Întrebare: Ce este egoismul “rotund”?

Răspuns: În prezent, întreaga omenire a devenit un sistem global comun interconectat. Dependența noastră unii de alții se manifestă în tot: în afaceri, cultură, comunicare, politică și economie. Dar noi nu știm cum să lucrăm cu el pentru că suntem niște mici egoiști individuali. Și acum, când intrăm în acest sistem nou, nu înțelegem legile sale pentru ca trecem de la un sistem liniar, discret la un sistem analogic.

Într-un sistem discret, totul depinde de mine, de acțiunile mele, iar într-un sistem reciproc închis, interdependent, puțin depinde de mine. Se pare că, dacă privesc liniar, direct, discret la întreprinderea, afacerea mea, mă văd pe mine însumi dependent de mulți factori, pe care nu-i pot calcula.

Acesta este motivul pentru care politicienii, economiștii și investitorii, ajung împreună la tot felul de reuniuni la nivel înalt G8 și G20 și nu pot găsi soluții viabile pentru a continua o operațiune normală a sistemului. La urma urmei, legea, cu care brusc ne confruntăm în dezvoltarea noastră, a devenit integrală.

Un sistem analogic este diferit de un sistem discret, deoarece toți factorii din el sunt dependenți unii de alții. Dar nu putem lua în considerare o astfel de cantitate de date, deoarece în interiorul nostru nu suntem așa; nu ne-am urcat încă la acest nivel. Acesta este motivul pentru care am pierdut frâiele, volanul, capacitatea de a gestiona, și lumea din jurul nostru devine greu de stăpânit; nu știm exact unde suntem purtați. Nu există nici o intrare-ieșire clară; există doar câteva consecințe pe care nu le-am prevăzut. Este foarte greu să trăiești într-o astfel de lume.

De aceea este necesar să ne gândim la modul în care ne putem adapta în continuare la această nouă stare, la un nou sistem, în care ne găsim brusc pe noi înșine. Acesta este următorul nivel al dezvoltării noastre, care nu a existat niciodată în istoria omenirii. Dar acum este deja înfăptuit.

Din emisiunea KabTV „Secrete Personale” 3/02/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Baal HaSulam scrie în articolul „Un Discurs in completarea Zoharului” că sufletul este îmbrăcat în corp, în această lume. Ce înseamnă asta?

Raspuns: Un „corp în această lume” înseamnă dorința de a primi pentru sine. Aceasta umple tot spațiul aici (a se vedea desenul), dar există, de asemenea, un punct in inima (•), posteriorul lui Nefesh de Kedusha. Acesta este distrus, ceea ce înseamnă că, de asemenea, dorește să primească pentru sine, dar poate fi transformat în starea opusă.

Intrebare: Unde este dorinta punctului din inimă?

Raspuns: Mai întâi simțiți că există dorința si începeti să observați faptul că dorința nu are nici un loc corporal. Aceasta dorinta este esența creației spirituale.

Astăzi  vezi înaintea ta nivelurile mineral, vegetativ si animat  al naturii, precum toti oamenii. Toata aceasta este lumea imaginară. Nu te uita la ea,  pune-o deoparte, nu este aspectul principal.

În afară de asta, există o dorință de a primi, în care există o scânteie. Noi trebuie să avem grijă de aceste scântei. Dă lumii imaginare necesitățile de bază și nu esti obligat să faci nimic mai mult decât atat, din moment ce totul este o iluzie. Tu ar trebui să oferi totul pentru aspectul principal.

Acest lucru înseamnă că va trebui să izolezi punctul din  inima de la tot ceea ce este în dorinta de a primi.  Ar trebui să-l diferențiezi de dorința și sa il aduci in fata cât de mult poti, sa il  separi de dorinta de a primi, și să il dezvolti. Dorința însăși ar trebui să fie restricționată și anulata. Atunci va exista o conexiune care va fi de ajutor și apoi alti diferiti pasi…

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Cabala 2/3/13, „Un discurs in completarea Zoharului”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Câteodată, prin revelarea egoului înăuntrul meu, simt că nu pot să scap de el, că nu pot să ajung la scopul propus.

Răspuns: Este adevărat. Dar asta reprezintă deja următorul nivel. De exemplu, ieri i-am cumpărat unui prieten un cadou și am crezut că il iubesc cu adevărat și că de asta i-am fost așa devotat. Iar astăzi descopăr că nu am înțeles ieri: Reiese că am acționata așa pentru că am calculat lucrurile în beneficiul meu. Ieri nu am putut vedea gândul meu până la final, nu am putut să îmi discern dorința ci numai iubirea mea pentru prieten mi-a fost revelată. Iar acum reiese că am urmărit numai propriul interes în această iubire.

Astfel, ceea ce mi-a fost ascuns ieri îmi este revelat astăzi, așa că ce ar trebui să fac?

Mai întâi, nu regreta ceea ce s-a întâmplat ieri. Am făcut ceea ce am făcut în conformitate cu puterile mele și datorită acțiunilor mele am revelat următorul nivel azi, o dorință mai puternică, care este mult mai adâncă cu o intenție de a primi pentru sine. Și ce? Acum mă apropii de corectare.

Asta se întâmplă clipă după clipă și astfel este spus: „Ceea ce este pierdere, gunoi, pentru superior este hrană pentru inferior”. Acum încerc să fac eforturi să mă adaptez superiorului, iar el mi se prezintă cu un exemplu: ”Uite, ăsta sunt Eu, poți fi ca Mine, ceea ce înseamnă să nu îți folosești vasele de primire, să le restricționezi și să aderi la Mine, făcând tot ce poți ca să acționezi ca mine.”

Asta înseamnă că îmi restricționez AHP și ader la AHP-ul Lui cu GE ale mele și astfel mă ridic. Mai întâi trebuie să îmi izolez GE de AHP. Le anulez și fac prima restricție (Țimțum Alef – ZA) asupra lor și folosesc numai vasele de dăruire către AHP al superiorului.

Dacă devenim egali, GE ale mele și AHP-ul lui devin zece Sefirot. Astfel ader la superior și ”intru” în El și astfel sunt numit un ”embrion” (Ubar) iar AHP superior devine un pântec pentru mine. Astfel mă ridică constant la El prin creșterea anulării clipă după clipă.

Întrebare: Dar exact în acel moment vreau de obicei să scap de grup. Cum pot sta în el? Cum pot continua munca, în ciuda a tot?

Răspuns: Pot să îți spun doar un singur lucru: Dorința ta de a scăpa de grup indică faptul că Creatorul, Lumina, îți arată câteva dorințe adiționale prin care acum poți intra în superior. Totuși, fără aceste întreruperi, nu ai putea să Îl penetrezi. Așa că acum îți dezvolți atitudinea corectă față de El.

Evadarea este de asemenea necesară pentru că altfel nu ai simții dorințele adiționale. Trebuie să simți dorința adițională, să regreți, să te întorci la grup din nou și să începi să lucrezi pentru a primi Lumina care corectează dorința. Când corectezi dorința adițională, ești din nou încorporat în superior. Un asemenea cerc ar trebui făcut.

Să presupunem că aderi la superior dar nu ai intrat încă în superior. Acum vine o anumită întrerupere (Boom) și din lovitura pe care o primești în cap uiți totul. Asta se întâmplă pentru ca tu să faci întregul cerc, să te conectezi la grup din nou, să te întorci din nou la punctul de plecare și să continui.

Astfel tu digeri dorința care s-a trezit și te-a aruncat în diferite direcții. Deodată nu mai vii la lecții sau nu mai îți folosești timpul liber cu scop (vezi un film în loc să diseminezi). Trebuie să simți dorința grea pe care ai primit-o (+), să o regreți (-) și să te întorci la grup. Apoi, când grupul te influențează prin Lumina care Reformează (OM), decizi să aderi la superior din nou, orice ar fi.

Nu este bine ca o persoană să fie în contact cu prietenii peste mari distanțe, este și mai rău dacă nu ascultă lecția în direct și ceea ce este și mai rău este dacă nu face parte dintr-un grup. Omul trebuie să fie întotdeauna sigur că întreruperile care apar în conexiunea dintre noi să fie benefice și nu dăunătoare.

Din pareta a patra a Lecției zilnice de Cabala din 23.01.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă noi nu înţelegem ce este dăruirea, cum putem lucra la credinţa noastră, în Creator şi măreţia Lui?

Răspuns: Noi muncim ca nişte copii care se joacă cu credinţa ca şi cu o jucărie şi cu dăruirea ca un joc. Acesta este ceea ce se numeşte momentul pregătirii atunci când acţionăm imitând şi nu dăruind cu adevărat – este ca şi cum am da.

Atunci când, prin studiu, noi atingem o asemenea stare, am realizat deja o muncă serioasă. Ne-au fost date puteri de Sus pentru aceasta, când este clar că noi nu le vom utiliza pentru a face rău altora. Numai atunci putem dărui fără rezervă. Forţa de a primi nu este periculoasă iar eu nu ies din drumul meu din cauza asta. Dar, dacă folosesc forţa de a dărui în mod eronat, pot face mult rău.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce stare trece o persoană la cel mai de jos nivel al căderii şi ce ar trebui să facă? Cu ce greşim noi?

Răspuns: Dacă eu cad până la capătul de jos al coborârii, atunci la acest punct critic nu pot să fac nimic prin mine însumi. Este ca şi cum sunt neutralizat de Lumină care operează asupra mea.

Lumina operează pe mine în timpul tuturor fazelor de dezvoltare (Lumina Înconjurătoare 1) şi sub influenţa ei eu cobor. Acţiunea ei conduce la căderea mea prin adăugarea unei dorinţe corupte către mine. În final mă regăsesc pe mine la cel mai de jos punct unde nu mai pot să fac nimic. Nu sunt instrumente prin care să mă ridic; sunt sub controlul total al Egoului.

Dar în momentul în care încep să mă ridic, cât de puţin, mulţumită diferenţei dintre noul stadiu şi stadiul precedent, deja trebuie să fac ceva independent. Mă ridic la primul stadiu cu ajutorul grupului, dar mulţumită nivelului la care am fost, trebuie să încep fac ceva prin mine: să ridic MAN, o rugăciune, o cerere, să ies din mine. Trebuie să atrag Lumina prin mine însumi, şi să-i pornesc influenţa în raport cu invitaţia mea şi nu cu altceva.

Nu pot să mă trezesc şi să mă trag afară din cel mai de jos stadiu independent şi fără ajutor: „Un prizonier nu se poate salva singur din închisoare”. Dar în momentul în care mă ridic un pic cu ajutorul prietenilor, pot deja să fac faţă singur. Nu mai sunt un prizonier care este legat! Am un prieten care mă ajută de afară să ies din blocaj.

Dar dacă după ce am fost ajutat să mă ridic un pic, sunt prea leneş şi nu ies din mine, dacă nu mă întorc imediat către Lumina care Reformează, ci aștept să fiu ridic de curentul timpului, cu ajutor din partea mediului, atunci nu atrag asupra mea noi puteri spirituale.

În momentul când am o oportunitate, imediat trebuie să lucrez asupra mea. Altfel Creatorul mă va ajuta să ies din necaz odată sau de două ori şi după asta mă va lăsa din moment ce eu nu fac nimic din proprie iniţiativă. El îmi trimite ajutor prin grup, prin prieteni, prin diferite căi, dar dacă nu-i răspund destul, EL mă abandonează.

Se dovedeşte că că El trebuie să adauge suferinţe şi rău şi să mă coboare undeva unde simt probleme corporale, pentru ca astfel să înţeleg că nu am de ales şi că trebuie să mă ridic. Să înţeleg că merită să ies din mine un pic şi să ies din raţiunile corporale joase. Voi încerca să scap din corporalitate în spiritualitatea pentru că mă simt rău în viaţa mea de zi cu zi.

În acel caz nu mă ridic prin atragerea Luminii care Reformează şi prin suferinţe animalice ordinare.

Din partea întâi a Lecţiiilor Zilnice de Kabbalah, 7.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că noi putem să continuăm să evoluăm doar dacă ne schimbăm atitudinea faţă de realitate, deci de ce nu descoperă ei schimbările pe care trebuie să le facem în cercetător însuşi, în om? Ce îi opreşte pe ei să urmeze această direcţie?

Răspuns: Este adevărat că această realizare s-a născut de pe timpul lui Spinoza şi Kant, dar pentru că le-a lipsit metodele practice, această abordare a rămas la nivel de teorie. Oamenii sunt refractari să intre în acest domeniu pentru că el aparţine psihologiei.

Psihologia are de-a face cu schimbările care se întâmplă în om, dar nu este o ştiinţă din moment ce nu controlează procesul. Noi nu putem schimba ceva în corp, de exemplu să deranjăm echilibrul acidităţii, să adăugăm mai multă electricitate şi prin schimbarea percepţiei asupra realităţii a unei persoane, să înregistrăm rezultatele şi să le repetăm de mai multe ori pentru a determina sigur o lege bazată pe statistică. Nu avem „butoane” standard şi nu ştim exact ce fiecare persoană descoperă.

Deci ce putem face? Nu putem să conducem experimente similare din moment ce aria despre care vorbim este dincolo de natura umană şi aceasta rămâne de neatins. Pentru a putea să ne studiem pe noi trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Din acest motiv ştiinţa are de-a face cu fapte concrete şi în direcţiile sale majore se află la un capăt de drum. În consecinţă oamenii de ştiinţa nu au ce să facă, dar cel puţin nu sunt conduşi acum de fantezii. Este adevărat că vorbesc despre zone de frontieră şi se confruntă cu idei abstracte care se dovedesc a fi foarte populare şi asta este natural. Peste toate nu există nu mai există schimbări ştiinţifice şi atunci de ce să nu „condimentăm” cu puţină filosofie şi fantezie pentru publicul larg?

Nu îi învinovăţesc deloc pe oamenii de ştiinţă. Ei caută schimbările şi umplu nişe dar totul duce la o disperare interioară. În aspectele conceptuale ştiinţa este terminată. O persoană care vrea să cunoască mai bine realitatea vede că mâinile şi picioarele sale sunt legate. Un adevărat om de ştiinţa are o nevoie urgentă de a descoperii lucruri, dar când se afundă în secretele materiei vede o graniţă pe care nu o poate depăşi şi această graniţă este în el. Dincolo de bariera interioară, mintea lui şi sentimentele şi chiar imaginaţia nu mai funcţionează. El descoperă că este într-un „matrix” un „patern” care excede limitele abilităţii lui.

Înţeleg această tragedie, frustrarea interioară a oamenilor de ştiinţă în diferite direcţii, fie că este vorba de ştiinţa practică, tehnologie, sau opus în teorii filosofice su populism. Nu au nimic ce să facă…

Acum câteva zile a fost un articol într-un ziar despre stoparea proiectului acceleratorului de particole pentru anul următor sau pentru doi ani, asta după ce mari eforturi şi resurse au fost investite în acest proiect şi ni se spune că sistemul este apgradat, dar în fapt este vorba de un declin general. Totul s-a oprit, chiar şi programul spaţial la care umanitatea a visat. Dacă zborurile spaţiale nu sunt profitabile astăzi este nu sunt finanţate. Romantismul a murit. A fost afectat înainte, dar oamenii au sperat ca ceva să se întâmple, dar egoul a umplut de întreaga dorinţă. În trecut erau tot felul de „idei inovatoare”, dar acum a patra fază (Behina Dalet) este în control, distrugând ce a rămas din conştiinţa umană şi din bunele intenţii.

Banii determină totul. Bogaţii controlează politica şi fiecare aspect al vieţii noastre. Odată nu a fost totul despre bani, dar acum ne aflăm într-o stare opusă, nu este vorba despre altceva. Nu mai există mândrie, respect, fără supărare; toate aparţin trecutului. Astăzi poţi doar să răneşti buzunarele oamenilor, din moment ce despre asta e vorba în bogăţie…

Din păcate, în afară de înţelepciunea kabbalah, people încă mai caută metoda să schimbe forma externă şi nu pe om în sine. Ei ar vrea să ajungă la esenţă, dar pur şi simplu nu au un punct interior de unde să vadă de unde este esenţa şi cum să munceşti cu ea. Ei încearcă să se conecteze, să se iubească unul pe altul, să lucreze pentru binele ştiinţei, dar toate acestea sunt numai declaraţii şi nu schimbări reale, interne. Este pentru că o schimbare reală este posibilă doar cu ajutorul Luminii care Reformează şi orice altceva este doar idealism limitat de imaginaţie. Ei cred că este îndeajuns să soliciţi tuturor să se conecteze general, şi că ei sunt deja corectaţi, asta este destul în ceea ce priveşte „iubirii celorlalţi ca pe tine însuţi” şi că atunci sunt deja speciali… este în natura umană şi nu există niciun viitor în aceste conexiuni.

Astăzi sunt două zone foarte aproape de kabbalah – educaţia şi psihologia. S-ar putea ca oamenii care studiază criza globală serios vor deveni de acord cumva cu noi, dar atunci, este până într-o oarecare măsură, dincolo de care rămânem doar noi înşine…

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 01.01.2013, „Corp şi Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”: Initial, când primim un cadou, noi încă nu ne raportam la dăruitorul cadoului ca la cineva care ne iubește, cu atât mai mult în cazul în care dăruitorul este important și receptorul nu este egal cu el.

Cu toate acestea, daruirea repetata și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană sa para egală, ca intr-o relatie de dragoste cu un iubit, de la egal la egal. Acest lucru se datorează faptului că legea iubirii nu se aplică între mare și mic, astfel doi îndrăgostiți adevărați trebuie să se simtă egali.

Intrebare: Baal HaSulam scrie despre dragoste, dar unde este această dragoste? Există doar suferințele și dezastre peste tot. Doar cu câteva zile în urmă 26 de persoane au fost ucise într-o școală din SUA …

Raspuns: A promis cineva că astfel de lucruri nu se vor întâmpla în lumea noastră? Tot ceea ce vedeți aici are loc în interiorul dorintei tale egoiste. Ridica-te la nivelul următor și vei vedea că totul este diferit. Te vei ridica la etajul al doilea.

Acum poți vedea realitatea prin ego-ul tau care, prin definiție, nu poate fi deloc bun. Chiar daca, uneori, simt ceva pozitiv, aceasta este de fapt tot rău, dar între timp nu il identific și il accept ca fiind bun. Suntem situati cu toții într-o dorinta de a primi, ceea ce nu este realitatea adevărata,  ci starea de „animal”. De fapt, nu poate fi nimic bun în lumea noastră.

Deci, la ce te astepti? Că lucrurile se vor desfasura altfel? Suntem scufundati în ego, care se afla in opozitie fata de Lumina si, prin urmare, nu pot fi decât dezastre aici.

Dar, pentru ca omul sa se poata odihni in timpul dintre socuri, pentru a se relaxa, pentru a-si calma nervii, pentru a observa detaliile, și a percepe ceva, atunci în această lume, aflata la cel mai scăzut nivel, omul trăiește literalmente prin mila și nu numai în durere, în pofida caracterului său.

De ce? Pentru că omul are un alt destin, alt scop. În cazul în care omul nu ar fi fost destinat pentru un destin și un scop, lumea noastră ar fi cufundata în întunericul suferințelor nesfârșite și durerilor de dimineața până seara, zi de zi. Aceasta este natura intenția egoiste, care este opusa de Lumina.

O ușoară iluminare pătrunde încă această lume, dar numai pentru a ne permite să existam aici pentru un timp și pentru a începem sa ne ridicam. În orice alt sens, Lumina si dorinta de a primi sunt total opuse una de alta. Sunt opuse într-o asemenea măsură încât nici nu ne putem imagina.

Dacă ar exista cu adevărat o mare suferința aici, nu am avea nici o șansă să ne ridicam deasupra ei și  cel puțin sa gândim la ceva. Între timp, noi suntem ținuți mai sus de oceanul de durere, dar dacă nu vom folosi în mod corect acest timp ce ne-a fost dat , Lumina va dispărea și vom cădea în suferința, care va „spăla” raul, până când vom plânge si vom cere ajutor. Atunci ne va fi data o pauză și vom fi examinati pentru a vedea dacă „zguduiala”, a fost de ajuns sau nu.

Apropo, cu privire la poporul evreu, o ” zguduiala ” nu este, de obicei, de ajuns. Du-te pe stradă și vorbeste cu oamenii, ei simt că totul este în regulă. Ei au uitat deja  rachetele și nu au învățat nimic din toamna anului trecut.

Întrebare: Dar  noi, cei care studiem Cabala?

Raspuns: Sunteți de două ori mai incapatanati. Toti celelalti, cel puțin, nu știu despre ce este vorba, dar voi sunteți cu adevărat încăpățânati. Ce-ați făcut cu ceea ce ați auzit în timpul lecțiilor?

Problema noastră este spargerea. Corecție noastra este conexiunea. Ce ați făcut pentru unitatea intregii creații? În primul rând, ajutati prietenii nostri din intreaga lume pentru a se conecta? Ajutati pentru a se crea  o forță pentru ridicarea deasupra ego-ul și conectarea întreagii lumi, în scopul de a construi un loc pentru revelarea Creatorului și a-i aduce mulțumire? Când El este revelat, El se bucură  mai mult și mai mult, și apoi ne bucurăm si noi pentru ceea ce am făcut pentru El. Aceasta se numește o echivalenta de forma. Deci, ce altceva ar trebui sa stii? Numai să lucrezi pentru unitate și conexiune, pentru garanție reciprocă, pentru educație integrală.

Dar ai venit la lecție, ai ascultat, iar apoi ti-ai vazut de drum. În acest caz, omul obișnuit de pe stradă este mai corect decât tine. El nu respecta ceea ce este important, pentru ca pur și simplu nu știe. Se cere mult mai puțin de la el decât de tine.

Trebuie să fim cu adevărat înfricoșati. Timpul trece și există mult mai multe lucruri pe care le putem face. Noi chiar trebuie să ne simtim responsabili nu doar pentru noi înșine, ci pentru grup, pentru intreaga lume. La urma urmei, lipsa de respect este un rezultat al tuturor care se gândesc numai la ei însăși și se  împaca cu soarta de la inceput. Nu te gândi la ce se va întâmpla cu tine, să te gândești la faptul că esti responsabil pentru toată lumea. Apoi, vei avea o atitudine diferită. Deocamdata, nu  simtim responsabilitatea motivatoare. Ego-ul ne distruge …

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/16/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul muncii spirituale, am atins o starea în care nu mai pot să mă ridic deasupra egoului și asta imi provoaca tensiuni, mă face să fiu furios. Este în puterea omului să se ridice deasupra egoului, sau el numai poate cere asta?

Răspuns: Omul nu poate niciodată să se ridice el însuși deasupra egoului. Poate numai să ceara asta de la Creator.

Poți lupa împotriva a tot felul de obiceiuri corporale, de exemplu să te lași de fumat, să ții o dietă, etc., astfel înlocuind un ego cu un altul, care îți este mult mai benefic.

Dar nu stă în puterea ta să te ridice deasupra lui, deoarece egoul nu are astfel de mijloace. Pentru asta, omul trebuie să invoce Lumină superioară, care este atributul opus al egoului, este atributul dăruirii, cel care va implementa această acțiune.

După ridicarea la noul nivel, vei termina nivelul, te vei stabili acolo, vei învăța ce face noua forță la acel nivel, iar apoi vei cădea din nou, dar de data aceasta chiar mai jos, într-un loc mai întunecat, într-o confuzie teribilă, atât în senzații cât și în conștiință.

Uneori te simți ca și cum ai fi amețit, alteori pierdut, fără putere, complet fără ajutor, iar alteori le vei simți pe toate aceastea odată. Vei simți ca și cum problemele te împung din toate părțile, că viața este întunecată și că nu există nicio lumină în fața ta.

Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să să îți organizezi în mod corect conexiunea cu grupul, să îți creezi un mediu înconjurător corect, care te va sprijini și, care, în fiecare moment, îți va spune că trebuie să te întorci către Creator.

Trebuie să vezi asta, împreună cu prietenii care trebuie să îți arate acest lucru. Dacă vreunul dintre prieteni nu îți arată că el este îndreptat către Creator, că tânjește după El și că cel mai important lucru pentru el este importanța scopului, tu trebuie să îi arați asta, pentru că noi suntem influențați de grup, de tânjirile grupului. Trebuie să joci, pentru prieteni, să le arați că ai o dorință adevărată pentru a înainta. În tine, poți fi ”mort”, nu contează asta, dar în afară trebuie să joci de dragul salvării prietenilor. Dacă faci asta, atunci nu o să mai ai căderi.

Din  Congresul Novosibirsk 12/9/12, Lecția 6

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În starea noastră prezentă, suntem capabili de integralitatea adevarată, la modul ideal în care ar trebuie să fie?

Răspuns: Nu. Adevărata integralitate este ceva ce putem studia de la sisteme similare, de la stări apropiate, naturale, unde fiecare parte este dependentă de toate celelalte părţi. Toate sunt complet interconectate de un număr infinit de conexiuni la diferite nivele. Fiecare parte defineşte pe toate celelalte. Este o hologramă particulară, un circuit analog unde fiecare input şi output şi tot felul de alte stări care se întâmplă simultan şi de aceea este inposibil de spus cine este primul, cine este ultimul şi cine urmează după cine.

Este un sistem unde fiecare simte pe absolut fiecare ca fiind el însuşi. E o incluziune a tuturor în fiecare într-o formă completă, absolută că interesul propriu a fiecăruia dintre părţi nu este luat în calcul deloc şi doar munca pentru întregul sistem este luată în considerare – sistemul devine lucrul principal. Şi apoi apar subnivele cu ce este mai important şi mai puţin important. Fiecare parte lucrează pentru întreg sistemul şi se vede pe sine doar prin capacitatea de a oferi ceva sistemului. Asta se numeşte „incluziune totală”.

Natural, propria noastră natură egoistă este total opusă acestei stări. Nu putem deveni incluşi unul, putem doar simţii, şi să fim conectaţi unul cu celălalt în momentul în care suntem interesaţi: prin simpatie şi aşa mai departe.

Natura noastră proprie este egoismul. Noi nu observăm lucrurile care nu sunt raportate la egoismul nostru: Organele noastre de simţ captează şi raportează doar ce este folositor şi ce ne face rău. De aceea altruismul nu ne apare ca fiind o posibilitate pentru existenţa noastră. Noi obişnuim să-l înlocuim cu alianţe parţiale sau apropierea unei persoane faţă de alta, dar toate acestea nu sunt proprietăţi cu adevărat altruiste, care sunt descrise în sistemul integral, ci este acelaşi egoism care lucrează într-o relaţie cu alţii pentru a coexista şi nu mai mult de atât. În alte cuvinte, nu avem nimic de-a face cu adevăratul sistem integral.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi trebuie să fim direcționați de ce vedem; noi trebuie să folosim simțurile noastre, cunoașterea și rațiunea. Și pe de altă parte este principul „deasupra raţiunii”, şi prin acesta, înţelepciunea Cabala extinde cercetările în modul în care cineva trebuie să treacă în mod corect de la înţelegerea proprie la ridicarea deasupra raţiunii.

Răspuns: Întreaga lume superioară există deasupta cunoaşterii noastre obişnuite, înseamnănd, deasupra egoului. În această manieră, „deasupra raţiunii” simbolizează nu pentru ego.

Prin asta, noi acoperim spaţiul dintre nivele.  Prin revelarea noii reţele de conectare dintre noi toţi, vedem asta ca fundaţia tuturor legilor naturii. E ca şi cum natura este aşezată pe acestă reţea şi noi începem să vedem părţi în diferite câmpuri, mecanisme, care activează oamenii. Noi penetrăm prin aceste nivele şi în comparaţie cu ele nivelul atomic este ceva inferior. Intenţiile sunt revelate înaintea noastră. Forţele care preced natura, carfe activează atomii, undele şi undele luminii.

În percepţia noastră noi păşim îndeaproape către început şi vedem totul prntr-o nouă intenţie, în Ohr Hozer, în Ohr Hassadim, deasupra înţelegerii noastre curente.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Kabbalah, 14/12/2012, „Pacea”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→