Noul meu articol pe Linkedin “Israel și poporul Israel, încotro?”

La 10 mai 2021, a început Operațiunea Gardian al Zidurilor. Timp de douăsprezece zile consecutive, rachetele au traumatizat cetățenii israelieni. Pe măsură ce conflictul arabo-israelian a fost reluat, o răscoală a arabilor israelieni a plantat frica în inimile evreilor israelieni, antisemitismul din întreaga lume s-a intensificat și ostilitatea comunității internaționale față de statul Israel a explodat. Cu toate acestea, în timp ce statul Israel și poporul evreu în ansamblu se confruntă cu o furtună perfectă, porțiuni mari ale națiunii nu știu pericolul existențial. Pentru a înțelege cum am ajuns la situația dificilă în care ne aflăm, trebuie să ne uităm în urmă nu numai la propria noastră istorie, ci și la istoria umanității și la modul în care cele două se împletesc.

În spatele tuturor vicisitudinilor și răsturnărilor din analele umanității se află un singur motor: egoismul. De-a lungul eonilor, a evoluat, s-a transformat și a devenit un conducător nebun, nesăbuit, care ne guvernează conducătorii, ne definește legăturile sociale și deraiază omenirea către o prăpastie. La sfârșitul zilei, nu avem altă problemă în afară de propriul egoism. Dacă rezolvăm acest lucru, atunci am rezolvat majoritatea celorlalte probleme.

Au existat mai multe puncte critice în evoluția egoismului uman. Primul astfel de punct a venit cu aproximativ 3.800 de ani în urmă în Semiluna Fertilă, pe vremea când Imperiul Babilonian era la apogeu. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, calmul social și viața ușoară care a caracterizat viețile oamenilor care locuiau între cele două mari râuri, Tigr și Eufrat, au fost afectate de rea-voință și beligeranță.

Dezintegrarea societății a determinat un om să se întrebe de ce se întâmplă asta și omul respectiv a devenit una dintre cele mai semnificative persoane din istoria omenirii: Avraam. Când Avraam a analizat de ce oamenii deveneau ostili unul față de celălalt, și-a dat seama că aceasta provine din creșterea preocupării pentru sine. Pentru a combate această tulburare, el a început să difuzeze ideea că oamenii trebuie să alimenteze unitatea și solidaritatea pentru a-și remedia egoismul în creștere. Acesta este motivul pentru care până în prezent, Avraam simbolizează atributele milei și bunătății.

Autoritățile babiloniene nu au fost interesate de ideile lui Avraam. În cele din urmă, au expulzat rebelul revoluționar care credea în iubirea de ceilalți, împreună cu cei care i-au adoptat ideile. Pe măsură ce Avraam s-a îndreptat spre vest, către Canaan, anturajul său a crescut pe măsură ce tot mai mulți oameni și-au dat seama de beneficiul alegerii responsabilității și iubirii reciproce, în locul individualităţii și ostilităţii reciproce.

Grupul lui Abraham a suportat nenumărate teste pentru angajamentul lor unul față de celălalt și (în principal) pentru ideea de unitate față de ură. Fiecare test i-a făcut mai puternici și mai uniți, până când în cele din urmă, după secole de lupte pentru unitate legătura lor devenise atât de puternică încât grupul de străini devenise o nouă națiune în lume, unică în toate sensurile, formată din oameni care nu aveau legături între ei fizic, dar cimentată împreună de ideea de unitate în sine.

Chiar și după ce au format națiunea, poporul israelian a continuat să alterneze între diviziunea internă și solidaritatea completă. Nu întâmplător această națiune, care a experimentat în mod direct nenumărate variații de conexiune și deconexiune, a dat lumii două dintre cele mai altruiste noțiuni concepute vreodată: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18) și „Ceea ce urăști, nu face altora”(Masechet Șabat, 31a). Într-adevăr, evreii, care au aflat că „înclinația inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21) au aflat, de asemenea, că soluția pentru ură nu este războiul, ci să-i iubim pe alții ca pe noi înșine.

Mai mult, vechii evrei au aflat că este imposibil să ștergem înclinația rea, că de fapt, dacă nu am avea-o, nu am avea niciun stimulent pentru a construi unitatea. Prin urmare, regele Solomon, cel mai înțelept dintre toți oamenii, a concluzionat succint: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Marile realizări ale evreilor nu au trecut neobservate. În perioada celui de-al Doilea Templu, experți și laici deopotrivă au venit la Ierusalim pentru a învăța de la evrei. Filozofii greci au aflat de la profeți, Ptolemeu al II-lea regele Egiptului, a chemat șaptezeci de înțelepți în capitala sa Alexandria, unde l-au învățat cum să conducă și au tradus cartea lor (Pentateuhul) în greacă, iar oamenii obișnuiți au venit la Ierusalim pentru a asista la „dovada supremă de unitate”, așa cum a descris-o filosoful Filon din Alexandria.

Dar națiunea noastră nu și-a menținut înălțimea. De la înălţimea de a fi un model, o lumină pentru națiuni, ne-am scufundat în adâncul urii reciproce, care a generat două războaie civile sângeroase. În culmea primului război, Imperiul Seleucid a distrus Templul și a cucerit Ierusalimul, dar a fost în cele din urmă alungat de Macabei. În cel de-al doilea Templu, ura noastră unul față de celălalt ne-a afectat puterea și rezistența, iar romanii au cucerit țara, au distrus Templul și au exilat națiunea.

De atunci, suntem în exil. Am contribuit la umanitate cu nenumărate inovații tehnologice, ideologii revoluționare, artiști ilustri, romancieri, interpreți și gânditori, totuși lumea nu ne-a iertat trădarea față de vocația noastră: de a fi un model de unitate, o lumină pentru națiuni. Henry Ford, în timp ce denunța iudaismul modern, a adăugat un sfat cititorilor săi: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite în sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Este timpul să ne redirecționăm. Aici, în Israel și în întreaga lume, evreii trebuie să se reconecteze cu moștenirea lor: iubirea va acoperi toate crimele, iar unitatea transcende toate diviziunile. Lumea ne spune prin ură că nu vrea ceea ce îi dăm. În mod clar nu ne mulțumește pentru inovațiile noastre, pentru contribuțiile noastre culturale, pentru vrăjitoria noastră financiară sau pentru ingeniozitatea noastră politică.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să îi oferim ceea ce doreşte de la noi și să fim din nou poporul Israel: uniți mai presus de toate diviziunile. În aceste zile fatidice pentru poporul nostrui, trebuie să ne amintim cum am ajuns să fim, ce am fost meniți să realizăm și ce suntem sortiți să oferim lumii. Ulterior, trebuie să depunem jurământul de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă” și să devenim încă o dată națiunea care alege responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți în locul individualității și a ostilității reciproce.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O șansă de a ne îndrepta către conexiune”

Nu eram în favoarea schimbării guvernului, dar odată ce s-a întâmplat, trebuie să o vedem ca pe o oportunitate de a revedea situația actuală și de a începe să avansăm spre conexiune. Conexiunea se poate întâmpla numai atunci când toate părțile implicate vor să se conecteze. Există doi pași pentru crearea conexiunii: 1. Părțile trebuie să se conecteze și 2. Trebuie să facă ceea ce trebuie făcut pentru a se conecta.

Primul pas este de fapt cel mai greu. Necesită să analizăm unde ne aflăm, să ne dăm seama cât de deconectați suntem și să decidem că ura care revarsă din fiecare fracțiune a națiunii către fiecare fracțiune rivală este inacceptabilă. Cu alte cuvinte, trebuie să trecem de la a da vina pe alții pentru necazurile noastre, la a admite că propria noastră ură nu contribuie la remedierea situației. Dacă toată lumea participă la acest proces, acesta în sine, va începe să schimbe lucrurile în bine. Cu toate acestea, ne va conduce la o concluzie foarte dificilă: nu putem implementa pasul 2. Pur și simplu nu putem să ne conectăm la cealaltă parte, cea care credem că este responsabilă pentru toate problemele noastre. Nu putem înceta să urâm.

Cu toate acestea, sentimentul nostru de neputință este exact ceea ce avem nevoie; acesta este începutul pasului 2. În acest moment, ne dăm seama că nu ne putem învinge ura, deoarece aceasta își are rădăcinile în psihicul nostru; este însăși natura noastră, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Gen. 8:21). Ne dăm seama că nu este vorba de o zicală biblică; este un fapt al vieții; noi suntem!

Frumusețea acestui proces este că, în acel moment de criză, când simțim că nu facem nimic pentru a ne conecta și nici nu putem face nimic pentru că ura noastră este mai puternică decât noi, asta este tot ceea ce este necesar – să ne dorim să se întâmple conexiunea și să realizăm că nu putem face acest lucru. Când toți, sau cel puțin destul de mulți dintre noi, o dorim suficient de mult, se va întâmpla aparent de la sine; inimile noastre se vor deschide una către cealaltă și va intra un sentiment nou.

Credem că determinăm realitatea prin acțiuni, dar o determinăm de fapt prin dorințele noastre. Când vrem răul altora, creăm o lume abisală. Când dorim bucuria altora, generăm o lume frumoasă. Când urâm, dar vrem să iubim, ne schimbăm din dușmani în iubiți, iar lumea din jurul nostru se schimbă odată cu noi.

Prin urmare, tot ce avem nevoie este să plantăm în mințile și inimile noastre importanța dezvoltării unor bune conexiuni, a prieteniei, a solidarității sau a oricărei alte emoții pozitive la care vă puteți gândi și să o dezvoltați în întreaga societate, acoperind toate fracțiunile țării. Când devine suficient de important pentru noi să simțim aceste sentimente, vom dori să le simțim cu adevărat. Și când vrem cu adevărat, se va întâmpla.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce atât de mulți oameni au depresie în zilele noastre?“

Depresia este o senzație de lipsă de vitalitate. În vremurile noastre actuale, suntem în tranziția către un alt nivel al vieții care începe să ni se arate. Se exprimă prin interdependență și interconectare în creștere în întreaga lume, pe care le simțim negativ, deoarece încă nu realizăm cum să ne adaptăm la noile condiții în care ne-a pus natura.

Depresia este una dintre senzațiile cheie negative pe care o simt mulți oameni în timp ce ne îndreptăm către un nou nivel de dezvoltare umană. Cu cât ne dezvoltăm mai mult într-o eră care cere să învățăm cum să realizăm în mod pozitiv interdependența și interconectarea noastră, cu atât ne vom simți mai mult în umbrele acestei ere, cu senzații negative crescânde de lipsă de sens, lipsă de scop, epuizare și o lipsa de vitalitate generală. Scopul acestor senzații negative este de a ne semnala că trebuie să aibă loc o anumită schimbare a atitudinilor noastre, dacă dorim să ne schimbăm senzațiile negative în unele pozitive.

Dacă facem o anumită schimbare pentru a ne realiza interdependența și interconectarea în mod pozitiv, vom invita apoi o nouă forță a vieții în viața noastră: forța pozitivă care există în natură. Vom descoperi apoi cum va dispărea gama de probleme pe care le experimentăm, de la probleme la nivel personal, cum ar fi depresia, anxietatea, singurătatea și stresul, până la problemele de la nivel social, național și ecologic.

Pe de o parte, facem tot posibilul pentru a ne susține abordarea egoistă, individualistă și materialistă depășită a vieții. Cu toate acestea, depresia în creștere, singurătatea, anxietatea, stresul și alte probleme vor continua să ne arate eșecul. Astăzi, natura acționează asupra noastră ca un fel de rolă de abur evolutivă, împingându-ne să ne ridicăm la un nivel diferit de existență, care include înțelegerea existenţei noastre aici, încotro ne îndreptăm și cum ar trebui să ne conectăm pozitiv,  deasupra unităților noastre egoiste. Omenirea se confruntă acum în mod specific cu această provocare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este timpul să ne trezim”

Israelul se află în pragul unei noi ere. Până acum, sărbătoream ca niște copii nesăbuiți, sclavi ai ego-urilor noastre și am provocat multe daune. Timpul acela s-a terminat. Operațiunea Gardian al Zidurilor și-a marcat sfârșitul, iar apariția unui nou guvern este inaugurarea unei noi perioade. Este timpul să ne liniștim. În ochii mei, această perioadă ar trebui să fie despre un singur lucru: recunoașterea răului – realizarea a tot ceea ce nu este în regulă cu noi și de ce nu putem opri alunecarea în jos.

Țara noastră se află într-o stare rușinoasă. Lumea întreagă îşi bate joc de noi; am devenit râsul ei. Toată lumea ne urăște, nimeni nu vrea să ne recunoască dreptul de a trăi aici și tot ce vor este să ne folosească intelectul și abilitățile tehnologice cât pot, dar nimeni nu vrea să fie lângă noi.

Această stare jalnică poate fi o trambulină pentru o schimbare pozitivă, dacă suntem suficient de curajoși să o realizăm, dar poate de asemenea să escaladeze într-o înstrăinare completă, unde întreaga lume se unește împotriva noastră. Singurul lucru care poate preveni acest scenariu îngrozitor este propria noastră unitate. Dacă ne unim, lumea se va uni în jurul nostru; dacă rămânem în dispreț unul față de celălalt, lumea se va uni împotriva noastră.

Un nou guvern marchează începutul unui nou stat, dar nu trebuie să credem că acest stat are legătură cu tehnologia sau politica. Începutul noului stat trebuie să arate începutul unității dintre noi. Pe traiectoria actuală, lumea se va întoarce împotriva noastră atât de intens încât nu vom dori să rămânem aici, dar nu vom avea unde să fugim; nu ni se va permite să mergem nicăieri.

Nu avem de ales decât să începem să construim un spirit nou în această țară, un spirit de unitate mai presus de toate diferențele noastre, așa cum este scris: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune un spirit nou în voi” (Ezech. 36: 26). Cu un spirit de unitate și cu o inimă grijulie, trebuie să începem să construim o nouă țară.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este iubirea, într-o singură propoziție?“

A iubi înseamnă a-l împlini pe celălalt, a trăi după dorințele celuilalt.

Pe baza discuției  “Abilităţi de comunicare: Iubirea este o Lege a vieţii”” cu Cabalistul dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 23 octombrie 2020.

Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Să poluăm şi planeta Marte”

Din când în când, magnati precum Elon Musk vin cu o altă nebunie care are de-a face cu locuirea planetei Marte. Potrivit revistei SciTechDaily, „Elon Musk a susținut că este încrezător că va exista un oraș de 1 milion de oameni pe Marte până în 2050, transportat acolo cu 1000 de nave de stea propuse de compania sa SpaceX”. Înțeleg că jocul cu nave spațiale poate fi distractiv pentru multimiliardari, dar nu va ajuta umanitatea, nu ne va face viața mai bună sau nu ne va învăța nimic despre viața însăși.

Ce este mai rău, va replica daunele pe care le-am făcut Pământului pe Marte. Deoarece trăirea în altă parte nu ne va face oameni diferiți, vom aduce pe Marte exact aceleași defecte din natura noastră care ne-au determinat să ne jefuim și să ne epuizăm planeta natală până în punctul în care căutăm o altă planetă de locuit. A trăi pe Marte nu ne va face să avem grijă de oameni, considerație unul față de celălalt și față de natură. Exploatarea care a distrus societatea umană și mediul nostru natural va face același lucru cu Marte, așa că oricine se va muta acolo va fi la fel de nemulțumit ca și cei care rămân aici, dacă nu chiar mai mult.

În general, cercetările asupra noilor colonii, prelungirea speranței de viață și alte astfel de câmpuri fanteziste de explorare nu fac altceva decât să planteze speranțe false în inimile oamenilor, că vor fi cumva mai fericiți, când exact contrariul este adevărat. Pe Marte, o planetă care nu este potrivită pentru susținerea oamenilor, viața va fi în mod clar mult mai dificilă decât pe Pământ. La fel, dacă am putea trăi mult mai mult decât astăzi datorită dezvoltării științei, aceasta nu va face decât să prelungească mizeria noastră. Nu știm ce să facem cu noi înșine în cei optzeci de ani pe care îi avem acum, darămite în 800 de ani. Oamenii se vor ucide singuri sau unii pe alții; inutilitatea îi va scoate din minţi.

Dacă oamenii vor să-și îmbunătățească calitatea vieții, trebuie să înceapă prin a se întreba pentru ce trăiesc. Majoritatea oamenilor nu sunt încă în acel loc, dar va veni timpul. Când o vor face, vor descoperi că viața nu înseamnă să locuiești pe noi planete sau să petreci 800 de ani călătorind în jurul lumii și mâncând în restaurante elegante, ci că viața înseamnă să ne conectăm la oamenii din jurul nostru și la mediul în care trăim, să începem să întreținem legături din ce în ce mai profunde între noi până când ajungem la un punct în care corpul fizic devine lipsit de sens, iar viața nu mai este legată de existența corpului nostru proteic.

Acesta este viitorul care ne așteaptă. Putem face acest lucru mult mai devreme dacă ne concentrăm pe cultivarea conexiunilor noastre aici și acum sau putem căuta fericirea pe Marte. Dacă alegem prima opțiune, vom începe să simțim schimbarea pozitivă dintr-o dată. Dacă o alegem pe cea de-a doua, fericirea va rămâne departe.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Găsind liniștea mintii”

Realitatea de astăzi ne oferă puține motive de liniște sufletească. Incertitudinea predomină peste tot, iar viitorul este sumbru. Se pare că cea mai bună idee ar fi să găsești o cabană mică pe plajele din Australia sau în nordul canadian îndepărtat, cu câteva animale de fermă și să uiți de lume. Ce păcat că majoritatea dintre noi nu putem face asta!

Aici în Israel, credem că dacă nu ar trebui să luptăm împotriva vecinilor noștri, totul ar fi bine. Într-adevăr, totuși ar fi mult, mult mai rău! Noi evreii, ne-am consuma unii pe alții. În orice caz, se pare că ni s-au dat dușmani de sus, tocmai pentru a ne împiedica să ne anihilăm unii pe alții. Cu cât noi ne urâm mai mult, cu atât mai mult ne urăsc ceilalţi, ceea ce la rândul nostru ne împiedică să ne distrugem unii pe alții.

Acest lucru este în mod clar nesustenabil. Singura modalitate de a găsi liniștea sufletească în lumea de astăzi este să anihilăm ura dintre noi. Ura reciprocă ne distruge, ne distruge relațiile, ne distruge planeta și ne distruge viitorul Așa cum în prezent ne învățăm pe noi înșine să concurăm cu ceilalți cât de mult putem și ne străduim să ajungem la vârful grămezii, trebuie să ne învățăm pe noi înșine să fim grijulii, atenți și amabili.

Este bine că nu suntem chiar așa; este doar începutul. Dar dacă nu începem să cultivăm grija, nu o vom realiza niciodată. În schimb, vom continua să luptăm și să ne distrugem unii pe alții până când vom distruge omenirea. Pe de altă parte, dacă începem să lucrăm la bunătate, considerație și grijă, vom învăța cum să hrănim aceste calități în noi. În acest proces, vom schimba întreaga umanitate nu numai în generația noastră, ci și pentru posteritate. Nu am avut niciodată o generație ai cărei membri să fie cu adevărat amabili unii cu alții. Dacă vom crea precedentul, va fi mult mai ușor să menținem acea atitudine pro-socială, deoarece vom asista la beneficiile acesteia.

Credem că suntem ființe separate, dar nu suntem. În adevăr, suntem cu toții conectați și ne influențăm reciproc, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. Dacă infuzăm omenirea cu rea-voință, ne vom răni și noi, chiar dacă o facem pentru a ne proteja de ceilalți. Dimpotrivă, dacă infuzăm sistemul cu bunătate, bunătatea se va răspândi prin sistem și se va întoarce la noi. Și dacă facem acest lucru unul cu celălalt, ne vom lua rămas bun de la probleme.

Cheia pentru a găsi liniștea sufletească nu este să fugim de societate, ci să o îmbunătățim, astfel încât toată lumea să se concentreze pe a oferi celorlalți pace sufletească. Numai așa, printr-un sistem de responsabilitate reciprocă, vom găsi în viață o pace sufletească durabilă, solidă și mulţumită, acum și în viitor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “David și Goliat – inversat”

Cu toții cunoaștem și iubim povestea despre David și Goliat. Este foarte ușor să simpatizezi cu micuțului roșcat David, care se ridică în fața uriașului ticălos, Goliat, îl învinge împotriva oricărei șanse și salvează Israelul de filistenii răi. Dar în ultimele decenii, se pare că rolurile au fost inversate, iar Israelul care a fost cândva favoritul pe când era oprimat, a devenit Goliatul din zonă, ticălosul cu care sărmanii palestinieni luptă, împotriva oricărui risc.

Nu este ca și cum Israelul ar încerca să ucidă palestinienii fără discriminare. De fapt, nici o armată nu s-a apropiat vreodată de eforturile pe care le face IDF pentru a evita rănirea persoanelor neimplicate. Cealaltă parte, Hamas, trimite rachete în mod explicit fără discriminare în cartierele rezidențiale civile din orașe și așezări din tot Israelul totuși lumea vede un singur ticălos în conflict: Israelul.

Lumea este oarbă? Oare întreaga omenire nu vede adevărul? Lumea nu este oarbă; vede adevărul foarte clar și, tocmai din cauza asta se alătură Hamasului. Adevărata sa nemulțumire împotriva statului Israel nu este că atacăm Fâșia Gaza, ci că nu lăsăm Hamas să ne anihileze. Lumea crede că asta este ceea ce merităm, deoarece fiind cei mai dezvoltați, ar trebui să conducem lumea într-un loc mai bun și, întrucât lumea nu merge intr-acolo este vina noastră, iar Hamas ne servește doar o bine meritată pedeapsă.

Din păcate pentru noi, nu facem singurul lucru care va schimba ideea lumii despre noi: să conducem lumea către un mod de viață altruist. Cu maniera noastră de existenţă egoistă, egocentrică provocăm erupția egoismului în întreaga rasă umană, la fiecare nivel și în orice direcție, și asta este ceea ce provoacă toate catastrofele pe care lumea le-a trăit.

Nimeni nu alege în mod conștient să fie antisemit. Cea mai dezvoltată parte a oricărui lucru este întotdeauna capul său. Întrucât natura umană este egoistă până la miez, ca și în versetul, „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Geneza 8:21), iar evreii sunt națiunea cea mai dezvoltată, ei sunt și cei mai egoiști. Întrucât capul determină ce se întâmplă în corp, iar capul este egoist, întreaga lume devine afectată de egoism și este vina capului și anume a evreilor. Acesta este motivul pentru care din perspectiva lumii, Hamas are tot dreptul să tragă asupra noastră, și nu avem dreptul să tragem înapoi, iar dacă ucide israelieni civili o face în numele întregii umanități și este vina noastră că face asta.

Dacă această explicație pare îndepărtată, priviți la realitate: întreaga lume este de partea Hamas; ONU acuză exclusiv Israelul de genocid; țările din întreaga lume s-au angajat deja să acorde Hamasului mai mult de un miliard de dolari pentru repararea daunelor din campanie, chiar dacă Hamas a declarat că daunele au fost de doar 350 de milioane de dolari; iar statutul Israelului în lume cade, în timp ce cel al Hamasului crește pur și simplu pentru că ne-a înfruntat – David, transformat în Goliat în ochii lumii.

Nu trebuie să fie așa. Așa cum contaminăm lumea cu egoismul astăzi, pur și simplu fiind egoisti, o vom curăța nefiind așa. Și, așa cum națiunile simt că luptele dintre ele se datorează relei-voințe pe care le inducem în ele, atunci când suntem altruisti vor simți că spiritul lor de prietenie și grijă vine de la noi.

În antichitate, ecuația era foarte clară: în timpul celui de-al Doilea Templu, în jurul secolului al III-lea î.Hr. evreii erau relativ uniți și se înțelegeau bine între ei. În acea vreme, savanții din Grecia au venit să învețe de la profeți, Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului a convocat 70 de înțelepți din Ierusalim pentru a-l învăța înțelepciunea evreilor și pentru a traduce Pentateuhul, iar oamenii din toate națiunile veneau la Ierusalim în timpul celor trei pelerinaje anuale, când evreii se adunau acolo. Filosoful Filon din Alexandria a scris că oamenii priveau cu uimire cum „în contopirea inimilor … găseau dovada supremă a unității”.

Lumea învață de la noi prin exemplu. Dacă ne comportăm ca niște bătăuși unul față de celălalt, ei se comportă ca bătăuși unii față de ceilalţi și ne învinovățesc pentru asta. Dacă ne comportăm unii cu alții cu grijă și compasiune, tot așa se vor trata toate națiunile și ne vor mulțumi pentru asta. Iată ce a vrut să spună antisemitul înverşunat Vasily Shulgin când a scris că, dacă evreii, pe care îi ura mai mult decât orice „se ridică la înălțimea la care aparent au urcat [în antichitate] … imediat, toate națiunile vor cere:„Dă-ne evrei [învăţătură], înțelepţi, binevoitori, care ne conduc spre bine’”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu mult înaintea tuturor”

Un student mi-a spus o glumă pe care o citise pe internet: Israelul este cu mult înaintea tuturor. În timp ce restul lumii încă se luptă cu Covid-19, Israel are deja două dezastre înainte – lovitura dezastrului de la Muntele Meron și campania militară împotriva Hamas. Umorul spânzuratului nu este amuzant și nici nu trebuie să fie. Cu toate acestea, indică adevărul în mod direct. În cazul nostru, adevărul este că nu învățăm din experiență și de aceea suferim.

În loc să examinăm de ce ne-a cuprins Covid-19, am încercat să scăpăm de el cât de repede am putut, pentru a ne putea continua viața. Covid ne-a dat timp să ne gândim, dar în loc să ne gândim de ce a venit, ne-am gândit doar la ce vom face când va dispărea. Așadar, acum că am trecut peste asta, luăm alte lovituri, deoarece nu am aflat mesajul pe care Covid a venit să ni-l transmită – că problema este în relaționarea noastră unul cu celălalt.

Aceasta este, într-adevăr, boala noastră principală: relațiile noastre slabe, îmbolnăvite de rea-voință. Pentru că nu am învățat-o prin Covid, am suferit lovituri sub forma dezastrului Meron, a campaniei Gardianul Zidurilor și a revoltelor arabilor din tot Israelul. În ritmul actual, următoarea lovitură este chiar după colț.

Singura schimbare pe care o văd faţă de zilele noastre „pre-Covid” este că nu mai suntem atât de atașați de slujbele noastre sau chiar de conceptul de muncă așa cum ne gândeam la el înainte. Am învățat să renunțăm la cursa șobolanilor, iar acesta este un semn bun. Cu toate acestea, este mult prea puțin pentru a face o schimbare reală.

O schimbare pozitivă în viața noastră va veni doar atunci când vom învăța să ne concentrăm pe conexiunile dintre noi și să încercăm să construim o societate în care oamenii să fie responsabili unii pentru alții și să aibă grijă unul de celălalt. Dacă ne oprim din a vrea să ne simțim superiori și începem să ne simțim conectați, aceasta va afecta întreaga lume.

Întrucât ființele umane se află în vârful piramidei, tot ceea ce facem sau spunem, dar în principal ceea ce gândim, se revarsă până la toate celelalte niveluri ale realității. Când avem gânduri rele unul despre celălalt, aceasta produce rezultate proaste la fiecare nivel al realității. Dorind rău altora, înclinăm lumea spre dezechilibru și lucrurile rele încep să se întâmple. Dacă ne gândim pentru o clipă la asta, ne vom da seama că nicio altă ființă nu are rea-voință față de alte ființe. Dar noi oamenii avem o mulțime din asta. De fapt, nu purtăm decât rea-voință, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii unui om este rea din tinerețe” (Geneza 8:21).

Prin urmare, dacă singura ființă care nutreşte rea-voință față de ceilalți încetează să le dorească acestora răul și începe să le dorească binele, totul se va schimba în consecință. Dacă ne schimbăm gândurile de la rău la bine, nu va trebui să avansăm din rău în mai rău; vom merge din bine în mai bine.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când economia a început în cele din urmă să se deschidă după un an de carantină, a apărut un nou fenomen: întreprinderile nu sunt în măsură să recruteze numărul necesar de lucrători pentru a relua producția, în ciuda ratei ridicate a șomajului. S-a presupus că cei care și-au pierdut locurile de muncă din cauza pandemiei coronavirusului s-ar grăbi să caute orice oportunitate de angajare și nu ar exista nicio problemă cu angajații.

Și totuși, există o mare lipsă de forță de muncă, atât în ​​Israel, cât și în întreaga lume. Și acest lucru se aplică nu numai muncii slab remunerate, necalificate, ci și în birourile de avocatură, de înaltă tehnologie și contabilitate. Din acest motiv birourile trebuie să lucreze cu un personal mic și cu un program redus.

Iar persoanele care anterior dețineau aceste locuri de muncă stau acasă, primind o bună indemnizație de la stat în legătură cu pandemia, și nu se grăbesc să se întoarcă la muncă. Cum putem explica acest paradox că, având un nivel imens de șomaj, este imposibil să găsești lucrători?

Nu sunt destui oameni care ar dori să lucreze. Mulți au pierdut această dorință. La urma urmei, nu sunt în pericol de înfometare sau presiune socială. Când primeşti beneficii de stat te poți întinde pe canapea, poți citi un ziar sau o carte, te poți uita la televizor sau poți merge la plajă cu familia.

Și, de fapt, nu este nimic în neregulă cu acest lucru, deoarece se spune că uneori „este de preferat să stai și să nu faci nimic”. Lumea nu este făcută să se suprasolicite la locul de muncă. Există o mulțime de locuri de muncă care nu fac bine, deci nu ar fi mai bine să rămâi acasă? Cel puțin, mediul se va îmbunătăți și poluarea va scădea.

Nu este nimic surprinzător în acest sens, din cauza a ce este persoana respectivă, a dorinței de a se bucura, care se adaptează condițiilor care îl apasă. Dacă nu există nicio presiune asupra lui, el nu se va mișca.

Anterior, societatea a adoptat atitudinea că este imposibil să nu funcționezi fără muncă – fără mijloace de subzistență. Prin urmare, o persoană aspira să obțină o profesie bună pentru a-și asigura traiul și a-și hrăni familia și copiii. Astăzi, totul se destramă: nu există dorința de a întemeia o familie, de a avea copii și nu este nevoie să lucrezi.

Și într-adevăr, scopul nu este să lucrăm din ce în ce mai mult și să-l îmbogățim pe proprietar, ci să înțelegem pentru ce existăm. La ce folosește să lucrezi ca economist, care de dimineață până seara se întreabă despre cum să răsucească afacerea, astfel încât proprietarul să se sustragă de la plata impozitelor și să câștige câteva milioane în plus? Și la ce folosește progresul tehnologic, permițându-ne să producem din ce în ce mai multe jucării pentru noi și să ne jucăm?

Va fi mai util dacă o persoană își dedică acest timp familiei sale, copiilor și se dezvoltă cu adevărat studiind știința, filosofia, Cabala, adică dezvoltarea spirituală. El va studia nu lumea artificială pe care și-a construit-o pentru sine, ci lumea naturală a naturii în care trăiește. Și astfel totul se va liniști, nu vor exista presiuni și probleme, divorțuri.

În caz contrar, noi înșine susținem sistemele care țin o persoană în cătușe.

Dacă o persoană stă acasă, va avea timp și energie să se gândească la lume și la viața familiei sale, a națiunii sale și a întregii lumi, pentru a o face mai bună. La ce rezultate utile a dus dezvoltarea tehnologiei din ultimele sute de ani, care ne-a condus în malaxor?

Pandemia a trezit omenirea. Oamenii nu mai vor să lucreze, nu mai vor să se întoarcă la muncă, să fie sclavii unei mâini de capitaliști care numără profituri de miliarde de dolari. Pentru a exista în lume, o persoană nu trebuie să lucreze zece ore pe zi și să petreacă încă două ore în trafic.

În cele din urmă, ne-am dat seama că nu trebuie să lucrăm ca sclavi pentru Faraon, umplând buzunarele cuiva. Era sclaviei s-a încheiat! Suntem liberi! Să ne gândim ce să facem cu viața noastră. La urma urmei, datorită tehnologiilor moderne pe care le-am realizat cu munca noastră grea, este suficient să lucrezi câteva ore pe zi și să ai tot ce îți este necesar pentru viață.

Pentru ce lucrăm restul timpului? Pentru a acumula miliarde în conturile din bancă. Să vedem cum putem transforma toate posibilitățile noastre moderne în organizarea unei vieți armonioase pentru noi înșine. Cât de mult avem nevoie să lucrăm: câteva ore pe zi, și nu toată lumea ci mai ales bărbați.

Și să vedem de câți avocați, economiști etc. avem nevoie într-adevăr într-o societate corectă, reformată. Aparent, mult mai puțini decât acum. Dar vom avea nevoie de mult mai mulți profesori, educatori și mai multe femei care să lucreze cu copiii. Trebuie să investim mai mulți bani în îngrijirea bolnavilor, a persoanelor în vârstă, pentru a restabili ordinea în căminul nostru.

Nu suntem de acord să ne întoarcem la sclavie. Suntem gata să lucrăm doar după cum este necesar în fiecare funcție, în fiecare întreprindere, dacă este într-adevăr în beneficiul umanității și nu doar pentru profit. În căutarea profitului, am stors toate sucurile din natură și din noi înșine și am ajuns la o criză totală.

Să examinăm din nou întreaga ordine și să o setăm în funcție de necesitate, în beneficiul mediului, al persoanei, al familiei. Avem nevoie de un program de stat pentru creșterea unei persoane, cursuri de formare pentru mame și tați pentru a construi familii corecte și corectate, și toate sistemele de sprijin astfel încât fiecare persoană să fie bine și nu una în detrimentul alteia.

Am investit deja suficient în dezvoltarea tehnologiei; să ne concentrăm acum pe cultură, artă, educație, lucruri care umple o persoană interior și nu doar să o hrănească și să o îmbrace.

Procesul pe care îl parcurgem conform programului naturii este ireversibil. Și astfel ne vom îndepărta inevitabil de munca grea pe care am făcut-o în ultimele sute de ani. Am distrus mediul și ființele umane, oportunitățile lor de a se dezvolta și acum trebuie să recunoaștem acest lucru. Iar omenirea este pregătită pentru aceasta; oriunde în lume, se manifestă consecințele teribile ale rasei tehnologice și industriale. Este timpul să le opriți, să faceți un calcul serios și să remediați ceea ce este încă posibil de remediat.

Nu există altă cale pentru umanitate. Trebuie să înțelegem de ce ne tratează natura în acest fel, ce trebuie să facem, cum să ne comportăm, în ce lume nouă trebuie să intrăm și ce sisteme noi trebuie să construim.

Din KabTV “O discuţie cu jurnaliştii” 5/25/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→