Michael Laitman, în The Times of Israel: “Cealaltă față a monedei ”

În urmă cu câteva săptămâni, Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a prezentat o monedă veche de 2000 de ani extrem de rară, care a fost furată și scoasă ilegal din Israel și returnată în urma unei operațiuni de informații a Autorităţii pentru Antichităţi a Israelulu și a biroului Procurorului districtual Manhattan din New York. Data de pe moneda de un sfert de argint este cea a celui de-al patrulea an al Marii Revolte a Evreilor (66-73 e.n.) împotriva Imperiului Roman. În zilele noastre, când chiar și organizațiile care fac parte din Organizația Națiunilor Unite neagă legătura istorică a Israelului cu Ierusalimul, această monedă o demonstrează în mod incontestabil. Din păcate nimănui nu-i pasă de adevăr, iar declarațiile despre „invazia” Israelului în Palestina vor continua, deoarece adevărul istoric nu are nimic de-a face cu politica.

În urmă cu două sute de ani, nu existau oameni care să se definească drept palestinieni și să ceară suveranitate, cu atât mai puțin în urmă cu două mii de ani. Totuși, acest lucru nu va face nimic pentru a inversa acuzațiile împotriva Israelului. Nimeni nu va lua în seamă micuța monedă și nu o va trata ca pe o dovadă.

Rădăcina problemei nu este dacă am fost aici sau nu, sau dacă lumea recunoaște sau nu legătura noastră istorică cu țara lui Israel. Indiferent de istorie, lumea nu ne vrea aici, sau nicăieri altundeva, și de aceea ne tratează astfel. Dacă nu ne-ar urî, nu ar fi nevoie să dovedim că suntem aici. Din moment ce ne urăsc, nicio dovadă nu ne va ajuta să câștigăm favoarea lumii.

Plângerea subconștientă a umanității împotriva noastră este că nu aparținem acestui loc pentru că nu facem ceea ce ar trebui să facem, ceea ce a fost menit să facă poporul Israel și a fost obligat să dea lumii. Deoarece nu ne îndeplinim datoria față de lume, lumea nu simte că ar trebui să fim aici sau că ar trebui să fim priviți ca poporul autentic al Israelului.

Chiar dacă majoritatea oamenilor nu își pot exprima nemulțumirile împotriva noastră, ei simt că nu ne îndeplinim misiunea; ei nu înțeleg de ce lumea are nevoie de noi, veșnicii paria. Dacă am face ceea ce ar trebui, ei ar simți asta și ne-ar îmbrățișa imediat.

Marele nostru „păcat” pentru care suntem denunțați în întreaga lume, este într-adevăr surprinzător. Nu se referă la modul în care ar trebui să tratăm alte națiuni, ci la felul în care ar trebui să ne tratăm unii pe alții, colegii noștri evrei.

În cea mai mare parte, numai înțelepții și liderii noștri spirituali știau că atitudinea noastră negativă unul față de celălalt este cauza principală a problemelor noastre. În fiecare generație, ei au subliniat că numai unitatea și iubirea față de ceilalți ne vor salva de adversitate. Ei au avertizat că, dacă nu ne unim vor veni dezastre asupra noastră din mâna ticăloșilor dintre națiuni.

Înțelepții noștri au făcut ca unitatea să fie și motto-ul nostru. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este creația noastră, la fel și responsabilitatea reciprocă, lăsând o parte din recoltele noastre săracilor și multe alte legi sociale. De fapt, întregul concept de Tikkun Olam (corectarea lumii) de care evreii sunt adesea preocupați provine din ideea că avem puterea de a face lumea un loc mai bun și că modalitatea de a realiza acest lucru este prin unitate.

Totuși, ceea ce avem tendința să uităm este că pentru a atinge unitatea, lumea are nevoie de un far, de un far care să stabilească cursul. Cu alte cuvinte, avem tendința să uităm că ar trebui să conducem lumea nu predicând despre unitatea și iubirea față de alții, ci trăind-o între noi. Când spunem lumii că ne iubim aproapele şi totuși ne-am batjocorit fărălimite conaţionalii și nu le-am arătat decât dispreţ, ne-am pierdut toată credibilitatea.

Mai rău încă, pentru că națiunea noastră a fost făcută pentru a fi o națiune model, exemplul pe care îl dăm lumii este modul în care ne tratăm unii pe alții. În prezent, este un exemplu de ură și dezbinare. Într-o astfel de stare, nu aducem lumii Tikkun (corectare), ci doar ceartă și tristețe.

Când vom înceta să încercăm să dovedim că suntem aici și vom începe să ne câștigăm prezența prin eforturile noastre de a ne uni, lumea ne va crede în sfârșit. Dacă ne îmbrățișăm, lumea ne va îmbrățișa. Dacă nu o facem, lumea ne va pedepsi așa cum a procedat ori de câte ori am abandonat unitatea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Europa face un viraj la dreapta ”

Prim-ministrul Suediei, Ulf Kristersson, sosește la Consiliul European EUCO, Summit-ul liderilor UE în timp ce trece prin fața steagurilor europene și a drapelului Europei. Face un stand-up și vorbește cu mass-media în timp ce răspunde la întrebările jurnaliștilor și ale presei. Consiliul European abordează criza energetică și conflictul Rusia-Ucraina. Consiliul European de la Bruxelles, Belgia, pe 20 octombrie 2022 (Foto de Nicolas Economou/NurPhoto)

După decenii de guverne de stânga pe bătrânul continent, Europa face un viraj la dreapta. Italia, Ungaria și Suedia au ales recent noi guverne, toate conservatoare sau de dreapta. Judecând după platformele lor, ei se vor concentra mai mult pe statele naționale și mai puțin pe Uniunea Europeană. Este un val de izolare și separatism pe drum spre Europa?

Țările europene par să se confrunte cu un val reacționar împotriva politicii de stânga, liberale, paneuropene pe care Germania și Franța au dictat-o ​​în ultimele trei decenii. Afluxul de migranți, dintre care mulți sunt musulmani care nu au intenția de a adopta cultura sau credința europeană, escaladarea crizei economice care îi afectează pe europeni și le subminează securitatea financiară și pierderea independenței statelor membre sub multe aspect, i-au determinat pe europeni să-și regândească participarea la UE. Observația lor realistă îi obligă să ia măsuri reacționare și să recupereze o parte din independența la care au renunțat în favoarea împuternicirii Uniunii, lucru pe care unii dintre ei îl regretă acum, cel puțin parțial.

Sloganurile unității europene și declarațiile conform cărora Europa va fi o superputere unică și puternică în mod evident nu au fost realizate, iar țările mici care au fost cel mai mult afectate de pierderea suveranității, îşi restrâng visul. Prefer întotdeauna realismul naivității, așa că eu cred că noua direcție a Europei este mai sănătoasă și mai bună pentru toată lumea, în special pentru Europa.

Nu văd în acest moment mai multe țări din Uniunea Europeană să-și desfășoare propriile Brexit-uri, dar creșterea independenței statelor naționale în cadrul Uniunii le va ajuta să rămână în cadrul acesteia, în timp ce se ocupă și de afacerile lor interne. Unitatea este minunată și sunt pentru ea, dar când este executată sub constrângere, creează ură și opresiune și în cele din urmă explodează. Când nu se poate face pe baza unei preocupări autentice pentru bunăstarea tuturor celor implicați, este mai bine să rămâi distant și respectuos.

Dacă Europa dorește să creeze o națiune la nivelul întregului continent, trebuie mai întâi să stabilească solidaritate între toate statele membre destinate să participe la Uniune. Doar odată ce s-a stabilit un sentiment de solidaritate și coeziune în rândul poporului poate reuși o uniune politică. Dacă liderii europeni ar fi ales această cale și ar fi urmat această ordine, tranziția de la statele naționale la „Statele Unite ale Europei” ar fi fost firească și lină. Deoarece Uniunea a fost în primul rând fiscală și a împiedicat suveranitatea și independența țărilor, fără a crea mai întâi responsabilitate reciprocă între națiuni, ea s-a stabilit pe o bază șocantă care nu a putut dura. Acesta este motivul pentru care asistăm astăzi la un val reacționar.

Poate că acum, când țările își revendică independența și având în vedere dependența reciprocă ce există încă între țările UE, vor putea dezvolta treptat legături mai puternice și mai sănătoase. Cu toate acestea, dacă doresc să se apropie și mai mult, ele vor trebui să promoveze o identitate europeană comună pe care toate națiunile membre o simpatizează și o prețuiesc mai mult decât propriile identități naționale. Pentru ca acest lucru să se întâmple, mai este cale lungă de parcurs.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii psihologi cred că există cinci nevroze principale ale secolului XXI. Ei clasifică acest lucru drept epidemia de narcisism, în care pronumele „eu” este folosit mai des decât „noi”. Succesul personal este plasat mai presus de grija pentru ceilalți. Aceasta este nevroză?

Răspuns: Aceasta este iubirea de sine. Ea există în fiecare persoană.

Cum se iubește o persoană pe sine? Mă uit la celălalt și nu-mi place. Mă uit la mine; Eu am absolut acelasi lucru! Dar a mea este mai bună decât a lui. De ce? Pentru că este a mea. Asta e tot. Nu este nimic altceva. Ca în gluma, „Dar a mea este încă mai bună”.

Întrebare: Psihologii consideră asta o nevroză. Ar trebui făcut ceva în privința asta sau „eu” trebuie transformat în „noi”?

Răspuns: Cabala nu recomandă să o faceți așa cum o fac psihologii, neurologii și așa mai departe. Cabala spune că acest lucru ar trebui să ni se explice ca un proces de a deveni o persoană matură.

Acest proces nu este despre suprimarea „eu”-lui meu, a acestei funcții și așa mai departe, care tot va ieși la suprafaţă. O să iasă în altă parte! Este ca o tumoare sau aşa ceva. Nu vrei să crească și va ieși în alt loc și va deveni și mai rea. Prin urmare, aceasta nu este modalitatea de a face față.

În niciun caz nu trebuie să forțezi pe nimeni! Învățați ușor o persoană să-și vadă „eu”-ul accentuat nu ca pe o calitate pozitivă, ci ca pe ceva negativ, iar persoana treptat se va vindeca.

Cel mai important este să nu puneți presiune asupra lui. El este deja conștient de sine și totul este atât de stresant. Presându-l mai mult, îl poți distruge.

În astfel de cazuri, ce ar trebui făcut? Dacă ești grozav, ești mare, ești puternic și ești inteligent, mergi la sport. Aplicați-o în acest fel în societate, unde să puteți ieși în evidență și să o acceptați corect. Așa este sportul. Acolo, te vor pune la locul tău. Mai ales dacă este un sport de grup, este foarte bine.

Întrebare: O altă nevroză se numește „Frica de a pierde.” Este vorba despre: „Aș fi putut să fiu altundeva, să devin altcineva, să trăiesc mai bine, să reușesc mai mult…” Ce să facem în privința asta?

Răspuns: Nu începe!

Întrebare: Dar ne roade. Eu însumi o știu. E ca un vierme care stă acolo și te roade: „Ce ai făcut?! Când ai fi putut să…” si asa mai departe. Cum poate o persoană să lupte sau să lucreze cu asta?

Răspuns: Cred că, în primul rând, că totul are soarta lui. Prin urmare, tot ce este, tot ce a fost și va fi, lasă să vină totul.

Întrebare: Pot face ceva în privința asta?

Răspuns: Nu ar trebui! O persoană ar trebui să trăiască într-o stare în care i se poate spune în orice moment: „Întinde-te și mori”. Astfel, mă întind și mor. Şi ce dacă?

Întrebare: Dacă ar fi posibil să te lași așa…! Chiar pot să renunț așa?

Răspunsul meu: Absolut!

Întrebare: Așa ar trebui să fie? Să nu privești niciodată înapoi?

Răspuns: Nu-ți controla viața sau lumea și, în general, nimic și pe nimeni. Doar mergi cu ele. Dacă te opresc, te opresc.

Întrebare: Atunci încetează să mai fie nevroze? Ma calmez instantaneu.

Răspuns: Sigur. Am trăit și am făcut ceva; Sper că am făcut ceva bun în viață și sunt recunoscător pentru asta.

Întrebare: Psihologii spun: Frica de opțiuni mai bune, nevroza sau „problema alegerii ideale” este atunci când stai în fața a trei drumuri și fiecare pare să te conducă către locul ideal, către visul tău și persoana este legată de gânduri. : „Cum pot face o alegere? Ce să alegi?” Cum să alegi unde să mergi?

Răspuns: Nu cred că este deloc o alegere în acest caz.

Întrebare: O alegere între trei opțiuni. Te gândești, „cumva una este mai bună decât cealaltă sau aceasta este chiar mai bună”. Apoi ești condus de gânduri: „Nu, aşa este mai bine și aşa…” și așa te ridici și te chinuiești. Cum ar trebui să acţionăm în astfel de cazuri? Tragi la sorți?

Răspuns: În general, da. Și Torah  spune așa: „Joacă” – „sorţi”.

Întrebare: Dacă ar trebui să faci o alegere, care ar fi principalul lucru pe care l-ai stabili pentru a alege?

Răspuns: Să mă despart de mine și abia apoi să fac alegerea corectă. Abia atunci această alegere va fi corectă.

Întrebare: Deci trebuie să stau, înainte de a face această alegere, și să încerc să mă despart de mine? Înaintea acestor trei căi. Așa încât „eu”-ul meu să nu dețină controlul?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Cum se face asta?

Răspuns: Despărțiți-vă.

Întrebare: Deci nu vrei să-ți asculți vocea interioară aici?

Răspuns: Nu. Nu te poți baza pe nimic aici.

Întrebare: Dar exemplele? Să spunem că alții vă spun: „Uite, am fost acolo. Sunt deja om de știință, cu doctorat. Sunt deja laureat al Premiului Nobel. Urmează această cale.” În timp ce celălalt spune: „Dar eu sunt deja un om de afaceri”. Este mult zgomot în jurul tău. Nu ar trebui să asculți acest mediu?

Răspuns: De fapt, este mai bine să nu alegi nimic. După cum se spune, ar trebui să te bazezi pe voia lui Dumnezeu. Nu faci nimic și stai și aștepţi. După cum se spune: „Mai bine stai și nu faci nimic”, și atunci Dumnezeu îți va trimite drumul.

Întrebare: Mă pot baza pe El?

Răspuns: Nu, trebuie să muncești și să faci tot ce poți. Deși astfel de decizii fundamentale decisive sunt întotdeauna dificil de luat.

Mi s-au cerut frecvent sfaturi cu privire la alegerea profesiei, a universității sau a orice altceva și, de obicei nu dădeam sfaturi. O persoană trebuie să-și dea seama unde îl conduce sufletul sau mâna.

Întrebare: Încă vreau să vă calc pe urme și să aflu mai multe despre dvs. personal. Cum faceţi o alegere? Cum decideţi?

Răspuns: Decid întotdeauna pentru beneficiul maxim al societății, pentru că știu sigur că asta își dorește Creatorul.

Nu știu dacă am dreptate sau greșesc. De obicei nu știm dacă avem dreptate sau greșim.

Întrebare: Poate mai des greșim?

Răspuns: Nu contează. Nu știi niciodată care ar fi alternativa. Astfel, încerc să mă gândesc: unde se află cel mai mare beneficiu pentru Creator? Ce ar dori Creatorul să fac. Și asta, de regulă este ceea ce este mai bine pentru societate, pentru oameni.

Întrebare: Urmează nevoia de adaptare. O situație foarte comună în zilele noastre este atunci când o persoană abia termină de studiat pentru o profesie și este înlocuită de computere sau inteligență artificială. El studia asta și a investit cinci ani! Acum nu știe ce să facă.

Ce ar trebui să facă în astfel de cazuri? Astăzi se întâmplă asta mereu. Profesii inutile! În timp ce colegiile și universitățile continuă. Ești învățat, dar când vei absolvi, nimeni nu mai are nevoie de această profesie.

Răspuns: O persoană ar trebui să înțeleagă totuși că bagajele pe care le-a acumulat nu sunt în zadar. Societatea are încă nevoie de oameni educați. Deși s-ar putea să nu aplice în specialitatea în care visau să lucreze sau să avanseze, acești oameni cu studii superioare, acești oameni serioși, sunt totuși de valoare. Înseamnă mult .

Întrebare: Adică, chiar dacă ai studiat ceva întâmplător, care nu va fi niciodată util, de exemplu cum ar fi matematica superioară?

Răspuns: Nu contează. Încă învăța ceva și absorbea informații. De asemenea, a susținut examene și a participat la procese educaționale. El posedă informații diferite și are o umplere diferită în creier și inimă.

Întrebare: Deci vrei să spui că nu există profesii greșite?

Răspuns: Orice profesie modelează o persoană și la urma urmei, îl face o parte adecvată a societății.

Întrebare: Și este posibil să te transformi mai târziu în ceva diferit?

Răspuns: Desigur, eşti deja obișnuit să înveți, să auzi, să asculţi, să citeşti și să scrii. A dezvoltat o nevoie de el. Mâna se întinde după pix și hârtie. Nu eşti ca vagabonzii care stau într-un pub fără să știe ce să facă cu ei înșiși și doar cântă la chitară.

Întrebare: Deci se dovedește că nu toate sunt nevroze?

Răspuns: Acestea nu sunt toate nevroze. Toate acestea necesită o revizuire serioasă, înțelegere de către societate și adaptare.

Întrebare: Adică dacă mă îndrept către societate și nu către mine, atunci toate acestea încetează să mai fie o nevroză?

Răspuns: Da. Eliminați instantaneu o mulțime de probleme ale societăţii, boli și așa mai departe.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/14/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum se poate ridica cineva deasupra lui însuși?“

Ne putem ridica deasupra eului nostru egoist într-un cadru de grup în care efectuăm diverse exerciții care ne ghidează cum să ne conectăm unul cu celălalt până când primim sentimentul că trăim într-un singur sistem al naturii.

Învățând cum să ne conectăm, începem să învățăm ce vrea natura de la noi și în ce măsură putem realiza această dorință a naturii. Cu cât învățăm mai multe modalități de conexiune pozitivă deasupra sinelui nostru egoist, cu atât ne apropiem mai mult de o stare de a trăi într-o lume fără ură și unită. Apoi începem să simțim atingerea unei lumi superioare.

Sentimentul de a ne ridica deasupra ego-urilor într-un cadru de grup este diferit de sentimentul de a lucra asupra noastră într-o manieră pur individuală, de exemplu, în practici precum meditația.

Într-un cadru de grup, eliminăm conceptele iluzorii de a ne ridica deasupra noastră și învățăm împreună cu ceilalți cum să inversăm forța egoistă negativă într-una pozitivă. În practicile individuale, suntem închiși în noi înșine și numai prin puterea imaginației și a efortului nostru interior, se pare că încercăm să nu fim sub controlul ego-ului. De asemenea, nu primim forțe de sus. Într-adevăr, astfel de practici ne permit oarecum să ne detașăm de ego, dar nu lucrăm cu ego-ul într-un mod în care construim un nou sistem. De asemenea, cei care se angajează în practici individuale, cum ar fi meditația, nu sunt conectați între ei. Este ca și cum fiecare stă în propriul colț personal. Ei ar putea părea să intre într-o lume diferită, dar detașarea de ego-ul corporal pământesc este cea care dă o astfel de senzație. Cu toate acestea, nu ne oferă nicio capacitate de a ne ridica cu adevărat deasupra eului nostru egoist – de a intra și a acționa în lumea superioară cu înțelegere și conștientizare.

Când ne propunem să ne ridicăm deasupra eului nostru egoist într-un cadru de grup, dezvăluim măsura în care trebuie să ne inversăm ego-urile. Ajungem să vedem cum natura noastră egoistă operează în opoziție cu ceilalți și, cu cât încercăm mai mult să ne conectăm pozitiv, cu atât descoperim forța negativă care lucrează împotriva conexiunii noastre. În cele din urmă, dintr-o astfel de interacțiune, ajungem la cerințe și răspunsuri autentice pentru a ne ridica deasupra eului nostru egoist și a descoperi lumi superioare ale percepției deasupra egoului.

Bazat pe videoclipul „ Cum să te ridici deasupra ta” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Educaţia ca antidot pentru foame ”

Săptămâna aceasta, ONU și mai multe organizații conexe au marcat două date semnificative: Ziua Mondială a Alimentaţiei   și  Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Organizațiile internaționale pentru cei săraci și înfometați există cel puțin de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nici sărăcia, nici foamea nu au fost eradicate. Dacă s-a întâmplat ceva, ele au crescut. Atunci ce facem greșit și cum putem schimba realitatea sumbră?

Problema nu este lipsa hranei; este destulă. De fapt, mare parte din alimentele care sunt produse sunt aruncate și poluează apa și pământul, mai degrabă decât să hrănească gurile flămânde. Așa că oamenii sunt înfometați nu din cauza lipsei de mâncare, ci pentru că nu există niciun interes în a-i ajuta pe oameni să o obțină.

Atitudinea predominantă este una de narcisism. Ne pasă doar de noi înșine și suspectăm intențiile tuturor celorlalți față de noi. Dacă avem fonduri excedentare, le folosim pentru a construi ziduri și garduri, nu pentru a-i ajuta pe alții. Acesta este modul în care ne comportăm în întreaga lume ca indivizi și ca națiuni.

Pentru a ne liniști conștiința, creăm organizații care să aibă grijă de cei săraci și înfometați. Îi finanțăm cu generozitate și numim funcționari și birocrați care să se ocupe de problemă.

Dar dacă inima noastră ar fi cu cei săraci, nu i-am lăsa pe mâna birocraților, așa cum nu ne-am lăsa copiii în mâna asistenților sociali pentru a se îngriji de creșterea lor. Am vedea că oamenii de care ne pasă primesc ceea ce au nevoie.

Pentru că nu ne pasă, numim oameni nepăsători care prezintă planuri pentru a face față răspândirii sărăciei și foametei și anunță zile speciale pentru a aduce problema la conștientizarea publicului. Ei nu fac nimic în privința problemelor reale, ci pur și simplu își justifică salariile umflate prin prezentări proiectate profesional și discursuri pronunțate care le glorifică realizările (inexistente).

Dacă ar dori cu adevărat să rezolve problema, care le finanțează stilul de viață generos, ar exista multe modalități de a face acest lucru. Cu toate acestea, cel mai sigur mod de a scoate oamenii din sărăcie este educația.

În primul rând, există tehnologii care pot crește randamentul câmpurilor de mai multe ori prin sisteme de irigare sofisticate, medii controlate și alte mijloace. Fermierii trebuie să fie învățați cum să folosească aceste tehnologii și ar trebui să li se ofere mijloacele pentru a le dobândi. Numai acest pas ar scoate nenumărați oameni din foame și sărăcie.

În continuare, cred că organizațiile pentru eradicarea sărăciei și a foametei ar trebui să-și folosească bugetele pentru a cumpăra terenuri unde vor cultiva atât culturi pentru alimente care vor fi dedicate săracilor, cât și să folosească o parte din pământ pentru a-i învăța pe fermierii locali o agricultură mai eficientă.

În plus, aceste centre pentru agricultură și educație ar trebui utilizate pentru a oferi educație generală. Este bine cunoscut faptul că oamenii educați au mai multe oportunități în viață, sunt în general mai bine și pot asigura pentru ei și familiile lor mai mult decât persoanele needucate. Prin urmare, ca mijloc de eradicare a sărăciei și a foametei, aceste centre ar trebui să ofere de asemenea cunoștințe generale și educație.

De asemenea, educația nu ar trebui să vizeze doar evitarea sărăciei. Sărăcia nu este o problemă personală, ci una socială. Prin urmare, oamenii care studiază în aceste centre de educație ar trebui să învețe și despre solidaritate, responsabilitate reciprocă, interdependență în lumea de astăzi și alte subiecte care îi vor ajuta să fie elemente pozitive într-o lume conectată.

În acest fel, putem crea o transformare agrară care va deveni o transformare socială și culturală care poate elibera oamenii nu numai de strânsoarea sărăciei și a foametei, ci să îi integreze în societatea globală a secolului 21 ca indivizi încrezători și pozitivi. La rândul lor, acești oameni îi vor ajuta pe alții să se ridice din sărăcie, iar procesul va câștiga avânt.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că o persoană are unele probleme materiale și cere Creatorului să le rezolve cumva. Este acest lucru normal?

Răspuns: Tu vezi că ajută?

Comentariu: Probabil că ajută pe cineva, dar nu și pe altcineva.

Răspunsul meu: În principiu, nu.

Întrebare: În literatura cabalistică este scris cu precădere că-ți faci rău ție însuți prin asta. În ce fel, mai exact?

Răspuns: Cerând pentru tine însuți, ceri să-ți umpli sau cel puțin să-ți calmezi egoismul.

Comentariu: Atunci această informație ar trebui să fie cunoscută de toată lumea, pentru că, de obicei, oamenii cer pentru ei înșiși.

Răspunsul meu: Lasă-i să vină și să studieze Cabala. În multe surse este scris foarte clar că, dacă o persoană cere pentru sine, atunci îi dăunează sufletului său.

Prin urmare, oamenii ar trebui să vină și să învețe cum să se adreseze în mod corespunzător forței superioare și astfel să se direcționeze spre scopul corect, spre bine.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 25/09/22

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce îți face disperarea?”

Tot ceea ce primim de la natură este în beneficiul nostru. Dacă ajungem la o stare de disperare, înseamnă că data viitoare este mai bine să nu ne mai depunem eforturile în acea direcție, pentru că nu vom obține ceea ce ne dorim. Prin urmare, disperarea vine să ne învețe că nu ar trebui să ne irosim timpul și energia într-o anumită direcție.

Disperarea este un punct critic de examinare în care ne putem revizui direcția în viață. Fie putem vedea că o anumită direcție nu este pentru noi, și atunci devenim dispuși să renunțăm la ea și să luăm o altă direcție în viață, fără regrete, fie poate ajungem la un punct de disperare și ne dăm seama că într-adevăr vrem să mergem în direcția în care ne îndreptam, și atunci trecem într-o viteză mai mare și abordăm acea direcție cu orice preț cu o nouă forță.

Disperarea vine să ne arate că avem un anumit scop, avem anumite forțe și vedem că acestea nu corespund. Așadar, poate că, ajungând la disperare de propriile noastre forțe, putem apoi descoperi noi surse de energie pentru a ne atinge obiectivul, de exemplu, o persoană pe care să o consultăm, un grup cu care să ne conectăm, un antrenor sau un mentor, și de acolo să primim forțe suplimentare. Într-o astfel de situație, disperarea se cuplează cu un sentiment de bucurie, pentru că s-ar putea ca, fără disperare, să muncim la nesfârșit într-o anumită direcție și să ne mulțumim cu mediocritatea.

Bazat pe videoclipul „Ce îți face disperarea?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Sukkot este despre construirea unui ecran (Shach) pentru a acoperi Sukkah și crearea unui loc pentru suflet. Ne restrângem și corectăm dorinţa de a ne bucura și construim un ecran peste ea. Cu acest ecran care ne separă de Creator, creăm o barieră care nu ne va permite să primim lumina superioară direct de la El ci doar prin ecran (Shach).

Acoperișul și pereții Sukkah și dimensiunile sale simbolizează detaliile sufletului nostru, regulile construcției sale.

Acoperișul Sukkah ne ascunde de lumina Soarelui, care simbolizează lumina directă. Soarele strălucește asupra întregii lumi în mod egal, fără obstacole. În Sukkah există patru coloane și pereți, dar principalul lucru este acoperișul (Shach), care nu lasă lumina soarelui să treacă direct către o persoană care stă în Sukkah. Acesta este sensul sărbătorii Sukkot – construirea unui Kli comun.

Acoperișul este construit din resturile din hambarși cramă. Puteți folosi ramuri tăiate din copacii din grădină. Ele acoperă acoperișul, astfel încât razele Soarelui să nu strălucească direct prin el în Sukkah. De fapt, refuzăm să primim lumină directă de dragul nostru.

Prin urmare, construim Sukkah împreună cu grupul și stăm împreună în el și ne bucurăm de unitatea noastră și de faptul că ne putem conecta și ne putem ascunde de razele Soarelui, de lumina directă, pentru că am construit un ecran.

Fiecare îl susține pe celălalt pentru a-l proteja de primirea plăcerii, care poate intra direct în dorința egoistă. Prin urmare, ne ascundem sub acoperiş și ne unim pentru a ne ajuta unii pe alții să rezistăm împotriva tuturor plăcerilor și ispitelor care ne încurcă în orice moment și astfel suntem salvați de primirea egoistă.

Toată lumea ar trebui să aibă un loc sub acoperișul Sukkah, unde să poată mânca în toate cele șapte zile ale sărbătorii Sukkot. Dar principalul lucru este să construim o Sukkah interioară în dorințele noastre, adică să construim un Kli spiritual comun și să fim sub un ecran comun.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/8/22

Filed under: Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zilele sărbătorii Sukkot simbolizează etapele construirii vasului spiritual (Kli), adică sufletul, care include șapte Sefirot.

Cele trei Sefirot superioare dintre cele zece: Keter, Hochma și Bina vin la noi de sus pentru că acestea sunt calități ale Creatorului pe care El vrea să ni le prezinte. Din aceste calități, construim deja o calitate deosebită în interiorul nostru bazată pe conexiunile dintre noi. În ciuda faptului că există în interiorul ființelor create, este complet similară cu Creatorul și este pură dăruire.

Cele șapte zile de Sukkot sunt șapte etape ale construirii întregului Kli al sufletului nostrum, atunci când în interiorul materiei creației este construit ceva care seamănă cu Creatorul. Acesta este sensul interior al sărbătorii Sukkot și, în general, al întregii noastre vieți și existențe. Prin urmare, trebuie să studiem cum să ne construim conexiunea, unitatea, din forțe diferite, opuse.

Prima zi de Sukkot este asociată cu prima calitate care ne vine de la Creator, care se numește Avraam. Aceasta este calitatea liniei corecte, corectarea până la calitatea milei, adică dorința de dăruire simplă, nelimitată.

A doua zi, a doua calitate, este Isaac, care merge pe linia stângă, în depășire, în lucrul cu dornța de a primi pentru a dărui. Aceasta este o calitate diferită, care este opusă lui Avraam. Omul își depășește egoismul și vrea să-și facă dorința de a primi similară calității lui Avraam care este în întregime în dăruire, iar apoi ,din linia dreaptă, primește viața, forța milei.

Cum putem construi aceste niveluri ale lui Avraam, Isaac și așa mai departe? Încercăm să avansăm în conexiunea noastră, astfel încât să devină mai puternică pe zi ce trece. Atunci fiecare simte ce adaos a primit de la o unitate mai puternică. În această formă, dezvăluim treptat ce înseamnă Sefirot spirituale și interconectarea lor reciprocă și ce este un Partzuf spiritual, apărut ca rezultat al combinației corecte a acestor forțe numite Sefirot.

În esență, Partzuf-ul spiritual este intersecția calităților Creatorului și a calităților creației, a dorinței de a primi și a dorinței de a dărui. Din cele două forțe Keter și Malchut, în decalajul dintre Keter și Malchut, se nasc tot felul de calități, toate forțele și conexiunile dintre ele, din care apar toate atributele care există în natură.

Oamenii vor să cunoască și să înțeleagă natura și să simtă ce este ea, dar încă nu sunt capabili să o facă. Întreaga natură constă în forțe de primire, forțe de dăruire și combinarea dintre ele.

Lecția zilnică de Cabala 10/11/22, “Ushpizin Isaac – Sefira Gevura”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→