Baal HaSulam, „Scrisoarea 19″: O persoană nu va fi gata dintr-o dată pentru o relație sublimă, numită cuplu ideal. Cu toate acestea ” doar bunătatea și harul mă vor urma.” Prin urmare, El intervine, ceea ce înseamnă inceputul cuplării, si reprezintă „o suferintă indreptățită ….

Creatorul trezește o persoană, ceea ce înseamnă că El nu-l împinge înainte, dar organizează multe trucuri, ca și cum ar flirta cu persoana. Vedem că, chiar și în natură, în lumea animală, sunt jocuri de imperechere înainte de cuplare. Este un întreg proces în care fiecare parte trebuie să arate celuilalt ca este pregătit pentru conectare și este responsabil pentru aceasta, în măsură să aibă grijă de generația următoare.

E același lucru cu o persoană care este respinsa de către Creator pentru că  nu are o dorinta suficient de puternica. O persoană crede că Creatorul nu vrea să se conecteze cu el, astfel încât suferă pentru că doreste atât de mult să se conecteze, și este atât de pregătit pentru aceasta, a făcut tot ce a putut pentru a obtine aceasta. Deci, de ce Creatorul nu se descopera pe Sine?

Unei persoane i se pare ca este gata de a dărui, dar noi  ne dam seama că defapt se gândește doar la modul în care poate folosi revelarea Creatorului pentru propria sa plăcere. Acestea nu sunt incă vase ale daruirii. Dacă ar fi avut o dorinta de a dărui, durerea lui ar fi fost diferită. Suferințele s-ar fi transformat imediat in bunătate, plăcere.

Dar, „timpul va face ceea ce mintea nu face” … Dacă o persoană urmează această cale persistent: lucrează în grup, studiază, face tot ce poate, succesele si esecurile sale sunt deja în mâinile Providenței superioare și unicul scop al persoanei este de a continua. El ar trebui să profite cat mai mult de fiecare stare in care se află.

Nu este suficient ca o persoană să se mute dintr-o fază in alta. Multumita tuturor trezirilor, tuturor incercărilor dureroase provenite de la Creator, și deoarece persoana ca rezultat  al acestora se simte rau, trebuie să dorească să mearga mai departe, pentru a sparge toate barierele de-a lungul drumului, și acest lucru este în mod clar imposibilă fără garanția reciprocă.

O persoană crede că a făcut eforturi mari și nu a primit incă nici o recompensă! Marea lui pasiune este fără răspuns, ceea ce înseamnă că Creatorul nu răspunde. Ca urmare, este nemultumit: Cât de mult poate sa alerge dupa Creator, fără nici un rezultat? Există o limită in aceasta, sau nu?

Persoana începe să se întrebe: Unde s-au dus toate eforturile sale ,cum a plecat dorința? Și ramane cu un dor mare. De fapt, trebuie sa conectăm toate succesele noastre, eșecurile, și dezamăgirile. Pe de o parte, ar trebui să simtim o mare dezamăgire, dar pe de altă parte, ar trebui să ne ridiceam deasupra ei, în „credinta mai presus de ratiune.”

Vremurilor în care puterea ego-ul m-a împins în față sunt depăsite. Acum trebuie să străpung toate barierele ostile aflate de-a lungul drumului, acum trebuie să simt cât de multe astfel de bariere sunt în mine și cum să ma ridic deasupra lor în „credinta mai presus de ratiune.”

Trebuie să simt adâncimea profunda a  ego-ului meu, să mă simt total dezamăgit de puterile mele. Apoi, brusc, înțeleg că nu pot face față acestor obstacole potrivnice, doar pentru că am încercat să le inving cu puterile mele obișnuite egoiste (mintea trupeascal și sentimentul), prin forță brută. Dintr-o dată din această dezamăgire văd soluția și înțeleg că acesta nu a fost un mod potrivit pentru a avansa: Trebuie să ma ridic mai presus de ratiune si apoi totul, brusc, va funcționa. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe un sentiment de dezamăgire, în care se naște soluția, noua abordare. Dar, în scopul de a obtine aceasta, trebuie să ajungem la o profundă dezamăgire.

Și cel ce cunoaște misterele știe cât de mult dorește o persoană să se aproapie de Creator, dar este o dorință ce ar putea, insa, înceta. Și astfel Creatorul crește intervențiile Sale, ceea ce înseamnă începuturile cuplarii. Acest lucru este facut în măsura în care o persoană poate suporta.

Aceasta depinde de mediul înconjurător. În cazul în care mediul este puternic, susține pe plan intern o persoană și evocă persoana  în mod constant, se poate trece prin acest proces foarte rapid și se încheie toate etapele de pregătire pentru cuplare.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/712, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă ne-am pregătit pentru coborâre, am putea spune acum că am făcut atât de mult, că ne-am pregătit pentru ea. Dar s-a dovedit că este mai puternică decât noi. Ne-am menținut cât de mult am putut cu puterea pe care am construit-o în prealabil, și totuși, pentru un moment nu ne-am putut menține și s-a întâmplat. Dar ne-am putea clarifica deja punctele slabe și înțelege de ce s-a întâmplat.

Creatorul „ne plimbă” undeva, dar de ce? El poate că vrea să ne arate deficiențele la un alt nivel, mai avansat, mai adânc în creație. Dar n-am învățat nimic și pur și simplu ne simțim ca morți.

Nu există de fapt nici o urcare fără o coborâre, așa că trebuie să rămânem fideli unul altuia, ca celulele într-un singur corp în care fiecare celulă este responsabilă pentru toate celelalte celule, iar dacă toate celelalte celule nu sunt responsabile pentru ea, va muri .

Ar putea fi ca o conductă de oxigen între noi. Conducta ajunge la mine după ce a trecut printr-o mie de prieteni înainte, și ceea ce este mai mult, nimeni nu știe cine sunt exact. Oricine poate opri robinetul, fără ca cineva să observe, iar oxigenul nu mă va atinge și așa voi muri.

Robinetul este lipsa noastră de atenție, lipsa de dorință. Poate deschide valva mai larg sau o poate închide, totul depinde de dorința prietenului cu privire la mine: Se gândește la mine și la întregul sistem? Dacă el adaugă o astfel de deficiență, valva se deschide, iar dacă diminuează deficiența și ea dispare, valva se închide, blochează conducta, și cu toții murim.

Înțelegi că toată lumea moare din cauza ta? Totul deoarece valva din inima ta este închisă. Cere Creatorului să te ajute, să devină partenerul tău dacă prietenii sunt morți și nu te pot ajuta. Întoarce-te la Creator pentru a te ajuta, ca la o altă ființă umană. Cel puțin El poate fi ca o ființă umană.

Întrebare: Ne putem întoarce la Creator ca la o ființă umană?

Răspuns: Nu te temi să-L condamni, nu-i așa? Deci, de ce nu poți apela la El ca la o altă ființă umană, astfel încât El să intervină și să te ajute? Crezi că este interzis?

Întoarce-te la El și spune: „Îți cer să mă ajuți! Să mergem la grup împreună și să reînviem morții, astfel încât ei să fie înviați! „Spune-o de mai multe ori în inima ta si vei vedea cât de folositor este.

Creatorul este gata să lucreze cu tine și să coopereze cu tine în tot. Nu este nimic care previne acest lucru. Poți apela la El în orice moment, cu orice cerere.

Știm că cererea către El ar trebui să treacă prin grup, deoarece în caz contrar nu va fi auzită, dar este atunci când grupul este gata să-ți răspundă și să lucreze cu tine reciproc. Dacă nu ai de ales, întoarce-te direct către Creator, pentru a merge cu El la Faraon. Nu aștepta după cei care sunt ocupați cu oalele pline de carne și care sunt plini de ceapă și de usturoi.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Mulţumită garanţiei reciproce, omul atinge o stare în care simte că toată lumea îl sprijină şi îi furnizează tot ceea ce are nevoie. Apoi, el poate să se gândească la alţii. Numai în această condiţie se poate ridica deasupra egoului.

Nu există alte forţe. Egoul este singura forţă care ne domină şi numai într-un grup îl putem neutraliza.

Dacă grupul nu neutralizează şi anulează egoul  meu, eu nu o voi putea face niciodată singur. Voi fi îngropat în el pentru totdeauna şi nu voi fi capabil să ma nasc, să ies din  el. Garanţia reciprocă este legea vieţii pentru mine, este o precondiţie pentru naşterea mea spirituală.

Dacă nu primesc de la grup sentimentul de securitate, de protecţie totală şi de furnizare a tot ceea ce am nevoie, nu voi putea să mă ridică deasupra mea. De fapt, garanţia reciprocă este cea care dă naştere la acest sentiment în mine şi şi asta nu mai depinde de mine. Dacă prietenii mă influenţează prin garanţia reciprocă, eu nu voi înceta niciun moment să mă gândesc la ei. În acest fel merg lucrurile.

Este la fel ca un bebeluş în braţele mamei, care simte că nu are nicio problemă. Se simt în mod instictiv în siguranţă şi simte că va primi tot ceea ce are nevoie. Aşa trebuie să mă simt şi eu, ca un copil în braţele grupului, care simte că toate necazurile sale au dispărut, toate gândurile, toate anxietăţile, toate întrebările.

Nu mai este nimic care să fie conectat la mine; este ca şi cum aş pluti în aer. Din acest moment pot începe să mă gândesc la alţii.

Vorbim despre legi de neschimbat, despre forţe care operează în noi. Nu este fantezia mea. Este forţa garanţiei reciproce care operează în mine, apoi mă detaşez de mine însumi şi nu mai contează dacă vreau sau nu. Dacă prietenii operează asupra mea cu această forţă, sunt liber de dominaţia egoului. Din acel moment mă pot gândi la ceilalţi.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

 Noi nu suntem încă capabili să ne furnizam reciproc, cu forta constanta,  garantarea reciprocă, și, uneori, intram în această stare și apoi ieșim. Cu toate acestea, trebuie să încercăm să reducem la minimum starile de ieșire, acele momente când devenim din nou preocupati de grija pentru  noi înșine și ne îneacăm în dorința de a ne bucura. Încercați să ieși din această stare rapid și găsiti sprijinul care va ajută să vă ridicati deasupra grijii pentru voi înșivă.

A avea grijă de sine pare destul de corect și justificat pentru noi. Ne simtim nesiguri în legătură cu primirea necesităților noastre. Cu toate acestea, mai presus de acest sentiment, ar trebui să existe forța  încrederii numita forța credinței, forța de a dărui.

Poate că o persoană se va regăsi  în situații foarte periculoase, înfricoșătoare. Ele nu ar trebui să fie inchise pur si simplu. În schimb, trebuie ca persoana  să ceară vigoarea de a le acoperi de catre sine, grup și Creator, astfel incat vidul care există  să fie umplut cu necesitățile și lucrurile de dincolo de necesitate; o persoană construiește acest ecran peste sentimentul de goliciune și lipsă.

Persoana trebuie să încerce să facă acest lucru cât mai repede posibil, în acele situații, în acele momente de viață, atunci când forța de garanție reciprocă, protecția, dispare. Putem arăta devotamentul nostru catre scop în acele momente.

Noi nu suntem responsabili pentru momentele de origine, și nu trebuie să regreti că ai căzut, ai pierdut încrederea și credința în garanția si daruirea  reciproca. Creatorul construiește noi goluri în noi, pentru că nici un singur moment nu este similar cu celelalte.

Noi trebuie să  mulțumim pentru că, acum, mai presus de sentimentele de insecuritate, putem construi o conexiune si o daruire mai mare, pentru a consolida aceste concepte, astfel încât acestea să devină puternice, ecrane de protecție pentru noi. Corecția finala este umplerea tuturor momentelor de coborâre, tuturor golurilor care se deschid din cauza revelației egoismului, cu forța de garanție reciprocă și încrederea ce provin din daruire, adeziune.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/24/12, Scrieri lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Singurul mijloc pentru avansarea spirituală este munca în grup, prin intermediul căreia clarificăm dacă dorim să ne conectăm unul cu celălalt. Eventual, descoperim că nu putem să ne conectăm, că nici măcar nu dorim acest lucru şi că respingem total conexiunea mutuală.

Întreaga noastră natură se opune unei astfel de conexiuni. Suntem gata să facem orice altceva, înafară de asta. Sunt relaţii de care ne bucurăm şi pe care le dorim, dar o conexiune cu prietenii, o conectare mutuală în care fiecare să servească generalul –niciodată inima noastră,  nu va agreea aşa ceva.

Doar o astfel de relaţie mutuală este numită “conexiune”, relaţie în care toţi sunt precum părţile componente dintr-un circuit electric, sau dintr-un motor. Astfel că, în fiecare sistem, fiecare parte componentă este integrată în system, trebuie să-şi îndeplinească funcţia şi să-şi respecte obligaţiile faţă de celelalte părţi.

Pentru a face asta, trebuie să anulăm egoul. Oamenii a căror ego nu este foarte dezvoltat, sunt pregătiţi să fie cu ceilalţi şi pentru ei este uşor să fie aproape, să se simtă unul pe celălalt, să fie prieteni. Totuşi, cu cât mai mult se dezvoltă o persoană, cu atât mai mult îi creşte egoul şi cu atât mai mult îi este dificil ca să se conecteze cu ceilalţi. Acest om nu simte că are vreun prieten.

Înainte, chiar cu câteva decenii în urmă, oamenii se simţeau apropiaţi unii faţă de alţii, dar astăzi, fiecare se gândeşte doar la el. Nici măcar nu observăm cum fiecare  este închis în propria carapace. Ne ascundem în spatele ecranului computerului şi numim acest lucru, o relaţie. Ne simţim mai bine în acest mod, mult mai comfortabil! Toată umanitatea este aşa acum.

Există diferite metode pentru a conecta oamenii, majoritatea bazate pe Nazism, fascism şi fundamentalism. Aceste metode sunt menite să evoce sentimentul de solidaritate în mase. Până la un anumit punct, aceasta opreşte dezvoltarea lor psihologică, astfel fiind mult mai uşor a-i manipula.

Dar, în dezvoltarea spirituală, sunt două abordări opuse care sunt integrate. Pe de o parte, un om trebuie să fie foarte dezvoltat, un mare individualist. Toţi trebuie să simtă că el este total izolat şi că nu aparţine nimănui altcuiva. Este atât de evident, încât pare ca şi cum el nu ar aparţine acestei lumi.

Pe de altă parte, ni se cere să ne conectăm atât de puternic, încât fiecare să se anuleze total, împotriva dorinţei sale de a anula pe ceilalţi. Este cea mai nerealistă cerere ce poate exista în lumea noastră şi este împotriva direcţiei de dezvoltare umană. De fapt, egoul dezvoltă oamenii astfel încât să devină din ce în ce mai detaşaţi unul faţă de celălalt. Fiecare se îndepărtează de ceilalţi şi se ascunde în spatele unui computer, a telefonului său mobil sau în casă.

Fiecare trăieşte într-o cuşcă pe care şi-a creat-o singur. Dintr-o dată i se cere să facă opusul acestui lucru: să-şi părăsească colivia şi să se conecteze în inima şi sufletul său. Chiar mai mult, trebuie să facem asta, nu sub presiune, ci din proprie voinţă! Şi în final descoperim că această unitate are o valoare nepreţuită.

Nu este nici un avantaj în asta, dar aici se află adevărul. Astfel că, este foarte grea abordarea dăruirii şi iubirii, dacă nu găsim o justificare pentru acestea, în interiorul sentimentelor noastre.

Dar acesta este principiul după care funcţionează lumea spirituală! Pentru a dobândi aceste valori, care sunt total opuse valorilor noastre actuale, trebuie să cerem ajutorul forţei superioare, astfel ca aceasta să ne influenţeze şi să ne schimbe.

Trebuie să cerem acest lucru în timpul studiului. De fapt, studiem acţiunile ce au loc la un nivel mai înalt – acţiuni de dăruire, iubire şi conexiune – ce lucrează la nivelul sistemelor sufletelor. Nu este un sistem mecanic lipsit de emoţie, ci un sistem viu în care raţiunea şi sentimentele operează în concordanţă cu legea garanţiei mutuale.

Studiem relaţiile dintre dorinţele noastre, care sunt în dăruire mutuală şi dorim să le asamblăm, cu alte cuvinte să le studiem, să le conectăm şi să intrăm în acelaşi stadiu. De aceea, ne îndreptăm către acest stadiu şi grăbim influenţa forţei numită Lumina care Corectează.

Trebuie să ne gândim şi să studiem despre aceste stadii, despre modul în care dorinţele noastre egoiste acţionează loial, în dăruire mutuală.
Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/09/2012, Zohar

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabalistii atribuie invidia calităților care ajută o persoană să iasă din această lume și să intre în lumea spirituală. Într-adevăr, de ce ar trebui să îi invidiez pe alții? La urma urmei, toată lumea este specială și toată lumea își urmează propria cale. De ce ar trebui ca unicitatea altuia să mă facă gelos și să mă împuternicească pe calea mea?

Răspuns: Evoc invidia, pofta și dorința de respect în mine intenționat. Nu este vorba despre orice fel de persoană obișnuită care invidiază succesul altora sau care aleargă după respect. În această lume invidiem tot felul de prostii și chiar vrem lucruri frivole. Eu, dimpotrivă, iau doar ceea ce este necesar pentru viață și le dezaprob pe toate celelalte. Când am toate necesitățile de bază, mă construiesc pentru munca spirituală, și, în acest cadru, folosesc instrumente ca invidia.

În caz contrar, nu voi avea nimic cu care să avansez. Invidia, pofta și respectul sunt cele trei abordări egoiste, și cum pot lucra în interiorul meu fără ele? Aceste trei calitati mă scot din această lume; este ca și ieșirea din lumile BYA în lumea Atzilut.

Deci, dacă vreau să lucrez spiritual, mă uit la munca celorlalți și mă anulez înaintea lor. Apoi îi văd ca pe cei mai mari ai generației noastre: Ei au avansat departe, au obținut finala corectare, iar eu îi invidiez. Dacă nu-i invidiez, sunt lipsit de putere și nu mă pot mișca. Primesc toată puterea de a avansa de la ego-ul meu. Avansarea corectă cu intenția corectă, ceea ce înseamnă forma care este îmbrăcată în materie, îmi este adusă de către Lumină, în timp ce materia în sine prin care mă ridic este propriul meu ego.

Întrebare: Dar cum pot păzi de invidie intenția corectă?

Răspuns: În conformitate cu invidia, pofta și dorința de respect, intenția este construită. Transformi invidia în invidie pentru Creator, dorința de respect, în respect pentru Creator, pofta de ceva în aderare la El. În caz contrar, ce ai corecta? Ce construiești, un castel în nori?

Întrebare: Dar totuși, când invidiez, focul său mă consumă.

Răspuns: Nu, îți permiți să evoci invidia, pofta, și dorința de respect numai după restricții, atunci când nu mai este pentru tine, ci pentru a înțelege, pentru a determina „spațiul de lucru.”  Totul trebuie să fie să fie sub control, altfel, nici nu ar trebui să începi.

Pe scurt, încearcă. Nu-ți fie frică să cazi în invidie. Începe să lucrezi asupra ei. Ești norocos dacă-ți invidiezi prietenii; e bine. La urma urmei, nu avem nici o altă forță pentru a avansa. Dacă aș locui singur, fără mediu, aș fi ca un animal. Pe de altă parte, dacă societatea mă impulsionează și stimulează, arătându-mi în mod constant că prietenii au ceea ce îmi lipsește, asta mă ajută să avansez în viață. Am nevoie doar de un mediu special care îmi oferă exemple bune, pe care le invidiez.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 12/09/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Până acum, toată lumea a crescut și s-a dezvoltat în propriile dorințe individuale de la faza de rădăcină până la faza patru. Dar acest proces s-a terminat și nu mai există nicăieri unde să crească în mod individual. Astăzi, dezvoltarea poate continua numai în legătura dintre noi.

Această conexiune este, de asemenea, împărțită în faza de rădăcină și faza unu, doi, trei și patru, în funcție de grosimea acesteia. Aceasta este, de fapt, întrebarea care se pune astăzi: Cum țesem conexiunea dintre noi în mod corect?

Nu este nimic ce putem face în noi, ne-am epuizat ego-ul nostru individual și, astfel, fără conexiunea corectă, fiecare se va prăbuși.

În special, aceasta se aplică la magnați, deoarece toate conexiunile majore din societate depind de ei. Prin urmare, toți magnații se vor prăbuși. Pe de altă parte, persoana obisnuită va simti doar un ecou al acestui colaps. Magnații sunt atât de strâns legați de lume, încât sunt mult mai tulburați și chiar mai dependenți, și astfel vor simti lovitura mult mai puternic, dacă nu încep să creeze conexiunile corecte.

Acest lucru se poate întâmpla în moduri diferite, cum ar fi falimente și dezastre, dar esența nu se schimbă; ei vor simți că ceva a mers prost și nu funcționează. Acest lucru se datorează faptului că industria modernă și comerțul depind în totalitate de conexiunile reciproce, iar legăturile reciproce nu vor funcționa astăzi, dacă sistemul general global nu este luat în considerare.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 11/09/12 , „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este adevărata depășire diferitǎ de lupta noastră cu ego-ul?

Rǎspuns: Este imposibil de a lupta cu ego-ul nostru. Este posibil să ne luptǎm cu natura noastră? Pur și simplu alegeţi o altă dorință, una mai mare, în care se ascunde ego-ul. Vi se pare că v-ați depășit ego-ul, cǎ v-aţi luptat cu el cu toatǎ puterea voastrǎ.

Să presupunem că vreau  să renunț la fumat și depǎşesc pofta pentru o țigară. Dar cu ce scop fac asta? Înseamnă că văd niște câștiguri mai mari în asta; nu poate fi nici o altǎ cale. Deci, în cele din urmă, totul este determinat de un câştig mai mare, este acelaşi ego.

Adevărata depășire se face în „credinţa deasupra raţiunii”, „când mǎ predau grupului şi prin el ating Lumina care Reformeazǎ, care opereazǎ în mine şi îmi dǎ calitatea dǎruirii, mǎ scoate din ego-ul meu şi mǎ ridicǎ deasupra beneficiilor egoiste.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 9/6/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #211 „Ca Si Cum Ar Sta In Fata Regelui”: Cine sta in casa cuiva nu este asemeni celui care sta in fata Regelui. Asta inseamna ca, ar trebui sa simta credinta pentru ca sta in fata Regelui toata ziua. Atunci iubirea si frica sa vor fi cu siguranta complete. Atata vreme cat nu a dobandit aceasta credinta, nu ar trebui sa se odihneasca, „pentru ca este viata noastra si lungimea zilelor noastre, „ si nu vom accepta nici o recompensa.

Scopul nostru principal este de a ajunge la Creator ca si cum am sta in fata Regelui, fara a avea cel mai mic sentiment de respingere atunci cand primim diferite recompense de la El: cunoasterea a ceea ce este scris in carti, respect, onoare si alte impliniri. Dimpotriva, doar revelarea Creatorului ne garanteaza  intelepciunea Cabala împreuna cu adevarata sa implementare.

Acest scop ar trebui sa fie in mod constant in fata omului si nimic mai mult! Acesta este singurul scop catre care ar trebui sa tinda. Daca  persoana incepe sa simta Creatorul, ego-ul său nu se conformează si il incurca în mod repetat consolidând astfel obiectivul său final.

„Cine sta in casa cuiva”, inseamna ca omul este inca in interiorul propriului ego si nu realizeaza exact ce se intampla si vede mai degraba lumea prin prisma propriului egoism. Lumea pe care o vede este adecvata nivelui sau de egoism; e plin de dezavantaje care inlocuieste imaginea autentica a lumii din jururul sau. Din momentul in care iese din „casa sa”, descopera pe Rege si Il atinge; astfel, el dobandeste credinta care il corecteaza.

De aceea intreaga perioada de pregatire pe care o experimentam acum este destinata doar pentru obtinerea dorintei de revelare a Regelui, a proprietatii dăruirii, de a sta in aceasta proprietate si eventual de a iesi din „casa” noastra. Este singurul scop catre care ar trebui sa apiram!

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 31/08/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→