Fondator si Presedinte al Institutului de Educare si Cercetare in Cabala - Bnei Baruch, care este dedicat predarii si impartasirii Cabalei autentice. Profesor de Ontologie, PhD in Filozofie si Cabala si MSC in Bio-cibernetica. Tatal a trei copii si bunic a trei nepoti. Profilul intreg...
Întrebare: Unele studii spun că, creierul nostru percepe orice informație nouă ca stres. Trebuie să se adapteze la această informație. Există vreo tehnică pentru ajustare fără efort? Cum putem ajuta o persoană să asimileze cunoștințe noi ca fiind ale sale?
Răspuns: Numai cu ajutorul mediului! Dacă mediul împinge o persoană să facă acest lucru, îl motivează într-un fel, atunci va fi mai ușor și mai interesant pentru el.
Întrebare: Mediul dă importanța, acest lucru este clar. Totuși, pe lângă asta, există tehnici pentru o percepție mai reușită a informațiilor?
Răspuns: Doar dacă o persoană absoarbe informația nu numai prin creier, ci și prin inimă, prin toate canalele sale de percepție. Acest lucru este dezvăluit în grup, în cursul studiului în mediul corect.
Întrebare: Oamenii de știință spun că un cuvânt necunoscut poate bloca percepția informației timp de câteva secunde. Astfel, următoarele cuvinte pe care o persoană le aude, pur și simplu nu sunt percepute.
Ce poți recomanda? De cele mai multe ori nu simțim legile lumii integrale. Aceasta este ca o informație nouă.
Răspuns: Există un număr destul de mare de tehnici construite pe combinarea dezvoltării individului și dezvoltarea unui grup până la întreaga umanitate. Însă, aceasta este o știință independentă.
Întrebare: Cum predai? Să spunem că există sfaturi simple: vorbește rar, cu pauze, dă câteva exemple, găsește similarități și dă definiții. Încurajează întrebările, deoarece alți studenți se pot conecta la ele. Memorează termenii astfel încât să existe o asociere corectă cu aceștia. Ce altceva ar putea fi?
Răspuns: Este adevărat, dar acest lucru nu este suficient deoarece aceste metode nu spun nimic despre percepția colectivă. Cu toate acestea, ne străduim să creștem percepția, să o ducem la nivelul următor, astfel încât să devină una colectivă.
Aici avem nevoie de o metodă complet diferită atunci când o persoană nu încearcă să înțeleagă și să absoarbă materialul în mintea sa, dar vrea să se conecteze cu alții prin sentimente și percepe materialul în aceste sentimente comune. Nu are aproape nimic de-a face cu mintea. Totuși, materialul care este perceput este material cognitiv.
Întrebare: Care este această forță care se manifestă în cerc? Uneori o numești Creator, dar acest lucru este imediat asociat cu religia. Uneori Natura, care este asociată cu un fel de practică spirituală.
Răspuns: Forța generală a cercului se manifestă în cerc, adică în forța integrală a participanților săi.
Întrebare: Uneori, pregătirea se desfășoară în tăcere înainte de atelier. Când este cel mai bine să o folosești și pe ce subiecte?
Răspuns: Trebuie să ne uităm la starea grupului. Cred că aceasta este o metodă foarte specială de conectare a oamenilor la atenție și poate fi utilizată numai dacă există o bună înțelegere între membrii grupului. Dar acest antrenament nu este destinat începătorilor.
Întrebare: Pentru discuții în cerc, folosim o varietate de surse. Acestea pot fi surse primare, știri, situații dramatice, vizionarea unui film, un extras dintr-un film. Există vreo diferență în conducerea acestor cercuri?
Răspuns: Nu. Aceștia sunt toți purtători de informații.
Întrebare: Ce probleme nu pot fi rezolvate folosind o masă rotundă?
Răspuns: Cred că nu există astfel de întrebări. Acesta este un panaceu pentru orice.
Întrebare: Care este numărul optim de participanți la masa rotundă?
Răspuns: Șase până la șapte persoane. Mai mult de cinci și mai puțin de zece. De preferat nu mai mult de zece persoane, altfel va fi foarte greu și totul va fi formal.
Întrebare: Astăzi toate cercurile sunt virtuale. Ce avantaje vezi în ele în comparație cu cercurile obișnuite în care oamenii stau fizic împreună și se simt unii pe alții?
Răspuns: În cercurile virtuale este foarte dificil să înțelegem că toată lumea este egală, că toată lumea salută opinia comună, că toți încearcă să fie ca o singură persoană. Oamenii ar trebui să se cunoască, să vorbească aceeași limbă și să se simtă reciproc. În cele din urmă, în cea mai mare parte, ei se vor dizolva. Dar necesită totuși un efort suplimentar.
Întrebare: Crezi că este eficient să folosești melodii în timpul meselor rotunde?
Răspuns: Desigur. Orice lucru care unește este util.
Întrebare: Care este principiul organizării cercurilor? Vârstă, sex, educație?
Răspuns: Este de dorit ca participanții să fie egali în toate sensurile. Astfel încât niciun semn extern să nu dea preferință cuiva mai mult decât altcuiva.
Întrebare: Există un avantaj în observarea pasivă a mesei rotunde?
Răspuns: Da. Acest lucru poate fi învățat. Este indicat să faci un cerc în fața tuturor.
Întrebare: Crezi că este acceptabil să începi o zi de lucru cu o discuție în cerc și să termini în același mod? Nu ar fi doar o pierdere de timp?
Răspuns: Poate da, dar trebuie să încercăm să o facem. Totul depinde de dezvoltarea societății (grupului).
Întrebare: Ce ar trebui să faci atunci când entuziasmul inițial de la utilizarea cercurilor dispare și totul se transformă într-o ceremonie de rutină? Cum actualizez acest proces?
Răspuns: Oprește-l, fă cercetări să vezi de ce se întâmplă acest lucru și care este dezavantajul muncii noastre. Și începe din nou.
Întrebare: Adesea, șefii de la serviciu nu acceptă metoda cercului pentru luarea deciziilor deoarece se tem să nu piardă autoritatea, puterea. Cum rezolvăm această problemă?
Răspuns: Nu poți face nimic aici. Trebuie să luptăm cu asta.
Michael Laitman, pe Quora: „Care este definiția altruismului?”
Altruismul este opusul egoismului, iar egoismul este egocentrism sau dorința de a te bucura în detrimentul celorlalți.
Altruismul este deci, dăruirea de la sine către ceilalți, la ceea ce este în afara noastră – umanitate și natură.
Egoismul este o direcție spre interior – o dorință de a primi – iar altruismul este o direcție spre exterior – o dorință de a dărui.
După definirea altruismului apare întrebarea: Cum pot ființele umane să devină cu adevărat altruiste?
A deveni altruist necesită participarea la un mediu social și educațional suportiv în care putem învăța cum funcționează natura în mod altruist și exersăm cum să gândim și să acționăm similar cu natura, împreună cu ceilalți.
Implementarea autentică a atitudinilor altruiste într-un anumit mediu trezește forțe care locuiesc în natură și care ne pot insufla o percepție și senzație altruistă a realității. Adică, influențându-ne în mod regulat unii pe alții într-o anumită configurație socială cu măreția și importanța altruismului – cum este o calitate bazată pe natură și cum devenind altruiști poate rezolva toate problemele și ne poate conduce la o viață mult mai fericită și mai sigură – apoi ne putem inversa de la a fi egoiști în mod natural, la a dobândi o a doua natură altruistă.
Am deveni apoi ființe cu gânduri, dorințe, acțiuni, intenții și obiective orientate spre exterior – opuse sistemului nostru actual de operare egoist orientat spre interior.
Ceea ce precede participarea în procesul de transformare ,egoist-la-altruist, este o concluzie la care umanitatea ajunge din ce în ce mai mult: înțelegerea naturii noastre egoiste care nu duce la rezultate pozitive și realizarea nevoii unei treceri la altruism, acele forțe altruiste care ne-ar putea asigura securitatea supraviețuirii noastre, cu atât mai mult, ne poate revigora, energiza și îmbunătăți viața.
Întrebare: Ce înseamnă arta învățării? Este dobândirea de cunoștințe în mintea cuiva, sau a unor valori interne, abilități de viață și acumulare de informații?
Răspuns: Arta învățării înseamnă identificarea instrumentelor necesare pentru progresul tău, pentru a ști cum să avansezi.
Să presupunem că vă aflați într-o zonă necunoscută și că aveți o idee foarte vagă a terenului său. Dar înțelegeți că ar trebui să purtați încălțăminte adecvată, să faceți provizii, pe hărți ale zonei și să aduceți diverse instrumente de vedere. Toate acestea sunt considerate educaţie, adică o adaptare preliminară la noi condiții.
Întrebare: Pentru a rezolva un conflict, trebuie parcurse anumite etape operaționale: analiza și evaluarea situației, adunarea informațiilor, alegerea unei strategii de rezolvare a conflictelor, alcătuirea unui plan de ieșire din conflict și implementarea acestuia. Apoi facem o evaluare a situației în care am ajuns, dacă am ajuns la un punct comun în rezolvarea conflictului.
Ești de acord cu acești pași?
Răspuns: În general, da. Doar că trebuie să cunoști dinainte scopul, starea finală de atins, conexiunea peste situația conflictuală astfel încât aceasta să nu ne mai despartă ci să ne unească.
Întrebare: Să zicem că un grup de oameni care participă la un curs de educație integrală se găsește chiar la început. Vor putea ei să ajungă la o decizie comună fără intervenția unui moderator?
Răspuns: Doar dacă au o înțelegere clară a modului în care își pot rezolva problema.
Întrebare: Aceasta înseamnă că pot ajunge singuri să-și rezolve conflictele, fără intervenția unei a treia părți?
Răspuns: Dacă au o metodologie explicată și clarificată pas cu pas, atunci se pot descurca fără un moderator. În principiu, în viitor, oamenii își vor putea rezolva conflictele din familie, de la muncă, de peste tot, aplicând această tehnică.
Întrebare: Să presupunem că în comunitatea noastră apare un conflict între mai mulți oameni. Tot grupul participă adoptând două viziuni opuse care încep să se ciocnească. Cum se poate rezolva acest conflict?
Răspuns: Trebuie să se adune cu toții și să-și imagineze starea finală corectă în care conflictul este deja corectat. Apoi, din această stare finală, ei trebuie să caute metodele prin care pot ajunge la ea.
Remarcă: Este un lucru foarte interesant, pentru că, în principiu, doi oameni nu pot găsi o soluție dacă nu intervine o a treia parte, care, cu puțin noroc, poate rezolva conflictul.
Comentariul meu:Toate acestea sunt decizii în totalitate egoiste, non-integrale și total greșite. În fond, nimeni nu va fi capabil să se ridice și să treacă peste conflicte.
Întrebare: Ajutorul unui instructor experimentat poate fi de ajutor?
Răspuns: Doar prin întrebări care să le permită o implementare corectă a metodei.
Din emisiunea KabTV “Calități manageriale” 7/16/20
Este faptul că noi credem că dușmanul nostru este în afara noastră.
Ne gândim la dușmanul nostru ca aparținând unui grup diferit, trib, partid, rasă, sau care este mai favorizat într-un fel, de un strat social superior, mai bogat, mai inteligent, mai atractiv sau mai norocos.
În orice caz, toți acești „dușmani” sunt o născocire a imaginației noastre.
Singurul și adevăratul nostru dușman nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru. Este natura noastră foarte egoistă, sistemul de operare din spatele fiecărei dorințe, gânduri și acțiuni.
Nu avem control asupra ego-ului uman. Crește în interior și devine parte a identității noastre personale, până la un punct în care nu îl simțim – și din moment ce nu îl simțim, nu simțim nici ca fiind o problemă.
Cu toate acestea, dacă nu reușim să dobândim conștientizarea modului în care ego-ul operează în interiorul nostru și a modului în care ne putem ridica deasupra acestuia, atunci va continua să ne facă să percepem probleme la alți oameni – că trebuie să schimbăm sau chiar să eliminăm anumite persoane care dețin diferite puncte de vedere sau care prezintă atribute diferite de ale noastre.
Nu ne putem aștepta să apară rezultate pozitive și nici câștigători din percepția inamicului în afara noastră, pentru că este o percepție incorectă și incompletă de la început.
Dacă totuși ne schimbăm percepția, percepând dușmanul ca pe ego-ul poziționat cu viclenie în fiecare dintre dorințele și gândurile noastre, adică dorința de a folosi ceea ce percepem în afara noastră pentru propriul beneficiu, atunci ne poziționăm pentru a duce o bătălie care ne poate conduce cu adevărat spre victorie – o viață mult mai bună pentru toată lumea.
Într-o astfel de bătălie, avem nevoie de oameni care par diferiți de noi, oameni față de care ne simțim indiferenți, critici și chiar plini de ură, dar care sunt alături de noi în aceeași echipă. Apoi ne putem simți îndemnurile negative involuntare față de ei și exersăm conexiunea pozitivă deasupra acestor impulsuri.
Cu toate acestea, obiectivul constant de a ne conecta pozitiv deasupra ego-ului dezlănțuit necesită un acord unanim prealabil al tuturor membrilor societății care doresc să-l depășească – acela că obiectivul spre unitate mai presus de toate impulsurile egoiste care divizează este mai important și mai benefic pentru societate decât să cedăm egoismului nostru. Fără un acord între toți membrii societății cu privire la acest punct, este suficient ca o singură persoană să cadă victimă cererilor ego-ului pentru câștig personal în detrimentul altora și, ca rezultat, toți vor cădea.
În timp ce un efort reciproc de unire între oameni care se urăsc ar putea părea prea romantic și utopic pentru a deveni realitate, cu cât ne dezvoltăm și suferim mai mult din cauza divergențelor noastre, cu atât ne vom da seama că nu avem alte alternative.
Pe scurt, dacă nu reușim să ne unim deasupra diferențelor noastre egoiste, pierdem cu toții.
Astăzi mai mult ca oricând, asistăm la tensiunea crescândă a interdependenței noastre în jurul planetei, unde depindem cu toții de toată lumea, indiferent dacă ne place sau nu. Dacă ne vom lăsa să ne dezvoltăm în continuare fără a face vreo mișcare spre unificare, atunci ne putem aștepta la creșterea cantităților de fenomene negative care ne vor presa. Vom fi conduși într-un colț unde vom vedea că fie ne unim deasupra diferențelor noastre și găsim o cale de ieșire din acel colț, fie suportăm suferințe intolerabile.
Pentru a susține ideea că trebuie să ne unim deasupra diferențelor noastre, putem lua un exemplu de la organismele vii: Un organism conține multiple celule contrastante, organe și părți, plusuri și minusuri de toate tipurile, iar supraviețuirea sa se datorează unei tendințe sistemice învăluitoare care face ca toate părțile sale să se completeze reciproc pentru funcționarea sănătoasă a întregului organism.
Prin urmare, așa cum nu există dimineață fără seară, zi fără noapte sau lumină fără întuneric, și noi am fi înțelepți dacă ne-am ridica deasupra perspectivei noastre unilaterale asupra lumii și să simțim necesitatea de a completa toate calitățile și opiniile diferite.
Deocamdată, ne aflăm din ce în ce mai încolțiți în propriile noastre cochilii egoiste, arătând cu degetul spre ceilalți ca sursă a problemelor noastre. Cu cât continuăm să ne dezvoltăm astfel, cu atât societatea noastră se va destrăma mai mult și cu atât vom suferi cu toții mai mult. Este pur și simplu un mod de operare nesustenabil
Deci, trebuie să începem să ne trezim la singurul dușman real din viața noastră – egoul uman cuibărit în fiecare dintre noi – și să ajungem la o rezoluție unanimă pentru a ne uni deasupra acestuia. Pentru a accelera calea noastră către o astfel de trezire, avem nevoie de o nouă cultură în care să lăudăm unitatea mai presus de toate formele de diviziune, să ne sprijinim reciproc mișcările pentru a ne conecta pozitiv și să îmbrățișăm diversitatea de opinii, rase, națiuni și calități în acest proces.
Dacă am atinge acest nivel de conștientizare comună, am fi pe cale de a descoperi o lume nouă și armonioasă. Fiecare dintre noi ar experimenta atunci o nouă fericire, sănătate, încredere și securitate, așa cum nu am mai simțit niciodată până acum.
Michael Laitman, pe Quora: Ce înseamnă gândesc, deci exist?”
Universul nostru este un gând. Lumea noastră este un gând. Trăim în gând.
Percepția noastră se dezvoltă în mod constant, iar cu cât se transformă mai mult, cu atât mai multe schimbări observăm în lume.
Este foarte semnificativ să observăm că ne putem controla gândirea. De ce este atât de semnificativ? Pentru că prin controlul gândurilor noastre, putem crea un anumit tip de lume în care să trăim.
La suprafață, gândurile noastre par involuntare. Totuși, dacă acordăm mai multă atenție, vom vedea că acestea apar ca rezultat al influențelor mediului asupra noastră.
Noi înșine ne imaginăm tot felul de viziuni, sunete, mirosuri, gusturi și sentimente; avem gânduri și idei introduse de mediul nostru.
La ceea ce proiectează mediul, ne gândim într-un fel sau altul.
Prin urmare, ar fi înțelept să fim atenți cu ce și cu cine ne înconjurăm, din moment ce gândurile noastre pozitive sau negative — și astfel, lumea — vor fi influențate de tipurile de inputuri pe care le primim de la mediu.
Influențele pozitive ar înfățișa exemple de comunicare unificatoare și valori ale responsabilității și considerației reciproce:
Oameni care discută problemele și ajung la rezoluțiile că unitatea este mai importantă decât opiniile lor conflictuale, chiar dacă fiecare se simte aderat la opinia sa diferită.
Artă, divertisment, mass-media și evenimente care promovează valori de responsabilitate și considerație reciprocă.
Mesajele divizate de astăzi care umplu mass-media răspândesc o serie de gânduri dezbinătoare în societate, iar aceste influențe și gânduri negative ne oferă o imagine a lumii în care vedem ura abundând tot mai mult în societate. De asemenea, cei care transmit mesaje divizate în toată mass-media cred că le servește făcând acest lucru, dar dimpotrivă, acționează atât în detrimentul lor, cât și al societății.
Am ajuns la un moment major de tranziție în istorie, în care experimentăm criza pe de o parte – atitudini polarizatoare care distrug societatea – în timp ce, pe de altă parte, simțim din ce în ce mai mult efectele negative ale vieții divizate.
În plus, astăzi avem mijloacele de a ne uni deasupra separării: să implementăm o metodă de conexiune care are capacitatea de a ne asigura mijloacele de existență pentru generații, precum și de a ne ridica la o formă complet nouă de percepție și senzație a lumii noastre. Cu alte cuvinte, pentru a simți că trăim într-o lume perfectă, trebuie doar să ne dăm seama cum să ne unim deasupra pornirilor noastre divizate și există o metodă disponibilă care poate debloca această revoluție în atitudinea și percepția umană.
Un aspect central al acestei metode este influența mediului. Prin preluarea controlului asupra mediului nostru – alegerea genurilor de influențe sociale, media și educaționale pe care le absorbim – ne putem ghida gândurile spre crearea unei societăți perfect unificate, care „face clic” în echilibru cu interconectarea naturii și, procedând astfel, experimentăm o armonie totală.
Întrebare: Unii spun că ar trebui să lăsăm să moară aproximativ 5% dintre cei bolnavi de coronavirus, pentru a relua economia, deoarece altfel aceasta se va prăbuși și consecințele acestui lucru vor fi mai grave. Umaniștii spun că trebuie să luptăm pentru fiecare viață și să salvăm fiecare persoană
Conflicte similare apar în firme, la locul de muncă, în guverne și în familii. Oamenii sunt împărțiți.
La cursurile de educație integrală, am analizat o situație similară și când am analizat-o, a izbucnit un conflict între doi participanți. S-a dovedit că bunica unuia dintre ei murise cu câteva zile în urmă și, prin urmare, susținea carantina datorită experienței sale personale. Iar cel de-al doilea era șomer de câteva luni și nu avea nimic cu care să-şi hrănească copiii și era în favoarea ridicării carantinei.
Restul participanților au fost implicați în conflict, iar grupul s-a împărțit în două tabere. Cum ați rezolva un astfel de conflict?
Răspuns: Acest lucru nu poate fi rezolvat pe loc. Trebuie să înțelegem întregul tablou și abia după aceea vom obține o formulă prin care vom decide ce să facem, în fiecare caz specific. Bazându-ne pe explozia emoțiilor, nu suntem capabili să decidem unde este adevărul.
Dacă vom crește în relația noastră, atunci vom putea, de asemenea, să ne ridicăm deasupra virusului. Iar faptul că acum îi accept punctul de vedere sau el îl acceptă pe al meu, nu ne va duce nicăieri. Decizia trebuie să fie reciprocă și, acționând conform acesteia, cu siguranță nimeni nu se va îmbolnăvi, iar cine are nevoie să primească un salariu, îl va primi.
Întrebare: Decizia se află într-un plan complet diferit? Pentru a ajunge la un acord general într-un grup mic, oamenii trebuie doar să-și îmbunătățească relațiile?
Răspuns: Aceasta este decizia la care ei trebuie să ajungă, și totul va fi bine.
Întrebare: Viitorologii fac previziuni despre cum va fi lumea până în 2030. Unii spun că o persoană va lucra mai puțin de 20 de ore pe săptămână și până la 800 de milioane de locuri de muncă vor fi făcute de roboți. Cincizeci și șapte de profesii vor dispărea complet, dar 180 de noi profesii le vor lua locul lor și așa mai departe.
Cum crezi că va arăta lumea viitorului peste doar 10 ani?
Răspuns: În lumea viitorului, oamenii vor efectua doar lucrările cele mai necesare pentru existența lor, iar restul timpului vor începe să îl dedice progresului spiritual.
Întrebare: În timp ce predai înțelepciunea Cabalei, iti dedici 90% din timp să susții prelegeri și să răspunzi la întrebări, mai puțin timp pentru ateliere și nu folosesti deloc jocurile de rol. De ce?
Răspuns: În principiu, am studiat doar primind materiale și punând întrebări. Aproape nu existau ateliere. Probabil predau mai departe metodologia profesorului meu în acest fel. În plus, este destul de dificil să introduc ceva nou în starea mea.
Observație: Dar ai putea să organizezi ateliere, jocuri de rol și să analizezi unele cazuri. Să spunem că s-a întâmplat ceva în unul din grupurile de zece. Ai putea lua un exemplu general standard, poți folosi acest exemplu pentru a învăța pe toți ceilalți și atunci toată lumea și-ar aminti asta.
Comentariul meu: Poate ai dreptate, dar nu sunt obișnuit. Sunt un „dinozaur” și îmi este deja greu să schimb ceva. Nu am văzut o astfel de stare în lumea spirituală și astfel de exemple în ea, care ar fi asemănătoare jocului de rol.
Întrebare: Poate că acest lucru nu este potrivit pentru studierea Kabbalei. Dar se poate aplica acest lucru pentru predarea integrală?
Răspuns: Orice se poate aplica: desene, filme, videoclipuri muzicale etc. Nu dezaprobez nimic.
Întrebare: Există vreo diferență în perspectiva noastră atunci când ascultăm o lecție înregistrată sau live?
Răspuns: Există o diferență. Ascultarea lectiilor în direct aduce o perspectivă, înregistrarea aduce alta și, prin alte surse, o a treia.
Din emisiunea KabTV „Abilități de management”, 24.07.2020
Întrebare: Unele studii spun că, creierul nostru percepe orice informație nouă ca stres. Trebuie să se adapteze la această informație. Există vreo tehnică pentru ajustare fără efort? Cum putem ajuta o persoană să asimileze cunoștințe noi ca fiind ale sale?
Întrebare:
Michael Laitman, pe Quora: „Care este definiția altruismului?”
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: