Din articolul “Ce inseamna un potop de ape in munca’de  Rabash: In Zohar,  Noe comenteaza la cuvintele “si aduc un potop de apa pe pamant”… noi stim ca atunci cand o persoana incepe munca sa in vederea daruirii, corpul pretinde, “Ce ai de castigat prin munca asta?” Care e scopul in a nu dori sa muncesti pentru tine insuti; la urma urmei ar trebui sa te ingrijorezi despre cum sa te bucuri in viata iar ca sa daruiesti inseamna ca tu nu lucrezi pentru binele tau. Asa ca este impotriva naturii noastre si este numit “ o pretentie a ce.”

Dar este o alta pretentie, cand corpul obiecteaza la munca pentru Creator, cand o persoana spune corpului ca trebuie sa credem in Creator, ca El e atent la astea si guverneaza lumea ca fiind bun si binevoitor. Apoi corpul vine la o persoana cu pretentiile Faraonului care spune: “Cine e Domnul ca sa ascult la El?”ceea ce inseamna ca e dificil pentru el sa creada in Creator. Asta inseamna ca el spune ca poate munci pentru beneficiul Creatorului doar daca el simte maretia Creatorului atunci intelege  ca merita sa lucrezi pentru EL.

Aceste doua intrebari: “Cine?”si “Ce?” trebuie sa apara in fata oricei persoane pe drumul ei spiritual si sa ii fie revelata in totalitate. O persoana ar trebui sa stie cum sa faca fata acestor intrebari si sa le inteleaga cat se poate de profund. Acestea sunt intrebari fundamentale care rezulta dintr-o cercetare atenta investita in grup, in studiu si in marile eforturi pentru a avansa catre scop.

Ca rezultat intrebarile “Cine?”si “Ce?” sunt revelate unei personae si exact aceste intrebari sunt cele care il balanseaza si stabilizeaza  si il ajuta sa clarifice legat de ce puteri are nevoie pentru a-si construi vasul spiritual.

Acest vas care este construit din doua linii opuse in fiecare in parte, deasupra carora persoana construieste linia de mijloc.; deasupra tuturor atributiilor si discernamintelor el trebuie sa determine un discernamant comun numit linia de mijloc.

Asa ca initial el trebuie sa limpezeasca cele doua intrebari “Cine ( Mi )?”si “Ce ( Ma )?” care se refera la apele  (ma- im ) potopului. Rabash scrie: “Iar daca o persoana e fericita cu aceste doua intrebari, ca acum are loc pentru munca deasupra ratiunii, atunci se dovedeste ca el este salvat de apele potopului.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune că Creatorul a creat înclinaţia rea, dar, de fapt, problema este că eu însumi trebuie să descopăr înclinaţia mea, să descopăr că dorinţa mea iniţială este rea şi opusă Creatorului.

Nu este uşor. Chiar dacă Creatorul îmi dă şi eu primesc, ce e atât de rău în asta? Problema nu este dorinţa. Ea rămâne aceeaşi, nici bună, nici rea. Eu însumi stabilesc răul prin obţinerea lui.

Omul ajunge la primirea Torei când are nevoie de corecţie, când descoperă în interiorul dorinţei lui intenţia rea, adică, este pentru el şi împotriva celorlalţi, împotriva celorlalţi însemnând împotriva Creatorului. Asta este ceea ce el numeşte rău. Acest lucru cere pregătire serioasă pentru a putea simţi o astfel de ruşine în care să simţi că „aş prefera mai bine să mor decât să trăiesc”.

Ne imaginăm dăruirea Torei ca pe o necesitate, ca pe o convingere că muntele de ură se prefigurează peste noi şi nu ne lasă nicio şansă. Dar omul trebuie să simtă nevoie fiindcă nu există constrângere în spiritualitate. Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? Pe de o parte Creatorul „mă împinge în zid”, iar pe cealaltă parte, eu trebuie să simt lipsa.

De fapt, ceea ce Creatorul comandă este doar o condiţie şi, dacă eu o îndeplinesc, primesc Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie. Dar eu însumi trebuie să stabilesc această condiţie şi să fiu de acord cu ea: „Dacă nu o accept, atunci mai bine mor, decât să trăiesc”. Aceasta este pregătirea cerută omului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate fi ego-ul bun si cum e posibil sa il folosim in mod benefic?

Raspuns: Ego-ul este bun pentru ca reprezinta singura energie care exista in noi. Este ceea ce ne impinge mai departe, ceea ce ne eleveaza. De-a lungul evolutiei, constant ne-a ridicat de la nivelul de bestie la gradul prezent.

Iar astazi ne situam intr-un punct de intalnire unde chiar ne transformam. Incepem sa intelegem ca forma anterioara de ego pe care am folosit-o s-a epuizat pe sine. Nu mai suntem capabili sa lucram cu ea de aici inainte, de aceea ni se reveleaza prezenta criza.

Aceasta este criza ego-ului precedent, pe care l-am folosit si ni s-a parut ca a fost bun, totul a fost normal, si a fost posibil sa continuam astfel pana la sfarsit. Dar brusc, s-a dovedit ca s-a inchis, ne-a incercuit intr-un singur sistem catre interdependenta completa.

Si daca suntem complet dependenti unul de celalalt, cum putem folosi acest ego? Gradual devenim ca o singura familie unde fiecare este dependent de celalalt, si trebuie sa imi folosesc ego-ul calculand dependenta mea fata de ceilalti. Asta inseamna ca de acum incolo trebuie sa il folosesc diferit, insemnand intr-o maniera integrala, conform ego-ului celorlalti.

Se dovedeste ca trebuie sa incepem sa folosim ego-ul general care este impartit intre noi: sa il conectam impreuna si sa ne ridicam deasupra lui astfel incat unitatea noastra, conexiunea si suportul vor fi mai mari decat propriul nostru ego, in asa fel incat ego-ul nostru devine mutual, social si colectiv.

Asta inseamna ca grupul nostru  trebuie sa aiba un scop comun iar noi trebuie sa atingem acest scop comun fiecare impingand mai departe cu ego-ul sau personal. Atunci fiecare va fi pregatit pentru un scop comun, o conexiune mutuala, iar la final vom masura succesul nostru in masura conexiunii noastre.

Asta este foarte important. De aceea ego-ul nostru nu este anulat, ci simplu este utilizat in acelasi fel in care este revelat astazi umanitatii, insemnand intr-o modalitate integrala.

Din lectia virtuala 21/10/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Nouă nu ar trebui să ne fie frică să suspendăm pe cineva, sau chiar să-l dăm definitiv afară din cercul grupului nostru global, dacă aceşti colegi refuză să urmeze principiile noastre şi rămân la opiniile lor, care sunt diferite de cele determinate de cabalişti.

Cabaliştii sunt oameni care sunt deja pe nivele spirituale şi care ne trag de acolo spre ei. Ei sunt cei pe care noi vrem să-i urmăm şi nu pe orice om din această lume care urmează anumite scopuri ale sale şi al cărui ego arde acum în el împingându-l spre aceste scopuri.

Este foarte important să ne amintim asta. De fapt, este tipic pentru fiecare şi singura diferenţă este chestiunea gradului, dar sunt mulţi oameni în care egoul nestăpânit arde atât de puternic că îi împinge să stabilească o nouă direcţie pe care ei o consideră de cuviinţă. Dacă ei nu se pot înfrâna, grupul trebuie să o facă.

Putem întâlni astfel de oameni printre aceia care se ocupă activ cu diseminarea. Ei ard cu pasiune să facă totul aşa cum văd ei, şi nu lasă pe alţii să participe la muncă, ţinându-i pe ceilalţi la distanţă şi protejându-şi „teritoriul”.

Noi trebuie să observăm astfel de tendinţe destructive pentru munca noastră. Pe de o parte, omul va trebui să fie liber să muncească şi să avanseze cu succes, iar pe de altă parte, dacă el aspiră să facă această muncă singur, fără să-i atragă şi pe ceilalţi în ea, fără să le dea şi lor oportunităţi egale împreună cu el pe acelaşi teritoriu, atunci acest lucru va începe treptat să aibă un efect destructiv şi asupra lui, şi asupra celorlalţi.

Noi va trebui să verificăm constant dacă este egalitate între noi şi dacă suntem deschişi în relaţiile noastre unii cu ceilalţi, astfel încât nu vor exista cazuri în care cineva să încerce să ţină un anumit teritoriu pentru el, o anume nişă, o direcţie în care el va fi intangibil. Totul va trebui să fie deschis pentru fiecare şi omul ar trebui să fie deosebit de fericit când se dizolvă printre ceilalţi peste tot, în fiecare activitate, în fiecare scop şi în fiecare succes.

Dacă asta nu se întâmplă, astfel de oameni vor provoca în cele din urmă un mare rău grupului, chiar dacă, pentru un timp, pare că ei fac o treabă bună. Trebuie să fim foarte atenţi la ei.

Dacă un om nu poate lucra subjugându-se pe sine cu adevărat, şi doar mimează modestia, ca la teatru, în cele din urmă el va produce daune. Deci, noi trebuie să fim foarte atenţi cu astfel de oameni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În toate grupurile sunt uneori probleme şi sunt oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă şi cred că ei trebuie să avanseze altfel. Sunt aceia care acţionează aşa fiindcă pur şi simplu natura lor este să fie altruişti şi filosofi. Asta nu are nimic de-a face cu calea corecţiei şi ei nu au punct în inimă. Ei vin şi încep să decidă cum trebuie să meargă lucrurile şi cred că totul trebuie făcut într-o formă contrară fiindcă, desigur, este împotriva naturii lor egoiste.

Sunt diferite cazuri în care omul uneori acţionează astfel fiindcă îi place să domine şi nu se poate abţine până când nu acumulează ceva cunoştinţe şi înţelege metoda. Ia ani, uneori 15-20 de ani, iar până atunci, omul este incapabil să dea „jumătatea lui de ban” care trebuie, jumătatea lui de muncă, astfel încât Creatorul să completeze cealaltă jumătate, însă el crede că poate singur să-şi învârtă viaţa.

Este o mândrie prostească, dar noi de obicei nu percepem asta cu simţurile noastre corporale, fiindcă omul, în această lume, face totul după mintea şi simţămintele lui corporale. Dar dacă începe să se apropie de munca spirituală cu mintea şi aceste sentimente, atunci este o apropiere total naivă şi copilărească. El începe să muncească cu sisteme care sunt opuse formei lui, de care el este total detaşat şi nici măcar nu ştie în ce fel este el opus faţă de ele.

Dacă în acelaşi timp el începe de asemenea să se simtă mândru, atunci, din păcate, îşi face rău nu numai lui, dar şi celorlalţi. În cele din urmă se întoarce la el ca un bumerang şi îl loveşte undeva în această viaţă, dacă este încă în viaţă, sau în următoarea viaţă.

Omul trebuie să ia în calcul că tot răul pe care îl cauzează mediului său va fi de multe ori mai mare şi se va întoarce la el! Astfel, grupul trebuie să se păzească pe sine de astfel de oameni în momentul în care apar astfel de deviaţii. De obicei, se întâmplă dacă grupul nu are o conducere puternică, sau dacă, din diferite motive, nu vrea să facă schimb de informaţie cu alte grupuri. Atunci, alte grupuri nu ştiu ce se întâmplă în acel grup şi nu pot să-l ajute şi să-l susţină.

Astfel de oameni au un ego puternic şi, prosteşte, ei presupun că ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut şi încep să dea o gaură în barca generală punând astfel în pericol întregul grup. Acest lucru poate în cele din urmă să ducă la mari probleme în avansarea grupului.

Deci, toate grupurile trebuie să-şi împărtăşească în mod deschis între ei ce se întâmplă în fiecare grup. Totul trebuie ştiut, ca într-o familie, ca într-un singur corp. Noi va trebui să organizăm şi să stabilim un comitet care va asigura conducerea ideologică la toate grupurile ca la unul singur. Comitetul va trebui să fie peste toate grupurile locale şi va trebui să ştie totdeauna ce se întâmplă în fiecare grup şi să fie capabil să decidă ce şi care lucruri vor trebui făcute în fiecare grup, în funcţie de criteriile şi principiile noastre.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Shamati, Articolul 3: „Chestiunea realizării spirituale:” Din moment ce dorința de a primi este numită „creatură” și un „discernământ nou,” rostirea începe exact din locul în care dorința de a primi începe să primească impresii. Vorbirea sunt discernaminte, părti ale impresiilor. De aici există deja o corelație între Lumină și voința de a primi.

Întrebare: Ce este Lumina?

Răspuns: Ceva special este evocat în tine, un fenomen excepțional, și tu îl numești Lumină. Când vine, știi că asta e ceea ce ai chemat.

În momentul de față, cu toate acestea, nu ai vasul corect pentru a simți acest fenomen. Cu excepția cazului în care obții realizarea spirituală, toate dorințele sunt îndreptate doar spre propriul beneficiu, „totul pentru mine, pentru beneficiul meu, să folosesc pe alții, totul pentru binele meu și împotriva altora.” Acesta este mai mult sau mai puțin modul în care lucrurile funcționează astăzi, și astfel fiind în aceste dorințe nu poți să simți fenomenul dăruirii, iubirii, cooperării, conectării și o aspirație spre exterior -toate lucrurile care sunt numite „Lumină”. Pentru tine nu este Lumină, ci întuneric.

Uneori, devine întuneric și rău: Te simti neajutorat și nu simți că faci ceva; nu vezi nicio lumină la capătul tunelului. Acesta este modul în care dorințele tale îți apar fără iluminarea tipică în lumea noastră, fără nici cea mai mică iluminare care să lumineze întunericul din vas.

La urma urmei, în dorințele noastre slabe doar o strălucire mică se poate arăta, oferind un pic de viață și bucurie. Această scânteie este atât de mică încât să poată penetra chiar și vasele egoiste ale primirii. Trăiesc în ele la nivelurile naturii neînsuflețite, vegetale, animale; întregul nivel uman este mai presus de asta și eu nu sunt parte din el.

Există dorințe de primire si dorințe de dăruire la acest nivel, care vor fi dezvăluite în mine una opusă alteia. Linia stângă este înclinația rea, ego-ul adevărat care este revelat în măsura în care doresc să mă conectez cu altii și o fac. Apoi atrag Lumina care Reformează și încerc să dobândesc forța bună și lucrez între cele două înclinații în linia de mijloc, care se numește Adam (om).

Între timp, sunt la nivelul animal, sub dominația ego-ului meu mic, primind doar o „lumânare subțire” în vasul care este format din primele trei niveluri. Dintr-un punct de vedere spiritual, aceasta nu este considerată viață sau o existență. Deci lumea noastră se numește o lume virtuală, este ca și cum ar exista sub nivelul de constiință.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 12/10/12, Shamati # 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→