnificație în luarea în considerare a forței superioare. Astăzi ne blestemăm unii pe alții. Pe atunci, am apelat la o forță superioară, iar astăzi apelăm la avocați și instanțe. Deci, care epocă este cea mai dezvoltată?

Putem vedea astfel ura subiacentă în ființele umane, într-o eră îndreptată spre forța superioară, iar într-o altă eră îndreptată către noi înșine. De cea mai mare importanță aici este recunoașterea faptului că progresul nostru către viitor luminos depinde de transformarea urii în iubire.

Ura este un atu. Putem inversa ura în iubire, întunericul în lumină și putem transforma conexiunile noastre negative în unele pozitive. Mai mult, avem nevoie de revelarea forței negative pentru a o inversa în pozitiv.

De aceea subliniez inscripția blestemului ebraic care arată că eram o națiune mare și puternică. Depășind răul din noi, am avut un potențial extraordinar de a face bine în lume. Acest lucru este relevant pentru noi astăzi: să trezim această înclinație astăzi și să continuăm numai în direcția bună.

„Iubirea acoperă toate crimele” este formula pentru a lăsa forța superioară să ne umple viața cu o abundență de împliniri. Mai întâi dezvăluim ura, așa cum forța superioară ne dezvăluie adevărata noastră natură. Încercăm apoi să ne apropiem unul de celălalt și să ne convingem unul pe altul că, în afară de a apela la forța superioară – pentru ca aceasta să ne îndrepte de la ură la iubire – nu avem nevoie de nimic altceva. Iar forța superioară este capabilă să inverseze ura în iubire, deoarece iubirea este calitatea ei.

Bazat pe videoclipul „Cabalistul răspunde la recent descoperita inscripție în ebraică, veche de 3.200 de ani” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Neobosita căutare a onoarei”

Fără nevoia de onoare, o persoană ar trăi liniștită într-un colț. Deci, există un fel de foc interior care ne alimentează constant și ne obligă să reușim în ochii celorlalți. Ei ar trebui să ne aprecieze, să ne respecte, să vorbească despre noi.

Onoarea este o condiție care nu poate fi moștenită, trebuie să muncim pentru ea. Totul depinde de valorile care sunt acceptate în societate. Poate fi o societate care prețuiește banii și simbolurile statutului, sau una care prețuiește simplitatea și o viață modestă. O societate criminală care prețuiește puterea și violența, sau o societate de artiști care prețuiește sensibilitatea și creativitatea. În ambele cazuri, în funcție de caracteristicile noastre înnăscute, de educația pe care am primit-o și de societatea care ne înconjoară, fiecare persoană dorește să câștige atenția, aprecierea și respectul celor din jur. Fără ele, nu te simți întreg.

În orice moment, societatea ne oferă un model față de care suntem măsurați. Asta ne face să muncim, să facem un efort să devenim din ce în ce mai mult ca acest model de succes. Unii oameni sunt dispuși să investească mult pentru a fi amintiți de bine după ce mor, pentru că sentimentul demnității nu are limite, nici în timp, nici în loc, nici în intensitate.

Onoarea, este bună sau rea? Depinde de modul în care este folosită tendința. Pentru a exemplifica, dacă vreau să încurajez un copil să investească în studiile lui și să-i spun: „Ești mai bun, vei fi grozav, toată lumea te va respecta”, îi dau motivație pentru a studia, ceea ce este bine. Pe de altă parte, dacă tot îi cobor demnitatea, îi distrug încrederea în sine și nu iese nimic din asta.

Cât despre noi înșine, trebuie să examinăm direcția în care ne conduce respectul. Dacă dorința de a fi deasupra tuturor determină o persoană să acționeze în detrimentul celorlalți, să-i lovească cu piciorul în drum spre vârf, să-i controleze și să-i manevreze, atunci aceasta este onoare distructivă. Onoarea constructivă, pe de altă parte, este că vreau să fiu respectat tocmai ajutându-i pe toți, sacrificându-mă pentru ei, îngrijindu-mă de fericirea și bunăstarea lor. Dacă societatea mă onorează pentru o asemenea atitudine din partea mea ca persoană bună și generoasă, aceasta este o onoare constructivă. De asemenea, va fi însoțită de concurență constructivă: cine dintre noi investește mai mult în beneficiul societății.

Din cauza naturii egoiste a ființelor umane, există tendința de a-i disprețui pe ceilalți în loc de a-i respecta. O societate egoistă pune pe toată lumea sub presiune constantă: demnitatea mea este încălcată? Îmi acorzi respectul pe care îl merit? Există cineva mai respectabil decât mine? În general, această presiune ne pune într-o competiție ucigătoare care ne distruge relațiile, sănătatea și viețile noastre.

Dezvoltarea socială și personală se îmbunătățește atunci când învățăm să folosim înțelepciunea conexiunii. În general, această metodă ne schimbă natura egoistă într-o natură a dăruirii. Cu ajutorul ei ajungem într-o situație în care ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă.

Treptat începi să simți o putere specială de dăruire și iubire, o forță de conexiune și unificare, iar asta devine sursa unei inspirații speciale de respect reciproc. Este un sentiment sublim, spiritual, minunat. Toată lumea se simte ca un întreg, mai ales în legătură cu ceilalți. Este o onoare pentru o persoană să fie într-o astfel de relație cu toată lumea.

Respectul reciproc înseamnă că eu îl respect pe celălalt și el sau ea mă respect pe mine, pentru că numai împreună putem construi un sistem de comunicare în care să se dezvăluie aceeași putere supremă. Nu subestimez pe nimeni pentru că mă simt dependent de ceilalți de dragul dezvoltării mele personale. Pentru a fi mai precis, putem spune că nu ne respectăm unul pe celălalt, ci starea de conexiune comună care s-a construit. Și aceasta este o onoare foarte specială.

Pe scurt, celor care vor să fie respectați li se recomandă să învețe și de asemenea să-i învețe pe alții cum să se conecteze corect, cum să se ridice împreună la cel mai demn grad de existență care există.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Războiul din Ucraina schimbă lumea ”

Războiul din Ucraina este diferit de orice război care a mai fost. Deși pare local, acest război schimbă lumea. În cele din urmă, după toată durerea, părțile vor stabili noi relații, iar noi relații vor fi stabilite în întreaga lume. Acest război este începutul formării unei noi ordini mondiale, în care toate părțile se unesc împotriva singurului dușman comun al întregii umanități: egoismul. Va dura timp, dar toți cei implicați își vor da seama, și întreaga lume cu ei, că nu luptă unul împotriva celuilalt, ci împotriva unui inamic din ei. Dacă lăsăm ideea să se cufunde, chiar și puțin, o va face să se întâmple chiar mai repede.

Războiul care a început la sfârșitul lunii februarie nu se va încheia prea curând. Va mai dura multe luni până când toată lumea își va da seama că războiul însuși, conceptul însuși al acestuia, este rău. În acest sens, războiul din estul Europei corectează întreaga umanitate, transformând percepția și înțelegerea noastră despre bine și rău.

Victimele, răniții și bunurile pierdute sunt un preț groaznic de plătit. Cu toate acestea, procesele globale au întotdeauna un cost. Nu ar trebui să dăm vina pe alții pentru cost și să nu credem că fiecare dintre noi nu poate face nimic pentru a schimba lumea. Este în mâinile fiecărei persoane să schimbe lumea în bine și să facă să dispară atrocitățile războiului și toate atrocitățile pe care oamenii şi le provoacă unii altora. Tot ce avem nevoie este să realizăm că singurul dușman se află în noi – atitudinea noastră egocentrică. Ne incită unul împotriva celuilalt, demonizează și defăimează pe oricine nu este de acord cu noi, ne spune că suntem singurii îndreptățiți în această lume și prin urmare, ne porneşte unul împotriva celuilalt. Suntem cu toții așa, infectați cu o pandemie de narcisism.

Cu toate acestea, putem face multe pentru a schimba lumea. În primul rând, trebuie să acceptăm că există un motiv bun pentru care suntem atât de diferiți unul de celălalt. Fiecare dintre noi aduce o contribuție unică lumii, pe care nimeni altcineva nu o poate face. Dacă am fi toți la fel, contribuțiile pe care le primim de la alții și de care depinde viața noastră ar lipsi și nu am supraviețui, în sensul cel mai fizic al cuvântului.

Ne vom da seama că ego-ul nostru este inamicul, doar atunci când realizăm că singularitatea este cuvântul cheie greșit pentru fericire. Astăzi, cuvântul cheie pentru fericire este complementaritatea – satisfacerea reciprocă a nevoilor materiale, sociale, emoționale și spirituale ale celuilalt.

Trăim într-o lume în care toți suntem dependenți unii de alții. Mâncarea pe care o mâncăm, hainele pe care le purtăm și aparatele și gadgeturile pe care le folosim sunt toate făcute de oameni pe care nu îi cunoaștem, în locuri pe care nu le cunoaștem și ajung la noi în moduri pe care nu le cunoaștem. Dar dacă nu ar fi acest lanț de nenumăraţi indivizi necunoscuți, nu am supraviețui, deoarece nu ne putem asigura singuri nevoile.

Același lucru este valabil și pentru conexiunile sociale. Toate conexiunile, comunicările și interacțiunile noastre cu alți oameni sunt posibile cu ajutorul nenumăraților oameni care ne servesc fără conștientizarea noastră. Dar dacă nu ar fi ei, nu am putea munci sau socializa.

În ciuda acestui fapt evident, ne comportăm față de ceilalți cu cât mai puțină considerație posibil, iar când suntem drăguți sau grijulii, este pentru că avem un motiv ulterior, egoist. Nu avem prerogativa de a menține acest comportament. Distrugem lumea și ne distrugem pe noi înșine.

În anii 1930, Baal HaSulam, un mare gânditor și un mare cabalist, a scris un eseu epic intitulat „Pacea în lume”. În ea, el scrie: „Omul este în mod inerent născut pentru a duce o viață socială. Fiecare individ din societate este ca o roată care este legată de alte câteva roți puse într-o mașină”. Cât de ciudat este că în urmă cu nouăzeci de ani, înainte de al Doilea Război Mondial, oamenii și-au dat seama deja că suntem cu toții dependenți unii de alții și trebuie să ne comportăm unii față de alții cu considerație. Gândiți-vă doar ce am fi putut evita dacă am fi fost mai atenți și mai deschiși la minte.

Iar acum, ne îndreptăm spre o catastrofă dacă nu acordăm atenție și nu începem să acționăm ca o singură entitate, o societate globală care funcționează ca o singură familie unită. Războiul va schimba lumea, dar sper să ne putem schimba înainte ca războiul să ne schimbe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate cineva să abuzeze un copil?“

În ultimele săptămâni, în Israel, au existat mai multe cazuri de copii și bebeluși abuzați de profesorii și îngrijitorii lor de grădiniță. Este un fenomen care a zguduit mulți oameni.

Într-adevăr, cum este posibil să abuzezi de copii și bebeluși fără apărare?

Tora vorbește despre stări și mai rele pe care le-ar putea ajunge omenirea, unde mamele milostive și-ar mânca propriii copii.

Dezvoltarea noastră este marcată de egoismul nostru în continuă creștere, care a devenit exagerat în epoca noastră. Ego-ul, adică dorința de a se bucura în detrimentul celorlalți, a atins proporții atât de mari încât cazurile oribile de abuz asupra copiilor apar din ce în ce mai mult cu cât devenim mai egoiști și detașați unul de celălalt.

Există, totuși, o metodă numită „înțelepciunea Cabalei”, care ne poate învăța cum să construim o societate care funcționează corect, în care învățăm cum funcționează egoismul nostru și cum să ne ridicăm deasupra lui pentru a dezvolta conexiuni pozitive unul cu altul.

Odată cu învățarea și implementarea unei astfel de metode, am putea ajunge într-o stare în care să simțim copiii altora nu numai ca ai noștri, ci chiar mai aproape decât îi simțim pe propriii noștri copii.

De ce ne-am simți așa? Pentru că printr-o atitudine pozitivă unul față de celălalt – și unul față de copiii celuilalt – am deveni apropiați de forța pozitivă a naturii care există în conexiunile noastre. Atitudinile noastre pozitive ne-ar permite să ne conectăm la forța pozitivă care există în natură, iar o astfel de conexiune ne-ar împlini cu o senzație de împlinire mult mai mare decât ceea ce simțim în prezent.

Trebuie să începem să descoperim cum forța pozitivă a naturii locuiește în conexiunile dintre toți oamenii și avem capacitatea de a dezvălui și de a ne conecta la această forță. Făcând acest lucru, putem să simțim iubire față de copiii și bebelușii altora, dincolo de a-i simți chiar ca pe proprii noștri copii.

Tocmai acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită la scară de masă în epoca noastră: fără înțelepciunea a cum să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste, în timp ce ego-urile noastre cresc constant, am ajunge să ne mâncăm de vii.

Bazat pe videoclipul „Cum ar putea cineva să abuzeze un copil sau un bebeluş?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nu nesocotiţi umorul”

Cum ne afectează umorul starea de spirit? De ce râd oamenii de ceilalți? Cum poate umorul să îmbunătățească relațiile?

Când cineva vorbește despre ceva cu umor, putem empatiza cu situația. Ei pot vorbi despre situații foarte grave, dar când sunt spuse cu umor, le putem privi dintr-o perspectivă mai ușoară sau surprinzătoare. Acest lucru ia mult din gravitatea situațiilor și nu numai că ne face să ne simțim mai bine, dar ne ajută să le facem față, ceea ce ar fi fost foarte dificil, dacă nu imposibil fără umor.

Umorul bun se bazează pe inteligență, pe a face legături surprinzătoare între elemente și a le privi dintr-un punct de vedere nou și curios.

Este bine cunoscut faptul că râsul are multe beneficii fizice. Iată câteva dintre ele, prin amabilitatea ‎Clinicii Mayo: Râsul stimulează inima, plămânii și mușchii și crește eliberarea de endorfine (calmante naturale). Creează o senzație bună, relaxată și reduce unele dintre simptomele fizice ale stresului. Râsul întărește chiar și sistemul imunitar.

Râsul are, de asemenea, multe beneficii emoționale: ne crește satisfacția generală față de viață, ne face mai ușor să facem față situațiilor dificile și cel mai important, ne îmbunătățește conexiunile cu alți oameni. Când râzi copios cu o persoană, nu te poți lupta cu ea.

Există un alt beneficiu al umorului: dacă este folosit corect, ne poate pregăti să învățăm lucruri noi cu ușurință. Acest lucru este valabil mai ales pentru lucrurile care sunt dificil de acceptat sau de tratat din punct de vedere emoțional.‎

Există și alte tipuri de umor. Unii oameni râd de greșelile pe care le găsesc la alții. În acest caz, omul nu are niciun beneficiu. Îi înjosește pe ceilalți și îi face pe batjocoritori să se simtă superiori victimelor lor. Un astfel de umor nu face altceva decât să umfle ego-ul celui care intimidează.‎

Este foarte dureros când alții își bat joc de greșelile noastre. Nu doare gluma, nici defectul în sine, ci ridicolul altora. În schimb, atunci când cineva ne arată că ne place așa cum suntem, atunci a râde de noi înșine împreună cu el ne poate apropia și ne poate adânci conexiunea.

‎În fruntea listei se află umorul de sine. Oamenii încrezători pot glumi despre ei înșiși, pot vorbi despre slăbiciunile lor, îndemnurile pe care nu le pot controla și așa mai departe. Acest lucru îi face mai accesibili și îi apropie de alți oameni. De asemenea, le permite altor oameni să-și împărtășească propriile sentimente.‎

Într-o perioadă în care lumea devine din ce în ce mai conectată și suntem mai dependenți unul de celălalt decât oricând, buna dispoziție este o necesitate. Trebuie să fim suficient de încrezători pentru a râde nu numai de slăbiciunile noastre, ci și de însăși natura noastră – egoismul nostru.

Dacă putem să ne batem joc de tot ceea ce ne împiedică să lucrăm cu alții, să construim încredere și să-i înțelegem pe alții, asta ne va ajuta să ne recunoaștem adevărata natură. Dacă putem râde despre asta cu alți oameni, asta ne va apropia și va stimula o dorință comună de schimbare astfel încât să ne putem conecta.‎

Într-adevăr, ar trebui să luăm umorul foarte în serios; poate fi un instrument vital pentru a ne scoate din narcisism și izolare la conexiune și prietenie.‎

Filed under: Educatie integrala, Zohar - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este importanța oamenilor pentru Pământ “

Importanța oamenilor pentru Pământ este să realizăm cu adevărat ce înseamnă să devii om și să ne împlinim rolul aici făcând acest lucru.

A deveni uman înseamnă a ne ajusta atitudinea față de oameni și natură la toate nivelurile ei – mineral, vegetal, animal și vorbitor – astfel încât atitudinea noastră să se alinieze cu atitudinea altruistă care provine din natură.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de iubire. Prin creșterea iubirii în relațiile noastre, putem opri răspândirea urii. Nereușind să adăugăm iubire în relațiile dintre noi, lăsăm ura să abunde și astfel constatăm că devenim din ce în ce mai dezechilibrati între noi și cu natura.

Planeta Pământ simte atitudinea umană, indiferent dacă simțim sau nu iubire, ură sau orice altceva. Trăim pe un organism viu, care acum suferă.

Pentru a alina suferința Pământului și pentru a face Pământul fericit, trebuie doar să ne dorim să creăm o viață pozitivă, reciprocă și echilibrată, să devenim sursa acestui nou echilibru și apoi să aducem echilibru planetei, atmosferei sale și la orice altceva din natură.

Când vom atinge echilibrul între noi și cu natura, vom experimenta o viață complet nouă, abundentă și perfectă.

Bazat pe videoclipul „ Este timpul să ne reevaluăm relația cu natura” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Lumea așteaptă Israelul ”

Unul dintre studenţii mei mi-a spus că în urmă cu treizeci de ani, un șeic din mișcarea extremist palestiniană Hamas a prezis că în 2022 între luna Ramadan și luna iunie, Israelul va fi distrus. M-a întrebat dacă cred că există o șansă să se întâmple asta. I-am spus că poate dormi liniștit pentru că nu va fi aşa, nu acum. Totuși, dacă continuăm să ne purtăm așa cum am făcut-o până acum, nu vom exista pentru mult timp.Națiunile au votat pentru înființarea unui stat evreiesc, pentru că ele așteaptă și tânjesc în adâncul sufletului după trezirea noastră spirituală – de a da un exemplu de iubire frățească și responsabilitatereciprocă. Dacă ne împlinim visul, ei se vor aduna în spatele nostru, inclusiv Hamas. Dacă îi dezamăgim, ei vor revoca Israelul.

Coeziunea noastră internă sau lipsa acesteia determină tot ce se întâmplă, nu numai în rândul evreilor, ci în general. Toată lumea simte asta, în afară de noi. Poți auzi adesea antisemiți învinovățind evreii pentru toate problemele din lume. Aceasta este o mărturie a faptului că ei ne văd responsabili pentru bunăstarea lumii. Și au dreptate, deoarece prin propria noastră unitate sau dezbinare facem lumea să aleagă unitatea sau diviziunea.

De la înființarea națiunii noastre, am fost obligați să slujim ca „o lumină pentru neamuri, să deschidem ochii orbi, să scoatem prizonierii din temniță și pe cei ce locuiesc în întuneric din închisoare” (Isaia 42:6). 7). Nu am fost niciodată scutiți de datorie, iar faptul că națiunile ne țin la un standard mai înalt demonstrează că ei încă așteaptă ca noi să conducem prin exemplu.

Nu este o coincidență că cele două religii dominante – creștinismul și islamul – au apărut din iudaism. Totuși, pentru că exemplul pe care îl dăm în present este unul de diviziune și ură, acesta este tratamentul pe care îl primim din lume. Dacă am injecta un spirit diferit, lumea ar fi diferită, la fel și modul în care lumea tratează evreii în general și Israelul în particular.

Acesta este motivul pentru care este scris în Cartea Zohar (Aharei Mot) că, după ce Israelul va face pace în interiorul lui „Prin meritul tău, va fi pace în lume”. Acesta este de asemenea, motivul pentru care Rav Kook a scris în timpul Primului Război Mondial: „Dacă am fost distruși și lumea a fost distrusă odata cu noi prin ură nefondată, ne vom reconstrui și lumea va fi reconstruită împreună cu noi prin iubire nefondată”.

Rezultă că lumea nu ne va plăcea și nici măcar nu ne va accepta, atât timp cât nu ne place unul de celălalt. Cu toate acestea, dacă ne acceptăm și ne placem unul pe altul, lumea ne va îmbrățișa și ne va sprijini, pentru că vom da exemplul pe care se așteaptă să-l vadă de la noi.

Coeziunea noastră internă sau lipsa acesteia determină tot ce se întâmplă nu numai în rândul evreilor ci în general. Toată lumea simte asta, în afară de noi. Poți auzi adesea antisemiți învinovățind evreii pentru toate problemele din lume. Aceasta este o mărturie a faptului că ei ne văd responsabili pentru bunăstarea lumii. Și au dreptate, deoarece prin propria noastră unitate sau dezbinare facem lumea să aleagă unitatea sau diviziunea. Dacă omenirea ar allege unitatea, nu ar fi problem nicăieri. Din moment ce allege diviziunea, nu există nici o soluție pentru niciuna dintre problemele noastre și mai multe continuă să se adune.

Orice am fi, strălucește în lume. Dacă suntem „o lumină pentru națiuni”, lumea strălucește cu noi. Dacă suntem „un întuneric pentru națiuni”, lumea se întunecă cu noi și ne urăște pentru asta.

Totul este o chestiune a unității noastre interioare. Nu trebuie să mulțumim sau să liniștim pe nimeni; ar trebui să încercăm doar – după două milenii de ură și dezbinare –să ne iubim unii pe alții ca un om cu o singură inimă, așa cum eram în momentul nașterii națiunii noastre.

Aceasta este soluția pentru problemele lumii și pentru nemulțumirile pe care lumea le are împotriva noastră. Acesta este motivul pentru care, atunci când căuta soluții pentru problemele sociale ale Americii, cel mai notoriu antisemit din istoria Americii, Henry Ford fondatorul companiei auto, recomanda să analizăm vechea societate evreiască, înainte de a cădea în ură nefondată: „Reformatorii moderni, care construiesc sisteme sociale model, … ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Într-adevăr, lumea așteaptă Israelul.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este rădăcina depresiei?“

Depresia este înrădăcinată în natura noastră, care este o dorință de a ne bucura.

Dacă ne împlinim dorința de a ne bucura cu o împlinire potrivită, atunci ne simțim bine. Dar dacă nu-i dăm dorinței de a ne bucura ceea ce își dorește, atunci începe să ne mănânce de vii și numim acest sentiment „depresie”.

În cele din urmă, soluția pentru depresie este în găsirea unei modalități de a ne aduce dorința de a ne bucura de împlinire care este constantă și în creștere.

Aceasta este ceea ce ne învață înțelepciunea Cabala: cum putem primi ceea ce ne va face să ne simțim mereu mai bine. Este o simțire ca nici una experimentată în lumea noastră. Gândiți-vă că vă este foame și apoi veți putea mânca cât doriți din mâncarea preferată și în plus, plăcerea de la mâncare împreună cu foamea, continuă să crească cu cât mănânci mai mult.

Pentru a ne împlini pe deplin, avem nevoie de o nouă împlinire care să se extindă de la aceeași rădăcină cu depresia noastră, dorința noastră goală și care poate deveni astfel pe deplin compatibilă cu acea dorință.

Bazat pe videoclipul „ Cauzele şi Soluţia pentru Depresie [in 2 Minute]” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Damir Samatkulov pe Unsplash.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→