Grupul lui Avraam a ieșit Babilon și a devenit o națiune. A ajuns la sfârșitul corecției sale private la nivelul primului Templu, Lumina Mochin de Haya. Imediat după aceea a avut loc o cădere . Cu alte cuvinte, a urmat un lanț de exiluri .

În timpul exilului babilonian, poporul lui Israel a rămas încă  la un nivel spiritual, care a fost mai mare decât la momentul exodului egiptean. Numai după ce  a fost distrus cel de-al doilea Templu, a căzut complet. În primul rând vasele de dăruire (partea spirituală a națiunii) au fost separate, apoi vasele de primire s-au prăbușit, rezultând în dorința subordonată intenției egoiste. În prima etapă, dorința altruistă și-a schimbat doar vectorul, dar nu s-a rupt complet. În a doua etapă, vasele sparte ale primirii au fost incluse în dorința care a aparținut națiunilor lumii, aplicând în totalitate presiunea exilului asupra Israelului, care acum se apropie de sfârșit. Comparativ cu situația de astăzi, toate exilurile anterioare au fost doar „zig-zaguri temporare în jos” și doar în ultima etapă, poporul lui Israel s-a amestecat cu alte națiuni și s-a alăturat acestora în opoziția lor reală fața de Creator.

Deci, dacă toate celelalte exiluri au fost măsurate în etapele anterioare, ultimul a tras Israelul în partea cea mai de jos, lipsind Israelul de toată Lumina spirituală. În Babilon erau încă o națiune, deși erau destul de deconectați. Pe când Haman le-a dat impulsul de a se uni, Mordecai a avut nevoie doar de Lumina Hassadim pentru a aduce oamenii împreună. Dar astăzi, asta nu ar fi suficient, deoarece spargerea a pătruns mult mai profund și necesită acum o corecție mai puternică. În timpul lui Mordecai, evreii s-au detașat în (Kelim) vasele lor de dăruire, dar nu s-au urât unul pe altul și a fost foarte ușor să se reconecteze.

În Shamati, articolul 144, Baal HaSulam scrie: Haman a spus că, în opinia sa, vom reuși să distrugem evreii …, ceea ce înseamnă că el îi poate separa chiar mai mult și să-i aducă la o dorință egoistă și mai mare, care ar putea conduce vasele lor de dăruire la spargere și i-ar forța să se urască unii pe alții chiar și mai mult, astfel făcându-i subordonați vaselor de primire. … Pentru că ei sunt separați unul de altul; prin urmare, forța noastră împotriva lor va prevala cu siguranță, deoarece provoacă separarea dintre om și Dumnezeu. Și Creatorul nu-i va ajuta oricum, pentru că sunt separați de El. Lege prevede: Lumina nu poate avea un impact asupra dorințelor care se află în stare de detașare.

De aceea Mordecai a mers pentru a corecta acel defect, după cum se spune: „Evreii s-au adunat,” etc, „să se adune laolaltă și să stea pentru viața lor.” Acest lucru înseamnă că ei s-au salvat prin unire. Nu este nimic altceva decât forța unității și puterea separării. Ultimul este Haman, Faraon, etc, iar primul este cel drept din fiecare generație.

Prin urmare, „exilul” și „răscumpărarea”sunt măsurate prin nivelul unității sau prin nivelul separării. Nu ar trebui să ne imaginăm anumite perioade de timp, distanțe, sau națiuni … Singurul lucru care contează este unitatea: Când națiunea a fost cea mai unită, a fost nivelul primului Templu; când unitatea s-a slăbit, a fost cel de-al doilea Templu; când unitatea este și mai puțin decât atât, este exil. Încă o dată, stările noastre depind de gradul legăturii noastre.

Forțele răului destinate dezintegrării dobândesc o dorință egoistă în poporul lui Israel. În spatele acestor forțe este Creatorul, pentru că nu este altul în afară de El. El instigă aceste stări pentru a face oamenii să înțeleagă greutatea sarcinii pe care o poartă și să-i facă să treacă prin mai multe greutăți, în scopul de a-i forța să se trezească și să se ridice spre unitate, din neajutorarea și slăbiciunea lor.

Deci, exilul real se întâmplă atunci când toate vasele de dăruire lucrează pentru Faraon. Ele construiesc orașele prospere ale Pithom și Ramses; ele aspiră către dăruire, dar rezultatele muncii lor sunt aplicate față de dorințele egoiste. Este dăruire de dragul primirii; ea umple „trezoreria”egoismului.

Chiar și cei care nu sunt de acord, nu se pot scăpa de sclavie, deoarece profiturile egoiste îi mențin în coaja lor egoistă și-i fac să dăruiască de dragul împlinirii vaselor lor de primire. Dorințele noastre continuă să crească, dar ele rămân permanent goale. Ne învârtim roțile până când vom începe să strigăm la Creator; cu alte cuvinte, până când criza globală ne lovește. Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă acum. Să sperăm că vom putea să trezim pe”egipteni” și să-i atragem să acționeze.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 27/11/12, „Exil și răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ascensiune lui Malhut la Bina se numşte „sanctificarea lunii”. Asta înseamnă obţinerea credinţei prin care omul trebuie să purifice munca sa deasupra raţiunii. El înţelege că nu trebuie să lucreze cu dorinţa sa de a primi, ci toată munca sa trebuie să fie în interiorul vaselor de dăruire.

Dar, între timp, nu are dorinţa de a dărui şi nici măcar nu înţelege ce înseamnă asta. De acea Creatorul indică, „cu degetul”: Uite, asta este forma dăruirii!. Adică, omul, gradual, începe să descopere forma dăruirii şi înţelege că asta este forma dorită.

Înainte de asta nu putea descoperi, aprecia sau imagina. La urma urmei, ceea ce numim dăruirie în lumea noastră nu este dăruirie ci primire latentă sau altruism fals.

Atâta timp cât omul este operat de dorinţa egoistă, trebuie să simtă ceva plăcere în acţiunile sale, altfel nu ar fi capabil să acţioneze.

Chiar şi când îi satisface pe alţii, trebuie să simtă ceva profit sau că celălalt îi este mai drag decât el însuşi. Apoi el simte dragostea naturală, ca o mamă care e gata să îi dea totul bebeluşului ei.

Altă opţiune este că suntem atât de mult conectaţi astfel încât bunăstarea altuia e inseparabilă de propriul meu beneficiu sau că sunt operat de frică.

Motivul poate fi de asemenea beneficiul, un profit adiţional sau o dorinţă de a-mi opri suferinţele.  De asemenea este perceput ca un motiv egoist şi de obicei ca un profit mai mare decât plăcerea.

Pot simţi un profit din ce este adiţional şi de asemenea pot simţi un profit din faptul că nu pierd. În acest caz, bucuria mea este chiar mai mare.

O persoană poate găsi o sută de dolari pe stradă, se poate simţi fericit dar la fel de repede poate uita asta. Dar dacă pierde o sută de dolari va regreta mult mai mult decât dacă ar fi găsit suma de bani, deoarece este ca şi cum ar separa ceva de propria persoană.

De aceea, trebuie să înţelegem că puterea credinţei este deasupra dorinţei de a primi şi este obţinută în două faze. Prima oară în vasele în care lucreză pentru profit, apoi în vasele în care simţim pierderea. Dorinţa noastră este divizată în două părţi. Nivelurile 0, 1 şi 2 (grosimea nivelului rădăcină, faza 1 şi faza 2 numite GE)  şi nivelele 3 şi 4 (grosimea fazele 3 şi 4 numite AHP). Prima dăruire este operată în vasele de dăruire iar apoi în vasele de recepţie. Este mult mai dificil să lucrezi pentru dăruire în vasele de recepţie pentru că omul simte imediat acolo o pierdere. Ar fi putut primi o plăcere directă în acele vase dar acum este total opus, intenţionează să dăruiască cu acele vase şi se dovedeşte o dublă pierdere pentru ego.

Dar el „ se purifică pe sine” adică obţine atributul dăruirii şi astfel avansează până când este recompenat cu „purificare lunii” când atributul dăruirii devine sfânt pentru el.

El însuşi nu poate străluci ca luna dar luminează în măsura în care aderă la forţa superioară, la sursa luminii, la soare, cu ajutorul forţei credinţei.

La fel ca şi pământul, luna nu poate genera nicio lumină dar cu loialitate aderă la soare, deasupra pământului şi, de aceea, începe să strălucească. Nu este propria sa lumină, dar străluceşte mulţumită faptului că nu primeşte nimic pentru sine ci doar pentru a ilumina pe alţii.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Procesul de corecție este împărțit în mai multe stadii care determină gradul avansării noastre. Dacă ne-ar fi permis să simţim acum în vasele noastre de primire plăcerea care vine de la Creator, că El este bun și binevoitor, nu vom fi niciodată capabili să le corectăm, astfel încât acestea să fie în scopul de a dărui. Ei ar înțelege ce plăcere există în Lumina superioară și le-ar fi imposibil să le constrângă și să le corecteze.

Deci, în primul stadiu, o persoană trebuie să atingă credința, ceea ce înseamnă a dobândi forța de a dărui, care se naşte în el prin influenţa Luminii, dacă face eforturi prin munca în grup, tânjind după dăruire şi după gradul de înţelegere al acestei calităţi. Apoi, brusc, forţa care îl obligă să simtă că această dăruire este bună, începe să se stabilizeze treptat în el.

Pare că el preferă dăruirea pentru motive egoiste, dar nu e așa. El se bucură de faptul că nu este egoist. Lumina, datorită influenței sale îi dă această înclinație, astfel de valori, care-l forțează să preţuiască dăruirea. Apoi, o persoană este gata pentru a efectua acțiuni de dăruire de dragul acțiunilor în sine. El doar cere să fie capabil de a efectua astfel de acțiuni față de cei din jurul său.

În măsura în care dobândește forța de a dărui, începe să înțeleagă cum să lucreze cu vasele sale, să observe cele 613 porunci, care înseamnă corectarea celor 613 dorinţe în care e divizată dorinţa generală a fiecărei persoane. Apoi, desigur, el folosește în totalitate dorința sa numai în scopul de a darui.

În stadiul în care își poate utiliza propriile sale dorințe în scopul de a darui, începe să simtă nu forța de dăruire, ci forța iubirii. Astfel, ca urmare a păstrării celor 612 porunci, ajunge la ultima poruncă,  613, dragostea pentru Creator.

Apoi plăcerea eternă îi este revelată de către toate aceste porunci, care a fost scopul creației, prin care Creatorul a intenţionat iniţial să umple omul.

Se pare că nici un pas pe această cale nu este posibil fără deficienţa persoanei care să îl preceadă. În asta o persoană depinde total de mediu. Deci, în măsura în care acesta conduce o persoană și îi crește deficienţa sa pentru dăruire, ea îşi măreşte mediul, astfel încât aceste deficiențe vor fi scopul lor comun.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Kabbalah 11/30/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Va trebui să ne imaginăm starea viitoare a grupului mondial ca pe una deasupra tuturor contradicţiilor, sau ca pe una de bunăstare şi armonie?

Răspuns: Nu va fi nicio armonie!

Egoismul nu va primi niciodată o singură împlinire. Malhut a Lumii Infinitului va rămâne întunecată şi goală. Ţimţum Alef (Prima Restricţie) nu dispare, nu se schimbă, nu se întoarce, rămâne. Peste acest gol negru, un Kli (vas) nou, o dorinţă nouă este formată şi ea funcţionează numai pentru dăruire. Eu niciodată nu voi primi vreo umplere în dorinţele mele egoiste. Ele vor rămâne goale şi întunecate şi voi primi împlinire (umplere) peste ele, în calitatea de dăruire.

De aceea jocul nostru diferă de alte metode. Chiar acum noi jucăm (interpretăm) lumea viitoare. Ca în citatul din Kozma Prutkov: „Dacă vrei să fii fericit, atunci fii!” şi fă totul acum.

Atrage tabloul lumii superioare şi fii în el. Când îţi imaginezi totul în acest fel numit „credinţă deasupra raţiunii”, începi să ai nevoie să se adeverească. Această acţiune constituie o rugăciune, adică, tu îţi doreşti să devină realitate ceea ce ţi-ai imaginat, şi apoi se întâmplă.

Lecţia virtuală din 11/11/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce condiții putem considera că un grup există și că se îndreaptă spre scop?

Raspuns: Un grup care se îndreaptă către scop este compus din oameni pentru care există doar un singur scop. Ei știu ce este, l-au perceput, și il simt. Ei studiază împreună din surse cabalistice, ei se verifică în conformitate cu aceste surse, și lucreaza pentru conexiunea  punctelor lor din inima, ceea ce înseamnă că lucrul cel mai important pentru ei este conexiunea, ignorand toate celelalte atribute. În cazul în care o persoană tânjește după unitate, în scopul de a descoperi Creatorul, este suficient pentru mine ca el să fie prietenul meu, chiar dacă el poate fi o persoană neplăcută în orice alt aspect, acest lucru nu conteaza. Treptat înțelegem cu toții cum să ne adaptam la unul pe celalalt și cum să ne apropiem.

Un grup este o colecție de oameni care au inteles ca pentru a atinge Creatorul ei trebuie să lucreze asupra lor înșiși, să studieze, și să ducă un anumit stil de viață. Ei trebuie să se intalneasca pentru un scop și să fie atât de strâns legati încât aceasta va conduce în mod constant la conexiune și unitate.

În cazul în care închiriaza  un loc și se aduna acolo, aceasta nu înseamnă că ei sunt un grup încă, se întâlnesc fizic, citesc împreună, și apoi se duc pe drumul lor, asa ca sunt ei un grup? Potrivit înțelepciunii Cabalei  totul este determinat de trezirea interioară și nu de către limitele fizice.

Un grup se referă la dorința  punctelor din inima de a deveni un întreg. Numai atunci este numit „grup”. Deci mai trebuie să lucrezam foarte mult la acest lucru.

Dar când toți oamenii se indreapta împreună catre scop, înțelegând că numai prin faptul că se vor conecta mai presus de toate diferențele vor putea scoate la iveala atributele Creatorului și prin aceasta, depășind greutatile, vor deveni un grup.

Deci, se dovedește faptul că toate atributele noastre contrastante se afla in cadrul dorintelor egoiste. Este ca și cum toate dorintele egoiste, care sunt in opozitie fata de ale noastre, care sunt în contradictie unele fata de altele, sunt acum într-un singur sac. Ne vom limita dorințele, plasand un Masach (ecran) mai sus de aceste dorinte și ne concentram focusat catre Creator, catre echivalența și daruire.

Se dovedeste că dorințele noastre conectate, egoiste, sunt lăsate in urmă  în timp ce intentiile noastre de a ne conecta și dorul de Creator, de a semana și de a deveni egal cu El sunt deasupra lor. Acesta este modul în care este creat sufletul colectiv , Partzuf.

Sufletul este unul. Nu sunt mai multe suflete. Există doar un singur vas pentru toată lumea. Dacă cream vasul, vom descoperi brusc că a fost deja creat! Noi încercăm doar să-l descoperim și prin încercările noastre descoperim brusc că existăm deja în el. Acest lucru se datorează faptului că întreaga creatie exista deja atunci cand a avut loc zdruncinarea numai in ceea ce priveste constiinta noastra. Atunci când avem o dorință arzatoare de a avansa, urcăm mai sus față de sentimentul nostru actual.

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă suntem pregătiţi să ne întâlnim de mai multe ori pe săptămână, să citim și să discutăm lucruri, ce ce ne împiedică să ne conectăm cu prietenii?

Răspuns: Egoismul vostru. Acesta va crește în fiecare zi și va găsi defecte din ce în ce mai mari în prietenii tăi, astfel încât zi de zi te vei uita la ei cu aversiune mai mare.

Întrebare: Care este motivul pentru asta?

Răspuns: Pot fi mai multe motive. Nu mă crezi? Într-un an de acum vă vom întreba şi ne veţi spune cum faceţi.

Există situații în care oamenii sunt pur și simplu indiferenți: Tu vii, studiezi, ţi se pare a fi util, de ajutor și apoi, după ce te obişnuieşti cu asta, pur și simplu încetezi să observi prietenii pentru o vreme.

Apoi, pe măsură ce lucrezi cu ei, te vei simţi critic față de ei, vei găsi puncte rele în toată lumea, până când va fi vorba de repulsie reală şi înstrăinare.

Dar ura reală apare atunci când oamenii lucrează cu adevărat în conexiune. Apoi adevăratul ego apare și se dezvăluie foarte puternic. Şi aici începe efectiv adevărata muncă.
Din Congresul din Georgia 11/06/12, Lecţia 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noi vorbim mult despre importanta scopului si despre măretia Creatorului , fară de care nu putem lucra, deoarece avem nevoie de putere. Dar intrebarea este pentru ce am nevoie de maretia Creatorului? Este pusa o conditie in cadrul careia voi fi de acord  sa dăruiesc  sau vreau să dobandesc capacitatea de a dărui si pentru aceasta am nevoie de maretia Creatorului? Aceasta este diferenta – lucrez cu judecata si sub judecată, sau lucrez in credintă deasupra ratiunii?

Am o conditie in faptul că vreau să simt maretia Creatorului deoarcere altfel nu as fi capabil sa lucrez, deci ar fi o actiune nemotivată. Dar daca vreau să ating proprietatea dăruirii, fiind cel mai important lucru pentru mine, si cer puterea pe care nu o am la acest moment, ca să pot darui, si pentru mine este doar un mijloc, inseamnă că doresc obtinerea acestei măretii numai pentru a putea lucra in credinta deasupra ratiunii.

Este o diferentă subtila pe care trebuie să o clarific intern. Este imposibil să o exprim in cuvinte deoarece cuvintele ne creaza doar confuzie.

Rabash spune : “Cand o persoană nu simte măretia Creatorului,  corpul persoanei nu se poate anula in fata Creatorului intr-o inima si intr-un suflet. “ Este o lege: Dorinta de a primi cedează numai inaintea măretiei Creatorului.

“Dar dacă o persoană spune că este deacord să lucreze pentru Creator numai cu conditia că urmează să vadă măretia si importanta Creatorului, deja pare că persoana urmareste sa obtina ceva de la Creator. “ Aceasta inseamnă că persoana doreste ca sarcina pe care o va suferi  să fie usoara. Daca stii că servieta pe care o duci apartine unei persoane importante, atunci nu este dificil sa o duci. “ In caz contrar persoana nu lucreaza din toata imima , din moment ce persoana este limitata , se află sub dominatia tăinuirii si nu se simte liberă sa spuna ca nu doreste nimic in afara dăruirii. “

În cazul în care o persoană consideră măreția Creatorului ca pe o condiție prealabilă pentru munca lui, atunci aceasta stare nu poate fi o stare a Bina și nu poate servi ca o „arcă”, pentru el, în care el poate fi salvat de toate îndoielile și problemele trimise lui de către linia stângă.

Deci, atributul de Bina este Hafetz Hesed, care nu are nevoie să primească nimic si de aceea reprezintă libertatea . Numai cei care au nevoie să primească ceva sunt limitati și sub rezerva opiniilor altora. În cazul în care cineva lucrează cu ochii închiși și nu are nevoie de măreție sau orice altceva, este vorba de libertate.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem dobandi o asemenea dorinta puternica pentru spiritualitate astfel incat sa respinga toate celelalte dorinte corporale.

Raspuns: Sunt 613 dorinte in fiecare dintre noi, pe care trebuie sa le indreptam catre maretia si importanta daruirii, dragostei, conexiunii si garatiei mutuale in raport cu intelegerea noastra. Tot ce este extern propriilor mele interese, extern interesului invelisului, meu ar trebui sa devina mai important pentru mine decat dorintele mele corporale egoiste.

Daca o persoana divide dorintele sale externe si interne astfel si se directioneaza pe sine in exteriorul corpului sau este de ajuns pentru moment. Ar trebui sa ne verificam constant si sa incercam sa ne stabilizam pe acelasi sir de ganduri.

In cele din urma obisnuinta devine o a doua natura, iar prin eforturile pe care le intreprind, Lumina vine la mine. Apoi fac ceva eforturi mai mari, si astfel primesc si mai multa Lumina. Din acest moment incep sa ma construiesc pe mine deoarece „nu exista alta corectie pentru o persoana cu exceptia celei de a directiona toate momentele prezente si cele viitoare astfel incat sa fie dedicate si sa serveasca maretului Sau nume”( Baal HaSulam Scrisoarea18 ) putin mai mult de fiecare data. Din astfel de iesiri ( Yetziot in Ebraica) vine si Tora dupa cum este spus: „Tzion este acela din care va iesi Torah.”

La urma urmei, cand simt ca am scos intentia corecta, simt o deficienta in schimb, iar apoi pretind Lumina care Reformeazaa, numita Torah. Asa ca se dovedeste  ca din Zion , din asemenea iesiri, este nascuta Torah: nu din urcari ci mai de graba din coborari, din iesiri ale intentiei corecte.

De aceea constant adaug o  „litera” dupa alta, pana cand intreaga Tora trece prin mine.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 29/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Deoarece egoismul continuă să crească în fiecare grup de educatie integrantă, vor trebui liderii grupurilor să explice inevitabilul acestui proces: cearta, impacatul, apoi cearta din nou?

Raspuns: Desigur! Toata munca grupului și avansarea acestuia de la o zi la alta sunt imposibile fără ridicarea mai presus de ego. Cresterea egoismul este materialul deasupra caruia ne construim pe noi insine. Aceasta este natura muncii noastre.

Multumim lui Dumnezeu că ne certam astăzi,  e grozav! Acum, ar trebui să încercăm să ne ridicam deasupra certurilor. Vom continua să ne ridicam în timp ce cădem, pentru că ne vom clarifica pe acest drum.

Tendința noastră trebuie să fie întotdeauna să ne ridicam, doar să ne ridicam! Și ar trebui să examinam toate coborârile, chinurile, și conflictele, deoarece altfel am putea rămane blocați în ele pentru totdeauna, continuând să fim unul la gâtul celuilalt.

Dimpotrivă, avem nevoie de a  controla căderile într-adevăr, de a le analizeza gandind dacă acestea ne determina sa avansam-  numai în această lumină, în această direcție. Intregul nostru egoism se ridică în noi doar numai pentru ca noi sa il  putem învinge si acesta este scopul.

Din KabTV despre „Discuțiile cu Michael Laitman,” 03/10/2012

Filed under: Criza, globalizare, Egoism - Niciun comentariu→