Întrebare: Ce să facem dacă ne lipsește importanța scopului ? Se întâmplă tot timpul: oamenii vin în clasă și adorm. Ce metodă trebuie să folosească un grup pentru a evela măreția Creatorului și importanța scopului?

Răspuns: Nu contează dacă cineva adoarme. Se întâmplă uneori! El a venit în clasă cu ultima forță și a adormit. Și ce? Ce putem să facem în legătură cu asta? Cum putem să-l trezim dacă el este „mort”?

În acest moment el nu este o fiinţă umană, mai degrabă o „plantă”. Nu poţi să-l inspiri în acelaşi timp. Oamenii au nevoie de somn, nutriţie şi alte necesităţi naturale. Nu poţi să faci nimic în privinţa asta; tu trebuie să iei doar considerare. Nu poţi să ceri nimic de la prietenii tăi, decât dacă ei dorm cel puţin 5-6 ore şi mănâncă de câteva ori pe zi.

Întrebare: Asta este clar. Deşi încă nu este clar pentru mine cum grupul ar trebui să crească importanţa ţelului.

Răspuns: Grupul ar trebui să aibă această grijă în termeni obişnuiţi, dar nu promovând slogane de care oamenii sunt plictisiţi să audă. Trebuie să vedem că oamenii „simt asta până în măduva oaselor”.

Cum putem să facem asta? Încearcă! Gândeşte-te la asta tot timpul. Dacă continui să te gândeşti la asta va avea un impact. Asta este munca noastră și nu putem să scăpăm de ea. Suntem conduşi de egoism. În asta suntem opuşi Creatorului.

Când avansăm la următorul nivel ne vom confrunta cu condiţii extreme şi diferite ale muncii spirituale: ură, dificultăţi şi dezamăgiri.

Toate vin de la Creator! Trebuie să fim de acord cu el, mai puțin în cazul în care  cineva face o „gaură în barcă”, care ar putea să facă rău muncii noastre spirituale. În acest caz aveți dreptul să luțai aceea persoană din barcă şi să o dați afară din grup.

Cu toate astea dacă adoarme ar trebui să-i punem o pernă sub cap, aşa cum ai face pentru copilul tău.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/12, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre prietenii noștri din grupul virtual intenționa să vină la congres dar în ultimele minute a returnat biletul. Cum să susținem prietenii din astfel de grupuri?

Răspuns: Acest lucru ar trebui să fie privit simplu: Creatorul vrea să-i arate dacă a ales sau nu calea corectă. Lăsați-l să verifice.

Trebuie să-l tratați ca pe un prieten: Sunt urcări și de asemenea sunt coborâri și ambele vin de la Creator. Trebuie să fii cu adevărat un sprijin și un ajutor pentru un prieten și restul ține de El.

Se spune că o persoană ar trebui să fie ridicată de două ori. Dacă ți vezi prietenul cu „măgarul” (egoismul) lui, iar acest „măgar” este doborât de greutatea sa, însemnând că dorinţele egoiste a prietenului îl doboară şi cade, atunci trebuie sa ajuţi „măgarul” să se elibereze de greutatea sa, să ridici înapoi şi să-l încarci din nou. Dacă „măgarul” cade din nou, atunci trebuie să repeţi această acţiune. Oricum, dacă el cade pentru a treia oară atunci poţi să-l laşi în pace.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Perceptie - Niciun comentariu→

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce este lumea noastră specială? Pe de o parte, este ultima şi cea mai rea din toate lumile. Pe de altă parte, este necesară din moment ce aici suntem într-o stare totală de nemişcare, ceea ce înseamnă lipsită de respiraţie, şi putem începe să avansăm prin a ne „juca” unii cu alţii, cu corpurile şi nu cu forţele, pe care nu ştim cum să le manageriem.

De aceea lumea noastră este numită „o lume imaginară”. Ea de fapt nu există, dar este simţită aşa doar de dorinţele noastre egoiste. Din momentul în care ne ridicăm deasupra ei, începem să simţim că este o replică, că este opusă faţă de nivelul următor şi atunci pur şi simplu această lume îşi va pierde sensul pentru noi. Acest lucru trebuie să-l atingem.

Prima dată trebuie să internalizăm faptul că sufletul este un vas general, care este singurul lucru care a fost creat şi care este într-un contact constant şi în adeziune cu Lumina. Noi suntem în starea aceasta, în acel vas, în aceea dorinţă. Imaginaţi-vă că are trepte, şi noi suntem pe cea mai întunecată treaptă, iar deasupra noastră sunt 125 de trepte până la starea reală. Noi trebuie să urcăm aceste 125 de trepte gradat prin respingerea egoului nostru, care este înăuntrul nostru, prin o conexiune gradată şi constantă între noi.

Plantele, animalele şi nivelul mineral au un suflet? Fiecare dorinţă mică care există în natură este deja o parte a sufletului general, dar fără liber arbitru. Este total dependentă de noi şi de cei care îndeplinesc corectarea sufletului.

Sunt multe nivele diferite de suflet. Sunt oameni care sunt la nivelul uman care au început corectarea personală cu ani în urmă înaintea noastră, care au atins nivelul unde ei există cu adevărat şi care au văzut că totul este un singur suflet, o Lumină. Sunt oameni care poartă această misiune şi sunt oameni ca şi noi care ating acest nivel acum.

Dar noi suntem speciali. Dezvoltarea lumii noastre este dezvoltarea aceluiaşi ego la nivelul cel mai de jos. De-a lungul anilor lumea s-a dezvoltat egoist şi în sfârşit a atins o formă „rotundă”, mărimea maximă, iar în acelaşi timp, este globală şi integrală în calitate.

Acum, la fel, acest ego este starea în care suntem. Nu mai poate creşte şi deja a devenit global şi închis. Iar noi nu înţelegem ce se întâmplă cu noi. Fiind egoişi şi individualişti, nu putem să înţelegem această stare „rotundă”.

Noi tot timpul am crescut şi am aspirat către înainte. Fiecare dintre noi am fost împinşi înainte de o forţă egoistă pe care am încercat să o împlinim. Ne-am simţit bine şi acum 50-60 de ani în urmă obişnuiam să facem un cult din societatea consumeristă, beneficiul competiţiei, şi am numit acest lucru „o democraţie generală”. Acum acelaşi ego, care a atins dimensiuni foarte mari, pe ultimul nivel de existenţă, a „explodat”. Nu mai funcţionează aşa cum obişnuia şi suntem prinşi în capcană. Singura cale de a scăpa este dacă înţelegem cum sistemul integral al sufletului general operează.

De ce umanitatea simte azi sistemul general care a devenit evident? De fapt simte primul nivel al sufletului general care nu a fost revelat încă şi care ar trebui să ilumineze asupra noastră aici, nivelul pe care ar trebui să-l recunoaştem, faptul că suntem interconectaţi.

În întreg sunt 125 de trepte în această ascendere şi acum primul nivel pare că iluminează asupra noastră de la distanţă. Acesta este motivul pentru care simţim că lumea este globală şi integrală şi noi nu putem să facem în această privinţă.

Noi studiem despre acest lucru în înţelepciunea kabbalah: Când doi Partufim sunt făcuți din 10 Sfirot de la Keter (K) la Malchut (M), şi sunt una peste alta, această iluminare curge de la unul la altul. Când un Partuf „este îmbrăcat” în altul care este următor lui, iluminează prin el.

Pe de o parte, noi primim date despre lumea noastră care este astăzi într-o criză şi nu putem face nimic în această chestiune. Până una alta, este un nivel superior care iluminează către noi, primul nivel al sufletului meu, care înseamnă vasul general.

Pe de altă parte, noi ne regăsim pe noi dintr-o dată legaţi unul de altul, conectaţi prin întreaga lume: Ce oamenii gândesc într-un loc, alţi oameni ştiu deja în alt loc şi altul şi tot aşa. Suntem mutual interdependenţi. Dintr-o dată descoperim că nu putem scăpa de nicio parte din lanţ, fie că ne place sau nu. Per ansambul, această reţea mutuală este exprimată în starea începând cu unul deasupra altuia sau cu unul sub celalalt.

În orice caz, este o stare specială: Noi experimentăm acum faza soluţiei sufletului general.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 7/12/2012, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii care au pregătit Convenția de la Novosibirsk nu se pot întâlnii împreună într-un grup fizic bine organizat. Ei comunică virtual, se uită la lecţii în fiecare zi, fiecare de la el de acasă. Aşa se întâmplă de aproximativ 5-7 ani.. cum putem să-i ajutăm să se unifice într-un grup?

Răspuns: Dacă ei vor cu adevărat să se mişte înainte, au nevoie de obstacole serioase. Pentru aceasta,  trebuie să se adune împreună. Doar prin depăşirea obstacolelor, unificându-se deasupra lor, vor începe să se mişte împreună; altfel, toate studiile lor vor fi doar teoretice. Dacă au o oportunitate de a se întruni împreună şi nu vor să facă asta din motive personale, atunci ei se își pun singuri piedici.

Pot fi copii drăguţi, organizând totul perfect, dar pentru fiecare dintre ei să stea în locul lui este imposibil.

Dacă sunt separaţi de o distanţă lungă, de exemplu, sute de mile, asta este o altă problemă. Dar dacă trăiesc în acelaşi oraş trebuie să se întâlnească. Pur şi simplu trebuie!

Probabil, îşi preţuiesc egoismul şi se tem să nu-l piardă. Creatorul îi împinge îndinadins şi le dă o asemenea muncă frumoasă cum ar fi o convenţie.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Articolul „Nu este nimic în afară de El” vorbeşte de nevoia de a face propriile noastre eforturi în munca spirituală, dar toate stările vin de la Creator. Când putem deveni independenţi?

Răspuns: Independenţa noastră este exprimată prin devenirea asemănători Creatorului din interiorul egoismului nostru, incluzând astfel în noi două forţe opuse. Dacă dai deoparte forţa egoului nu-ţi va mai fi lăsat nimic. Vei exista în El ca în punctul de început, când El a creat ceva din nimic şi, nu vei avea nicio senzaţie proprie despre nimic.

Iniţial, întrebarea Creatorului a fost cum să creeze o creatură independentă care să fie similară şi egală Lui. Asta este ce face El în toată creaţia. Noi suntem angajaţi în încercarea permanentă de a obţine o stare de alipire completă la El, cu sentimentele şi mintea pe care El le cheamă în noi.

Alipirea la El înseamnă că amândouă, şi sentimentele şi mintea mea, vin de la El, aşa că, prin ele, eu voi urca peste egoul meu şi voi începe efectiv să simt în mine dăruirea Lui.

Este greu de exprimat. Nu sunt astfel de cuvinte în limbajul nostru.Pe ansamblu, trebuie să tânjim după conexiunea cu această singură rădăcină, cu această sursă – în fiecare moment, în fiecare parametru şi în fiecare secţiune, în inimă şi în minte, în dorinţele şi în gândurile noastre.

Apoi, o nouă inimă şi minte vor fi create în noi, care muncesc în scopul dăruirii într-un alt sistem de coordonate, într-o altă dimensiune.

Numai atunci vom începe să înţelegem din ce spaţiu operează această forţă. Noi vom intra deja în acest spaţiu, dar numai munca sistematică asupra sinelui nostru aduce recunoaşterea faptului că totul în mine şi în jurul meu, totul, vine de la El, în fiecare secundă, în fiecare moment.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Să zicem ca cineva mi-a gresit. Mă întorc la Creator, cer dragoste si, prin prisma iubirii,  încerc să ma uit catre cel ce mi-a gresit: Aceasta persoana este mare și este manifestarea proprietăților mele necorectate. Ar trebui să vorbesc despre acest lucru cu infractorul?

Raspuns: Infractorul nu are deloc de-a face cu asta. Aici este Creatorul care se manifestă pe Sine în acest fel. Dar ce se petrece nu are legatura cu iertarea.

Dacă te-ai decis sa răspunzi la această acțiune a Creatorului, bazandu-te pe faptul că dorința ta este de a te uni cu El, te poti  proteja și lovi înapoi atacatorul. Dar, în primul rând, încearca să vedeți contactul cu Creatorul, pentru a vedea o manifestare a Creatorului în persoana infractorului, precum și orice alt obiect sau situație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că va trebui să-l ierti. Nu! În final, va trebui să construiesti aceeași relație cu el, ca cea in care este el este cu tine, impotriva egoismului tau și împotriva lui.

Din Convenția de la Novosibirsk 12/8/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum muncim în grup pentru a ne concentra intenţia ca să obţinem dorinţa corectă de urcare?

Răspuns: Trebuie să ne imaginăm urcarea din lumea noastră către Lumea Ein Sof (Lumea Infinită) ca pe ceva care este accesibil acum, chiar în acest moment. Noi interpretăm asta constant în grup şi în ateliere. Ne imaginăm permanent asta ca fiind starea dorită. Vreau să fiu inclus în ea permanent, acesta este scopul meu în fiecare mişcare pe care o fac. Numai dacă ne imaginăm acest scop vom chema asupra noastră influenţa bună şi benefică a Luminii Înconjurătoare.

Este o lege fizică. În măsura în care tânjesc, chem asupra mea forţa Luminii şi ea acţionează, mă influenţează şi mă corectează, trăgându-mă într-o nouă stare.

Întrebare: Deci asta înseamnă că noi trebuie să ne vedem colegii ca fiind mari, chiar dacă nu sunt de acord cu ei şi nu simt că ei sunt cu adevărat aşa?

Răspuns: Sigur! Ce are de-a face cu asta faptul că eşti sau nu eşti de acord? Cine sunt eu? Sunt un om mic, fără valoare, needucat, care nu are nicio obţinere în lumea spirituală. Îmi critic colegii fiindcă mă simt bine făcând asta, ca urmare a calităţilor mele egoiste. Mi se pare că ei toţi greşesc şi că toţi sunt răi. Nu trebuie desigur să accept ceea ce văd şi aud ca fiind modul în care ei sunt cu adevărat.

Din contră, trebuie să înţeleg că între mine şi grupul meu este egoul meu. Îi văd prin ego şi prin el primesc totul de la ei.

Asta înseamnă că întrebarea despre cine sunt ei şi ce primesc de la ei, nu are nicio soluţie până când nu îmi anulez egoul.

Dar când îl voi anula, voi fi capabil să văd ce este în faţa mea. Atunci voi vedea că este Creatorul! Nu colegii şi nu grupul, ci Creatorul! Voi vedea o stare perfectă complet.

Acum, când sunt detaşat de ei, în interiorul egoului meu, când sunt un fel de cocon egoist, cum aş putea să judec pe cineva?

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012

Filed under: Ateliere, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre egoismul in lumea spirituala si egoismul pe care il simtim in lumea noastra?

Raspuns: Nu exista nici un egoism in lumea spirituala. Exista un “egoism”complet diferit care nu poate fi comparat cu al nostru. Egosimul de acolo este o forta opusa fortei iubirii si conexiunii. Este manifestat precis in masura in care poate fi folosit de o persoana ca baza pentru o mai mare conexiune si unitate, pe cand, in lumea noastra, egoismul este forta intregii creatii. Este pur si simplu egoism material la fel cum au animalele; cu toate astea este mult mai avansat.

Din Lectia Virtuala 12.02.2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→