„Un om ar trebui să vândă, mereu, grinzi din casa lui şi să poarte pantofi în picioarele lui.” (Shabbat , 129).

 Întrebare: Ce înseamnă, în sens spiritual, „să vândă grinzi din casa lui” ?

Răspuns: „Grinzile din casa lui” sunt toate gândurile, dorinţele şi întreaga mea concepţie despre viaţă, care mă obligă să-mi fac griji în privinţa mea, în loc să mă unesc cu prietenii. În scopul de a construi o imagine de ansamblu, un sistem, trebuie să vând această „casă”, atât de dragă mie.

Dar, acest lucru nu este suficient. Trebuie să cumpăr pantofi pentru a-i pune în picioare, ceea ce înseamnă că am nevoie de o forţă defensivă care mă menţine în domeniul său. Nu este suficient de a anula, pur şi simplu, opinia mea, nici de a coborî capul înaintea grupului, ceea ce se numeşte „a vinde grizi din casa lui.” Am nevoie să primesc puterile care îmi permit să rămân lipit de prieteni, mai presus de toate gândurile care sunt evocate în mine.

Aceasta înseamnă că nu este suficient să mă anulez, dar am nevoie de o forţă suplimentară care mă leagă de grup. Aceasta se numeşte „un legământ” sau „pantofii în picioarele sale” (raglan), pentru „a nu fi un spion” (meragel, care are aceeaşi rădăcină ca şi pantofi, în ebraică), în beneficiul ego-ului meu.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ce am atins la Congresul European? În primul rând, am creat între noi o anumită înţelegere reciprocă. Ne-am unit într-un singur grup european. Nu este important că limba şi, în parte, mentalităţile, ne deosebesc. Este Babilonul, precum în urmă cu 3800 ani, când s-a dezintegrat în mai multe părţi. Astăzi, suntem în acelaşi Babilon şi ne-am reunit din nou, dar nu pentru a continua suferinţa babiloniană.

Mai degrabă este în scopul de a ne uni, în conformitate cu metoda dezvăluită lumii, atunci. Ca şi cum noi am închide cercul, ne-am întoarce în aceeaşi stare. Nu este important că, în loc de 3 milioane de Babilonieni, astăzi suntem şapte miliarde. Este vorba, simplu, de o nouă diviziune a sufletului general, astfel încât, pentru fiecare dintre noi, va fi mai uşor de a corecta mica sa particulă. Dar, în esenţă, noi reprezentăm partea Babilonului pregătită pentru această corecţie. Ansamblul Kli-ului general (vasul sau dorinţa) este, în special, „crema” care se ridica la partea superioară şi trebuie să fie adunată şi unită, apoi corectarea întregii lumi va avea loc.

Eu cred că am atins, aici, o bună înţelegere reciprocă, iar acum, avem mult de muncă: să realizăm misiunea noastră.

Veţi vedea cum, fiecare dintre voi, va fi foarte căutat, cum fiecare dintre voi poate deveni un profesor, un educator. Oamenii se vor agăţa de voi, deoarece nu înţeleg situaţia în care se găsesc şi, în special, metoda corecţiei pe care o descoperă brusc: „Cum putem să se unim? Cum putem să ne aşezăm în cerc? Despre ce vorbim? Cum putem interacţiona? Cum putem descoperi contactul între noi?”

Aici ne referim la mici detalii pe care le simţim în interior deoarece le trăim, în timp ce a explica asta cuiva, într-o manieră ştiinţifică şi sistematică, este dificil şi foarte complex. Toată lumea înţelege că, dacă o persoană simte ceva în interiorul său, este un lucru, dar, când începe să transmită asta altcuiva şi o altă persoană, care nu înţelege sau nu simte materialul, o repetă doar într-un mod mecanic, atunci asta este complet altceva.

Astfel, fiecare dintre voi va fi foarte solicitat. Începeţi să participaţi la educaţia integrală şi virtuală şi veţi vedea cum oamenii vor fi atraşi de voi. Fiecare dintre voi va valoara greutatea lui în aur.

Creatorul se va întoarce la noi numai atunci decât atunci când vom fi un punct de trecere spre lumea exterioară şi nu altfel. Aceasta este scris în toate cărţile de Cabala. Este modul în care natura este creată: printr-un sistem deschis, complet de diseminare. Şi dacă, prin noi, va exista un canal deschis spre lumea exterioară, atunci prin el, Lumina Superioară va trece şi va străluci în lume.

Ea nu se va opri în niciun loc, nu va face decât să circule şi să se dezvăluie. Dacă nu îl vom restrânge, ci vom face un canal deschis, Lumina va circula prin noi.

Congresul European din Germania, 24.03.2013, Lecţia 6

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A fi un Tzadik înseamnă a justifica Creatorul în toate împrejurările. Fiecare stare este dată omului pentru a-l ajuta să dorească să iasă din pielea sa, într-un punct în care întunericul se îngroaşă în jurul lui şi acesta este un mare ajutor pe care Creatorul îl trimite cuiva gata să fie un Tzadik.

O persoană este plasată în situaţii inacceptabile pentru ego-ul său, astfel încât să fie gata să iasă din sine. Este clar pentru noi că lumea spirituală este deasupra celei fizice. Prin urmare, orice este fizic trebuie să moară, dar nu este moartea obişnuită a fiinţelor umane, ci mai degrabă faptul că o persoană, ea însâşi, va fi de acord cu faptul că ansamblul valorilor sale lumeşti va muri. Şi astfel, ea dobândeşte următorul nivel: viaţa spirituală.

Ea iese din corpul său, eliberată de toate interesele personale în ceea ce i se va întâmpla, deasupra tuturor situaţiilor în care Creatorul o pune. Este de acord cu aceste condiţii, le acceptă cu bucurie, construind nivelul său spiritual,  pentru că o ridică deasupra acestor condiţii fizice, o face să iasă din limitele pielii sale şi, în special, îi permite să ceară adeziunea cu Creatorul, din interiorul întunericului.

Singura înclinaţie pe care o persoană o va avea, va fi de a oferi satisfacţie Creatorului, în timp ce, ea însâşi, se găseşte în întuneric. În asta, ea vede salvarea, ieşirea din exil. În afara pielii sale, simte adevărata viaţă, pentru că poate satisface Creatorul, fără nicio consideraţie de sine. Astfel, ea învinge întunericul, suferinţa, teama, anxietatea şi ruşinea pe care le simte, care i-au fost dezvăluite intenţionat, pentru a-i arăta limitele corporale şi pentru a o ajuta să se ridice mai sus de sine.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013, Shamati # 36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem lucra împreună într-un grup care se anulează înaintea superiorului ?

Răspuns: Pentru asta, fiecare îşi înclină capul înaintea fiecărui prieten. Cu ajutorul spargerii Kelim,vi s-a dat oportunitatea să munciţi cu prietenii  precum cu Creatorul. Nu puteţi vedea sau atinge asta cu dorinţele voastre necorectate; prin urmare, munciţi cu grupul.

Cu cât sunteţi mai departe de Lumina Superioară, cu atât sunteţi şi de prieteni. Asta construieşte starea corectă în voi, un „câmp comun” unde puteţi „să vă jucaţi” şi să vă antrenaţi cu ei.

Atitudinea voastră faţă de ei este exact atitudinea voastră faţă de Creator, dar aici, vedeţi rezultatele, lucraţi cu ei asupra schimbărilor stărilor, atât în voi, cât şi în prieteni. Creatorul este absolut şi, în grup, există reciprocitate, schimbările de aici vă pregătesc mult mai bine pentru întâlnirea cu El. Voi dispuneţi de două dorinţe – dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire – care apar înaintea ego-ului vostru şi al prietenilor şi, astfel, obţineţi un kli complet, gata să se confrunte cu Creatorul.

Adevărul este că totul este pregătit prin înţelepciune divină, care vă furnizează tot ce este necesar sub forma grupului, pentru întreaga cale.

Să presupunem că trebuie să urci de la nivelul 120 la nivelul 121. Acolo, te găseşti în ascundere şi chiar în tăinuire, în obscuritate absolută, unde nu există o memorie a Creatorului şi gânduri şi sentimente inexplicabile te copleşesc…deci, cum putem trece de această obscuritate teribilă, la nivelul următor ? Facem asta doar cu ajutorul grupului, precum studenţii lui Rabbi Shimon. Şi veţi descoperi, din nou, că toate relaţiile dintre prieteni sunt ajustate cu precizie, pentru a modela acest nou nivel.

Întrebare: Deci, ce poate face grupul ca să se supună şi să se ridice la nivelul următor ?

Răspuns: Grupul nu are nevoie să se supună, mai degrabă fiecare membru să se supună pe sine, la noţiunea de conectare şi unitate. Şi apoi, împreună, construim un suport pentru dezvăluirea Creatorului, un loc pentru reşedinţa Sa, Shechinah.

Întrebare: Dar, nu aici trebuie să existe o renunţare comună, când trecem prin stări diferite ?

Răspuns: Tu simţi ce înseamnă să fiţi împreună, intr-un singur snop, mănunchi (Omer). Lucrul principal este a te anula, cu alte cuvinte, a te supune, cu toate forţele, pentru a construi o legătură între prieteni. Smerit, reduci mândria ta privind conexiunea şi eşti preocupat ca toată lumea din grup, inclusiv femei şi copii, să fie conectată; să se comporte, unul faţă de celălalt, cu dragoste, cu înţelegere, fără nicio plângere unul faţă de altul. Creatorul ne oferă un loc pentru eforturi şi noi trebuie să stabilim, pur şi simplu, o conexiune între noi. Dacă nu, atunci nu va fi nicio continuare la asta…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 05.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt foarte încântat de declaraţia dvs. către femei şi cred că este corect, mai ales după experienţa primită ca urmare a exerciţiului pe care l-aţi sugerat: încercaţi să vă apropiaţi de unitate şi, dacă veţi descoperi că vă criticaţi prietenele, atribuiţi asta Creatorului.

În urma acestui exerciţiu, am descoperit că atitudinea mea, nu numai faţă de prieteni, ci faţă de întreaga lume (cu excepţia copiilor mei), este critică. Este ca un instinct, ca o respiraţie pe care nu o remarci. Şi cu cât o faci mai mult, cu atât persistă mai mult. În ciuda faptului că eu continui să o atribui Creatorului, aceasta continuă să crească şi eu nu am putere, până un punct de silă, greaţă. Uneori, apare o dorinţă să am pe cineva care să mă şteargă, îndepărteze.

Ce pot să fac cu asta, dacă este natura mea? Bărbaţii nu o au, ei sunt mult mai puri. Cum putem noi, femeile, să ne ajutăm să găsim şi să corectăm această calitate?

Răspuns: Doar atunci când o persoană aplică eforturile sale pentru a se uni în grup, conform metodei Cabala, poate descoperi în sine, forţele care se opun acestui lucru. Aceste forţe sunt numite egoism. Iar toate celelalte dorinţe de „a prinde” cât mai mult pentru sine, există în fiecare dintre noi, chiar şi la animale şi, din punctul de vedere al Cabalei, nu sunt considerate egoism.

Ce să faci: Acelaşi lucru ca bărbaţii, care au şi ei acest asta, dar într-o formă diferită. Revelaţia egoismului (Faraon) este cel mai mare dar al Creatorului, deoarece presupune necesitatea de a se întoarce spre El, pentru a-I cere ajutor! Şi întoarcerea spre El, duce la revelaţia Lui!

Filed under: Egoism, Femeia, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

A reuşi nu înseamnă să lupţi ca un erou. Reuşita înseamnă să îţi descoperi slăbiciunile prin mediul înconjurător, prin tot ceea ce am învăţat. Înţelepciunea nu constă în a căuta în interiorul meu puterea de a depăşi ci de a înţelege că totul este aranjat de Creator, în fiecare etapă şi în cel mai mic detaliu. Toate acestea sunt în favoarea mea, pentru avansarea mea, pentru a mă ajuta să ating adeziunea.

De aceea, eu sunt bucuros pentru fiecare etapă care apare. Cum este scris: „Chiar atunci când o sabie ascuţită este pusă la gătul său, nu trebuie să dispere din milă”. Nu trebuie să dispere din milă, deoarece totul este calculat.

Dacă omul se ridică deasupra acestor încercări, pe care le putem numi „surprize”, atunci nu are de ce să se teamă. Se simte în siguranţă şi în adeziune cu Creatorul.

Reuşita este atunci când depăşesc, rapid, toate gândurile şi toate înclinaţiile de o parte sau alta şi ajung la o cerere. Părăsesc toate grijile care m-au aruncat de o parte sau de alta şi ajung la o cerere către Creator. Nu-I cer să schimbe starea mea, ci mai degrabă să am puterea de a rămâne mai lipit de Creator şi nu în scopul de a facilita lucrurile pentru mine, ci de a-I aduce Lui satisfacţie.

Prin asta, starea se termină şi merg la următoarea stare, unde îmi este pregătită o surpriză mai mare. Astfel, reiese că viaţa este plină de surprize.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam, Articolul 19: „Veniţi la Faraon – 1” Şi referitor la asta este spus „Veniţi la Faraon”, ceea ce înseamnă că vom merge împreună, că voi merge şi Eu cu tine, astfel că voi schimba natura şi vreau să o cer doar pentru Mine, pentru ca astfel să vă ajut să schimbaţi natura voastră şi să transformaţi dorinţa de a primi în dorinţa de a dărui.

Este un moment foarte important, când nu putem face nimic, noi singuri. Mai întâi, cerem ceva global şi ne bazăm pe noi înşine în toate celelalte aspecte, în speranţa de a le gestiona prin noi înşine şi de a lăsa Creatorului doar „Partea Sa”. Dar, cu cât avansăm pe scară sau spre exodul din Egipt, înainte de a urca spre primul nivel, cu atât vom vede mai clar că suntem slabi şi că nu putem face nimic, nicio acţiune, un gând sau o intenţie. De fapt, am slăbit de-a lungul drumului şi astfel, este spus: „Şi fii lui Israel gemeau din cauza robiei şi au strigat.” Dar apoi, se spune: „şi strigătul lor a urcat până la Dumnezeu.” Aceasta este ocazia de a ne ruga, de a cere, de a solicita. Spre asta ne îndreptăm.

Potrivit avansării mele eu slăbesc, iar rugăciunea mea, cererea de ajutor, creşte până ajung la o stare în care nu pot face nimic, întunericul şi neputinţa mă cuprind şi, în acelaşi timp, ajung la o cerere completă. Înainte de asta, lucrurile nu se mişcau.

Deci, este clar că nu pot administra totul fără susţinerea grupului, fără garanţia reciprocă a prietenilor. Simt că am căzut şi mai jos: îmi pierd forţele, obiectivul păleşte şi nu mă mai trage înainte, motivaţia mea dispare şi înclinaţia rea se dezvoltă sub ochii mei, în timp ce punctul din inimă dispare mai jos şi nu mai rămâne nimic. Bunul Faraon devine, din ce în ce mai mult, mai rău şi mai vicios, într-o asemenea măsură, încât pare că nu există niciun mijloc de a mă elibera de dominaţia lui.

Deci, unde pot găsi dorinţa, atracţia de a continua, dacă nu în grup ? În general, ating o stare de disperare şi de separare maximă (∆), între starea actuală şi cea dorită. Cu toate astea, refuz să mă retrag, trebuie să ies la Lumină…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi examinăm iubirea în raport cu ura care se trezeşte într-o persoană, spre sursa răului: dacă poate iubi sursa suferinţelor, în ciuda disconfortului său. Pentru aceasta, trebuie să se izoleze de rău, de locul în care simte suferinţa, ca şi cum nu este natura sa.

Acesta este un punct foarte delicat. În natura noastră egoistă, detest pe cel care-mi aduce suferinţă, sursa răului. Este exact ca şi cum noi căutăm, adesea, a consola un copil care este rănit, ce se loveşte cu capul de masă, spunându-i copilului să lovească, înapoi, masa. Este răspunsul natural şi instinctiv animalic.

Dar munca spirituală a fost destinată corectării omului şi toate corecţiile nu sunt posibile decât dacă simt că cineva îmi face rău şi îmi dau seama că ceea ce vine la mine nu este decât dragoste şi bunătate. Astfel, toate semnele dureroase ar trebui să mă facă să mă concentrez nu pe sursa sentimentului rău, ci pe sursa răului în mine, în locul unde mă simt rău, în înclinaţia mea rea. E acolo unde simt suferinţele, relaţiile proaste şi acolo unde trebuie să mă detaşez, să pun un Masach (ecran) pe asta, o restricţie, astfel încât, în final, va transforma răul în forma opusă.

Ca şi cum aş avea în faţa mea o masă, cu cinci feluri de mâncare şi fiecare are un gust oribil, miroase urât şi pare putred. Nu numai că mâncarea este prea sărată sau prea piperată, dar este toxică. Eu, pe de altă parte, trebuie să corectez vasele de percepţie, astfel încât să mă pot bucura de această mâncare, ceea ce pare, la prima vedere, imposibil. În mod similar, vom atinge, de asemenea, dragostea, deasupra corecţiei vaselor noastre, în care noi simţim ură.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „revelarea Creatorului”?

Răspuns: Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo – Re), ceea ce înseamnă revelația.

Cum putem să ne apropiem de El ? Putem să o facem doar prin convergenţă. Să spunem că avem zece persoane diferite. Dacă vom construi, progresiv, un om din acestea (ca un singur om cu o singură inimă), vom ajunge într-un punct în care vom deveni un întreg. Atunci, noi vom revela Creatorul; „Re” vine de la revelaţie.

Cu alte cuvinte, Creatorul se dezvăluie într-un Kli general (vas), în noua sa proprietate. Noi suntem cei care „creează” Creatorul. Noi suntem cei care Îl „construim” în zece, douăzeci, o mie de puncte diferite. Nu conteazt, de fapt, câte puncte sunt implicate în ansamblul comun.

Să spunem că există o structură compusă din patruzeci de persoane, această structură este numită „ca unul”. Acesta este Creatorul. Altfel spus, reunind o multitudine în „unul”, aceasta ne dă o senzaţie de Creator. Noi simţim Creatorul numai sub această formă, de aceea este numit „Bo – Re”.

Noi nu putem să-L simţim decât în interiorul proprietăţilor noastre. La ora actuală, simţim lumea în calităţile noastre egoiste. Cu toate acestea, dacă vom reuşi să schimbăm calităţile noastre izolate, rupte şi distruse şi le facem integrale şi unite, noi vom fi în măsură de a detecta „integralitatea” , unitatea, ceea ce este numit  „Creator”.          

Întrebare: Vom dezvălui Creatorul celor 99% ?

Răspuns:  Vom dezvălui Creatorul, în scopul de a mulţumi pe cei care sunt în afara noastră. Creatorul nu poate fi descoperit decât în atributul de dăruire, de aceea noi muncim, pentru a consolida conexiunea dintre noi şi a creşte importanţa unităţii noastre, făcându-le mai mari decât egoismul nostru.

Atunci când ne vom ridica deasupra şi vom ieşi în afara noastră, ne vom uni într-un singur corp spiritual comun, care este numit „Partzuf”.

Este locul exact unde noi vom dezvălui unitatea care se numeşte „Creator”.

Lecţia 2, Congresul European din Germania, 22.03.2013

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două forţe în creaţie: plus şi minus, dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire, forţa masculină şi forţa feminină.  Poate că legătura dintre forţele masculin şi feminin lipseşte, în scopul de a descoperi forţa celui numit „Unu” ? Dacă este adevărat, atunci cum se pot conecta?

Răspuns: Numai incluzând Creatorul, nu există altă cale! Doar El poate crea armonie între plus şi minus. Este spus: „un bărbat şi o femeie, Shechina (Divinitate) este între ei.” Un bărbat şi o femeie, pozitiv şi negativ, aceste două forţe opuse nu vor fi niciodată capabile să se conecteze fără revelarea Creatorului.

În natură, întotdeauna trebuie să existe o rezistenţă între plus şi minus, în care energia reciprocă dintre ele devine importantă şi Creatorul este care joacă acest rol. La început, El se dezvăluie sub formă de ego, rezistenţa dintre plus şi minus, apoi El uneşte totul, într-un singur sistem apoi, deasupra acestei rezistenţe, revelaţia Lui se produce şi noi începem să-L simţim.

De fapt, nu putem să-L simţim cu adevărat. El se simte în dorinţele noastre, în vasele noastre, în rezistenţa pe care o realizăm între plus şi minus. Să presupunem că este rezistenţa noastră, plus sau minus, ego-ul nostru (Ego). Dacă există un „curent” care curge prin el, ceea ce înseamnă că noi ne conectăm, în ciuda ego-ului, deasupra rezistenţei (R) noi începem să revelăm Creatorul.

Creatorul este opusul ego-ului nostru, deoarece El a creat întunericul din Lumină. Deci,  deasupra acestui „instrument” vom descoperi Creatorul. Acest „instrument” se numeşte Masach (ecran).

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→