Întrebare: Există un exod din Egipt, prin forţă?

Răspuns: Bineînţeles, toate se întâmplă cu forţa. Fără rănile Creatorului şi fără presiunea Faraonului, nu am fi ieşit afară din Egipt. Cum este spus, este vorba, de fapt, de Faraon care a adus copiii Israelului mai aproape de Creator, atunci când El a oferit condiţii insuportabile pentru ei. Credea El că ei nu ar fi fugit de El, dar că l-ar iubi de fapt?

Dacă Faraon operează de partea Creatorului, care forţă a Creatorului, dacă Creatorul nu ar fi forţat ego-ul să fie sursa tuturor necazurilor noastre, noi nu am fi încercat să ne eliberăm. Creatorul a creat dificultăţile pentru noi, pentru ca noi, dorind ieşirea din ego-ul nostru, să devenim ca El. Prin urmare, se spune că Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc. Creatorul funcţionează mereu în ascundere.

Când poporul Israel a scăpat din Egipt, Faraonul i-a urmat şi i-a înconjurat şi i-a împins spre mare. Vânătoarea permite poporului Israel să avanseze în direcţia corectă. Chiar şi atunci când scăpaţi de ego, nu sunteţi complet liberi, până nu săriţi în Marea Roşie. Apoi, toată armata Faraonului care vă urmarea, se îneacă în ea.

Saltul în Marea Roşie este faza finală a procesului ieşirii din exil. Numele Marea Roşie, Yam Suf (Suf-Sof – înseamnă sfârşit în ebraică), indică, de fapt, că aţi ajuns la sfârşitul Egiptului. Apoi, Faraonul revine, dar sub o altă formă, nu mai este Faraon, ci Amalek şi alţi duşmani.

Scrierile cabaliştilor: Noaptea de Seder de Paşte, kab.tv, 04.03.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista o legatura intre Moise si starea poporului lui Israel de astazi. Moise nu are o siguranta in ceea ce priveste natiunea lui Israel sau in ce priveste Faraonul, cu toate ca este in contact cu Creatorul. Starea de acum a poporului Israel este de asemenea lipsita de siguranta.

Raspuns: Nu are importanta. Daca exista o anumita directie, daca intelegem ca nu avem de ales, atunci in ciuda conditiilor care ne forteaza sa evadam din Egipt si sa intram in Marea Rosie, vom face ce avem de facut.

Intrebare: Dar spui ca poporul de acum al lui Israel nu simte ca este in Egipt. Poate ca ar trebui sa apara o anumita forta sau cineva care sa explice lucrurile si sa inceapa acest proces?

Raspuns : Exact asta incercam sa facem. Grupul nostru, organizatia noastra, vrea sa ii arate natiunii lui Israel ca exista o modalitate de a se salva. Sa ne schimbam viata! La urma urmelor, lucrurile merg din ce in ce mai prost, lumea devine din ce in ce mai ostila si societatea din Israel e dezintegrata si divizata. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce tot mai mare.

Dar loviturile pe care le simțim nu vin catre „națiunea lui Israel,” ci catre „Egipt”, catre ego-ul nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorinta de a darui, care vrea să iasă din exil și să ascensioneze, nu simte loviturile. Când suntem în ego, se simte durerea, dar in momentul în care parasim ego-ul, devenim deconectati de la „plăgi.”

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a opri căderea în ego?

Raspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să il facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întreaga națiune a lui Israel, și acesta este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabalistii scriu: Noaptea de Paști” 3/4/13

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să cer o conexiune cu Creatorul, atunci când sunt într-o stare dificilă, în loc să încerc să o depăşesc eu însumi?

Răspuns: Înţelepciunea vine numai din experienţă. Trebuie să simţim de multe ori întunericul iar apoi lumina şi, din nou, întunericul. Adică, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute şi plăcute, în care mă simt rău sau bine, datorită a tot felul de motive spirituale şi materiale, iar eu nu pot face nimic legat de asta.

Trebuie să se schimbe mii de asemenea experienţe în mine, până când încep să realizez că percepţia mea depinde de aprecierea, de importanţa pe care o dau proprietăţilor spirituale ale conexiunii, iubirii şi a relaţiilor mele cu alţii. Încep deja să ghicesc ce este ascuns în acest întuneric şi încep să îl simt. Nu mă simt doar bine sau rău, ci bine sau rău datorită relaţiei mele cu grupul, pentru că nu îl consider important sau nu îmi tratez bine prietenii.

Sunt mulţi paşi pe această cale, multe etape mai mici, nu încă spirituale, ci bariere psihologice care trebuie depăşite. Iar apoi vine înţelegerea faptului că păşind în afara întunericului încep să mă gândesc la ecran, la timpul când voi putea fi deasupra acestor sentimente.

Trebuie să trecem prin sentimente bune şi rele, prin zi şi noapte, până la sfârşitul corecţiei. Chiar dacă toată lumea trece prin asta în felul ei, la final, încep să simt nevoia de a mă ridica deasupra acestor sentimente. Nu mai vreau să depind de ele şi să fiu sclavul lor, ci vreau să mă protejez împotriva lor cu un scut.

Lasă să apară diferite impresii interne în mine, dar ele nu ar trebuie să afecteze atitudinea mea faţă de prieteni, faţă de calea spirituală, faţă de importanţa scopului şi de Creator. Vreau să fiu independent faţă de dorinţele mele egoiste şi de durerile acestora. Această cerere se naşte în mine: Vreau să fiu deasupra suferinţelor din egoism, similar cu comportamentul unui adevărat om în această lume, care îşi apară cu bravură pământul şi nimic nu îl poate clătina, nicio influenţă din afară.

Din acel moment, am o conexiune directă cu Creatorul, pentru că încep să cer de la El. Până atunci, am cerut doar sentimente bune, stări bune, împliniri dulci, adică am cerut pentru egoismul meu. Acum, cer să mă ridic deasupra dorinţelor egoiste, şi aceasta este cererea corectă pentru Creator. Vreau să mă refer în mod egal la Stăpân, în aceeaşi direcţie, în timp ce rămân deasupra emoţiilor, deasupra durerilor egoului meu. Acesta se numeşte un „ecran anti-egoist” (Masach).

Desigur, aceste ecrane au un număr de niveluri şi de caracteristici, dar munca cu Lumina începe de la acest prim ecran. Vreau să îmi restricţionez dorinţa de a primi plăcere. Şi, natural, simt tot ce se întâmplă în ea şi grija în mine însumi. Dar toate aceste emoţii, care se coc în stomacul meu, nu îmi afectează viziunea, inima şi mintea. Există o partiţie (Parsa) între ele, pe care o simt la fel ca diafragma din corpul meu. Sub această partiţie, în „stomac”, ceva se întâmplă, se coace, dar eu vreau să mă identific cu ce este deasupra acestei diafragme: cu plămânii, inima şi creierul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/28/13

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem exprima recunoştinţa faţă de Creator?

Răspuns: Numai dorind revelaţia Sa, prin aceasta îi aducem Lui mulţumire. Aceste cuvinte pot părea banale, nu pe deplin înţelese, artificiale, dar în ansamblu, este singurul mod de a explica folosind limbajul acestei lumi. De fapt, este vorba despre un nivel foarte ridicat şi vom începe să înţelegem sensul acestor cuvinte atunci când Creatorul este revelat.

Cum putem să aducem mulţumire Creatorului, forţa superioară care gestionează totul, dacă ne învârtim ca nişte gândaci pe această planetă, lovindu-ne unul de altul? Îl vreţi pe El sau nu? Starea noastră de spirit se schimbă în funcţie de acest lucru? Ca urmare, suferim sau ne bucurăm (suferinţa sau plăcerea de Shechina – Divinitate)? Noi nu înţelegem toate acestea, noi nu ne putem înţelege pe noi înşine.

De fapt, întreaga umanitate este formate din creaturi superioare, nu în felul în care o vedem în atributele egoiste, ci în modul în care există, cu adevărat, la nivelul conexiunii generale, în plină adeziune cu Creatorul. La acest nivel, noi suntem complet egali şi identici cu Creatorul. Deci, trebuie să imaginăm acest nivel, să îl activăm şi toată lumea ar trebui să se vadă, pe sine şi prietenii săi, ca demni de acest nivel. Aceasta ar trebui să ne ridice.

Congresul european din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din Midrash, “Cartea lui Jethro”: Când Jethro s-a apropiat de câmpul fiilor lui Israel, el i-a scris o scrisoare lui Moise spunându-i: “Socrul tău Jethro a sosit. Te rog vino să mă întâmpini. Dacă nu vrei să ieși de dragul meu, fă-o te rog pentru soția ta Zipporah; dacă nu o faci nici de dragul ei, fă-o pentru cei doi fii ai ei.” Jethro a legat scrisoarea de o săgeată și tras-o spre Norul Gloriei. Norul respingea de obicei, totul, dar a permis pătrunderea acestui mesaj, datorită lui Moise.  

Acest pasaj vorbește despre o stare interioară a omului. Nu există nici o conexiune între calitatea de  “Jethro” și calitatea de “Moise.” Moise s-a detașat de Jethro, din acest motiv Jethro spune, ”Avem șansa de a stabili o legătură între noi; dacă nu între tine și mine, atunci între tine și Zipporah, dacă nu cu Zipporah, atunci cu cei doi fii ai ei.” El caută o cale de a face o legătură. “Trimiterea unei săgeți spre Norul Gloriei” înseamnă că Moise stă pe nivelul următor (superior) și că este imposibil de ajuns la el.

Atunci când, în spiritualitate, se spune că, “o persoană trimite un mesaj (sau un emisar sau un intermediar) către altcineva pentru că nu este posibil să îl abordeze direct,” aceasta înseamnă că două proprietăți (primire și dăruire) sunt incompatibile și nu se înțeleg între ele. Jethro este calitatea de primire (egoism), în timp ce Moise reprezintă calitatea dăruirii. Aceste două proprietăți sunt incompatibile în interiorul aceleiași persoane, așa încât este necesar să existe un “adaptor”care să le conecteze. Singurul lucru pe care îl poate face calitatea numită “Jethro” este acela de a-și înălța dorințele sale și de a “trimite un mesaj către Norul Gloriei,” cu alte cuvinte, către calitatea lui Moise, pe care el este incapabil să o înțeleagă și să o abordeze în vreun fel.

Separarea care există între Moise și Jethro este esențială și indispensabilă. În acest moment ei încep să creeze împreună, o conexiune. Este momentul în care încep să se manifeste proprietățile egoiste, în interiorul poporului lui Israel. Poporul lui Israel a ieșit din Egipt fără să-și corecteze aceste  calități; pur și simplu și-au restâns aceste proprietăți, renunțând să le folosească.

Acesta este momentul în care aceste calități încep, treptat, să fie corectate; Jethro reprezintă manifestarea acelorași proprietăți egoiste, dar acum ei au dorința de a atinge nivelul lui Moise. Acest nivel este deja “însămânțat” în Jethro, deoarece Moise a petrecut 40 de ani în compania lui Jethro (distanța de la Malchut la Bina) inculcând acest punct în el. Acest punct este “săgeata” pe care i-o trimite lui Moise. În mod natural, Moise se întoarce și îl confruntă, pentru că nimeni nu este capabil să-l respingă atunci când realizează cât de important este acesta pentru el.

Moise îi spune lui Jethro tot ceea ce i s-a întâmplat. Jethro începe să simtă toate aceste lucruri despre care povestește el și Îl binecuvântează pe Creator pentru tot ceea ce I-a făcut lui Israel. Aceste două proprietăți dintr-o persoană încep să se simtă una pe cealaltă și să se incorporeze una în cealaltă. Mai înainte de orice, Moise trebuie să lucreze la nivelul de Bina, apoi să continue, folosindu-și calitățile sale (de jos) inferioare (așa numitul “popor”), adică munca spirituală este efectuată întotdeauna, mai întâi pe planul cel mai subțire și doar ulterior, sunt adăugate la aceasta dorințele cele mai grosiere.

Moise îi transferă Tora lui Jethro, astfel încât Tora intră în egoism și începe să lucreze din interiorul acestuia. După ce Jethro primește Tora, el, la rândul lui, îi explică lui Moise cum trebuie să lucreze cu egoismul.

Distanța dintre Malchut și Bina este de 40 de pași (sau 40 de ani). Jethro este Malchut care se ridică la nivelul lui Bina și se atașează de aceasta.Atunci Moise se include pe sine în Jethro și începe să lucreze în el, aceasta fiind Bina care coboară la Malchut.

Moise i-a înmânat Tora lui Jethro într-un mod alegoric; acesta deja incorporase parțial pașii parcurși de Moise și de către popor, cu alte cuvinte, calitățile care fuseseră deja corectate. Apoi, Jethro îi spune lui Moise cum să lucreze cu egoismul și anume, Malchut  care se ridică la Bina crează sistemul care lucrează cu egoismul. Nivelul superior (Bina) trebuie să incorporeze egoismul pentru a realiza cum trebuie să lucreze cu acesta și să creeze un sistem de corectare treptată a “egoismului din interiorul egoismului.” Din acest  motiv, Jethro și Moise trebuie să fie incluși unul în celălalt, în loc să stea separați.

După ce Moise transferă Tora lui Jethro în forma cea mai potrivită, pentru ca acesta să se întoarcă la poporul său și sa le corecteze dorințele lor inferioare (Jethro este un pas tradițional spre dorințele inferioare care sunt definite prin termenul “poporul său”), Moise  primește de la Jethro un sistem de lucru cu egoismul. El începe să înțeleagă căile prin care poate să spargă egoismul în zeci și sute de bucăți, învață cum să lucreze cu grosimea (Aviut-ul) dorințelor, mai precis cu ceva ce lipsește din Bina deoarece aceasta este transparentă. Când Aviut-ul se apropie de Bina, apare necesitatea de a se iniția crearea unui sistem ierarhic. În acest fel este construit sistemul, deși acesta nu este tocmai  tipic pentru Israel.

Israel este o caracteristică a Binei, o calitate de dăruire. Totuși, poporul lui Israel a părăsit Egiptul absorbind în întregime egoismul. În acest moment, ei au început să “aranjeze” egoismul și să realizeze cum trebuie să lucreze cu acesta, pas cu pas. Datorită lui Jethro, poporul lui Israel a căpătat șansa de a accepta sistemul care se referă la egoism.

Din emisiunea de pe KABTV “Misterele cărţii eterne,” 3/11/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.

Congresul european din Germania, 22.03.2013, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajunge să simţim necesitatea de a ne îndeplini misiunea şi a fi uniţi?

Răspuns: Învăţăm, din toate eseurile lui Baal HaSulam şi Rabash, de ce este nevoie de conexiune şi unitate în grup. Asta atinge atât o persoană vis a vis de grup cât şi un grup faţă de alte grupuri.

Astăzi, lumea cerea acest lucru. Criza mondială ne obligă. Dacă nu ar fi existat, nu ne-am fi gândit la asta.

Grupul nostru avea odată 30-40 de membrii. Am învăţat într-un mic apartament şi ne era îndeajuns. Asta a fost doar acum 15 ani; şi am crezut că aşa va fi întotdeauna.

Dar, la sfârşitul anilor 90 ai ultimului secol, lumea a început deodată să se schimbe. Foarte mulţi oameni au ajuns la noi şi am fost constrânşi să ne mutăm în altă clădire. După aceea, oamenii au început să simtă o nevoie pentru noi, au început să apără în diferite ţări din toată lumea şi eu am aranjat să ţine o serie de conferinţe în 11 oraşe importante din America. Altfel spus, lumea s-a schimbat.

Deci, la început am planificat să învăţ într-un mic grup, aşa cum s-a obişnuit întotdeauna printre Cabalişti. Dar atunci când a apărut o mişcare către noi din partea lumii şi a început să ne arate nevoia ei pentru noi, am fost constrânşi să ne schimbăm. Aşadar, astăzi, voi ne-aţi găsit. Dar, dacă ar fi fost după noi, nu ne-am fi arătat nimănui, nu am fi intrat pe Internet, nu ne-am fi ocupat cu diseminarea, pentru că Cabaliştii au fost întotdeauna închişi. Dar lumea a început să ceară; starea ei s-a schimbat.

Este acelaşi lucru acum; criza ne obligă. Este ca şi cum există o condiţie: Dacă nu o corectezi, de ce primeşti Lumina superioară? Pentru tine însuţi? Nu există nimic de genul „pentru tine însuţi” în înţelepciunea Cabala, în spiritualitate. Nu primeşti nimic în lumea spirituală pentru tine însuşi. Şi astfel, o cerinţă obligatorie a apărut pentru noi – să ne conectăm între noi şi, împreună cu asta, să diseminăm.

Din Congresul European din Germania 3/22/13, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi înțeleg imaginea realității din dorința de a primi și, drept urmare, mă simt obosit tot timpul și nu doresc să-mi deschid mai larg ferestrele percepției mele; există chiar unii care preferă să le închidă complet. Mă limitez tot timpul, pentru că dorința mea este foarte mică, extrem de îngustă.

Construim tot felul de dispozitive care ne lărgesc imaginea asupra lumii: telescoape, microscoape, stații de recepție radio și descoperim că realitatea este mult mai bogată decât acea realitate pe care percepem singuri. În schimb încercăm să comprimăm și chiar să limităm acest segment al realității pe care îl descoperim în limitele câmpului nostru vizual.

Spre final, obosesc, devin tot mai închis până când mor. Mor pentru că sunt de acord cu moartea și doresc să-mi restrâng instrumentele mele de percepție. Imaginea îmi devine respingătoare și, treptat, mă veștejesc o dată cu trecerea propriei mele vieți. Aceasta este ceea ce se întâmplă cu dorința de a primi.

Pe de altă parte, în cazul dorinței de a dărui, pe care o clădesc peste dorința de a primi, eu mă deschid singur și descopăr o realitate care se află în afara mea, în afara dorinței de a primi. Aceasta este o realitate eternă, care începe să mă hrănească prin forțe vitale. Acum, chiar dacă trupul meu va muri într-un mod natural, eu trăiesc deja într-o altă “zonă” care există dincolo de timp și de spațiu. Și acolo primesc Lumina care izvorăște de pretutindeni.

În lumea noastră ne mutăm din loc în loc, peste tot văzând un anume aspect al realității. Dar, dacă ar fi să mă apropii cu viteza luminii, atunci, ca rezultat al schimbării percepției spațiului, aș vedea că realitatea mă înconjoară din toate părțile. Și problema aici nu este câmpul meu vizual; mai degrabă lumina însăși pare a ajunge la mine în această formă. În concordanță cu aceasta, eu trec de la o înțelegere “liniară” la una “circulară” a Luminii Înconjurătoare (OM).

Tocmai în acest mod noi contractăm timpul. O dată cu aceasta, spațiul și timpul sunt anulate, eu nu doar că primesc Lumina din toate părțile, ci încep să percep chiar întreaga realitate, ca existând în cercuri; eu mă ridic mai presus de timp. Acum acesta nu mai există pentru mine; pur și simplu nu poate exista. Nu mai există spații între “astăzi” și “mâine,” nici distanță între două momente. Primesc totul în mod egal din toate direcțiile, totul este echilibrat, se anulează mutual Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/19/13, “Introducere la cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noaptea de Seder a Paştelui, pentru o persoană care a părăsit deja Egiptul său interior, este o sărbătoare în care este supusă, din nou, aceleiaşi stări ca în timpul exodului său, în acelaşi ordin (Seder) şi se bucură de eliberarea sa. Aceasta ajută a se ridica la nivelul următor, de fiecare dată, mai mult și mai mult.

De aceea, este scris că, în fiecare generaţie, adică în fiecare stare, în fiecare etapă a creşterii egoismului, o persoană trebuie să se vadă ca şi cum ar fi venit din Egipt. Şi toate corecţiile pe care le-a efectuat asupra egoismului său, vor fi mereu însoţite de un memento al ieşirii din Egipt. După ce o persoană îşi depăşeşte ego-ul său, poate efectua acţiunile de dăruire, care sunt numite porunci.

În noapte de Paşte, toată lumea este aşezată cu familia la o masă festivă, citind despre libertate şi suferinţa sclaviei şi, bineînţeles, resimţind durerea interioară, dorind libertatea. Această sărbătoare trezeşte toate întrebările despre sclavie şi libertate, din nou. Acum, cum putem să obţinem libertatea, să ajungem la o nouă viaţă, la o nouă stare?

Trebuie să ne dăm seama că astăzi, am intrat într-o nouă eră şi, dacă nu ne realizăm misiunea, ca popor al Israel ieşind din Egipt, nu vom fi capabili să supravieţuim, fie ca ţară, fie ca popor. Nu vom fi capabili de a fi evrei pentru că este misiunea noastră, trebuie să trimitem mesajul lumii pentru a sensibiliza pe toată lumea, cu noi, de la egoismul general, graţie căruia ne regăsim în criza actuală.

Această criză se dezvoltă mult şi, intenţionat, accentuăm şi noi astfel că, în cele din urmă, dorim să ieşim din ea cu întreaga lume. Pentru asta, vom da un exemplu celorlalţi. Sărbătorim astăzi, Paşte Seder 2013, astfel că pregătesc pentru mine exodul şi libertatea pe care o voi atinge după aceea.

Este salvarea față de îngerul morţii, egoismul meu, care mă ucide. Sper că, prin aceasta, voi deveni Lumină pentru alte naţiuni şi ele vor ştii, de asemenea, cum să iasă din Egipt, ele vor vedea că ego-ul nostru ne ţine în exil. Lumea întreagă este în exil, pământul întreg este în Egipt şi trebuie să ne ridicăm deasupra.

„Scrierile cabaliştilor: Noaptea Seder de Paşte”, kab.tv, 04.03.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-unul din fragmentele săptămânii se vorbeşte, în principal, de Muntele Sinai şi de porunci, dar este apelat cu numele eroului “Yitro – Jethro.” De ce ? Vorbeşte despre el doar la început şi nu este lucrul cel mai important în el.

Răspuns: Asta doar pare aşa. Nu ştim ce este important în Tora şi ce nu este. Ea dezvăluie totul într-o formă contingentă pentru ca o persoană care este ocupată cu munca de a intra în lumea spirituală, începe să înţeleagă ceea ce se spune de fapt în această carte. Prin urmare, există patru niveluri de înţelegere a Torei: simplu, literar, alegoric şi secret.

Jethro este un mare sistem al lumii spirituale care conectează, în esenţă, caracteristica de dăruire şi caracteristica de primire şi, din acest motiv, o persoană poate începe munca cu dorinţele egoiste în forma corectă. Caracteristica Israel este caracteristica de a dărui, diferită de lumea noastră şi nu este conectată la ego. De aceea, ei vorbesc despre evrei ca şi cum ar fi străini: ei sunt ceva unic, ei se disting de masa generală. Există un aspect suspect la, din punctul de vedere al restului naţiunilor şi este, într-adevăr aşa.

Vedem asta în ceea ce priveşte relaţia eveilor cu lumea, în ceea ce priveşte viaţa şi nu în ceea ce priveşte relaţia superficială, egoistă, care se găseşte la suprafaţă ci, mai degrabă, dacă săpăm mai adânc. Cu toate acestea, există un fel de relaţie diferită, cunoştinţe diferite, caracteristici diferite, un comportament diferit şi prudenţă, nu datorată fricii, ci din înţelegerea că lumea nu este aşa de simplă, cum se spune, plecând de la caracteristica unei relaţii unice văzută în ei, în ceea ce priveşte lumea, destinul, istoria şi un fel de sistem extern.

În lumea noastră, aceasta emană în tot felul de caracteristici comune, totuşi, care vin din asta, de la aceste persoane de la început; a fost o sursă spirituală înrădăcinată, o scânteie numită punctul din inimă şi, prin urmare, acestea sunt duale şi nu doar egoiste, pentru că, în ego-ul lor, este găsit, de asemenea, si punctul din inimă.

Acest punct poate deveni important şi poate antrena ego-ul şi poate fi invers, când ego-ul poate antrena punctul din inimă după el. Oamenii din primul tip întrupează Israel, această naţiune care a existat acum 2000 de ani, plecând de la Babilon până la distrugerea celui de-al doilea Templu. Ei au trăit, atunci, cu acest punct din inimă care i-a condus mai departe. Ei au corectat ego-ul lor urmând instrucţiunile Torei.

Şi, după aceea, a venit exilul, o stare în care punctul din inimă a fost găsit în ego şi l-a ascultat şi deci, ego-ul l-a tras. Cu toate acestea, graţie acelui punct din inimă, ego-ul a profitat. De aceea, vedem că evreii în lumea noastră sunt mai egoişti, mai eficienţi, mai agili şi aşa mai departe, cum se spune s-au scufundat în ego mai mult ca alte naţiuni.

Caracteristicile care le sunt date pentru nevoia de ascensiune au fost utilizate pentru a merge, mai adânc, în ego. Ei au înţeles cum a fost posibil să utilizeze ego-ul pentru a-l satisface, dar a fost un amestec necesar al caracteristicilor de primire şi dăruire şi Jethro este sistemul care permite orientarea ego-ului pe drumul corect, pentru munca progresivă asupra lui însuşi, cu ajutorul punctului din inimă.

Kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 11.03.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→