Întrebare: Societatea de astăzi nu simte simpatie pentru oamenii de la putere. În ultimii doi sau trei ani, multe ţări au trecut prin procese similare de resentiment social şi furie.Ce se poate recomanda în legătură cu acest fenomen răspândit şi în creştere?

Răspuns: M-am întâlnit cu oameni foarte bogaţi care spun : „dacă nu am profit , ce aş putea împărţi?” Am dorit foarte mult să-i răspund : „nu distribuiţi nimic! Ei pot avea totul fără voi. ” Eu cu siguranţă nu le răspund în acest fel, dar poziţia lor este de înţeles.

În trecut, au creat locuri de muncă, au distribuit bonusuri şi premii, şi prin intermediul mass-media, au difuzat zvonuri prin care se spunea că au folosit averea lor pentru a avea grijă de ceilalţi. Astăzi, cei bogaţi nu au nimic de împărţit, chiar dacă ar vrea.

Oamenii se simt brusc goi în interiorul lor şi nu mai simt stările fireşti anterioare ca „vreau asta, şi asta, şi asta! ” Acum, nu mai este posibil să se construiască o nouă dorinţă în ei; ce i-ar putea înplini dacă nu există nici o dorinţă, nici o deficienţă? Crezi că un artist sau compozitor ar intra într-un supermarket şi s-ar putea împlini măcar unu la sută? Nu! El trebuie să cumpere produse pentru a susţine şi fortifica trupul, dar cel mai important lucru pentru el este să-şi îndeplinească nevoia lui interioară.

O astfel de situaţie astăzi este tipică pentru oameni obişnuiţi. De ce? Aceasta se datorează faptului că natura s-a oprit în a ne mai trezi cu dorinţe pe care ne-am obişnuit să le primim prin intermediul unor canale şi ne-am trezit brusc cu goliciune.

Protestele de masă au devenit un fenomen obişnuit astăzi. De ce aceşti oameni ies în stradă? Ei sunt în căutarea pentru împlinire! Nu le pasă cine va guverna, deoarece ei cred că prin aceaste manifestări vor găsi o nouă împlinire, şi că vor profita de o nouă sursă şi vor descoperi scopul vieţii.

Dar ce este de făcut? Aceasta nu se va întâmpla. Ei sunt gata să închidă ochii, să se scufunde într-un leşin folosind droguri, doar pentru a nu mai simţi golul. Jumătate din omenire e scufundată în depresie.

Trebuie să înţelegem că nu are altă posibilitate. Deci, liderii şi-au pierdut statutul lor în rândul maselor. Dacă în trecut masele tânjeau după avere, putere şi respect, astăzi acest lucru nu mai există. Ei nu mai înţeleg ca oamenii ar trebui să se închine liderilor lor.

Astăzi, liderii nu mai sunt simpli oameni, sunt dispreţuiţi şi întrebaţi de ce ar trebui irosite vieţile pentru ei? Tânăra generaţie, care are acum 15-30 de ani percepe exact aşa. Persoanele în vârstă rămân în paradigma veche.

Nu există nici o cale de ieşire pentru persoane influente , altele decât pentru a da oamenilor Educaţie Integrală . Numai în acest fel vor fi gata pentru a menţine influenţa şi chiar a se ridica la un nou nivel calitativ în ochii societăţii. Din programul ” A New Life ” 2/10/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

O dezvoltare se compune din două procese: interfața și expansiunea părților. Așa cum natura devine mai complexă și se dezvoltă, dobândește diversitate, este îmbogățită cu noi forme și fațete.

În consecință, fiecare din elementele naturii se conectează, interacționează și îndeplinește rolul său exact în locul său special, pentru beneficiul întregului sistem.

Întrebare: Cum se leagă aceasta la dezvoltarea omenirii, în acest moment?

Răspuns: Am ajuns la o nouă etapă, care deja apare în fața noastră. Brusc, toată lumea a devenit interconectată, iar omenirea a devenit un mic ”sat” unde depind unii de alții, pentru bine sau pentru rău.

Este imposibil să scăpăm afară din această rețea; nu putem realiza etapele pe cont propriu. Sunt câţiva oameni care cred că încă sunt capabili să ia decizii cu privire la distrugerea a jumătate din omenire și întreruperea conexiunii dintre noi. Totuși, aceste evenimente dramatice nu vor atinge obiectivul. Nu putem rupe conexiunea.

Întrebare: Asta îmi aduce aminte de semințele de linte dintr-o farfurie care, o dată ingerate, își pierd forma. Nu este precum modul în care ne pierdem forma individuală, fiind fierți în cazanul istoriei? Ce suntem obligați să facem astăzi?

Răspuns: Trebuie să ne unim în mod rațional, înțelegând ce facem și de ce.

Întrebare: Ce se va întămpla dacă vom continua pe aceeași linie, a individualismului egoist?

Răspuns: Această tendință nu ne va aduce nimic, doar mizerie. La urma urmei, lumea a devenit diferită. Se manifestă forțe integrale care afectează pe toată lumea, din toate părțile și vom vedea cum abordarea individualistă cauzează un prejudiciu, în loc de bine.

Să presupunem că suntem în aceeași cameră. Eu vreau să cânt la tobe, altă persoană vrea să doarmă, a treia vrea să privească la televizor și a patra persoană vrea să gătească chiar supa de linte. Putem să ne înțelegem cu toții?

Şi de fapt, exact asta se întâmplă în prezent. Iar situația se aprinde la toate nivelurile. De exemplu, șocurile climaterice nu fac decât să înceapă și impactul lor este  deja enorm .

Prin urmare, nu va fi posibil să se trăiască precum înainte. La urma urmei, suntem precum insectele pe suprafața Pământului care își construiesc locuințe fragile. Forțele noastre nu se potrivesc forțelor naturii. În același timp, demolăm fundamentul bunăstării. De aceea nu există o alternativă, este timpul de a recunoaște că lumea este solidară, că depind cu toții unii de ceilalți și trăiesc într-o ”cameră”, într-o ”sferă” și nu au unde să fugă de asta. Alte ”camere” nu mai sunt disponibile aici.

Poate datorită disperării, folosind mintea noastră așa cum este prevăzut, vom fi în măsură să ”controlăm” propriul nostru egoism, astfel încât să ne permită acordul dintre noi. Rezultă din ceea ce cunoaștem, privind dezvoltarea naturii, că astăzi suntem obligaţi să fim ca un sistem integrat. Și sistemul integrat cuprinde două părți: ”plus” și ”minus”, dăruire și primire.

Primim multă vigoare de la primire, dar nu suficientă de la forța de dăruire. Forța de dăruire este ceea ce avem de găsit și dezvoltat.

Acest lucru se poate face și există o tehnică specială pentru relizare, numită ”educație integrală” . Cu ajutorul acesteia este necesar să se ”insereze” în fiecare persoană bazele de dăruire, și atunci vom învăța să folosim cele două părți ale naturii. O persoană se va construi pe sine câștigând încredere în viitor, încredere în sine, încredere pentru copiii săi și pentru lumea întreagă.

Altfel, dacă vom alege un mod egoist, atunci întreaga noastră forță, toate bogătțiile și resursele pe care le avem vor fi folosite pentru a lupta împotriva forțelor naturii, căldură și frig, secetă și inundații, boli, etc.

De exemplu, dacă dispariția albinelor continuă, nu vom mai avea de mâncare. Depindem cu disperare de sistemele naturale, în măsura în care nu putem să realizăm pe deplin acest lucru.

Și, de fapt, o încălcare a legilor integrale implică un număr de consecințe în lume. La urma urmei, totul în natură este un sistem interconectat; de fapt, este un mecanism unic. Culturile și livezile asigură hrana nu doar pentru noi, dar și pentru animalele pe care le creștem. Asta înseamnă că intervenția asupra sistemului amenință nevoile noastre vitale, și acest lucru este foarte periculos.

Pe de altă parte, aceste nenorociri trebuie să arate că ne lipsește a doua forță. La urma urmei, dacă nu suntem conectați unii cu ceilalți, nu vom fi în măsură să negociem și să încheiem acorduri necesare pentru supraviețuire. De aici, vedem că toate forțele sunt concepute pentru a constrânge o persoană să studieze și să tragă concluzii asupra proceselor prin care a trecut planeta Pământ. Și, principala concluzie este că totul vine de la conectivitatea dintre părți. Dezvoltarea derivă din alcătuire, interfața părților în sisteme mai complexe, și aceasta trebuie să ajungem să înțelegem.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 2.03.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 19:15: Nu veți face nici o nedreptate în judecată; să nu protejezi persoanele sărace, nici să favorizezi persoanele bogate; dar, în dreptate să-l judeci pe aproapele tău”. Tora ne avertizează să nu corupem sentimentele noastre și că nu trebuie să tratăm oamenii așa cum dictează ego-ul nemilos.

Fiecare dintre noi este un judecător. Trebuie să judecați o persoană fără prejudecăţi și fără să vă uitați la ea. Poate să fie neagră sau galbenă, urâtă sau frumoasă sau poate vorbi într-un mod uimitor și să vă miște până la lacrimi și așa mai departe.

Cum se poate asigura un judecător că poate să conducă un proces fără prejudecăţi? Pentru a face asta, trebuie să se judece pe sine. La urma urmei, dacă judeci o altă persoană din perspectiva că este liberă de orice preconcepţii, asta înseamnă că te îmbraci în Creator la nivelul lor, și verdictul este fals, deci trebuie să îți asumi vinovăția acuzatului și să plătești pentru datoria sa a întregii societăți, a întregului suflet general.

Dacă trimiți la închisoare un hoț și după ispășirea timpului său este liber și fură din nou, asta înseamnă că trebuie să fii închis în locul lui pentru că sentința a fost incorectă. Dacă nu s-a îndreptat din diferite motive în închisoare și fură din nou, asta înseamnă că tu ești de vină, nu el, deoarece tu și societatea ar trebui să-l corectați și nu ați făcut acest lucru.

Astfel, când va fi liber, te vei confrunta cu problema de a nu ști ce să faci cu el, în timp ce știm exact ce să facem cu tine: te ducem în închisoare sau recurgem la alte forme de corecție.

Comentariu: Dacă urmăm acest principiu, toți judecătorii ar fi în închisoare până acum dar, după cum știm, închisoarea nu îndreaptă.

Răspuns: Nu există nici o mențiune despre închisori în Tora. De fapt, închisoarea nu reformează și vedem acest lucru în conformitate cu ceea ce se întâmplă astăzi. Înțelepții știau asta acum 5000 de ani.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 2.04.2014

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel - Niciun comentariu→

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Viața ne arată că traiul bazat pe o viață de familie solidă a dispărut. Familiile unde soțul este capul familiei, unde mama este implicată în munca gospodăriei și educarea copiilor, cu grădina plină cu câini și pisici nu mai există și asta este o realitate.

Acum, a apărut un sentiment absolut diferit de familie. El trebuie să fie văzut și perceput ca o parte a unui macrocosmos nelimitat, resimțit ca un element care a fost corect integrat într-un sistem imens, ca un tren care trebuie să-și găsească locul care i-a fost pregătit și unde să intre cu încărcătura sa.

Fiecare familie se transformă astfel într-o unitate de familie și muncește asupra ei în ea, începe să simtă, în ciuda sa, tipul de mediu care îi este potrivit. Crearea unui astfel de mediu va fi realizat treptat, până ce, de la numeroase mici celule integrante, un imens câmp integral, un sistem integrat este creat. Deci, constant trebuie să participăm la educație, atât a copiilor, cât și a adulților, în toate direcțiile. Rolul nostru și misiunea noastră este să-i aducem să simtă unitatea lor familială, ca un tot care a fuzionat într-un singur tot cu întreaga societate, întreaga omenire.

Trebuie să organizăm ateliere de familie pentru părinți, pentru copii și bunici, conducându-i spre integrarea reciprocă între ei. Tocmai în această integrare corectă vor începe să simtă forța naturii pe care o numim Creator, puterea de dăruire, puterea iubirii. Și doar educația corectă poate să aducă o persoană la acest nivel, nu cunoștințele sale sau diplomele universitare.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 23.10.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să urmăm o singură regulă pentru a progresa prin viață într-un mod bun și minunat: există o singură forță în natură și este forța de bunătate. Trebuie să descoperim această forță. Nu o numim unică și bună, mai degrabă ne referim la ea ca ”Nu există nimeni în afară de El”.

De ce spunem că există ”nimeni în afară de El” care ne conduce, în loc de ”există o forță unică ce ne conduce?”

Pentru că, se pare că există o mulțime de factori, buni și răi, care operează asupra noastră și ne conduc la un moment dat. Întâi, se pare că fac ceva pentru a determina ceva pentru mine, așa cum o fac mediul meu, lumea, liderii mondiali și natura, tot ceea ce mă afectează.

De fapt, este motivul pentru care este spus ”Nu există nimeni în afară de El”. Asta înseamnă că ar trebui să acordăm atenție și să ne concentrăm asupra unui singur lucru, în ciuda a ceea ce par a fi numeroși factori care sunt cauza condiției în care ne aflăm, inclusiv senzațiile noastre și gândurile noastre în lumea corporală și, de asemenea, în orice lucru acasă, în familie, în mediul nostru, în societate, la muncă și în viziunea noastră asupra lumii. Dintr-o dată, vă gândiți la istorie, la ceea ce se întâmplă astăzi și apoi, doriți brusc anumite plăceri sau aveți anumite gânduri și cineva vă încurcă; trebuie să vedeți că, în spatele tuturor acestor efecte care vin din exterior și a ceea ce este invocat în interiorul vostru, nu există nimeni altcineva decât El. De asemenea, trebuie să vedeți că există un singur motiv, o singură sursă de la care ordinele sunt date tuturor părților creației care nu au liber arbitru și care sunt dirijate de aceeași forță superioară care apoi vă afectează.

Aceasta poate să fie prietenii voștri, patronul, soția, copiii, sănătatea voastră, situația politică, diferite evenimente în lume, vremea și senzațiile voastre interioare. Totul provine de la aceeași forță unică care operează asupra voastră prin toți acești factori și care vă afectează.

Dacă vă concentrați inima și mintea și încercați să vedeți constant că doar El face asta și nu miile de alte forțe diferite care vă influențează, precum soția, copiii, patronul vostru, vremea, sentimentul interior și tot ceea ce vă atinge din exterior,  că El este Cel care este în spatele tuturor, și doriți mereu să fiți aţintiţi asupra Lui și conectați la El, atunci, treptat, veți putea începe să simțiți sistemul care vă înconjoară, care există între El și voi. Acest sistem este numit ”lume”, iar forța superioară înconjoară lumea.

Apoi, veți începe să-L simțiți și să-L înțelegeți, pentru că El reprezintă, de fapt, toți factorii diferiți în lume și modul în care ei vă afectează, care vă ajută să înțelegeți de ce El vă tratează în acest mod. Pentru că trebuie să vă raportați la El ca binele care face bine, indiferent ce se întâmplă și mai presus de orice îndoială în mod ideal.

Dacă o persoană încearcă să vadă numai forța unică pozitivă în tot ceea ce apare în mintea sa și în inima sa și în tot ceea ce i se întâmplă, aceste interferențe îi dezvăluie cu adevărat forța unică superioară, binele și care face bine. Astfel, ajunge la dezvăluirea Creatorului.

În general, aceasta este munca noastră. Nu este nimic altceva. Înțelepciunea Cabala ne vorbește despre etapele pe care le traversăm, cum descoperim această forță superioară și modul în care trebuie să ne organizăm, astfel încât să fie mai ușor să-L vedem în fiecare stare care ni se dezvăluie, și cum putem ajuta pe ceilalți și să fim conștienți de ajutorul exterior, pentru a nu uita acest principiu.

Pot să mă aflu într-o stare în care concentrez voința mea și puterea mea asupra Creatorului dar, brusc, o influență mai puternică poate să apară, care este mai puternică decât puterea mea de a mă concentra asupra Lui și astfel uit că trebuie să-L revelez, că aceasta vine de la El, că El este doar binele care face bine.

Dintr-o dată, încep să mă raportez la toate situațiile vieții ca și cum ar fi independente și ar veni la mine de la sine, și nu conform planului general care operează printr-o forță unică superioară și că nu există nimeni în afară de El.

În general, acesta este principiul de bază al muncii noastre.

De la congresul din Columbia, ”a doua zi”, Lecția 1, 26.07.2014

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană are nevoie să trăiască metoda integrală cu propriile sentimente, să muncească din nou și din nou, să sape prin acest material, să-l caute în ea, să-l pătrundă emoțional și să transmită aceste senzații.

Nu este un sistem simplu. Trebuie să-l simțiți progresiv prin suferința voastră, căutare, frustrări – prin întrebările din interiorul vostru. Altfel, nimic nu va ieși din asta, la fel ca și cu orice altceva.

Cât suferă o persoană, muncește, face eforturi și petrece nopți albe până devine un bun specialist în ceva. Este singurul mod de a crește, prin toată această măcinare interioară. Orice atelier, orice congres, orice acțiune colectivă își lasă amprenta, Reshimo al său (reminiscență).

Am avut un congres de două zile care este deja imprimat într-un Kli colectiv (vas) în funcție de o anumită comunitate formată aici între noi. Astfel, în activitatea noastră viitoare, vom privi acest congres din nou, deoarece are istoria și continuarea lui. Iată cum funcționează asta. De aceea îmi pare rău pentru cei care nu vin aici.

Din tabăra de vară internațională din Bulgaria, ”a doua zi”, 12.07.2014, Lecția 3

Filed under: Congrese, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→