Noi nu suntem încă capabili să ne furnizam reciproc, cu forta constanta,  garantarea reciprocă, și, uneori, intram în această stare și apoi ieșim. Cu toate acestea, trebuie să încercăm să reducem la minimum starile de ieșire, acele momente când devenim din nou preocupati de grija pentru  noi înșine și ne îneacăm în dorința de a ne bucura. Încercați să ieși din această stare rapid și găsiti sprijinul care va ajută să vă ridicati deasupra grijii pentru voi înșivă.

A avea grijă de sine pare destul de corect și justificat pentru noi. Ne simtim nesiguri în legătură cu primirea necesităților noastre. Cu toate acestea, mai presus de acest sentiment, ar trebui să existe forța  încrederii numita forța credinței, forța de a dărui.

Poate că o persoană se va regăsi  în situații foarte periculoase, înfricoșătoare. Ele nu ar trebui să fie inchise pur si simplu. În schimb, trebuie ca persoana  să ceară vigoarea de a le acoperi de catre sine, grup și Creator, astfel incat vidul care există  să fie umplut cu necesitățile și lucrurile de dincolo de necesitate; o persoană construiește acest ecran peste sentimentul de goliciune și lipsă.

Persoana trebuie să încerce să facă acest lucru cât mai repede posibil, în acele situații, în acele momente de viață, atunci când forța de garanție reciprocă, protecția, dispare. Putem arăta devotamentul nostru catre scop în acele momente.

Noi nu suntem responsabili pentru momentele de origine, și nu trebuie să regreti că ai căzut, ai pierdut încrederea și credința în garanția si daruirea  reciproca. Creatorul construiește noi goluri în noi, pentru că nici un singur moment nu este similar cu celelalte.

Noi trebuie să  mulțumim pentru că, acum, mai presus de sentimentele de insecuritate, putem construi o conexiune si o daruire mai mare, pentru a consolida aceste concepte, astfel încât acestea să devină puternice, ecrane de protecție pentru noi. Corecția finala este umplerea tuturor momentelor de coborâre, tuturor golurilor care se deschid din cauza revelației egoismului, cu forța de garanție reciprocă și încrederea ce provin din daruire, adeziune.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/24/12, Scrieri lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Singurul mijloc pentru avansarea spirituală este munca în grup, prin intermediul căreia clarificăm dacă dorim să ne conectăm unul cu celălalt. Eventual, descoperim că nu putem să ne conectăm, că nici măcar nu dorim acest lucru şi că respingem total conexiunea mutuală.

Întreaga noastră natură se opune unei astfel de conexiuni. Suntem gata să facem orice altceva, înafară de asta. Sunt relaţii de care ne bucurăm şi pe care le dorim, dar o conexiune cu prietenii, o conectare mutuală în care fiecare să servească generalul –niciodată inima noastră,  nu va agreea aşa ceva.

Doar o astfel de relaţie mutuală este numită “conexiune”, relaţie în care toţi sunt precum părţile componente dintr-un circuit electric, sau dintr-un motor. Astfel că, în fiecare sistem, fiecare parte componentă este integrată în system, trebuie să-şi îndeplinească funcţia şi să-şi respecte obligaţiile faţă de celelalte părţi.

Pentru a face asta, trebuie să anulăm egoul. Oamenii a căror ego nu este foarte dezvoltat, sunt pregătiţi să fie cu ceilalţi şi pentru ei este uşor să fie aproape, să se simtă unul pe celălalt, să fie prieteni. Totuşi, cu cât mai mult se dezvoltă o persoană, cu atât mai mult îi creşte egoul şi cu atât mai mult îi este dificil ca să se conecteze cu ceilalţi. Acest om nu simte că are vreun prieten.

Înainte, chiar cu câteva decenii în urmă, oamenii se simţeau apropiaţi unii faţă de alţii, dar astăzi, fiecare se gândeşte doar la el. Nici măcar nu observăm cum fiecare  este închis în propria carapace. Ne ascundem în spatele ecranului computerului şi numim acest lucru, o relaţie. Ne simţim mai bine în acest mod, mult mai comfortabil! Toată umanitatea este aşa acum.

Există diferite metode pentru a conecta oamenii, majoritatea bazate pe Nazism, fascism şi fundamentalism. Aceste metode sunt menite să evoce sentimentul de solidaritate în mase. Până la un anumit punct, aceasta opreşte dezvoltarea lor psihologică, astfel fiind mult mai uşor a-i manipula.

Dar, în dezvoltarea spirituală, sunt două abordări opuse care sunt integrate. Pe de o parte, un om trebuie să fie foarte dezvoltat, un mare individualist. Toţi trebuie să simtă că el este total izolat şi că nu aparţine nimănui altcuiva. Este atât de evident, încât pare ca şi cum el nu ar aparţine acestei lumi.

Pe de altă parte, ni se cere să ne conectăm atât de puternic, încât fiecare să se anuleze total, împotriva dorinţei sale de a anula pe ceilalţi. Este cea mai nerealistă cerere ce poate exista în lumea noastră şi este împotriva direcţiei de dezvoltare umană. De fapt, egoul dezvoltă oamenii astfel încât să devină din ce în ce mai detaşaţi unul faţă de celălalt. Fiecare se îndepărtează de ceilalţi şi se ascunde în spatele unui computer, a telefonului său mobil sau în casă.

Fiecare trăieşte într-o cuşcă pe care şi-a creat-o singur. Dintr-o dată i se cere să facă opusul acestui lucru: să-şi părăsească colivia şi să se conecteze în inima şi sufletul său. Chiar mai mult, trebuie să facem asta, nu sub presiune, ci din proprie voinţă! Şi în final descoperim că această unitate are o valoare nepreţuită.

Nu este nici un avantaj în asta, dar aici se află adevărul. Astfel că, este foarte grea abordarea dăruirii şi iubirii, dacă nu găsim o justificare pentru acestea, în interiorul sentimentelor noastre.

Dar acesta este principiul după care funcţionează lumea spirituală! Pentru a dobândi aceste valori, care sunt total opuse valorilor noastre actuale, trebuie să cerem ajutorul forţei superioare, astfel ca aceasta să ne influenţeze şi să ne schimbe.

Trebuie să cerem acest lucru în timpul studiului. De fapt, studiem acţiunile ce au loc la un nivel mai înalt – acţiuni de dăruire, iubire şi conexiune – ce lucrează la nivelul sistemelor sufletelor. Nu este un sistem mecanic lipsit de emoţie, ci un sistem viu în care raţiunea şi sentimentele operează în concordanţă cu legea garanţiei mutuale.

Studiem relaţiile dintre dorinţele noastre, care sunt în dăruire mutuală şi dorim să le asamblăm, cu alte cuvinte să le studiem, să le conectăm şi să intrăm în acelaşi stadiu. De aceea, ne îndreptăm către acest stadiu şi grăbim influenţa forţei numită Lumina care Corectează.

Trebuie să ne gândim şi să studiem despre aceste stadii, despre modul în care dorinţele noastre egoiste acţionează loial, în dăruire mutuală.
Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/09/2012, Zohar

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabalistii atribuie invidia calităților care ajută o persoană să iasă din această lume și să intre în lumea spirituală. Într-adevăr, de ce ar trebui să îi invidiez pe alții? La urma urmei, toată lumea este specială și toată lumea își urmează propria cale. De ce ar trebui ca unicitatea altuia să mă facă gelos și să mă împuternicească pe calea mea?

Răspuns: Evoc invidia, pofta și dorința de respect în mine intenționat. Nu este vorba despre orice fel de persoană obișnuită care invidiază succesul altora sau care aleargă după respect. În această lume invidiem tot felul de prostii și chiar vrem lucruri frivole. Eu, dimpotrivă, iau doar ceea ce este necesar pentru viață și le dezaprob pe toate celelalte. Când am toate necesitățile de bază, mă construiesc pentru munca spirituală, și, în acest cadru, folosesc instrumente ca invidia.

În caz contrar, nu voi avea nimic cu care să avansez. Invidia, pofta și respectul sunt cele trei abordări egoiste, și cum pot lucra în interiorul meu fără ele? Aceste trei calitati mă scot din această lume; este ca și ieșirea din lumile BYA în lumea Atzilut.

Deci, dacă vreau să lucrez spiritual, mă uit la munca celorlalți și mă anulez înaintea lor. Apoi îi văd ca pe cei mai mari ai generației noastre: Ei au avansat departe, au obținut finala corectare, iar eu îi invidiez. Dacă nu-i invidiez, sunt lipsit de putere și nu mă pot mișca. Primesc toată puterea de a avansa de la ego-ul meu. Avansarea corectă cu intenția corectă, ceea ce înseamnă forma care este îmbrăcată în materie, îmi este adusă de către Lumină, în timp ce materia în sine prin care mă ridic este propriul meu ego.

Întrebare: Dar cum pot păzi de invidie intenția corectă?

Răspuns: În conformitate cu invidia, pofta și dorința de respect, intenția este construită. Transformi invidia în invidie pentru Creator, dorința de respect, în respect pentru Creator, pofta de ceva în aderare la El. În caz contrar, ce ai corecta? Ce construiești, un castel în nori?

Întrebare: Dar totuși, când invidiez, focul său mă consumă.

Răspuns: Nu, îți permiți să evoci invidia, pofta, și dorința de respect numai după restricții, atunci când nu mai este pentru tine, ci pentru a înțelege, pentru a determina „spațiul de lucru.”  Totul trebuie să fie să fie sub control, altfel, nici nu ar trebui să începi.

Pe scurt, încearcă. Nu-ți fie frică să cazi în invidie. Începe să lucrezi asupra ei. Ești norocos dacă-ți invidiezi prietenii; e bine. La urma urmei, nu avem nici o altă forță pentru a avansa. Dacă aș locui singur, fără mediu, aș fi ca un animal. Pe de altă parte, dacă societatea mă impulsionează și stimulează, arătându-mi în mod constant că prietenii au ceea ce îmi lipsește, asta mă ajută să avansez în viață. Am nevoie doar de un mediu special care îmi oferă exemple bune, pe care le invidiez.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 12/09/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Până acum, toată lumea a crescut și s-a dezvoltat în propriile dorințe individuale de la faza de rădăcină până la faza patru. Dar acest proces s-a terminat și nu mai există nicăieri unde să crească în mod individual. Astăzi, dezvoltarea poate continua numai în legătura dintre noi.

Această conexiune este, de asemenea, împărțită în faza de rădăcină și faza unu, doi, trei și patru, în funcție de grosimea acesteia. Aceasta este, de fapt, întrebarea care se pune astăzi: Cum țesem conexiunea dintre noi în mod corect?

Nu este nimic ce putem face în noi, ne-am epuizat ego-ul nostru individual și, astfel, fără conexiunea corectă, fiecare se va prăbuși.

În special, aceasta se aplică la magnați, deoarece toate conexiunile majore din societate depind de ei. Prin urmare, toți magnații se vor prăbuși. Pe de altă parte, persoana obisnuită va simti doar un ecou al acestui colaps. Magnații sunt atât de strâns legați de lume, încât sunt mult mai tulburați și chiar mai dependenți, și astfel vor simti lovitura mult mai puternic, dacă nu încep să creeze conexiunile corecte.

Acest lucru se poate întâmpla în moduri diferite, cum ar fi falimente și dezastre, dar esența nu se schimbă; ei vor simți că ceva a mers prost și nu funcționează. Acest lucru se datorează faptului că industria modernă și comerțul depind în totalitate de conexiunile reciproce, iar legăturile reciproce nu vor funcționa astăzi, dacă sistemul general global nu este luat în considerare.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 11/09/12 , „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este adevărata depășire diferitǎ de lupta noastră cu ego-ul?

Rǎspuns: Este imposibil de a lupta cu ego-ul nostru. Este posibil să ne luptǎm cu natura noastră? Pur și simplu alegeţi o altă dorință, una mai mare, în care se ascunde ego-ul. Vi se pare că v-ați depășit ego-ul, cǎ v-aţi luptat cu el cu toatǎ puterea voastrǎ.

Să presupunem că vreau  să renunț la fumat și depǎşesc pofta pentru o țigară. Dar cu ce scop fac asta? Înseamnă că văd niște câștiguri mai mari în asta; nu poate fi nici o altǎ cale. Deci, în cele din urmă, totul este determinat de un câştig mai mare, este acelaşi ego.

Adevărata depășire se face în „credinţa deasupra raţiunii”, „când mǎ predau grupului şi prin el ating Lumina care Reformeazǎ, care opereazǎ în mine şi îmi dǎ calitatea dǎruirii, mǎ scoate din ego-ul meu şi mǎ ridicǎ deasupra beneficiilor egoiste.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 9/6/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #211 „Ca Si Cum Ar Sta In Fata Regelui”: Cine sta in casa cuiva nu este asemeni celui care sta in fata Regelui. Asta inseamna ca, ar trebui sa simta credinta pentru ca sta in fata Regelui toata ziua. Atunci iubirea si frica sa vor fi cu siguranta complete. Atata vreme cat nu a dobandit aceasta credinta, nu ar trebui sa se odihneasca, „pentru ca este viata noastra si lungimea zilelor noastre, „ si nu vom accepta nici o recompensa.

Scopul nostru principal este de a ajunge la Creator ca si cum am sta in fata Regelui, fara a avea cel mai mic sentiment de respingere atunci cand primim diferite recompense de la El: cunoasterea a ceea ce este scris in carti, respect, onoare si alte impliniri. Dimpotriva, doar revelarea Creatorului ne garanteaza  intelepciunea Cabala împreuna cu adevarata sa implementare.

Acest scop ar trebui sa fie in mod constant in fata omului si nimic mai mult! Acesta este singurul scop catre care ar trebui sa tinda. Daca  persoana incepe sa simta Creatorul, ego-ul său nu se conformează si il incurca în mod repetat consolidând astfel obiectivul său final.

„Cine sta in casa cuiva”, inseamna ca omul este inca in interiorul propriului ego si nu realizeaza exact ce se intampla si vede mai degraba lumea prin prisma propriului egoism. Lumea pe care o vede este adecvata nivelui sau de egoism; e plin de dezavantaje care inlocuieste imaginea autentica a lumii din jururul sau. Din momentul in care iese din „casa sa”, descopera pe Rege si Il atinge; astfel, el dobandeste credinta care il corecteaza.

De aceea intreaga perioada de pregatire pe care o experimentam acum este destinata doar pentru obtinerea dorintei de revelare a Regelui, a proprietatii dăruirii, de a sta in aceasta proprietate si eventual de a iesi din „casa” noastra. Este singurul scop catre care ar trebui sa apiram!

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 31/08/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Există o fabulă bine-cunoscută, care descrie relația dintre o persoană și Creator. Aceasta este fabula despre oaspete și gazdă. Dupa ce gazda a pregătit masa și toate bunătățile pentru oaspete, oaspetele simte o mare rușine care pur și simplu îl roade. El este gata să facă orice, atâta timp cât nu simte acea rușine. Apoi gazda, simțind milă pentru oaspete, creează ascunderea.

Dar ce ascunde el? Dacă gazda doar s-ar ascunde pe sine, oaspetele ar mânca confortabil toate bunătățile de pe masă și acesta ar fi sfârșitul. Oaspetele ar rămâne un egoist nesimțitor, care doar știe cum să primească și ar exista numai în forma corporală, detașat total de gazdă.

Deci, se dovedește că doar ascunderea gazdei nu este suficientă. Plăcerile ar trebui să fie, de asemenea, ascunse, iar apoi, dezvăluite în măsura în care oaspetele poate răspunde gazdei cu aceeași atitudine pe care gazda o arată oaspetelui în porții mici.

Toate aceste trei componente: plăcerea, simțirea gazdei și apetitul oaspetelui ar trebui să fie dezvăluite treptat și toate trei ar trebui să fie compatibile una cu alta. Apoi, condițiile potrivite ar trebui să fie create pentru oaspete, în porții mici, în care el va fi capabil să stabilească aceeași atitudine față de Creator, cu aceeași dragoste cu care Creatorul îl tratează.

Cum este posibil? Cea mai mică măsură în care gazda dezvăluie plăcerea bunătăților și arată atitudinea sa față de oaspete este un grad mare pentru oaspete. Acest lucru se datorează faptului că pentru el este o viață nouă, pe care nu o simțea în ascundere. El ar trebui să dezvolte în el disponibilitatea de a trata gazda în acest fel în avans, la fel cum și gazda îl tratează încă de la primul nivel. Când aromele bunătăților sunt descoperite, oaspetele nu va trebui să aibă de-a face cu ele, ci le va folosi ca mijloace: să le primească și să construiască dragostea lui pentru gazdă deasupra lor.

Deci, se dovedește că restricția și Masach (ecranul) trebuie să preceadă revelația Luminii, Creatorului. Asta înseamnă că, în primul rând, avem nevoie de teama de Creator. O persoană trebuie să dezvolte acest atribut: venerația, teama de a nu reuși să dăruiască Creatorului, constanta îngrijorare în legătură cu asta; cum ar fi dacă Creatorul îmi este revelat brusc și nu sunt protejat de plăcerea egoistă și nu voi putea să-L iubesc în schimb? Pregătirea necesară pentru revelarea Creatorului este în această teamă.

Această venerație este pe toate nivelurile, dar în forme diferite și în intensități diferite, însă venerația este o condiție esențială. Dacă o persoană o dobândește, ea este gata pentru revelarea Creatorului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 3/9/12, Shamati  38

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Shechina din exil. Acestea sunt acele stari in care omul simte ca este in exil fata de calitatea daruirii, de dorinta buna, de pamantul lui Israel, dorinta indreptata direct catre Creator (Isra-el).

Persoana trebuie sa se adanceasca un pic in sentimentele sale pentru a simti profunzimea dorintelor egoiste. In fond, daca nu sunteti pe pamantul Israel, inseamna ca sunteti in sclavia Egipteana! Este nevoie sa realizati cat de mare este ascunderea si ca nu puteti iesi prin propriile forte.

Insa, persoana nu trebuie sa isi piarda controlul propriei stari si dupa ce se verifica pe sine, trebuie sa se trezeasca si sa iasa din ea, sa se ridice si sa aiba grija de puterea sa, si sa nu se piarda total in sentimentul de exil.

Apoi, trebuie treptat sa se trezeasca si in intuneric, sa isi pregateasca dorintele in asteptarea Luminii. Amara nemultumire, pe care o simtiti in Egipt, trebuie sa se transforme de la sentimentul material ca va simtiti rau intr-o graba catre corectie. Este necesara pentru ca altfel nu va veti trezi.

Trebuie sa vedeti de ce corectii aveti nevoie si sa incepeti sa va acordati la daruire pana cand veti ajunge la o cerere adevarata pentru daruire, adica spre obtinerea unui ecran anti-egoist.

Noi nu intelegem ca suntem in daruire; nu este simplu deloc. Unitatea, pe care omul a dobandeste cu Creatorul, ii da o mare implinire; ii mangaie inima si ii da sentimentul completei libertati fata de propriul egoism, si incepe sa il conduca. Lumina vine si ia in stapanire omul daca acesta ajunge la corecta unitate cu cel de langa el.

Si pentru asta, persoana trebuie sa aiba dorinte foarte puternice pentru a nu-si pierde capul, sa isi mentina controlul asupra sa si sa accepte acest sentiment in mod special de dragul daruirii placerii Creatorului. Pentru ca, aici exista un mare pericol de a incepe sa se bucure pentru sine si atunci omul nu va cadea pur si simplu in marunte dorinte egoiste pamantesti, ci in adevaratul Klipot.

De aceea  noi trebuie sa ne pregatim dorintele noastre pentru Lumina, in intunericul noptii si apoi chiar inainte de inceputul zilei  se uneste Partzufim spiritual superior Aba ve Ima. Toate placerile spirituale pe care le primim de la Lumina Superioara, toate acestea sunt consecinta unitatii, adica a Luminii, caldurii, care se naste acolo.

De aceea pe de o parte, persoana trebuie sa aspire cu pasiune catre unitate, dar pe de alta parte, sa se opreasca si sa se controleze pe sine pentru a nu se alipi in mod natural si egoist, ci constient si deliberat. Este ca si cum omul alearga cu viteza maxina, dorind sa ajunga la unitate, dar exact inainte de ajunge la ea, trebuie sa se opreasca brusc si sa se verifice! Acesta este intregul sens la razboaielor atunci cand se intra pe pamantul lui Israel.

Persoana trebuie sa identifice in mod clar daca va revela aceasta unitate de dragul daruirii sau nu. Pentru ca, atunci cand nu se afla inca in unitate, nu este speriat inca de intentiile pe care le va avea. Acum, actiunile sale sunt egoiste si intentiile sunt sparte. Insa, cand incepe sa patrunda in unitate, apare pericolul de a intra in fortele impure, Klipot.

Rezultatul unitatii si revelarii, care au fost atinse astfel, trebuie sa fie directionat doar inspre beneficiul Creatorului si nu catre propriul benficiu. Aici incepe cu adevarat razboiul impotriva dorintelor de placere ale persoanei.

Din partea a 1  Lectiei Zilnice de Cabala 02/09/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „O Slujinca Este Mostenitoarea Stapanei Sale”: Deci, lumile au fost divizate in internalitate si externalitate si fiecare lume contine iluminari adecvate pentru a actiona pentru o dezvoltare lenta. Si acestea se numesc „internalitatea lumii.”

Opus acestora, exista iluminari care actioneaza doar instantaneu. Deci, cand apar aici in ramurile lor lumesti si li se da controlul, in afara de faptul ca ele corecteaza, ruineaza de asemenea.

Partea interioara se dezvolta treptat, in conformitate cu natura sa, in timp ce partea exterrioara, in functie de natura sa nici macar nu se dezvolta, ci face un salt. Acestea sunt cele doua tipuri de vase, dorinte care actioneaza in functie de natura lor.

Sa stiti ca aceasta este ceea ce noi numim „stapanirea externalitatii,” ca in versul, „Dumnezeu i-a facut atat pe unul cat si pe celalalt.” Contine o forta care indeamna si goneste catre revelarea stapanirii internalitatii.

Dorintele care apartin GE nu se pot dezvolta ele insele pentru ca nu simt nici o lipsa (Hafetz Hesed).

Nu am nimic dar nu am nevoie de nimic. Totul este bine.

• Cum te vei dezvolta?
• Pentru ce? Sunt fericit asa cum sunt.

Atunci o forta exterioara vine si incepe sa ii impinga prin suferinta, ura si alte probleme si ca rezultat GE nu are altceva de facut decat sa se dezvolte. Acest lucru are loc pentru ca nu au alta sansa, impotriva naturii acestor dorinte. De fapt, forta care este revelata atat de negativ face bine. Apoi, acest „rau” se va transforma in „inger”, chiar daca acum joaca rolul dusmanilor si problemelor oamenilor lui Israel.

Acestea doua apartin „natiunii lui Israel”, fiind directionate direct catre Creator, nu pot avansa fara „Natiunile lumii.” Ele au nevoie ca presiunea fortelor negative sa le impinga din spate. Nu exista nici un alt mijloc de corectare cu exceptia presiunii partii exterioare asupra partii interioare.

De fapt aceste doua parti formeaza dorinta de a primi, insa partea exterioara ar dori sa avanseze la un moment dat. Pe de alta parte, partea interioara doreste sa daruiasca si astfel doreste sa se restranga pe sine si sa faca actiuni echivalente abilitatii sale de a darui si acesta este un proces treptat.

Problema parti exterioare este foarte simpla: vrea sa primeasca totul in acelasi timp, dar nu are de unde sa ia. Deci se intoarce catre GE, adica la natiunea Israel si sustine: „Este vina ta! Nu primesc ce vreau pentru ca nu vrei sa imi dai! Tu esti sursa raului din lume.”

Oamenii lui Israel au fost alesi drept operator al scopului general al corectiei. El contine pregatirea ceruta pentru crestere si dezvoltare pana cand misca si natiunile lumii, pentru a ajunge la scopul comun.

Cu alte cuvinte exista o diviziune clara intre GE (Galgata ve Eynaim), adica „Israel” si AHP, adica „natiunile lumii.” Partea superioara este Bina si partea inferioara este formata din vasele primirii (Kli Kabbalah). Aceasta este structura intregii realitati, a intregului vas comun.

Noi ar trebui sa intelegem ca oamenii lui Israel sunt descendentii celor care au parasit Babilonul. De-a lungul istoriei au fost supusi multor schimbari si astazi vorbim despre cei in care “punctul din inima“ este revelat (•), si de aceia in care nu a fost inca revelat- oamenii lui Israel care nu simt si nu inteleg inca aceasta componenta [(•)?].

Corectia este obligatia lui „Israel” iar ‚natiunile lumii” sunt partea pasiva. Deci umanitatea trebuie sa se schimbe. Mai mult, daca natiunile lumii se schimba fara diseminarea noastra, asta este impotriva noastra pentru ca in acest caz nu implinim scopul creatiei. In momentul in care noi primim intelepciunea Cabalei trebuie sa o transmitem natiunilor lumii, pentru ca intreaga corectie are loc prin noi.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/08/2012, “O Slujnica Este Mostenitoarea Stapanei Sale”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→