Michael Laitman, pe Quora: “Cine a câștigat conflictul din mai 2021 între Israel și Hamas și de ce? “

Este posibil ca Israelul să fi câștigat bătălia militar, dar a pierdut războiul pentru sprijinul lumii.

Cu fiecare conflict dintre cei doi, opinia publică devine mai puternică împotriva Israelului, făcându-l să piardă fața din ce în ce mai mult pe scena mondială. De asemenea, Israel ar putea câștiga viitoare bătălii militare, dar lumea s-a înclinat în favoarea palestinienilor. Dacă Israelul continuă să se concentreze în primul rând pe apărarea sa militară, în timp ce nu face schimbări cheie la nivel ideologic, atunci se poate aștepta ca o delegitimizare crescândă să atingă niveluri în care lumea îi va dori eliminarea.

Cum poate Israelul să câștige sprijinul mondial?

Israelul poate câștiga sprijinul lumii dacă oamenii săi înțeleg că puterea lor este în unitatea și numai în unitatea lor. Când sunt uniți, poporul Israel își realizează rădăcinile, fundamentul care i-a făcut să fie poporul Israel de la început. Unitatea poporului israelian atrage o forță și un exemplu special de unitate pentru omenire, ceea ce la rândul său îl face pe om să simtă că există un motiv și un beneficiu pentru existența lui Israel. Cu toate acestea, atunci când este divizat, așa cum arată țara în prezent, de exemplu deoarece nu poate nici măcar să formeze un guvern după alegeri multiple, în timp ce are 120 de parlamentari împrăștiați în zeci de partide, atunci diviziunea și ura care se proiectează din această mică țară determină lumea să se încrunte la ei. Tot mai mulți oameni se includ într-o poziție antiisraeliană pentru a justifica ura mai profundă pe care o simt față de noi.

Astfel, pe lângă consolidarea sistemelor militare de apărare ale Israelului, Israelul trebuie să-și amintească și să-și educe poporul că puterea sa stă doar în unitatea sa. În timp ce, la suprafață, se pare că din ce în ce mai mulți oameni urăsc Israelul, considerându-l ca oprimând și abuzând drepturile omului împotriva palestinienilor, la un nivel mai profund, motivul esențial al urii împotriva Israelului se datorează eșecului poporului Israel de astăzi să trăiască la înălțimea a ceea ce l-a făcut la început: ei dau frâu liber pulsiunilor lor divergente, dorințelor și gândurilor lor în loc să se unească deasupra lor. Ura din rândul poporului israelian se proiectează astăzi în mod inconștient asupra umanității în ansamblu și, pe măsură ce omenirea simte suferințe tot mai mari și percepe nedreptăți din cauza diviziunii tot mai mari, atunci tot mai mulți oameni urăsc poporul israelian, iar ura se exprimă tot mai mult ca ură pentru Statul Israel.

Ura crescândă împotriva noastră este un indicator al faptului că trebuie să ne întoarcem la rădăcini și la motivul pentru care suntem aici. Națiunea noastră a fost întemeiată pe principiile iubirii, unității și responsabilității reciproce. Am devenit o națiune când am aplicat legea „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” relațiilor noastre, deasupra înclinaţiei noastre divizorii. Prin urmare, neexercitând unitatea deasupra diviziunilor dintre noi, nu reușim să trăim la înălțimea a ceea ce ne-a făcut poporul Israel la început și ca urmare, oamenii din întreaga lume simt din ce în ce mai puţină justificare ca acest popor să dețină un pământ propriu.

Pentru a valida pretenția noastră față de Țara Israelului, trebuie să reînviem unitatea. Procedând astfel, vom deveni o conductă pozitivă, ca forța unificatoare să se răspândească în întreaga omenire, adică, așa cum este scris vom deveni „o lumină pentru națiuni”. Deși împărțiți și urându-se unul pe celălalt, oamenii din întreaga lume simt că proiectăm diviziunea și ura în lume. Ei ne simt ca fiind sursa tuturor relelor, a oricăror probleme din viața lor. Astfel, dacă ne ridicăm deasupra diviziunii noastre și ne unim, lumea ne va sprijini, inclusiv pe palestinieni. Cu toate acestea, dacă lăsăm conducerea noastră divizorie să ne conducă, atunci lumea ne va expulza în cele din urmă din acest ținut.

Despre faptul că poporul Israel a fost întemeiat pe respectarea legii „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie următoarele în articolul său, „Arvut (Garanția reciprocă)”:

“Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt (Sanhedrin, 27b, Shavuot 39). Aceasta este scris despre Arvut (Garanția reciprocă), când tot Israelul a devenit responsabil unul pentru celălalt. Pentru că Tora nu li s-a dat înainte ca fiecare din Israel să nu fie întrebat dacă este de acord să ia asupra sa Mitzva (porunca) de a-i iubi pe alții cu toată măsura, exprimată în cuvintele: „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”. Aceasta înseamnă că fiecare din Israel și-ar asuma responsabilitatea de a avea grijă și de a lucra pentru fiecare membru al națiunii și de a le satisface toate nevoile, nu mai puțin decât măsura imprimată în el de a-și îngriji propriile nevoi. Și odată ce întreaga națiune a fost de acord în unanimitate și a spus: „Vom face și vom auzi”, fiecare membru al Israelului a devenit responsabil că nu va lipsi nimic niciunui alt membru al națiunii. Abia atunci au devenit vrednici să primească Tora și nu înainte.”

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Cazul invidiei (corecte) ”

„Iubirea este la fel de feroce ca moartea; invidia este la fel de dură ca lumea de jos” (Cântarea Cântărilor, 8: 6). Invidia este una dintre cele mai intense emoții. De multe ori încercăm să o ascundem chiar și de noi înșine, pentru că este un sentiment atât de neplăcut, cu un impact direct asupra sinelui nostru. Fiind făcuţi din dorințe de a primi plăcere, invidia ne face să simțim că nu numai că nu primim, ci că alții primesc ceea ce ni se refuză nouă. Nimic nu este mai greu de tolerat de ego-ul nostru decât sentimentul că suntem jefuiți de alții, că sunt cumva mai buni, mai puternici, mai de succes decât noi.

Profesorul meu obișnuia să spună că, pentru el însuși, i-ar plăcea dacă nu ar putea purta altceva decât pijamale. Este confortabil, are buzunare mari pentru a se potrivi cu orice ai putea avea nevoie, este cald iarna și plăcut vara, ce ai putea cere mai mult decât să porți pijamale? Dar nu putem purta pijamale pentru că oamenii ne vor bârfi; nu ne vor aprecia dacă nu ne îmbrăcăm conform codului vestimentar social, deci nu avem de ales. Pentru a nu fi umiliți, purtăm haine incomode și facem ceea ce alții vor să facem. Prin urmare, invidia și frica de a fi umiliți ne dictează întreaga viață.

Cu toate acestea, invidia nu trebuie să fie negativă. Ne face să invidiem ceea ce au ceilalți și pe care am vrea să-l avem în aceeaşi măsură, dar dacă am vrea să avem lucruri pozitive, atunci invidia ne-ar spori motivația pentru a obține acele lucruri pozitive. Prin lucruri pozitive mă refer la lucruri care ne încurajează, care ne întăresc societatea, ne sporesc solidaritatea și ne stimulează sentimentul de auto-împlinire. Pentru ca acest lucru să se întâmple, societatea noastră trebuie să hrănească valorile pro-sociale. Când societatea prețuiește oamenii care contribuie la societate, care îi fac pe oameni mai fericiți și mai conectați între ei, atunci toată lumea începe să-i invidieze și să dorească să devină ca ei.

În acest fel, folosind invidia transformăm societatea din competitivă și abuzivă în solidară și incluzivă. Când oamenii concurează pentru a fi amabili, nu există sfârșit pentru realizările pe care le pot face. Mai mult, atunci când percep că îi ajută pe ceilalți să se realizeze ca pe o expresie a bunătății lor, îi ajută pe toți să devină cei mai buni care pot fi și în același timp, vor să contribuie cu realizările lor pentru a-și îmbunătăți și mai mult societatea. Realizările pe care le poate realiza o astfel de societate nu au sfârșit.

Prin urmare, invidia poate fi rea sau bună, în funcție de valorile pe care le invidiem. Dacă ne învățăm să prețuim ceea ce este bun pentru noi toți, invidia noastră va deveni un motor pentru fericire.

Filed under: Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, vol. 7, Behaalotcha, punctul 58: Vai de cine spune că Tora vine să spună povești literale și cuvintele needucate ale lui Esau și Laban. Dacă este așa, chiar și astăzi putem transforma cuvintele unei persoane fără educație într-o lege și chiar mai frumoase decât ale ei. Și dacă Tora indică problemele lumești, chiar și conducătorii lumii au între ei lucruri mai bune, așa că haideți să le urmăm și să le transformăm în lege în același mod. Cu toate acestea, toate cuvintele Torei au sensul cel mai înalt.

Problema este că oamenii nu înțeleg Tora, nu înțeleg că descrie legile naturii, pe care trebuie să le respectăm pentru a exista într-o relație corectă, într-o unitate corectă cu natura.

Cea mai importantă lege a sa este „Iubește-ți aproapele”. Deci, este scris: „Ar trebui să interpretăm că este știut că este imposibil să realizăm iubirea față de Creator înainte ca o persoană să fie răsplătită cu iubire față de oameni prin„ iubește-ți aproapele ca pe tine însuți ”, despre care rabinul Akiva a spus că este o mare regulă în Tora.

Pentru o persoană care se străduiește să o împlinească, această lege include toate celelalte legi ale Torei.

Comentariu: Acest lucru este foarte ciudat, deoarece Tora scrie în principal despre crime, dar nimic despre iubire.

Răspunsul meu: Scrie despre cât de greu este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Despre aceasta scrie întreaga Tora.

Întrebare: Deci, Tora este instrucțiunea despre cum să atingi iubirea pentru aproapele tău?

Răspuns: Numai asta!

Întrebare: Și ce sunt cele Zece Porunci?

Răspuns: Pentru a împlini legea „Iubiți-vă aproapele”, există 613 (Taryag) de tot felul de sub-legi. Ele sunt incluse în cele Zece Porunci, care sunt incluse într-o singură lege de bază.

Întrebare: Dacă luăm cel puțin o poruncă, să presupunem: „Nu fura”, despre ce vorbim?

Răspuns: „Nu fura” este firesc. Este posibil să implementați legea „Iubiți-vă aproapele” și să furați? În această lege, există mai multe reguli interne, mai înalte, deși aparent iraționale. Dar, în principiu, începe cu relații pur umane.

KabTV “Stări Spirituale” 6/3/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt limitele Inteligenţei Artificiale?“

I.A. va putea face multe, dar limita sa finală este că nu va putea niciodată să fie ca o ființă umană în curs de dezvoltare. Este imposibil, deoarece există o forță mai mare a naturii care este deasupra noastră, oamenii, care ne-a creat și care nu poate fi programată. I.A. nu ar putea niciodată să realizeze nivelul acelei forțe superioare, deoarece ar avea nevoie de o anumită conexiune, care îi lipseşte Inteligenţei Artificiale. Conexiunea cu forța superioară este un punct care există într-o persoană, din sursa respectivă. Acest punct este numit „o parte a Divinității de sus”.

Acest punct este o dorință minusculă între toate dorințele noastre, care este legată de o natură altruistă superioară, una de iubire și dăruire. Nu putem programa tehnologia pentru a dezvolta aceste tipuri de calități, la fel cum nu putem programa dorințele. Tot ce putem programa sunt acțiuni care provin din acele dorințe, dar nu și dorințele în sine.

Programatorii care lucrează cu I.A. explică faptul că putem construi sisteme inteligente care învață și se dezvoltă în timp, devenind mult mai inteligenți decât cum le-am construit inițial. Cu toate acestea există o limitare, pe care I.A. nu o va putea traversa niciodată: nu va deveni niciodată cu adevărat emoţională și sensibilă. Ar putea efectua mai multe acțiuni care ar face-o să pară sensibilă și să simtă, dar nu va putea niciodată să simtă cu adevărat deoarece sentimentul aparține dorinței.

Tehnologia nu poate simți sau nu poate fi făcută să simtă. Ar putea simula sentimente, dar adevăratele sentimente i-ar lipsi. Prin urmare, toată I.A. va rămâne robotică în cele din urmă. Creierul și reacțiile sale au potențialul de a-l face de trilioane de ori mai inteligent sau mai util decât oamenii. Cu toate acestea, oamenii vor ajunge la vârf, atât timp cât nu vom programa I.A. să ne distrugă.

Pentru a ne asigura un viitor mai bun, va trebui să realizăm că I.A. și alte tehnologii noi nu contează. Ceea ce contează este dezvoltarea sufletului. Dezvoltând punctul din noi care are potențialul de a semăna cu forța superioară a iubirii, dăruirii și conexiunii, atunci dezvoltăm ceva care este cu adevărat unic și care are puterea de a ne îmbunătăți, spori și chiar să ne schimbe viața.

Natura va fi întotdeauna superioară oricărei I.A. sau altei tehnologii pe care o creăm. Vom afla că natura însăși – forța iubirii, dăruirii și conexiunii – nu are niciun interes în relațiile noastre cu I.A., ci că are o singură cerere pentru noi: să devenim similari cu ea și să realizăm armonia totală, fericirea, pacea, încrederea și iubirea care provin din realizarea noastră a acestei asemănări.

Written/edited by students of Kabbalist Dr. Michael Laitman.Photo by Andrea De Santis on Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Gardianul Zidurilor – A doua zi”

Încetarea focului este iluzorie în Orientul Mijlociu. Toată lumea își dă seama că pauza în ostilitățile dintre Israel și Hamas va dura doar până la prima provocare. În lunile următoare, sute de milioane de dolari vor curge în Fâșia Gaza, care își va reconstrui infrastructura militară, încât IDF a distrus atât de abil, cu precizie chirurgicală, pentru a minimiza victimele civile după ce Hamas și-a poziționat în mod deliberat cele mai critice active în clădirile înalte, spitale și grădinițe. Speranța Israelului că va dura ani pentru Hamas în a-și reconstrui puterea nu are motive să fie viabilă. Cu întreaga lume în spate, își va recondiționa arsenalul și își va reconstrui infrastructura militară în cel mai scurt timp și fără niciun cost pentru sine, întrucât lumea o va finanța cu ușurință. Și când Hamas se va simți suficient de puternic, va trimite o altă ploaie de rachete asupra civililor din Israel și nimeni nu va da vina pe Hamas pentru asta, ci mai degrabă pe Israel.

Nu știu cum se va desfășura următoarea rundă, dar știu că, oricât de mult nu vrem, vom fi obligați să participăm la ea, din moment ce nu noi chemăm loviturile, ci mai degrabă Hamasul. În ochii lumii, niciun raționament nu justifică prezența noastră aici, deoarece rațiunea nu are sens atunci când vine vorba de sentimente, iar sentimentul care străbate lumea când vine vorba de Israel este ura.

Singurul mod în care putem evita viitoarele confruntări cu vecinii noștri și, în acest proces, să transformăm opinia lumii în favoarea noastră, este să înțelegem de ce lucrurile merg împotriva noastră și cum putem schimba asta. În primul rând, trebuie să înțelegem că argumentele rezonabile nu conving pe nimeni. Putem angaja cei mai elocvenți vorbitori, cei mai cunoscuți experți și cele mai de succes modele și actori care prezintă cazul Israelului, dar nimeni nu ne va cumpăra povestea. Întrucât nu cred un cuvânt pe care îl spunem, nu are nicio importanță cine vorbește sau ce spune. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că calmarea cererilor arabilor nu îi va liniști. Dimpotrivă, îi va încuraja. Trebuie să înțelegem că nu vor o bucată din acest pământ; ei vor totul, şi chiar mai mult decât atât, ne vor morți.

În al treilea rând, în lumina primelor două, ar trebui să nu mai analizăm ce putem face pentru lume și să începem să ne uităm la ce putem face unul pentru celălalt. Acesta este câmpul de luptă pe care l-am neglijat de prea mult timp. Unii lângă ceilalți este locul în care ne vom găsi puterea și unde ar fi trebuit să ne concentrăm tot timpul. Înțeleg de ce a avut mai mult sens să încercăm să convingem lumea că vrem pace, dar acum, când această strategie a eșuat complet, este timpul să ne redirecționăm și să vedem cum ne putem construi forța interioară.

Din punct de vedere istoric, puterea noastră a venit dintr-o singură sursă: unitatea noastră. Strămoșii noștri nu au evoluat într-o națiune ca și alte națiuni: prin multiplicarea naturală a oamenilor afiliați biologic. Pe de altă parte, evreii au fost nevoiți să-și sudeze naționalitatea în mod conștient și laborios, deoarece nucleul lor era format din membri din aproape toate triburile și clanurile din lumea antică. Acești străini au fost inițial atât de înstrăinați unul de celălalt încât, dacă nu s-ar fi unit și-ar fi rupt gâtul unul celuilalt, așa cum au făcut în vremurile când vrăjmășia învingea unitatea.

Cu toate acestea, când unitatea a prevalat, un miracol s-a desfășurat în fața ochilor lumii: oamenii din toate națiunile au trăit împreună în armonie, responsabilitate reciprocă și și-au iubit vecinii ca pe ei înșiși. Într-adevăr, vechiul popor evreu a fost o dovadă a conceptului, un model care prezenta o alternativă la vărsarea de sânge, care era realitatea cotidiană a oamenilor din antichitate.

Ori de câte ori a prevalat unitatea internă a Israelului, națiunea a prosperat și a atins măreția. Ori de câte ori diviziunea ni s-a părut mai bună, națiunile ne-au chinuit, persecutat și ne-au izgonit din țara noastră sau din mijlocul lor.

Istoria pare foarte consecventă când vine vorba de acest aspect al istoriei noastre. Sub Iosif în Egipt, am fost uniți și am prosperat. Când a murit, am aspirat să ne asimilăm egiptenilor și ei ne-au aservit. Când ne-am unit în deșert după ce am fugit din Egipt, am fost declarați o națiune care nu numai că era „legitimă”, ci era însărcinată să fie „o lumină pentru națiuni”, și anume să dăm un exemplu de unitate și coeziune pentru întreaga lume.

În timp ce unitatea noastră a prevalat, peste crize și eforturi, am avansat din ce în ce mai mult. am cucerit chiar țara Canaanului și am construit Primul Templu. Dar când unitatea noastră a scăzut, Nebucadnețar al II-lea ne-a alungat și ne-a trimis în Babilon. În Babilon, am vrut să fim ca babilonienii și l-am adus pe Haman cel Rău, Hitlerul „arhetipal”. Dar când ne-am unit, biruind intenția lui Haman de a ne anihila, am învins și am câștigat Declarația Cyrus, care ne-a trimis înapoi în țara Israelului cu aur, argint, multă hrană și sprijinul unui imperiu pentru a construi un al Doilea Templu.

Când ne-am împărțit, am devenit eleniști și am căutat să devenim ca grecii, a izbucnit războiul dintre noi iar Templul a fost ars. Când Macabeii au reușit să reunească oamenii, chiar dacă doar pe termen scurt, am câștigat Templul înapoi și am alungat imperiul Seleucid, care l-a omorât pe preotul perfid Menelau pentru că i-a incitat împotriva evreilor.

Când ne-am împărțit încă o dată, romanii au venit și au asediat Ierusalimul. Aici au așteptat ca noi să decidem, iar noi am optat pentru război civil, ne-am ucis reciproc, ne-am ars proviziile de alimente, iar romanii au terminat treaba și ne-au exilat de aici timp de două milenii.

Istoria nu s-a abătut niciodată de la corelarea dintre diviziune şi solidaritatea noastră interioară sau dușmănia şi afinitatea lumii față de noi. În prezent, situația precară a Israelului necesită să observăm acest model și să folosim vechea noastră tactică: unitatea împotriva calamității sau așa cum o afirmă Talmudul: „Fie prietenie, fie moarte” (Taanit 23a).

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii stau pe un butoi cu pulbere”

Există un sentiment de pace imaginară după încetarea focului Israel-Hamas, dar în străinătate fitilul antisemitismului este din nou aprins și arzând. Evreii, atât în Israel, cât și practic oriunde în lume, se află într-un război constant pentru viața lor, uitându-se în spate, urmărind împrejurimile, deoarece pericolul poate apărea în orice moment, atât din locuri evidente, cât și din altele neașteptate. Cu ce altceva trebuie să ne confruntăm pentru a înțelege că lumea are o problemă cu evreii? Atât Israelul, cât și poporul evreu sunt în principiu, singuri. Prin urmare, singurul loc pentru a găsi o soluție pentru ură este între noi, în disponibilitatea și capacitatea noastră de a ne uni.

De la începutul Operațiunii Gardian al Zidurilor, lansată de Israel pentru a-și apăra populația de mii de atacuri cu rachete din Gaza, a existat o creștere accentuată a incidentelor antisemite în întreaga lume, precum și condamnarea internațională a răspunsului militar israelian. Autorii acestor atacuri antisemite au ales în mod deliberat și au vizat sinagogile și instituțiile evreiești. Incidentele s-au produs în plină zi și au inclus agresiuni verbale și fizice împotriva evreilor din piețele, restaurantele și străzile marilor orașe din Statele Unite, Europa și America Latină, printre alte locații.

Evreii americani spun că se tem să se identifice public ca evrei. Unii și-au scos colierele Steaua lui David, unii s-au gândit să scoată Mezuzele din casele lor, iar unii chiar ezită să meargă la sinagogile lor.

Deci, cineva s-ar putea întreba de ce primesc evreii lovituri pentru acțiunile Israelului care au fost judecate ca fiind greșite și nejustificate de lume? Foarte simplu. Oamenii au o problemă cu evreii în general. Prin urmare, se aruncă împotriva Statului Israel, împotriva poporului evreu și vor fi fericiți să îi elimine complet.

Dușmanii noștri subliniază foarte precis că ceea ce trebuie să se schimbe este la noi, în cadrul comunității evreiești din întreaga lume. Trebuie să ne reconectăm și să ne consolidăm identitatea comună ca popor, a cărui existență este eternă pentru că ni s-a dat un rol special de îndeplinit în lume: să ne unim în iubire mai presus de toate diferențele și să îi ajutăm pe ceilalți să facă același lucru.

În cadrul acestei fuziuni unite, diferențele noastre vor rămâne, deoarece acestea fac parte integrantă din țesătura a ceea ce suntem, dar ridicarea deasupra lor este obligatorie. Putem, fie să anihilăm amenințările împotriva noastră stabilind legături de neîntrerupt deasupra a ceea ce ne separă, fie dușmanii noștri ne vor anihila fără milă.

Cel mai important cabalist Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a scris despre tendința națiunii evreiești de a se apropia mai mult atunci când ameninţă pericolul: „Este suferința comună pe care fiecare dintre noi o îndurră pentru a fi membru al națiunii. Acest lucru a imprimat în noi o conștientizare națională și o proximitate, ca și în cazul colegilor care suferă. Aceasta este o cauză externă. Atât timp cât această cauză externă s-a alăturat și s-a amestecat cu conștiința noastră națională naturală, a apărut un fel ciudat de iubire națională care a stârnit acest amestec nenatural și de neînțeles”(Națiunea). Dar acum, vedem că nici în vremuri de necazuri nu ne adunăm!

Până când nu va exista nevoia unei legături între facțiunile pe care le-am construit în îndepărtata noastră comunitate evreiască și până când nu vom depăși conflictele și disputele care incită la ură între noi, războaiele externe nu se vor opri. Vor deveni doar mai intense.

Mulți evrei din diaspora încearcă să se disocieze de Israel și făcând acest lucru, cresc presiunea asupra noastră în interiorul Israelului și fac să ne dăm seama că suntem complet singuri. Fiecare comunitate va rămâne singură atunci, dacă asta își dorește. Pot să se unească și să aibă grijă de ei înșiși, de dragul lor. Și cei care trăiesc în Israel vor trebui să facă același lucru până când vom ajunge la integrarea critică necesară pentru a face față amenințărilor noastre existențiale.

Într-o analiză finală, ne rezumăm la acest lucru: cu cât ne răsfățăm cu indiferență față de singura noastră misiune – elaborarea unității, subconștient așteptate de la noi de către toate națiunile lumii – cu atât va fi mai ușor pentru inamicii noștri. Dușmanii noștri nici măcar nu vor trebui să lupte cu arme; nu vor avea nevoie de rachete sau bombe. De ce? Întrucât întreaga omenire este pregătită cu forțele, sistemele și fronturile sale să lupte împreună cu Hamas împotriva Israelului, toată omenirea – de la America și Rusia la China îndepărtată – toată lumea. În fiecare țară din lume, în fiecare guvern, există destui oameni care vor fi fericiți să abolească legitimitatea statului Israel și a oamenilor care trăiesc în el și să ne șteargă de pe fața pământului.

Ne este greu să auzim că sursa problemei ne aparține; este dificil să ne dăm seama de enormitatea rolului nostru și de responsabilitatea care ne-a fost atribuită, motivul pentru toată această ură îndreptată spre noi. Tinde să ne intre pe-o ureche și să iasă pe cealaltă. Dar trebuie să ascultăm și să acționăm cu toată graba. Inima națiunii evreiești este foarte frântă, sfărâmată și întemeiată pe egoism, dar nu există altă opțiune decât să ne străduim în fiecare moment să ajungem la legătura dintre noi până când inima noastră colectivă începe să se trezească și să bată. Odată ce ne vom realiza misiunea și ne vom uni în iubire, vom descoperi că destinul nostru nu trebuie să fie așezarea pe un butoi cu pulbere. În schimb, unitatea noastră iubitoare va crea o grădină liniștită în jurul nostru, unde putem sta liniştiţi.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu viteză maximă în direcția greșită ”

Uralele victorioase ale palestinienilor și suspinul de ușurare ezitant pe care israelienii l-au scos la începutul încetării focului, ambele sunt autentice. Israelul a câștigat bătălia, dar a pierdut războiul, iar palestinienii o știu. Cu fiecare campanie, controlul nostru asupra pământului slăbește, în timp ce a lor crește. S-ar putea să câștigăm și viitoarele bătălii, dar lumea este alături de palestinieni. Dacă vom continua să luptăm împotriva lor doar la nivel fizic, vom pierde în cele din urmă războiul și pământul pe care trăim.

Singura modalitate prin care putem câștiga este la nivel ideologic. Dacă înțelegem de ce suntem aici și ce beneficii aduce prezența noastră aici pentru întreaga umanitate, vom câștiga sprijinul lumii. În caz contrar, națiunile nu au nevoie de o țară ai cărei oameni se urăsc atât de profund, încât cei 120 de membri parlamentari ai lor sunt împărțiți în zeci de partide. Simțul urii reciproce emanate de această mică țară este atât de caustic încât întreaga lume este tulburată de ceea ce se întâmplă pe această mică bucată de pământ, care este aproximativ de mărimea Connecticutului. Depunem eforturi mari pentru a ne întări și a ne fortifica, dar mergem cu viteză maximă în direcția greșită.

Trebuie să ne reamintim mereu că puterea noastră stă în unitate și numai în unitatea noastră. Nimic altceva nu va rezista mult timp. Sistemele de apărare precum Domul de Fier sunt bune doar atât de mult timp cât durează, dar protecția permanentă pentru poporul Israel vine atunci când ne gândim unii la alții în loc să ne gândim la noi înșine.

Strămoșii noștri au fondat națiunea pe baza responsabilității reciproce și a iubirii de ceilalți. Am conceput porunca: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și am făcut din aceasta principiul nostru cel mai important. Fără să îl trăim, nu suntem fideli moștenirii noastre, bazei poporului nostru, deci nu suntem cu adevărat Israel. Și întrucât nu suntem cu adevărat Israel, nu ar trebui să avem nicio pretenție asupra țării lui Israel. Asta simt arabii, la fel ca lumea întreagă.

Pentru ca pretenția noastră asupra pământului să fie valabilă, trebuie să fim fideli vocației noastre: să fim „o lumină pentru națiuni”. Atât timp cât suntem divizați, ei simt că nu le aducem decât întuneric. Ei simt că suntem cauza a tot ce nu este în regulă cu lumea și tocmai din cauza urii noastre unul față de celălalt. Prin urmare, dacă ne ridicăm peste ură și ne unim, lumea va fi alături de noi, inclusiv palestinienii. Dacă cedăm diviziunii, lumea ne va scoate de aici.

Cartea Zohar (Aharei Mot) a scris despre semnificația unității noastre, în urmă cu multe secole. În cuvintele rabinului Shimon, „‘Iată cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună’. Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de altul. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc să fie în iubire frățească … și prin meritul tău, va fi pace în lume”. Fie ca noi să urmăm sfaturile înțelepților noștri și să evităm pedepsele ignoranței noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt soluțiile pentru eliminarea sentimentului constant de singurătate?“

Singurătatea este o problemă majoră în lumea de astăzi. Mai multe țări au desemnat miniștri care să se ocupe de aceasta. Există mai multe motive pentru aceasta, inclusiv faptul că cei mai mulți însinguraţi sunt cei care se sinucid.

Cu toate acestea, niciun ministru sau decizie guvernamentală nu va ajuta în această problemă. Din ce în ce mai mulți oameni găsesc lipsă de sens în căsătorie, muncă, prietenie și viață, în general, că nu există stimul pentru mișcare, gândire, vorbire sau a face ceva. Există o anumită stare de liniște în lume, din ce în ce mai mult astăzi.

Motivul creșterii sentimentului de singurătate și lipsă de sens în lumea de astăzi este acela că ne va determina să căutăm sensul vieții. Cu toate acestea, ridicarea deasupra singurătății și a lipsei de sens într-o căutare de a descoperi sensul vieții este posibilă numai dacă reușim să îi trezim pe oameni. În caz contrar, ne putem aștepta la tot mai mulți oameni care iau pastile care îi vor adormi de-a lungul întregii lor vieți până vor muri.

În mod logic, dacă ne simțim rău, atunci am începe să căutăm remedii pentru sentimentele noastre negative. Dar ce putem face dacă nu vedem soluții? Pentru ce trăim? În cele din urmă, singura soluție care va rămâne va fi descoperirea sensului vieții, întrucât cu bună știință sau fără să știm, aceasta este în cele din urmă ceea ce ne dorim cu toții.

În cele din urmă, singurătatea va intra într-o nouă fază de apatie completă față de orice și va face parte dintr-un proces natural care ne conduce la descoperirea unei vieți cu totul noi. În anumite privințe, este un fel de moarte. Trecând această barieră, descoperim că există o altă viață mult mai bună și începem să o trăim.

O persoană trebuie să sufere un fel de moarte – să realizeze, să fie de acord și să dorească să renunțe la căutarea egoistă constantă care nu dă roade în cele din urmă – pentru a începe să trăiască cu adevărat. Odată ce suntem de acord cu această tranziție, devenim apoi pregătiți pentru viața următoare.

Sfatul meu adresat celor singuri, tuturor celor care se simt înstrăinați de lume, este să meargă și să citească materialul care a fost făcut pentru a răspunde la întrebarea despre sensul vieții (urmați linkurile din biografia mea pe Quora). Nu mai pot recomanda nimic altceva. Din suflet, nu văd nimic altceva pe care să-l pot oferi

Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Pot oamenii să posede cu adevărat puteri supranaturale?“

De-a lungul istoriei, mai mulți oameni au pretins puteri supranaturale. Acești oameni se împart în două grupuri: unul încearcă să facă ceva cu aceste puteri supranaturale și de obicei, nu merge totul atât de bine pentru ei, ba chiar se întorc la ei negative, ca bumerangul. Celălalt grup știe că au astfel de puteri supranaturale și nu le folosesc pentru că nu este bine să folosești astfel de puteri, în ciuda faptului că le ai. Natura conferă anumitor oameni puteri pentru a avansa omenirea.

Ce putem face cu puterile supranaturale?

„Supranatural” înseamnă că nu vedem nicio relație între cauză și efect. Conexiunea reală există, doar că nu o vedem … cel puțin, deocamdată.

Poate cineva să dobândească puteri supranaturale, sau este un dar de sus numai pentru unii oameni? Există anumite persoane care sunt mai aproape de puterile supranaturale și cele care sunt mai departe. Este o chestiune de soartă.

Ce se întâmplă dacă cineva vine și întreabă: „Dr. Laitman, vreau să dezvolt puteri supranaturale, ce trebuie să fac?” Răspunsul meu este că trebuie să dobândești calități sublime. Natura ta este egoistă, deci trebuie să dobândești calități care sunt mai presus de ego – sunt calități ale iubirii, dăruirii, grijii pentru ceilalți și conexiune pozitivă cu ceilalți.

Ce este atât de puternic la forța iubirii și a dăruirii?

Spus simplu, când o atingem, primim o simțire interconectată și interdependentă a realității. Apoi începem să ne identificăm cu integralitatea și perfecțiunea realității care ne înconjoară. În loc să dorim să schimbăm realitatea pentru a ne aduce beneficii personale, gândim într-un mod opus: cum să ne schimbăm pentru a ne adapta la integritatea și perfecțiunea realității

Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nicio încetare a focului nu va stinge flăcările urii dintre noi”

Nu există niciodată un moment monoton pentru Israel. Chiar dacă se vorbește despre încetarea focului, publicul nu are încredere că barajele grele se vor opri pentru mult timp. Amenințările persistă atât în sud (din Hamas în Gaza), cât și în nordul țării cu rachete lansate de Hezbollah din Liban pe teritoriul israelian. Deci, întrebarea care apare din nou este, când se va termina agresiunea odată pentru totdeauna? Mingea este în curtea noastră, în curtea națiunii evreiești.

Ura față de noi nu se oprește niciodată. Israelul este în permanență asediat, cu presiuni și atacuri repetate, nu numai de la Hamas și Hezbollah ci de la Iran și alte elemente ostile din întreaga lume. Se spune: „Inima miniștrilor și a regilor este în mâinile lui Dumnezeu”, așa că și atunci când Statele Unite și alte națiuni fac presiuni asupra noastră pentru a ajunge la o încetare a focului, presiunea reală și puternică vine dintr-o sursă mai profundă, din adâncurile naturii.

Trăim într-un sistem integral și suntem organizați într-o rețea care leagă întreaga rasă umană și care funcționează conform legilor stricte ale naturii. Centrul principal al acestui trafic global interconectat este poporul Israel.

„Națiunea israeliană a fost construită ca un fel de poartă de intrare prin care scânteile purității ar străluci asupra întregii rase umane din întreaga lume”, a scris cel mai important rabin cabalist Yehuda Ashlag în articolul său „The Arvut” (Garanția reciprocă).

Cu alte cuvinte, națiunea israeliană are un rol semnificativ de jucat în viața tuturor celor din lume. Ni s-a dat o sarcină din ziua în care am stat la poalele Muntelui Sinai, uniți ca un singur om cu o singură inimă, când am semnat o garanție reciprocă și am acceptat să fim o lumină pentru națiuni. Din acel moment, am primit Tora, lumina, metoda de unire a lumii – înțelepciunea Cabala.

De atunci, funcția poporului evreu a fost redefinită în funcționarea interioară a realității: atât timp cât poporul Israel este unit deasupra punctelor de vedere opuse, atunci puterea conexiunii interne dintre ei aprinde scântei de lumină, o forță pozitivă care este proiectată către toate națiunile lumii din rețeaua globală. Pe de altă parte, dacă poporul evreu cedează egoismului – propriul beneficiu în detrimentul altora – și urii reciproce, este ca și cum ar bloca conducta de oxigen pentru întreaga umanitate, stingând scânteile de lumină.

Blocajul nu este vizibil, dar este simțit puternic în inimile oamenilor și ale națiunilor. Animozitatea împotriva evreilor cucerește și sufocă oamenii lumii până când izbucnește în discursuri și acțiuni antisemite de ură. Cu cât lipsa de lumină și frustrare se intensifică în națiunile lumii, cu atât mai mult îi obligă să ia măsuri, să caute să-i anihileze pe evrei, oriunde s-ar afla.

Deci, nu este o chestiune de principiu că ar trebui să fim primii care să afişăm o imagine spectaculoasă a victoriei și nici nu ne va ajuta dacă vom crește mecanismele de descurajare sau vom crește acțiunile de represalii, dacă nu avem mare grijă să fim uniți în interior – nu „uniți” așa cum suntem acum- pentru că cei din afară ne presează să ne îmbrățișăm unii pe alții în timp ce ne strângem în adăposturi, ci uniți într-o adevărată unitate din inimă, durabilă.

Dacă încercăm doar să ascundem presiunea asupra noastră, înarmându-ne cu o varietate de argumente corecte și împodobindu-ne cu informații elocvente pentru ochii presei globale, nu vom rezolva problema; până în prezent am eșuat în aceste tactici. Trebuie să ascultăm cererea internă și subiacentă a lumii către noi: unitatea evreiască.

Primul pas pentru calmarea atacurilor asupra noastră trebuie să înceapă prin a recunoaște și a fi de acord că se trage cu foc asupra noastră pentru că nu suntem un popor coeziv, literalmente. Presiunea internațională asupra noastră ar trebui folosită pentru a ne conștientiza obligația: să aducem în lume metoda conexiunii, să dăm exemplu și să predicăm umanității din nou marea regulă a Torei: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Numai din iubire va înflori pacea în lume.

Dacă înțelegem decalajul dintre situația noastră actuală și situația dorită pe care sistemul de legi naturale ne-o cere, vom înțelege că trebuie mai întâi să aducem o încetare a focului în relațiile dintre noi ca evrei. Apoi, vom face ca lumea să ne trateze cu amabilitate, cu prietenie și simpatie și vom fi plini de bucurie pentru că, așa cum este scris: „În Israel este secretul unității lumii”, Rav Kook (Orot HaKodesh).

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→