Noul meu articol pe Linkedin “Devastarea artei poate salva Pământul?”

De la începutul anului a existat o tendință tot mai mare în rândul activiștilor pentru schimbările climatice de a deteriora cele mai mari comori ale istoriei artei, într-un efort de a crește gradul de conștientizare cu privire la schimbările climatice. Până acum, în acest an au avut loc douăsprezece incidente, dintre care șase au avut loc luna trecută. Incidentele au inclus aruncarea de piure de cartofi (pe tablourile lui Monet), supă de roșii (pe Cincisprezece flori ale soareluide Vincent van Gogh) și sânge fals (peClovnul lui Henri de Toulouse-Lautrec), precum și activiști care s-au legat de un exponat de dinozaur în Muzeul de Istorie Naturală din Berlin și de Fata cu un cercel de perle a lui Johannes Vermeer. În general, vizitatorii muzeului îi atacă verbal pe activiști în timpul acțiunii lor și se întreabă una peste alta cum se conectează acțiunile lor de fapt cu binele mai mare.

Sunt complet de acord cu furia vizitatorilor. Nimeni nu este impresionat de aceste izbucniri și nimic nu se va schimba, nici în mediul înconjurător nici în conștientizarea societății.

Mai rău încă, chiar dacă am deveni mai conștienți de schimbările climatice, nu am fi capabili să facem nimic în această privință, deoarece în ciuda discursului mediatic despre emisiile de gaze cu efect de seră, nu știm cu adevărat ce cauzează schimbările climatice și puținul pe care îl știm nu ajută prea mult. Fiecare erupție vulcanică de exemplu, aruncă atât de mulți poluanți în atmosferă, încât omenirii i-ar trebui luni, dacă nu ani, pentru a egala cantitatea. Cu toate acestea, deși există erupții vulcanice care au loc în întreaga lume la un moment dat, ele nu sunt considerate ca accelerând schimbările climatice.

Același lucru este valabil și pentru emisiile de gaz metan. Omenirea este acuzată că poluează atmosfera cu acest gaz toxic cu efect de seră, dar mlaștinile și dezghețul permafrostului din Siberia, Canada și Alaska emit mult mai mult decât noi, încât „contribuția” noastră la gazul toxic este mică.

Dacă toate acestea nu sunt suficiente, Gulf-Stream continuă să încetinească afectând negativ vremea atât în ​​Europa cât și în America de Nord. O ştire publicată în Severe Weather Europe încă din aprilie a avertizat că „Curentul Golfului și circulația generală a Atlanticului se apropie de un punct critic de colaps”. Putem face ceva pentru a opri asta?

Pe scurt, ecosistemul global este prea mare și (în principal) prea complex pentru a fi înțeles. Nu știm exact ce ar trebui să facem (dacă este ceva), pentru a inversa sau chiar a încetini schimbările climatice.

Cu toate acestea problema noastră nu este că clima Pământului este prea complexă pentru a fi înțeleasă, ci că ne concentrăm să încercăm să o înțelegem și nu pe adevăratul vinovat, cel care ne provoacă toate problemele, nu numai schimbările climatice: natura umană. Există nenumărate alte probleme, în afară de schimbările climatice, și ele de asemenea, provin din același motiv – că natura umană este coruptă, putrezită până la miez. Deteriorarea picturilor de neprețuit atrage furie nu pentru că oamenii sunt supărați că există schimbări climatice. Sunt supărați pentru că activiștii își manifestă propria natură coruptă, nepăsarea și neconsiderarea sentimentelor celorlalți și dorința de a distruge unele dintre cele mai prețuite bunuri ale umanității, pentru a-și satisface propriile capricii.

Dacă ne-am concentra pe adaptarea naturii umane la lumea în care trăim, nu ne-am confrunta cu nenumăratele probleme pe care noi înșine le provocăm. Cine poluează pământul, apa și aerul? Cine ucide milioane de oameni în fiecare an pentru pura satisfacție a ego-ului? Cine sărăcește națiunile și exploatează femeile și copiii? Cine face trafic cu sclavi pentru muncă silnică și abuz sexual? Cine profită de medicamentele de care toată lumea are nevoie, pentru boli care ar putea fi prevenite? Cine face ca milioane de tineri să fie dependenți de droguri în fiecare an? Și cel mai rău dintre toate, cine dă vina pe toți ceilalți pentru problemele pe care el însuși le provoacă? Un singur lucru face toate cele de mai sus: propriul nostru ego. Până nu-l punem la punct, nu vom repara nimic.

Atât timp cât refuzăm să recunoaștem că noi suntem problema și nu ceea ce facem, ci noi înșine, lucrurile vor continua să decadă. S-ar putea să ne uităm la războaie mondiale nucleare, dezastre naturale de o magnitudine fără precedent care vor devasta omenirea, evenimente climatice extreme care vor pârjoli sau îngheța zone atât de vaste de pământ încât vor fi prea mulți refugiați climatici de gestionat, erupții vulcanice, cutremure și tsunami de intensități care ne vor micșora eforturile de a ne proteja împotriva lor, urgii în care oamenii vor cădea ca muștele și multe alte suferințe pe care natura ni le poate provoca. Natura este foarte imaginativă când vine vorba de pedeapsă și nu se va lăsa până când nu ne dăm seama că problema nu este ceea ce facem, ci cine suntem.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Vorbiţi tot timpul despre unitatea întregii omeniri și despre iubirea față de aproapele nostru.

Răspunsul meu: Acesta este cel mai important lucru.

Întrebare: Dar cine simte și înțelege asta în forma corectă?

Răspuns: Este util pentru toată lumea să se străduiască în acest sens.

Și noi nu simțim deloc sufletele. Există atât de multe concepții greșite și prin urmare, este imposibil să vorbim mult despre asta. Acest lucru va deruta oamenii și le va oferi o înțelegere greșită a locului în care există, pentru ce, în numele a ce.

Dar dacă acești oameni devin ei înșiși cabalişti, atunci, în măsura în care ajung, vor vedea, vor simți și vor înțelege toate acestea. Le doresc mult noroc!

KabTV “Stări Spirituale” 09.10.2022

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o forță specială în unitatea noastră. Când ne unim deasupra sinelui de la starea de „eu” la „noi”, dezvăluim o nouă forță în natură; aceasta se numește „înţelepciunea mulţimii”. Integralitatea este cea care ne-o dă.

Mai mult, această forță este deasupra tuturor celorlalte forțe. Putem corecta toate problemele lumii noastre cu ajutorul ei în viața noastră: sănătatea, relațiile de familie și securitatea noastră și putem calma oamenii și națiunile și putem corecta ecologia.

Această forță există în natură; nu este nimic supranatural în asta. Este mai presus de natura noastră obișnuită, egoistă dar în general, nu este supranaturală. O abordam realist.

Să începem să ne conectăm unii cu alții, să ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm și vom simți cum plutește deasupra noastră. Dacă începem să acționăm astfel, vom vedea brusc că putem corecta totul.

În lumea de azi există un număr mare de „bombe care ticăie”. Ce se întâmplă cu petrolul în Atlantic? Ce se întâmplă în interiorul oceanului cu poluarea? Ce se întâmplă în atmosfera din jurul nostru? Trăim în timp ce stăm pe „bombe” fără să știm când vor exploda.

Să începem să echilibrăm treptat totul, să ne calmăm și să reducem acest ritm și această tensiune. Nu avem altă opțiune. La urma urmei, este posibil să-l echilibrăm. Vezi cât de simplu este. Când ne conectăm unul cu altul, dezvăluim forța care este deasupra noastră.

KabTV “Am primit un apel. Folosind pe alții bine” 03.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un număr mare de profesii inutile în lume. Omul ar trebui să se elibereze de ele; altfel, va polua complet pământul. Ar trebui să treacă prin educaţia integrală.

Se estimează că 75% dintre oamenii care lucrează sunt angajați într-o muncă complet inutilă. Ar fi mult mai bine dacă mai mult de 90% din populația lumii s-ar opri să mai facă ceva și ar sta pur și simplu și ar consuma. Atât oamenii, cât și mediul ar fi mai bine.

Deci este urgentă nevoie de metoda educației integrale pentru a pune economia în ordine, pentru a o face normală, economică și pentru a elibera oamenii pentru ceea ce este cu adevărat necesar.

Conformitatea noastră cu natura, care poate fi realizată prin educație integrală, va aduce întreaga natură și pe noi înşine în ordine, adică în armonie, iar toate problemele pe care le vedem astăzi în lume și le numim criză vor deveni de fapt nașterea unei noi umanităţi. În principiu, sensul real al cuvântului „criză” este nașterea și nu ceva negativ aşa cum înțelegem noi acest termen.

KabTV „Am primit un apel. Investește o parte din tine”8/24/13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nimic nu sperie mai mult decât pierderea onoarei ”

Dintre toate fricile noastre, probabil cea care este cea mai intensă este frica de a ne pierde onoarea, de a fi rușinaţi. Pentru cei mai mulți dintre noi, respectul de sine înseamnă mai mult decât orice altceva. Dacă îl pierdem, de multe ori preferăm să murim. Nicio altă specie nu îl are în afară de oameni. Animalele se gândesc doar la a-și duce viața cât mai confortabil din punct de vedere fizic. Dacă întâlnesc un animal mai puternic se retrag fără să se gândească și cu siguranță fără jenă. Noi pe de altă parte, am putea alege să-i înfruntăm pe cei care sunt considerați mai puternici decât noi, în speranța că asta ne va câștiga respect sau pentru că ne este jenă să mărturisim că suntem mai slabi decât alţii. Complicațiile care rezultă din acest comportament bazat pe respect sunt enorme.

Cu toate acestea, cu toate necazurile pe care le provoacă urmărirea onoarei, ea este și motorul dezvoltării umane. Dacă nu ar fi dorința de a-i înlocui pe ceilalți, nu am dezvolta civilizația și am fi totuși la fel de sălbatici ca strămoșii noștri care trăiau în peșteri sau dormeau în copaci de teamă să nu fie mâncați de animale.

Să luăm, de exemplu, băiețelul de 8 ani care tocmai a urcat pe El Capitan împreună cu tatăl său. Stânca, un monolit de granit falnic de aproximativ 3.000 de picioare (914 m) înălțime în Parcul Național Yosemite, California, este una dintre provocările finale ale lumii pentru alpiniști. Ce l-a determinat pe tatăl său să-l supună unui asemenea risc? Dorința de faimă, căutarea onoarei, așa cum a spus însuși tatăl: „Ce săptămână uimitoare! Sunt atât de mândru de Sam [numele băiatului]”.

Pentru mulți oameni, respectul înseamnă mai mult decât viața lor fizică. Evident, în unele cazuri înseamnă mai mult decât viața copiilor lor.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de nivelul animal către nivelul uman, cu atât prețuim mai mult respectul și cu atât ne deranjează mai puțin existența noastră fizică. Invidiem pe oricine și pe toți cei care au realizat ceva pe care îl considerăm demn de laudă, pentru că vrem lauda. Unii oameni chiar invidiază oameni celebri de acum multe generații, precum mari conducători sau cuceritori. Alții doresc să fie cei mai mari din toate timpurile în domeniul lor și speră că realizările lor vor supraviețui vieții fizice mult timp după plecarea lor.

Cu toate acestea, dorința de respect nu este în mod inerent negativă. Există un scop bun pentru orice, inclusiv urmărirea respectului. Urmărindu-l, această urmărire ne face să lustruim și să ne îmbunătățim valorile și obiectivele. Ne ridică de la dorințele fizice la cele spirituale și în cele din urmă, ne determină să renunțăm la natura noastră, deoarece egocentrismul ei ni se pare dezonorant.

Când se întâmplă asta, iar propria noastră căutare egoistă a respectului ne determină să dorim să devenim altruişti, ne dăm seama că dacă nu ar fi fost căutarea onoarei nu am fi ajuns la un obiectiv atât de sublim şi nobil. Pe măsură ce ne ajustăm și reluăm valorile, ajungem să realizăm că transcenderea dorinței de respect și concentrarea asupra celorlalți mai degrabă decât asupra noastră este cel mai onorabil, admirabil și demn obiectiv. O persoană care a ajuns la asta nu va mai urmări respectul și va evita complicațiile care însoțesc această poftă.

Mai mult, o astfel de persoană va fi bună cu ceilalți și nu pentru a le câștiga respectul, ci pentru că bunătatea în sine este calitatea cea mai demnă de respect.

Societatea „plantează” în mintea noastră tot felul de idei despre ceea ce este de respectat și ce nu. Adesea, aceste idei sunt dăunătoare nouă sau altora. Cel care s-a ridicat deasupra dependenței de respectul societății nu va fi influențat de idei trecătoare și negative despre ceea ce este de respectat. Acea persoană va simți că supunerea față de propriul ego este cea mai dezonorantă stare care există, iar grija față de ceilalți este cea mai admirabilă. Când a face lucrul admirabil devine motivația oamenilor pentru acțiune, lumea va fi un loc minunat în care să trăiești.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce se deteriorează lumea?“

Lumea începe să înțeleagă unde se află. Începem să fim de acord cu faptul că viitorul nu va fi mai bun decât este astăzi, iar următoarea generație va fi mult mai rău decât noi.

Am depășit perioada de vârf a progresului fizic și ne aflăm în prezent într-o perioadă de paşi înapoi, fără a ne aștepta nimic bun în viitor.

Astfel, vom fi martori la tot mai multe fenomene negative la nivel general, cum ar fi depresia în creștere, singurătatea, anxietatea, stresul, abuzul de droguri, ratele de sinucidere și o atmosferă generală de disperare.

Astăzi, a devenit din ce în ce mai obișnuit să ne uităm la copiii noștri și să ne gândim: „Ce păcat că s-au născut! Priveşte la felul lumii în care cresc! Ce fel de lume le lăsăm!?” Prin urmare, trebuie să învățăm ce urmează și să facem acest lucru foarte repede.

Cabaliștii au scris despre perioada de tranziție majoră în care lumea noastră a intrat cu mult timp în urmă și au descris soluția cuprinzătoare pentru modul în care ne putem îmbunătăți viața: o metodă de conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste și separatoare în creștere.

Prin urmare, lumea se deteriorează pentru a ne arăta că modul actual în care ne trăim viețile – în creșterea detașării interioare unul de celălalt – nu ne duce la nimic bun și că schimbarea direcției către un curs pozitiv depinde numai de dărâmarea zidurilor dintre noi. Conectându-ne unul cu altul, vom descoperi un viitor mai bun.

Bazat pe videoclipul „De ce se deteriorează lumea” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce ne comparăm cu oricine?“

Suntem făcuți dintr-o dorință de a ne bucura, care se bucură în detrimentul celorlalți. Acesta este ego-ul nostru uman și ne dă un sentiment de sine comparându-ne cu ceilalți. Când ne comparăm cu ceilalți, ne separăm de ei și dorim să fim superiori – să-i controlăm și să-i suprimăm în diferite moduri.

O astfel de înclinație nu există în gradele mineral, vegetal și animal ale naturii, ci doar la nivel uman. Din punct de vedere fizic, existăm la nivel animal, dar dorința și înclinația noastră interioară aparțin unui grad superior numit „uman” sau „vorbitor”. La un asemenea nivel, ne dorim să înghițim întreaga lume.

Stâncile, plantele și animalele, adică nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, nu au o asemenea dorință de a-i face pe alții să se închine la comenzile lor, așa cum facem noi oamenii. Suntem singurii care avem o astfel de problemă. Ne irosim viețile cu asta, dorind să ne împlinim această înclinație și dorință, iar natura ne obligă să facem acest lucru.

Dacă nu ne-am compara, atunci nu ne-am simți ca și cum am exista. Ne-am simți ca orice animal, care trăiește în momentul de față și nu are dorințe suplimentare. Noi totuși, conținem un grad superior numit „înclinația rea”, ego-ul uman care se compară cu alții și care își dorește superioritatea. Pe de o parte, se numește „rău”, dar pe de altă parte împinge omenirea să progreseze și să încerce diferite lucruri – să realizeze această dorință. Simțim că trebuie să o realizăm, altfel ne-am simți inexistenți.

Bazat pe videoclipul „De ce ne comparăm?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Why do we compare ourselves with anyone?” (Quora)

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este egoul uman?“

Este o lege cheie a naturii, că orice corp existent – mineral, vegetal sau animal – dorește să-și susțină și să-și protejeze existența. Asta nu este considerat ego. Poate fi numită dorința de a trăi și de a exista.

Egoul uman începe acolo unde dorim să facem rău altora. Nu este că preferăm propria noastră existență față de existența altora, ceea ce se întâmplă și în lumea animală, ci că vrem să facem rău altora fără justificare. Animalele de exemplu, se ucid între ele pentru supraviețuire și simt că natura le obligă să omoare și să mănânce alte animale. Cu toate acestea, dacă natura nu îi dă unui animal un astfel de impuls, atunci el nu ucide. Dacă unui leu nu-i este foame, atunci ai putea trece pe lângă el și s-ar putea să nu-l interesezi. Pur și simplu s-ar ocupa de treburile lui.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu au niciun program interior care să funcționeze pentru a dăuna altora. Nu se bucură de a-i suprima pe ceilalți. Ei fac rău altora doar pentru nevoile lor de a se hrăni pe ei înșiși și urmașii lor, pentru a supraviețui și a crește. Prin urmare, natura animalelor nu este un ego. Nu este o înclinație rea, ci doar o dorință.

În înțelepciunea Cabala, ego-ul uman este numit „înclinație rea”, deoarece există doar în ființa umană. Ne face să ne bucurăm de a face rău, suprima, subordona și controla pe alții. Ego-ul este considerat rău din cauza felului în care se bucură de a face rău altora în mod intenționat, dincolo de nevoia de simple necesități de supraviețuire, așa cum este cazul animalelor.

Pe scurt, avem dorințe de supraviețuire de bază, care nu sunt considerate ego-ul uman. Ego-ul începe acolo unde dorim să simțim plăcere rănind pe alţii.

Bazat pe videoclipul „Ce este egoul uman?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este baza emoțiilor negative?“

Ar trebui mai întâi să înțelegem că emoțiile negative ies la suprafață pentru a ne schimba și a ne aduce la o stare mai pozitivă. Similar bolilor, ele sunt semne că ceva nu este în regulă. De exemplu, dacă mă doare piciorul, nu înseamnă că ar fi o problemă cu piciorul, dar îmi arată că există o anumită problemă de care trebuie să mă ocup. Trebuie astfel să mă afund în profunzimea problemei și să mă ocup de ea.

Prin urmare, emoțiile negative ne spun că este ceva în neregulă în noi, în familiile noastre, în societate și în relațiile noastre. Astăzi, ne acoperim emoțiile negative cu timp liber de tot felul. Fie că este vorba de călătorii, sport, divertisment, îmbătat, droguri sau ieșiri în diverse cluburi, emoțiile negative au devenit atât de puternice încât există o mare nevoie în oameni de a le uita și de a le suprima, așa că timpul liber a devenit mult- cautata solutie.

Faptul că ne îndreptăm atât de mult spre uitare și spre suprimarea emoțiilor negative, arată că nu reușim să înțelegem cauza principală a problemei. Emoțiile negative sunt simptome ale unei probleme mai profunde, pe care trebuie să o diagnosticăm cu exactitate pentru a ne vindeca de ele.

Cauza principală a emoțiilor negative este de fapt cauza principală a tuturor problemelor la scară individuală, socială și globală și între persoană și nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii. De la cea mai mică problemă până la cel mai grav dezastru posibil, fiecare problemă a noastră provine din natura noastră foarte egoistă, în care dorim să beneficiem personal în detrimentul celorlalți și al naturii.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât ego-urile noastre cresc mai mult și prin urmare, experimentăm mai mult izbucniri a tot felul de probleme. Acesta este motivul pentru care simțim mult mai multe emoții negative astăzi decât în ​​trecut și putem observa astfel de fenomene în cazurile tot mai multe de depresie, singurătate, anxietate, stres, abuz de droguri și sinucidere la nivel mondial. În cele din urmă, vom ajunge într-o stare în care emoțiile negative tot mai mari pe care le trăim ne vor face să ne întrebăm despre cauza lor mai profundă și vom recunoaște din ce în ce mai mult natura noastră umană foarte egoistă ca fiind cauza lor de bază.

Problema cu natura noastră egoistă nu este că vrem să ne bucurăm personal. Este că vrem să ne bucurăm personal în detrimentul celorlalți și făcând acest lucru, le facem rău altora și abia atunci simțim că câștigăm. Până când nu ne corectăm egoismul, trecând dorința de a ne bucura în detrimentul celorlalți la o dorință care se bucură de beneficiul celorlalţi – un proces pe care îl putem implementa dacă îmbunătățim modul în care ne educăm și ne influențăm reciproc – atunci vom experimenta mai multe și mai multe emoții negative și alte problem, pentru a ne arăta că nu reușim să ne purtăm corect și că avem nevoie disperată să ne schimbăm.

Bazat pe videoclipul „De ce avem emoții negative?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Există valuri de izolare, de separatism în viitorul Europei?”

După decenii de guverne de stânga pe bătrânul continent, Europa face un viraj la dreapta.

Mai exact: Italia, Ungaria și Suedia au ales recent noi guverne, toate fiind conservatoare, sau altfel, de dreapta.

Judecând după platformele lor, ele se vor concentra mai mult pe statele naționale și mai puțin pe Uniunea Europeană (UE).

Vine un val de izolare și separatism în Europa?

Țările europene par să se confrunte cu un val reacționar împotriva politicii de stânga, liberale, paneuropene pe care Germania și Franța au dictat-o ​​în ultimele trei decenii.

Afluxul de migranți, dintre care mulți sunt musulmani (care nu au intenția de a adopta cultura sau credința europeană), escaladarea crizei economice care îi rănește pe europeni și le subminează securitatea financiară și pierderea independenței statelor membre sub multe aspect, i-au determinat pe europeni să-și regândească participarea la UE.

Observația lor realistă îi obligă să ia măsuri reacționare și să recupereze o parte din independența la care au renunțat în favoarea împuternicirii Uniunii, lucru pe care unii dintre ei îl regretă acum — cel puțin parțial.

Sloganurile unității europene și declarațiile conform cărora Europa va fi o singură superputere puternică, în mod clar nu au fost realizate.

Țările mici, care au fost lovite cel mai mult de pierderea suveranității, se trezesc din vis.

Autorul preferă întotdeauna realismul naivității și consideră că noua direcție a Europei este mai sănătoasă și mai bună pentru toată lumea, în special pentru Europa.

El nu vede mai multe țări care să  acţioneze pentru propriile Brexit-uri din Uniunea Europeană în acest moment, dar creșterea independenței statelor naționale în cadrul Uniunii le va ajuta să rămână în ea, în timp ce se ocupă și de afacerile lor interne.

Unitatea este minunată, dar atunci când este executată sub constrângere, creează ură și opresiune, care în cele din urmă explodează. Când nu se poate face pe baza unei preocupări autentice pentru bunăstarea tuturor celor implicați, este mai bine să rămâi distant și respectuos.

Dacă Europa dorește să creeze o națiune la nivelul întregului continent, trebuie mai întâi să stabilească solidaritate între toate statele membre destinate să participe la o astfel de uniune.

Doar odată ce s-a stabilit un sentiment de solidaritate și coeziune în rândul oamenilor o uniune politică poate reuși. Dacă liderii europeni ar fi ales această cale și ar fi urmat această ordine, tranziția de la statele naționale la „Statele Unite ale Europei” ar fi fost firească și lină.

Deoarece Uniunea a fost în primul rând fiscală și a împiedicat suveranitatea și independența țărilor, fără a crea mai întâi responsabilitatea reciprocă între națiuni, s-a stabilit pe o bază șocantă care nu a putut rezista.

Acesta este motivul pentru care asistăm astăzi la un val reacționar.

Poate că acum, când țările își revendică independența și având în vedere dependența reciprocă care există încă între țările UE, vor putea să dezvolte treptat legături mai puternice și mai sănătoase.

Cu toate acestea, dacă doresc să se apropie și mai mult, vor trebui să promoveze o identitate europeană comună, pe care toate națiunile membre o simpatizează și o prețuiesc mai mult decât propriile identități naționale.

Dar mai este un drum lung de parcurs pentru ca acest lucru să se realizeze.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→