Michael Laitman, pe Quora: “Au fost fiinţele umane domesticite?”

Suntem într-un proces de dezvoltare care este condus de un ego uman în continuă creștere, care nu ne va lăsa niciodată să rămânem în pace și calmi. Ne va conduce la astfel de dezastre și suferințe încât, după dezvoltarea ego-ului, va trebui să ne oprim și să ne gândim pentru ce trăim.

Punând la îndoială semnificația vieții noastre, vom descoperi că va trebui să schimbăm ego-ul care crește în noi, îndreptându-l spre echilibru, unificare, îmbrățișare și similitudinea calităților cu natura. Procedând astfel, vom obține o senzație de eternitate și perfecțiune.

Spre deosebire de animale, care pot fi domesticite, noi oamenii nu suntem în stare să stăm și să consumăm pur și simplu. Egoul nostru este obligat să ne aducă într-o stare de imens gol interior, o stare din care va trebui să ne schimbăm ego-ul și abordarea vieții pentru a atinge echilibrul cu natura.

Aici, noi oamenii, suntem diferiţi de animale. Dorința animalelor este neschimbată. Ele pot primi hrană și apoi se pot odihni. Cu toate acestea, pentru noi este insuficient pur și simplu să obținem hrană pentru a ne odihni și pentru a fi în pace și mulțumiți. Dimpotrivă, va trebui să umplem golul pe care îl vom simți din ce în ce mai mare. Acest gol ne va aduce la nevoia de a ne schimba atitudinea și abordarea față de viață.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Aroganţa Covid a Israelului”

Există o celebră anecdotă că, odată, când președintele Richard Nixon s-a întâlnit cu prim-ministrul israelian Golda Meir, el a mărturisit într-un moment de sinceritate că a fost complicat să guvernezi 200 de milioane de americani. La aceasta, ea a răspuns: „S-ar putea să aveți 200 de milioane de americani pentru a guverna, dar eu am 6 milioane de prim-miniștri pentru a guverna”. Până în prezent, nu știm cum a răspuns Nixon la gluma lui Meir.

Ceea ce știm este că a avut dreptate. În Israel, toată lumea știe totul despre orice.

Când a apărut Covid-19, întreaga lume a intrat în panică, iar noi, în Israel, am știut imediat ce să facem și ne-am exprimat opinia oricui ar vrea (sau nu) să asculte. Într-adevăr, suntem un popor încăpăţânat.

Există un motiv pentru asta. Strămoșii noștri erau indivizi aprigi și puternici, care au părăsit propriile triburi și popoare și s-au alăturat lui Avraam pentru a forma o nouă națiune care s-a unit mai presus de toate diferențele. Uneori au reușit, și fericirea profundă s-a răspândit printre ei.

Alteori, egoul lor neînduplecat avea să preia controlul și ei au revenit la vechile lor egouri înfumurate. Apoi, ura arzătoare a izbucnit printre ei. Cu toate acestea, după ceva timp, își vor aminti principiul care i-a făcut o națiune – unitatea mai presus de diviziuni – și își vor reafirma naționalitatea.

Astăzi, avem încă acele diviziuni aprinse, dar nu mai avem momentele când ne ridicăm deasupra lor. Ura a crescut atât de intens printre noi, încât nu ne mai putem uni deasupra ei. Acesta este motivul pentru care prin fiecare problemă care apare, apare o oportunitate pentru altercație.

Singurul moment în care manifestăm un anumit nivel de unitate este în timpul războiului. Toți israelienii simt acest lucru și mulți recunosc că, dacă există ceva de care să fim recunoscători este atunci când Gaza lansează rachete în Israel, acesta fiind singurul moment în care nu mai luptăm unul cu altul.

Deocamdată, nu văd că acest lucru se va schimba prea curând. Dar la un moment dat, israelienii își vor da seama că trebuie să se unească nu numai pentru că sunt bombardați, ci pentru că au o misiune: să dea un exemplu de a lăsa deoparte diviziunile, de a se uni deasupra acestora și de a construi o națiune puternică.

Tocmai exemplul unei națiuni create din străini este ceea ce lumea trebuie să vadă astăzi, deoarece toată lumea se simte înstrăinată de toți ceilalți. Când israelienii se unesc, aceștia dau acest exemplu și aceasta este tot ce trebuie să facă pentru a-și rezolva toate problemele cu vecinii lor și cu întreaga lume – să se unească între ei.

Deocamdată, preferă să se unească cu oricine numai nu unul cu altul. La un moment dat nu vor avea de ales și o vor face. Sper că acest moment va veni în curând.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ar putea Orientul Mijlociu să se înece în războaie pentru apă?”

Încălzirea globală, anii de secetă din urmă și absența investițiilor în tehnologiile de economisire și desalinizare a apei împing relațiile internaționale deja tensionate din Orientul Mijlociu până la prăbușire. Dacă criza apei continuă, nu va trece mult până când pământul arid va fi ars de focuri de armă.

Fermierii iranieni nu pot produce culturi fără apă; kurzii și Iranul sunt în contradicție cu privire la schimbarea liniilor de apă; peste 12 milioane de oameni din Siria și Irak pierd accesul la apă, alimente și electricitate; iar în Siria care este încă sfâşiată de un război civil început acum zece ani, seceta din acest an este cea mai gravă din ultimii șaptezeci de ani. Teroarea însămânţează teama, dar o poți reține cu brațele. Setea însămânţează disperarea și nimic nu poate opri oamenii disperați.

Alături de oxigen, apa este cel mai vital element pentru supraviețuire. Fără ea, oamenii vor face literalmente orice pentru a o obține.

Într-un podcast,  din 2017, Peter Gleick om de știință, șef și președinte emerit al Institutului Pacific a spus: „Unele dintre primele conflicte legate de apă au apărut în jurul anului 25 î.Hr. în Mesopotamia Antică, țara dintre râurile Tigru și Eufrat”. Chiar și acum „în ultimul deceniu sau cam așa”, continuă Gleick, „au existat din ce în ce mai multe cazuri de violență legate de apă … au fost ceea ce numim conflicte subnaționale”. Seceta nu s-a ameliorat în ultimii patru ani de la interviu. Nu a făcut decât să se înrăutățească, iar consecințele acestui lucru au adus regiunea aproape de punctul de prăbuşire.

Cel mai îngrijorător element al acestei crize este faptul că este absolut inutilă. Există tehnologii dovedite, care pot transforma deșerturile în oaze la un cost foarte rezonabil. Israelul, cândva victimă a deșertificării accelerate, a adus problema complet sub control prin construirea unor instalații de desalinizare. Israelul a construit deja mai multe astfel de facilități în străinătate și este dispus să ajute pe oricine dorește să utilizeze tehnologia. Din păcate, liderii din multe țări din Orientul Mijlociu se concentrează în mod constant pe a strânge controlul asupra oamenilor, mai degrabă decât pe îmbunătățirea vieții lor.

De fapt, Israelul canalizează deja apa către Iordania ca parte a acordului de pace din 1994 dintre cele două țări. Este mai mult decât dispus să semneze astfel de acorduri cu alte țări vecine, dar în acest moment cealaltă parte nu pare a fi deschisă față de această idee.

Deși nu cred că vecinii Israelului vor începe un război cu Israelul pentru apă, este trist că oamenilor, care ar putea avea acces la apă din abundenţă, li se refuză acest ingredient, cel mai necesar din cauza politicii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este timpul să trecem de la InterNet la InnerNet(reţeaua interioară)”

Au trecut puțin peste treizeci de ani de când internetul a fost pus la dispoziția tuturor. S-a spus deja că de la inventarea roții, nicio tehnologie nu ne-a revoluționat viața atât de repede și atât de profund ca internetul. Niciunul dintre lucrurile pe care le considerăm astăzi nu ar fi fost posibil fără el.

Totuși, internetul nu ne-a făcut mai fericiți. Așadar, după treizeci de ani de încercări de a găsi fericirea în conexiunile virtuale dintre noi, este timpul să progresăm. Este timpul să trecem de la inter-net la interior-net – o rețea de inimi care se simt reciproc și se îngrijesc unele de celelalte.

Când a apărut internetul, a promis să elibereze omenirea de cătușele locației fizice, să ne ducă în țări îndepărtate și locuri exotice din confortul propriului nostru desktop. A promis că va reuni oameni din întreaga lume, ne va ajuta să ne facem prieteni în întreaga lume și să punem capăt decalajelor dintre națiuni și civilizații.

În realitate, suntem mai singuri acum ca oricând și mulți dintre prietenii noștri fizici s-au dizolvat în universul virtual. Datorită internetului este mult mai ușor să comunici, dar mult prea des, comunicarea este utilizată pentru intimidare, trafic sexual, trafic de sclavi, cenzură de opinii (cât de ironic), intimidare sau pur și simplu pentru a vinde lucruri de care probabil nu avem nevoie.

Nu este vina internetului. Am crezut că ne va face viața grozavă, dar am instalat în ea motivul care ne face nefericiți în primul rând: natura noastră rea. Internetul nu este rău sau bun; el reflectă doar cine suntem. De vreme ce suntem răi, tot ceea ce creăm se întoarce împotriva noastră și, în cele din urmă ne dăunează. Singura soluție posibilă este să ne schimbăm natura urâtă și pentru asta nu este niciodată prea curând să putem începe.

Nu aș recomanda evitarea internetului. Eu însumi îl folosesc tot timpul. De fapt, mi-am dat seama de potențialul său imens pozitiv, imediat ce am aflat despre el. La patru ani după ce a fost pus la dispoziție, am creat primul meu site de internet pentru a învăța cum să aduc inimile oamenilor împreună prin înțelepciunea Cabalei.

Deși am recunoscut potențialul comercial enorm al internetului încă de la început, am subliniat că, conținutul autentic al site-ului meu va fi disponibil pentru toată lumea, gratuit. De-a lungul anilor și cu ajutorul studenților și prietenilor mei, am făcut din site-ul nostru de internet cel mai mare site de conținut pe înțelepciunea Cabalei, unde tot conținutul – text, audio și video – este încă gratuit pentru toți. Traducem tot conținutul pe care îl putem parcurge în zeci de limbi, inclusiv prelegeri live și lecții zilnice, și îl oferim gratuit.

Nu avem niciun interes să controlăm internetul; ne străduim să construim o rețea interioară, o rețea de inimi conectate prin grijă reciprocă și empatie. De asta are nevoie lumea; este singurul remediu pentru multiplele crize de astăzi. Cu toate acestea, acest leac nu-l putem administra decât unul altuia. Cineva nu se poate vindeca singur prin iubire; este nevoie de cel puţin doi și, de obicei, de încă mulţi alţii.

În mod evident, nicio reglementare nu ajută la reducerea urii care apare de pe dispozitivele mobile și computerele de astăzi. Anonimatul relativ al internetului ne ajută să ne expunem natura mai mult decât am îndrăzni să o afișăm într-un cadru fizic, așa că adevărul urât țâșnește și îl putem recunoaște în cele din urmă.

Dacă nu ar fi această recunoaștere, nu am crede niciodată că aceasta este natura reală a umanității. Acum, că am plasat o oglindă digitală în adâncul inimii noastre, putem vedea ce se află acolo în întuneric. Așa cum scriu Scripturile despre natura umană: „Orice intenție a gândurilor inimii sale este doar rea, întreaga zi” (Geneza 6: 5).

Prin urmare, acum că am devenit interconectați, este timpul să devenim conectați interior. Este timpul să ne dăm seama că suntem cu toții dependenți unul de celălalt și, dacă nu punem unitatea ca prioritate principală, ne vom produce daune ireparabile.

Dacă suntem încă aici și dacă mai putem scrie și vorbi despre asta, înseamnă că nu este prea târziu să o remediem. Mai mult decât orice, ar trebui să fim recunoscători internetului pentru că ne arată adevăratul nostru sine. Acum ar trebui să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă la repararea conexiunilor noastre umane degradate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Lumea Veche este pe moarte, iar una nouă se naște”

În fiecare vară (din anumite motive este mai agitată decât iarna) simțim că lucrurile se înrăutățesc – că incendiile sunt mai grave, inundațiile sunt mai grave, că și crizele provocate de om se înrăutățesc. În fiecare vară, avem dreptate. Diferența dintre cea mai proastă vară și cea mai proastă vară anterioară este că anul acesta recunoaștem tendința. Recunoaștem că anul viitor va fi chiar mai rău decât anul acesta. Întrucât putem vedea deja că lumea noastră merge pe o spirală descendentă, putem începe să vorbim despre ceea ce va apărea după dispariția lumii noastre.

Nu vă lăsați păcăliți de antreprenorii și fațadele oamenilor de acțiune de mare viteză. Frenezia este un mecanism de apărare care îi ajută să se ridice dimineața.

În fapt, ei sunt complet nesiguri. Nu înțeleg de ce fac ceea ce fac, dacă cineva are într-adevăr nevoie de ceea ce face sau dacă va crea ceva semnificativ. Așa cum tot ce am construit în această lume se destramă, tot așa sunt și noile idei și vise ale oamenilor. Treptat, toată lumea se va simți complet încurcată.

Vom ști ce să facem și cum să reparăm lumea în care trăim numai atunci când vom începe să încorporăm interesul comun în planurile și acțiunile noastre. Când ne dăm seama că suntem total interdependenți și că nu putem prospera într-un singur loc al planetei în timp ce o altă parte suferă, ca urmare, vom începe să facem lucrurile corect.

Luați de exemplu, mașinile electrice. Cu trei ani în urmă, o poveste din revista Wired scria după cum urmează: „Iată o enigmă complet modernă: ce leagă bateria smartphone-ului tău de un iac mort plutind pe un râu tibetan? Răspunsul este litiu, metalul alcalin reactiv care alimentează telefoanele, tabletele, laptopurile și mașinile electrice”.

Cu alte cuvinte, atât timp cât nu ne gândim la colectiv, nu ne-am schimbat mentalitatea și lucrurile se vor deteriora în continuare. Mașinile electrice nu sunt verzi sau curate dacă ne oferă aer curat într-un singur loc în timp ce otrăvim apa și pământul în alte părți ale lumii. Într-o lume în care totul este conectat, nicio corectare nu este valabilă decât dacă ajută pe toată lumea.

Când vom începe să adoptăm o mentalitate mai incluzivă, vom realiza că există abundență de energie. Vor fi destule gaze, petrol și electricitate, dar nimeni nu va avea nevoie de ele. Oamenii vor folosi forme mai subtile de energie și vor fi din abundență.

Problema de astăzi nu este că există un deficit în orice. Există abundență din toate. Singurul lucru care lipsește este atenția și considerația.

Prin urmare, ceea ce umanitatea are nevoie astăzi nu este energie curată, ci inimi curate. Atât timp cât ne menținem atitudinile abuzive și patronante, atât timp cât înstrăinarea afectează fiecare colț al comunicării umane, nimic nu se va îmbunătăți. Numai dacă învățăm să ne comportăm bine, mai uman față de noi, ne vom rezolva problemele și vom urca din groapa pe care ne-am săpat-o singuri și întregii noastre planete.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Aşa cum dorințele se schimbă, la fel și creierele noastre”

Corpul uman nu este fundamental diferit de cel al altor mamifere și cu siguranță nu de cel al altor maimuțe. Cu toate acestea, hominizii, tipul maimuțelor care au evoluat în homo sapiens, au continuat să evolueze până la punctul în care am sărit din lanțul trofic și am câștigat nu numai o dominație absolută asupra tuturor ființelor vii, ci asupra întregii planete. Ce a fost diferit la hominizi care le-au acordat importanță? Natura le-a insuflat dorințe în evoluție.

Aceste dorințe sunt cauza dezvoltării perpetue a omului.

In timp ce dorințele din alte specii de animale abia se schimbă de-a lungul eonilor, alte specii evoluează foarte lent. Practic, de îndată ce stomacul unui animal este plin, acesta caută odihnă. În timpul sezonului de împerechere, caută un partener și, după împerechere revine la cele două dorințe de bază de hrană și odihnă. Femelele (și uneori bărbații, de asemenea) au o dorință suplimentară de a se ocupa de cele două dorințe de bază ale copiilor lor, precum și ale lor.

O zicală din Talmud rezumă ideea: „Un vițel de o zi este numit bou” (Baba Kama 65b). Deoarece un vițel de o zi vrea exact ceea ce vrea un taur crescut, să se hrănească și să se odihnească, nu există nicio diferență fundamentală între ei.

Dar un bebeluș uman și un adult matur, ei sunt lumi separate, complet incomparabile. Pentru a satisface dorințele în schimbare ale unei ființe umane în creștere, creierul trebuie să se adapteze constant la noile cerințe. De aceea spunem că nevoia (dorința) este mama invenției.

Dar omenirea se află la o răscruce de drumuri. Dorințele noastre în evoluție au crescut până la un punct în care vrem să devorăm întreaga lume. Drept urmare, am dezvoltat tehnologiile și instrumentele pentru a o realiza. Dar pe măsură ce le implementăm, ne distrugem casa. Trebuie să preluăm controlul asupra evoluției propriilor dorințe, înainte ca acestea să ne consume.

Știm deja că planeta Pământ este un sistem unic. Următoarea fază a evoluției dorințelor noastre este, prin urmare, să învățăm să beneficiem de ea mai degrabă decât să vrem să o supunem și să o distrugem.

Vom ști să profităm de ea numai atunci când putem empatiza cu ea până la punctul în care devenim parte a acesteia. Când devenim parte a ceva în loc să o controlăm, nu renunțăm la putere deoarece acel ceva face acum parte din noi. Începem să-l simțim în noi la fel cum ne simțim pe noi înșine. Nu ne restricționăm controlul; ne extindem percepția pentru a include întreaga lume.

Când vom ajunge la acea stare, vom ști să conducem lumea și pe noi înșine perfect. Vom fi în deplin control și toată lumea va beneficia de cunoștințele noastre.

Nu putem opri evoluția dorințelor, dar dacă le cunoaștem direcția, le putem accelera ritmul și putem ajunge la destinație rapid și plăcut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este cel mai bun mod de a vă proteja de deochi?“

În primul rând, ce este deochiul? În principiu, deochiul este efectul negativ al gândurilor negative de la alte persoane. Gândurile noastre joacă într-adevăr un rol major în viața noastră și suntem influențați de gândurile negative pe care alții le au despre noi.

Întrebarea devine atunci: cum ne putem proteja de astfel de gânduri negative despre noi, deochiul?

În acest punct, mai mulți oameni cred că se pot proteja purtând sau folosind diverse amulete. Dar niciun obiect nu ne protejează. Ele pot oferi confort psihologic, dar nu schimbă realitatea. Nu reușesc să oprească proiecțiile negative ale oamenilor asupra noastră.

Modul de a ne proteja cu adevărat de deochi, de gândurile negative de la ceilalți, este prin proiectarea gândurilor pozitive asupra lor. Gândindu-ne favorabil la alții și făcându-le bine, proiectăm forțe pozitive către ei, iar proiecția noastră de energie pozitivă ne protejează.

Astfel, ne putem scăpa de influențele negative și putem găsi mai mult noroc, binecuvântare și succes în viața noastră, gândindu-ne favorabil la ceilalți. Făcând acest lucru ne permite să ne ridicăm deasupra influențelor negative, inclusiv a deochiului.

Pe scurt, gândiți-vă pozitiv la ceilalți și veți găsi o formă foarte puternică, exaltată și de încredere de protecție spirituală.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce vom face dacă toți chinezii vor vrea să dețină o mașină?“

Nimic nu s-ar schimba în lume și în ecologie, chiar dacă toată lumea ar lua o mașină și chiar mai multe. Să existe șapte sau paisprezece miliarde de automobile private în lume. Nu așa evocăm dezastre ecologice. Acestea sunt declanșate de relațiile umane defectuoase.

Trebuie să înțelegem că dezastrele ecologice au loc nu datorită tehnologiilor noastre și nu la niveluri naturale, vegetale sau animale ale naturii. Acestea sunt cauzate la nivel uman. Noi, la nivelul interacțiunilor noastre, ducem dezastrul la celelalte niveluri ale naturii. Astfel de dezastre în sferele ecologiei, sănătății, depresiei, abuzului de droguri, divorțului și literalmente tuturor celorlalte probleme – provin din natură numai după aceea, pentru a ne determina să înțelegem cauza acestor probleme. Cauza este la un nivel superior. În natură, problema coboară întotdeauna de la nivelul superior la nivelul inferior și de acolo, întregul sistem este pus în acțiune.

Sper că în căutarea mântuirii de aceste dezastre, care ni se par dezastre la nivel egoist, va trebui să ne respingem egoismul și să înțelegem că putem fi în echilibru cu natura la nivelurile mineral, vegetal și animal numai datorită nivelului uman – tratându-se reciproc cu iubire și înțelegere. Vom aduce apoi unitatea naturii în ansamblu și vom atinge echilibrul cu natura generală.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Într-o lume mohorâtă, există o cale de ieșire”

Dacă un cuvânt ar putea întruchipa sentimentul actual al umanității, aceasta ar fi „incertitudine”. Întreaga lume își pierde direcția, oamenii trăiesc fără să vadă un viitor clar. Ei nu știu ce se va întâmpla în continuare – mâine, în lunile următoare, într-un an. De la noi variante de coronavirus până la condiții meteorologice extreme, totul devine din ce în ce mai imprevizibil.

Oricât de sumbru pare, ceea ce este confuz este intenția bună a naturii de a ne deschide ochii pentru a vedea că este lipsită de sens căutarea noastră nesfârșită de realizări materiale, inutilă, și că a sosit timpul să urmărim o împlinire mai înaltă și durabilă în viață.

Incertitudinea este evidentă în toate domeniile: liderii țărilor, la locul de muncă, economia, societatea, în cadrul familiilor noastre. Am ajuns într-un impas. Există un sentiment de neputință și disperare și nimeni nu știe cu adevărat calea cea bună înainte.

Nu știm ce să oferim copiilor noștri. Tinerilor le lipsește un exemplu bun de urmat, iar profesiile pe care ar fi putut să le aleagă anterior ar putea fi în curând irelevante în realitatea actuală care se schimbă rapid. În orice caz, ei nu au nici un motiv să petreacă mulți ani în studii, atunci când nimic nu strălucește cu adevărat la orizont.

Dacă părinții lor erau conduși să lucreze ore nesfârșite pe zi pentru a se construi singuri, copiii nu mai vor să trăiască așa. Se pare că au învățat lecția și își dau seama că nu are niciun rost toată această neîncetată căutare de a-și risipi energia pentru a ajunge să se simtă goi.

Mulți tineri au încetat să alerge după mari realizări și în schimb, caută doar să treacă prin viață, să treacă timpul conectaţi la gadgeturi și deconectaţide mediul lor.

În general, impulsurile de dezvoltare pe care le-am avut în trecut dispar. Am început să înțelegem că nu mai este nicăieri altundeva unde să ajungem, nicio dorință de a merge mai departe, nici o forță care să ne conducă. Aceasta este sursa disperării, depresiei și neputinței noastre. Până când oamenii nu încep să caute un anumit sens în viață, expresii precum „ Mai bine sunt mort decât viu” vor deveni tot mai frecvente.

Fără un viitor și un obiectiv clar, o persoană nu are putere să trăiască. Vedem această tendință peste tot în lume într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de natura oamenilor sau de condițiile din țările lor respective. Dar cu siguranță, acesta este un fenomen global.

Aceasta este prima dată în istorie în care toată lumea, pur și simplu nu știe ce se întâmplă. Există un sentiment general de șoc. Nu avem nicio idee cum să controlăm ceea ce se desfășoară, cum să conducem sau să fim conduși. Importanța dezvoltării umane, științifice, tehnologice și economice realizate de-a lungul generațiilor este în scădere, deoarece ne punem acum întrebarea, dacă tot ceea ce am construit până acum are o valoare reală care să ne facă fericiți, împliniți.

Am ajuns la acest punct de basculare pentru un scop. O astfel de stare de disperare este dezvăluită astfel încât să ne dăm seama că nu putem ieși din acest labirint prin propriile noastre forțe individuale. Această situație ne arată cât de înstrăinați suntem unul de celălalt. Dacă nu am fi atât de polarizați și divizați, nu ne-am simți atât de singuri, nesiguri și anxioși, am fi mult mai rezistenți, mai încrezători și mai plini de speranță în ceea ce privește viitorul.

Prin urmare, ceea ce vedem ca o criză generală și rău este de fapt natura la treabă – Forța superioară care este bună, ne împinge înainte, să ne corectăm natura egoistă și relațiile dăunătoare cu ceilalți, cauza principală a tuturor situaţiilor noastre neplăcute.

Astăzi nu vom mai putea să ne gestionăm viața cu succes sau să supraviețuim, fără o metodă care să ne ghideze – metoda conexiunii. Ne învață că adevăratul sens al vieții noastre nu poate fi găsit în această lume, în materia pământească de scurtă durată, ci doar deasupra ei. Vom putea ajunge la acea stare înălțată doar unind și construind o societate întemeiată cu adevărat pe baza iubirii de ceilalți, pe grija reciprocă și mutualitate. Prin aceasta vom putea crea cel mai fertil teren pentru o existență plăcută.

Pe drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru ceilalți, imaginea noastră despre realitate este înlocuită. Simțurile noastre sunt reînnoite, mintea și inima schimbă direcția din interior spre exterior și astfel ni se dezvăluie o lume opusă. Percepem brusc o lume superioară, mai largă, în conexiune perfectă cu forța care controlează și echilibrează totul în natură și atingem o viață semnificativă și împlinire eternă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Migrația nu este o soluție”

O imagine sfâşietoare a unui bebeluș predat de părinții săi trupelor americane (dar de atunci s-a reunit cu tatăl său), Airbnb oferind să găzduiască 20.000 de refugiați afgani fără taxe, Europa temându-se de un alt val de migrație dintr-o țară musulmană, și SUA dezbătând dacă și câți refugiați afgani ar trebui să ia, toate acestea indică neînțelegerea noastră asupra etniei, culturii și credinței. În loc să ne gândim ce să facem cu refugiații, ar trebui să planificăm și să desfășurăm programe pentru a ajuta oamenii indigeni să prospere în țările lor indigene și în cultura și credința lor indigenă.

Vedem deja că migrația a milioane de musulmani în Europa nu a fost bună pentru europeni. Nu există integrare între culturi, nu există dorința de a învăța unii de la alții, iar migranții nu au dorința de a se uni în noul lor mediu, ci de a-și construi țările vechi în cele noi, ignorând dorințele gazdelor lor și adesea patronând ca și cum ar fi fost îndreptățiți să controleze pământul.

Această întâlnire forțată a civilizațiilor nu creează altceva decât ciocniri care produc neîncredere și ură. Sunt pentru frăție între toți oamenii. Cred că este o necesitate, mai ales astăzi și cred că realizarea ei va rezolva toate problemele noastre. Dar există o modalitate corectă de a cultiva frăția și există o cale greșită și, în acest moment suntem în totalitate pe calea greșită.

Ceea ce facem este integrarea forțată și acest lucru nu va funcționa niciodată. Fiecare țară și fiecare națiune are propriul său loc indigen pe Pământ. Pe propriul său pământ, fiecare națiune ar trebui să își cultive cultura și să trăiască prin ea.

Comunitatea internațională ar trebui să sprijine națiunile care au nevoie de ea pentru a prospera la locul lor, nu pentru a le transfera în țări în care vor fi străini, unde vor perturba viața localnicilor și vor lupta pentru a-și menține propriile tradiții. Asta va face pe toată lumea nefericită. Odată ce am atins stabilitatea, în care fiecare națiune se așază sub propria sa viță de vie și sub propriul său smochin, ca să spunem așa, putem începe să le integrăm treptat și cu grijă.

Dacă vrem să evităm astfel de imagini dureroase din care am văzut prea multe în ultimii ani, ar trebui să ne schimbăm mentalitatea de la încurajarea migrației la cultivarea respectului pentru toate culturile și credințele indigene. Toți vom beneficia de diversitatea crescută și solidificată, atât timp cât o vom face pe baza respectului și a frăției între toți oamenii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→