Există o fabulă bine-cunoscută, care descrie relația dintre o persoană și Creator. Aceasta este fabula despre oaspete și gazdă. Dupa ce gazda a pregătit masa și toate bunătățile pentru oaspete, oaspetele simte o mare rușine care pur și simplu îl roade. El este gata să facă orice, atâta timp cât nu simte acea rușine. Apoi gazda, simțind milă pentru oaspete, creează ascunderea.

Dar ce ascunde el? Dacă gazda doar s-ar ascunde pe sine, oaspetele ar mânca confortabil toate bunătățile de pe masă și acesta ar fi sfârșitul. Oaspetele ar rămâne un egoist nesimțitor, care doar știe cum să primească și ar exista numai în forma corporală, detașat total de gazdă.

Deci, se dovedește că doar ascunderea gazdei nu este suficientă. Plăcerile ar trebui să fie, de asemenea, ascunse, iar apoi, dezvăluite în măsura în care oaspetele poate răspunde gazdei cu aceeași atitudine pe care gazda o arată oaspetelui în porții mici.

Toate aceste trei componente: plăcerea, simțirea gazdei și apetitul oaspetelui ar trebui să fie dezvăluite treptat și toate trei ar trebui să fie compatibile una cu alta. Apoi, condițiile potrivite ar trebui să fie create pentru oaspete, în porții mici, în care el va fi capabil să stabilească aceeași atitudine față de Creator, cu aceeași dragoste cu care Creatorul îl tratează.

Cum este posibil? Cea mai mică măsură în care gazda dezvăluie plăcerea bunătăților și arată atitudinea sa față de oaspete este un grad mare pentru oaspete. Acest lucru se datorează faptului că pentru el este o viață nouă, pe care nu o simțea în ascundere. El ar trebui să dezvolte în el disponibilitatea de a trata gazda în acest fel în avans, la fel cum și gazda îl tratează încă de la primul nivel. Când aromele bunătăților sunt descoperite, oaspetele nu va trebui să aibă de-a face cu ele, ci le va folosi ca mijloace: să le primească și să construiască dragostea lui pentru gazdă deasupra lor.

Deci, se dovedește că restricția și Masach (ecranul) trebuie să preceadă revelația Luminii, Creatorului. Asta înseamnă că, în primul rând, avem nevoie de teama de Creator. O persoană trebuie să dezvolte acest atribut: venerația, teama de a nu reuși să dăruiască Creatorului, constanta îngrijorare în legătură cu asta; cum ar fi dacă Creatorul îmi este revelat brusc și nu sunt protejat de plăcerea egoistă și nu voi putea să-L iubesc în schimb? Pregătirea necesară pentru revelarea Creatorului este în această teamă.

Această venerație este pe toate nivelurile, dar în forme diferite și în intensități diferite, însă venerația este o condiție esențială. Dacă o persoană o dobândește, ea este gata pentru revelarea Creatorului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 3/9/12, Shamati  38

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Shechina din exil. Acestea sunt acele stari in care omul simte ca este in exil fata de calitatea daruirii, de dorinta buna, de pamantul lui Israel, dorinta indreptata direct catre Creator (Isra-el).

Persoana trebuie sa se adanceasca un pic in sentimentele sale pentru a simti profunzimea dorintelor egoiste. In fond, daca nu sunteti pe pamantul Israel, inseamna ca sunteti in sclavia Egipteana! Este nevoie sa realizati cat de mare este ascunderea si ca nu puteti iesi prin propriile forte.

Insa, persoana nu trebuie sa isi piarda controlul propriei stari si dupa ce se verifica pe sine, trebuie sa se trezeasca si sa iasa din ea, sa se ridice si sa aiba grija de puterea sa, si sa nu se piarda total in sentimentul de exil.

Apoi, trebuie treptat sa se trezeasca si in intuneric, sa isi pregateasca dorintele in asteptarea Luminii. Amara nemultumire, pe care o simtiti in Egipt, trebuie sa se transforme de la sentimentul material ca va simtiti rau intr-o graba catre corectie. Este necesara pentru ca altfel nu va veti trezi.

Trebuie sa vedeti de ce corectii aveti nevoie si sa incepeti sa va acordati la daruire pana cand veti ajunge la o cerere adevarata pentru daruire, adica spre obtinerea unui ecran anti-egoist.

Noi nu intelegem ca suntem in daruire; nu este simplu deloc. Unitatea, pe care omul a dobandeste cu Creatorul, ii da o mare implinire; ii mangaie inima si ii da sentimentul completei libertati fata de propriul egoism, si incepe sa il conduca. Lumina vine si ia in stapanire omul daca acesta ajunge la corecta unitate cu cel de langa el.

Si pentru asta, persoana trebuie sa aiba dorinte foarte puternice pentru a nu-si pierde capul, sa isi mentina controlul asupra sa si sa accepte acest sentiment in mod special de dragul daruirii placerii Creatorului. Pentru ca, aici exista un mare pericol de a incepe sa se bucure pentru sine si atunci omul nu va cadea pur si simplu in marunte dorinte egoiste pamantesti, ci in adevaratul Klipot.

De aceea  noi trebuie sa ne pregatim dorintele noastre pentru Lumina, in intunericul noptii si apoi chiar inainte de inceputul zilei  se uneste Partzufim spiritual superior Aba ve Ima. Toate placerile spirituale pe care le primim de la Lumina Superioara, toate acestea sunt consecinta unitatii, adica a Luminii, caldurii, care se naste acolo.

De aceea pe de o parte, persoana trebuie sa aspire cu pasiune catre unitate, dar pe de alta parte, sa se opreasca si sa se controleze pe sine pentru a nu se alipi in mod natural si egoist, ci constient si deliberat. Este ca si cum omul alearga cu viteza maxina, dorind sa ajunga la unitate, dar exact inainte de ajunge la ea, trebuie sa se opreasca brusc si sa se verifice! Acesta este intregul sens la razboaielor atunci cand se intra pe pamantul lui Israel.

Persoana trebuie sa identifice in mod clar daca va revela aceasta unitate de dragul daruirii sau nu. Pentru ca, atunci cand nu se afla inca in unitate, nu este speriat inca de intentiile pe care le va avea. Acum, actiunile sale sunt egoiste si intentiile sunt sparte. Insa, cand incepe sa patrunda in unitate, apare pericolul de a intra in fortele impure, Klipot.

Rezultatul unitatii si revelarii, care au fost atinse astfel, trebuie sa fie directionat doar inspre beneficiul Creatorului si nu catre propriul benficiu. Aici incepe cu adevarat razboiul impotriva dorintelor de placere ale persoanei.

Din partea a 1  Lectiei Zilnice de Cabala 02/09/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „O Slujinca Este Mostenitoarea Stapanei Sale”: Deci, lumile au fost divizate in internalitate si externalitate si fiecare lume contine iluminari adecvate pentru a actiona pentru o dezvoltare lenta. Si acestea se numesc „internalitatea lumii.”

Opus acestora, exista iluminari care actioneaza doar instantaneu. Deci, cand apar aici in ramurile lor lumesti si li se da controlul, in afara de faptul ca ele corecteaza, ruineaza de asemenea.

Partea interioara se dezvolta treptat, in conformitate cu natura sa, in timp ce partea exterrioara, in functie de natura sa nici macar nu se dezvolta, ci face un salt. Acestea sunt cele doua tipuri de vase, dorinte care actioneaza in functie de natura lor.

Sa stiti ca aceasta este ceea ce noi numim „stapanirea externalitatii,” ca in versul, „Dumnezeu i-a facut atat pe unul cat si pe celalalt.” Contine o forta care indeamna si goneste catre revelarea stapanirii internalitatii.

Dorintele care apartin GE nu se pot dezvolta ele insele pentru ca nu simt nici o lipsa (Hafetz Hesed).

Nu am nimic dar nu am nevoie de nimic. Totul este bine.

• Cum te vei dezvolta?
• Pentru ce? Sunt fericit asa cum sunt.

Atunci o forta exterioara vine si incepe sa ii impinga prin suferinta, ura si alte probleme si ca rezultat GE nu are altceva de facut decat sa se dezvolte. Acest lucru are loc pentru ca nu au alta sansa, impotriva naturii acestor dorinte. De fapt, forta care este revelata atat de negativ face bine. Apoi, acest „rau” se va transforma in „inger”, chiar daca acum joaca rolul dusmanilor si problemelor oamenilor lui Israel.

Acestea doua apartin „natiunii lui Israel”, fiind directionate direct catre Creator, nu pot avansa fara „Natiunile lumii.” Ele au nevoie ca presiunea fortelor negative sa le impinga din spate. Nu exista nici un alt mijloc de corectare cu exceptia presiunii partii exterioare asupra partii interioare.

De fapt aceste doua parti formeaza dorinta de a primi, insa partea exterioara ar dori sa avanseze la un moment dat. Pe de alta parte, partea interioara doreste sa daruiasca si astfel doreste sa se restranga pe sine si sa faca actiuni echivalente abilitatii sale de a darui si acesta este un proces treptat.

Problema parti exterioare este foarte simpla: vrea sa primeasca totul in acelasi timp, dar nu are de unde sa ia. Deci se intoarce catre GE, adica la natiunea Israel si sustine: „Este vina ta! Nu primesc ce vreau pentru ca nu vrei sa imi dai! Tu esti sursa raului din lume.”

Oamenii lui Israel au fost alesi drept operator al scopului general al corectiei. El contine pregatirea ceruta pentru crestere si dezvoltare pana cand misca si natiunile lumii, pentru a ajunge la scopul comun.

Cu alte cuvinte exista o diviziune clara intre GE (Galgata ve Eynaim), adica „Israel” si AHP, adica „natiunile lumii.” Partea superioara este Bina si partea inferioara este formata din vasele primirii (Kli Kabbalah). Aceasta este structura intregii realitati, a intregului vas comun.

Noi ar trebui sa intelegem ca oamenii lui Israel sunt descendentii celor care au parasit Babilonul. De-a lungul istoriei au fost supusi multor schimbari si astazi vorbim despre cei in care “punctul din inima“ este revelat (•), si de aceia in care nu a fost inca revelat- oamenii lui Israel care nu simt si nu inteleg inca aceasta componenta [(•)?].

Corectia este obligatia lui „Israel” iar ‚natiunile lumii” sunt partea pasiva. Deci umanitatea trebuie sa se schimbe. Mai mult, daca natiunile lumii se schimba fara diseminarea noastra, asta este impotriva noastra pentru ca in acest caz nu implinim scopul creatiei. In momentul in care noi primim intelepciunea Cabalei trebuie sa o transmitem natiunilor lumii, pentru ca intreaga corectie are loc prin noi.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/08/2012, “O Slujnica Este Mostenitoarea Stapanei Sale”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Corp si Suflet”: Restul conceptelor, care combina ratiunea metodelor lor cu alte metode, ne sunt interzise. Cel care le foloseste le incalca, „Le transforma in idoli”.

Daca imi imaginez ceva care este imperceptibil prin organele mele de simt, aceasta se numeste „idolatrie.” De aici, este clar in ce fel de erori se afla intreaga umanitate.

Analiza mea trebuie sa fie exacta la maxim. Trebuie sa se bazeze pe date reale, pe ceea ce este tangibil, nu fantezii si presupuneri. Doar acest gen de perceptie si abordare ma va schimba si voi vedea lumea insa, din nou, in perceptii reale, „in ceva tangibil.” Orice altceva este un joc al imaginatiei.

Doar daca incetez sa fantazez si accept ca nu exista altceva in afara organelor mele de perceptie, trebuie sa ma orientez doar princeea ce vad, voi fi obligat sa imi extind gama perceptiilor si de accea probabil interzicerea fantazarii este necesara pentru schimbarile interioare. Multumita ei, voi revela lumea superioara in organele mele imbunatatite de perceptie.

Intrebare: Si totusi, nimeni nu intelege asta!

Raspuns: Este adevarat, insa exista ceea ce numim recunosaterea raului. Doar in momentul in care persoana ajunge la un maxim, la limita, cand devine de nesuportat, atunci este deschisa la schimbare.

Umanitatea trebuie sa atinga cel mai jos nivel al credintelor si religiilor. De aici vine fanatismul religios modern in toate manifestarile sale. Exista un loc pentru asta. Oamenii trebuie sa ofere o expresie exhaustiva acestor abordari ale vietii. Doar atunci vor fi capabili sa treaca de la o muchie la alta sa reveleze adevarul- simplul, adevarul materialist- bazat exclusiv pe studiu si perceptiile organelor de perceptie.

Asta este stiinta Cabalei. Aici nu exista misticism, himere. In acelasi fel in care un magar sta in fata hranei, fie ca ea exista sau nu. Nu exista alte optiuni.

In final, oamenii vor descoperi ca toate credintele lor nu ii hranesc; nu le dau nimic. Mergi in jos fara putere pentru a trai sau a muri. Nu vi se va ingadui sa va prevedeti existenta in perceptiile voastre si atunci va trebui sa le schimbati.

La inceput, noi ne imaginam aceasta lume prin perceptii si mergem mai departe fata sa le schimbam. Apoi, incepem sa coboram si perceptiile incep sa se ingusteze, contracteze, impinga si sa ne limiteze. Similar cu chinurile nasterii. Lumea coboara in intuneric, in neindestulare, in probleme si pericole si apoi, pentru ca nu are alta varianta, este fortata sa fuga de aceste perceptii, deoarece prin ele experimenteaza moartea. Prin ele nu mai sunt capabil sa functionez. Aici nu mai este un loc pentru a crede in ceva bun „dincolo.” Nu se mai poate supravietui acum. Speranta vietii de dupa moarte nu mai ajuta.

Astazi problemle afecteaza portofelul, dar maine, sufletele, sursa puterii de viata. Impreuna cu stiinta Cabalei, oamenii din intreaga lume vor ajunge sa inteleaga ca, este necesar sa isi schimbe perceptiile.

Cel mai important lucru este dorinta de a primi si oamenii vor trebui sa o schimbe cu cea de a darui, fara a mai crede in ceva ce nu vad cu proprii lor ochi, si nu experimenteaza ei insisi. Fanteziile nu ne vor mai fi de ajutor. Oamenii se vor dezvolta atat de mult incat vor simti ca sigura varianta este sa isi schimbe perceptiile.

Aceasta este realizarea raului, a inclinatiei rele, a faptului ca, Creatorul impreuna cu Tora,adica cu metodologia corectiei cu forta corectoare a Luminii ne ajuta sa ajungem la un nou inceput. Ca cele trei cai, cele trei stadii ale caii.

Din partea a 4 a  Lectiei Zilnice de Cabala 31/08/2012, Articolul “Corp si Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot elucida egoismul în spiritualitate, dacă nu sunt încă acolo?

Rǎspuns: Tu clarifici proprietǎţile tale spirituale, chiar dacă nu eşti încă acolo, bazându-te pe conexiunea ta cu prietenii deoarece tu încerci sǎ îţi depǎşeşti egoismul și sǎ te asociezi cu ei prin garanţia reciprocǎ. Aspirația cuiva spre grupul în care toţi lucrează împreună și încearcă să se conecteze, este similarǎ cu stǎrile și dorințele pe care le vor experimenta în lumea superioară.

Aspir la aceasta ca un copil care îşi închipuie cǎ este adult. Acesta este modul în care el învață. Același lucru este valabil pentru noi atunci când începem o slujbă nouă. Noi folosim diverse modele pentru a ne educa și, prin urmare, să achiziționǎm treptat abilitățile de care avem nevoie pentru a ne îndeplini sarcinile la locul de muncǎ.

La fel funcţioneazǎ şi munca noastrǎ spiritualǎ. Nu știu ce este Lumina superioarǎ, sau ce stare înaltǎ urmeazǎ sǎ ating. Realitatea superioară este în afara noastrǎ şi noi nu o vedem cum se apropie. Cu toate acestea, numai în acest scop a fost creatǎ aceastǎ lume. Dorinţa comunǎ (generalǎ) a fost împărțitǎ în miliarde de părți, permițându-ne să lucrǎm cu ele, sǎ le colectǎm înapoi împreună și sǎ învǎţǎm cum să le ajustǎm   într-un mod care ne va permite în cele din urmă sǎ recunoaștem faptul că, pe de o parte, suntem în imposibilitatea de a strânge împreună piesele rupte pe cont propriu și, pe de altă parte, suntem dornici sǎ realizǎm acest lucru.

Apoi, ne dǎm seama nu doar cǎ nu suntem dispuşi sǎ lucrǎm cu asta, dar, în general, nici nu suntem capabili. Dar, în același timp, pe mǎsurǎ ce continuăm să acționǎm și să facem eforturi, vom începe sǎ simţim o dorință uriașă pentru a face ca totul sǎ devinǎ adevǎrat.

Dintr-o datǎ, aceste uriașe, diverse și de multe ori opuse stǎri ale noastre se adunǎ într-o singură bucată. Ele se contrazic una pe alta deoarece pe de-o parte trebuie sǎ creştem extraordinar egoismul nostru caracteristic şi pe de altǎ parte trebuie sǎ aspirǎm la Lumina pentru dǎruire.

Aceste stǎri sunt încă opuse și izolate una de alta. Lumina care le conectează împreună creeazǎ un vas spiritual (o dorinţǎ şi ecranul), nu a coborat încă la ele.

Până în prezent, nu există nici un ecran și nici nu există vreo legătură între Luminǎ și dorințǎ. Ele sunt încǎ separate una de alta. Aceastǎ opoziţie este simțitǎ în dorința noastră ca ceva foarte intens și contradictoriu, dar tot trebuie să aspirǎm spre a face ca totul sǎ se întâmple. Apoi, se va întâmpla.
Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/18/12 Lecţia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Egoismul este numit „ajutor împotriva mea”, pentru că imaginându-mi-l împotriva mea, chiar mă ajută, dar dacă îl asociez cu mine, atunci, desigur, este un dușman. Totul depinde de modul în care ne poziționǎm în raport cu egoismul.

Cum să nu uit că numai atunci când nu mă identific cu el, ci îl vǎd împotriva mea, egoismul ajută?

Acest lucru poate fi realizat doar prin intermediul mediului. O persoană nu va fi niciodată capabilǎ să se țină singurǎ în această stare. Ea se va identifica întotdeauna cu ego-ul și va cădea, dacǎ grupul, ca un magnet, nu o va ridica deasupra egoismului. Există două forțe: cea de sus -forța grupului și cea de jos – forţa egoismului.

În cazul în care grupul nu îmi poate trage „Eul” din egoism şi nu mi-l poate pǎstra în afara lui, atunci voi simţi egoismul împotriva mea. Dacă nu mă poate ridica, atunci voi cădea înapoi în egoism tot timpul, iar eu nu voi fi capabil să îmi amintitesc sǎ-l vǎd în afara mea.

Prin urmare, numai grupul poate avea grijă de acest lucru prin intermediul opiniilor sale, prin garanția reciprocă.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul de lucru nr.2

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, in timp ce ne aflam in perioada de pregatire, cerem sa obtinem puterea daruirii. Se va schimba oare aceasta cerere dupa intrarea in lumea spirituala, sau vom cere din nou acelasi lucru?

Raspuns: Este aceeasi cerere, dar in aceasta perioada de pregatire este prezenta natura egoista Lo Lishma. Eu cer sa mi se dea forta daruirii, dar subconstient eu sper sa obtin un beneficiu personal. Deci, se numeste “Lo Lishma” dar in sine cererea ramane aceeasi.

Perioada de pregatire incepe cu prima mea cerere pentru puterea daruirii. Aceasta perioada se incheie cand primim aceasta putere, pe care o folosim cand intram in lumea spirituala. Acolo, noi primim iar puterea daruirii.

In timpul pregatirii, eu cer pentru mine, Lo Lishma. Eu vreau sa obtim puterea daruirii si sper ca eventual voi primi ceva bun pentru mine. Intentiile mele egoiste de diminueaza treptat de la 100% la inceputul acestei perioade si ajunge la 0% la sfarsit. Astfel eu avansez in timpul perioadei de pregatire.

Atunci cand obtin puterea daruirii prin pregatirea dorintei pentru daruirea autentica, eu folosesc aceasta putere pentru a cere o mai mare putere a daruirii. La acest moment, este forta de la nivelul Bina, Hafetz Hesed, daruire de dragul daruirii. La urmatorul nivel eu cer iar puterea daruirii de a primi de dragul daruirii, insa acum este nivelul Hochma. In acest mod noi inaintam pana cand ajung la nivelul corectiei finale (Gmar Tikkun), starea Keter. In continuare, eu cer puterea daruirii si diferenta este peste ce va guverna dorinta si care este puterea sa.

Eu realizez ca pentru a dobandi puterea daruirii, trebuie sa simt maretia Creatorului. In masura in care am capacitatea de a o simti, voi fi capabil sa imi „aplec” dorinta. In timpul perioadei de pregatire si in functie de maretia Creatorului, eu reusesc sa corectez dorinta pentru urmatorul stadiul al daruirii pentru daruire cat si dorintele mele de a primi pentru starea de daruire de dragul daruirii.

Totul depinde de realizarea maretiei Creatorului, care ma ajuta sa ma ridic peste egoismul meu. Tranzitia de la cererea verbala la cea interioara din inima este posibila cu ajutorul Luminii. Aceasta are loc prin Lumina care Reformeaza.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Trebuie să aducem lumea la momentul adevărului, la înțelegerea faptului că doar omul însuși are nevoie de corecție. Trebuie să ne schimbăm natura pentru a echilibra răul din noi. În caz contrar, vom continua să distrugem mediul înconjurător. Astăzi, această înclinație a devenit ilogică: Noi semănăm moartea în casele noastre. Aceasta este cunoaștere comună, este în mod repetat scris despre acest lucru, și o vedem cu ochii noștri, o experimentăm noi înșine ca explozii de caniculă și frig, tsunami și furtuni. Și ne așteaptă și mai multe în viitor.

Și totuși, ca într-o stare de inconștiență, continuăm să ne complacem în ego-ul nostru mereu, doar capabili să suprimăm instinctul natural din vocea rațiunii umane, că este blocat în aceeași fundătură, sub barajul continuu al loviturilor. Privind din afară este imposibil să înțelegem cum poate fi așa.

Cu toate acestea, este ceea ce Creatorul a pregătit pentru noi, o serie de nenorociri, până când vom ajunge la recunoașterea răului, până când, cel puțin, începem să ne punem întrebarea: De unde vine totul și de ce?

Problema cu liderii de astăzi este că aceștia sunt surzi la sunetul rațiunii și doresc doar un singur lucru: să-și continue goana după avere și control. Și, cel mai important, ei nu văd o soluție viabilă. Mulți înțeleg deja că totul este despre natura umană, dar își ridică cu toții mâinile în deznădejde atunci când se confruntă cu această problemă. Ei știu doar două mijloace: puterea militară și banii, care să le permită să-și păstreze puterea. Alte opțiuni de a conduce nu sunt luate în considerare.

Le spun că este posibil să schimbi oamenii prin intermediul educației integrale; în termen de câțiva ani, vor vedea îmbunătățiri și prosperitate. Ei ascultă, dar nu aud. Ei nu pot auzi cu toată inteligența lor.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 29/08/12,  Articolul „Exil și răscumpărare”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toată umanitatea există într-un sistem ce seamănă cu corpul nostru, care este compus din piese interconectate. Această conexiune există deja. Problema este că nu funcționează corect.

După spargerea  dorințelor, fiecare fragment a început să acționeze pentru sine. Legătura dintre ele a rămas, doar că a devenit opusa la ceea ce ar trebui să fie, deoarece fiecare dintre ele a dorit doar să primească pentru sine.

Acesta este modul în care sistemul s-a dezvoltat după spargere, devenind din ce în ce mai rău. Pentru că dorinta de a primi a început să se dezvăluie cu o forță mai mare și oamenii au crezut că, chiar dacă legăturile lor erau egoiste, încă le-au ajutat să se dezvolte. Economiștii de astăzi încă mai cred că competiția este bună deoarece ea conduce omenirea spre prosperitate și succes.

Dar pare a fi bună doar la suprafată, deoarece o persoană se simte confortabil în egoismul său. Cu toate acestea, în esență, toată dezvoltarea noastră este concepută doar pentru scopul dezvăluirii răului conținut în egoismul nostru, și vom descoperi acest lucru la sfârșitul dezvoltării noastre egoiste.

De-a lungul istoriei, conexiunea egoistă dintre oameni (sau sufletele sparte) a crescut în mod constant. Printre acestea, există anumite suflete, ce s-au dezvăluit aici și acolo, care nu au dorit să existe în conformitate cu legile primirii și concurenței, dar care au dorit să existe în dăruire reciprocă și ajutându-se unul pe altul. Acești oameni revelează metoda unei noi conexiuni altruiste, care le permite să se ridice mai presus de egoismul lor, la o stare de dăruire.

Prin corectarea lor înșiși, acești oameni devin o parte pozitivă a sistemului general. Aceștia sunt Cabalistii, oameni speciali care au dezvăluit forța dăruirii și datorită lor se revarsă în organismul general sau în sufletul general precum sângele proaspăt. Acest flux va determina sufletul general să vină la viață și să se trezească.

Acest întreg mecanism începe să se trezească din moarte. La urma urmei, a fost complet distrus, iar acum sunt părți ale acestuia, care au început să se vindece prin conectarea dintre ele. Aceste piese devin din ce în ce mai active în cadrul sistemului și își consolidează legătura unul cu altul, trezind astfel întregul sistem și injectându-l cu forta dăruirii prin legăturile naturale care există între toate părțile sale componente: părțile sparte, părțile corectate și cele în procesul de corecție.

Ca urmare, toate părțile sistemului primesc un impuls mic de energie și inspirație de la părțile care se corectează pe ele însele. Din acest motiv, cei drepți sunt numiți fundația lumii.

Chiar daca noi nu diseminăm pe scară largă, munca noastră și eforturile în a ne uni încă vor afecta părțile sistemului care nu sunt capabile să descopere metoda corecției pe cont propriu. La urma urmei, noi existăm într-un singur câmp, un singur organism, dar, în scopul de a accelera procesul de dezvoltare, trebuie să includem diseminarea externă.

Baal HaSulam a scris despre necesitatea de a dezvălui știința Cabalei, în articolul său, „Timp să acționăm”, precum și în ziarul său, Națiunea. Acest lucru a ajutat să trezească oameni, ceea ce corespunde cu vremurile noastre incredibil de accelerate.

Acest lucru dă fiecărei părți a sistemului posibilitatea de a se trezi și de a vedea că starea noastră de criză nu este întâmplătoare și că nu suntem condamnați să suferim pasiv toată viața. Criza este un semn că trebuie să acceptăm metoda corecției cât mai curând posibil.

Lumina, puterea corectării, împlinirii și dăruirii, intră în sistemul general numai prin părțile sale corectate. Părțile corectate ale sistemului sunt numite Israel (direct la Creator), iar numărul lor este în creștere, deoarece mai multe părți noi se trezesc la corecție.

Ele sunt numite partea interioară a sufletului general. Restul părților care nu se corectează încă sunt numite partea exterioară sau națiunile lumii. În cele din urmă, toată lumea se va uni și va ajunge la corecția completă.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 15/08/12, Shamati # 69

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem verifica noi, care este intenţia noastră în timp ce citim Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar este sursa de Lumină ce vine către noi, dacă dorim să o folosim în mod corect. De aceea, în timp ce studiez cărţile de Cabala, întotdeauna chem asupra mea ceva iluminare, dar ea vine în concordanţă cu intensitatea efortului meu şi a pregătirii mele. Dacă studiez cu scopul de a câştiga ceva corporal, sau de a atinge lumea următoare ca pe un privilegiu personal, atunci Lumina, prin influenţa sa, crează în mine un întuneric şi mai mare. Mă îndepărtez de la înţelegerea motivului pentru care mi-a fost dat acest sistem, de ceea ce trebuie să fac cu mine şi de cum ar trebui să mă port cu ceilalţi. Chiar şi când citesc cuvinte minunate despre iubire şi conexiune, nu mai am simţul apartenenţei, nu mai văd vreo conexiune şi nu ştiu cum să percep textul: dacă să-l las să-mi pătrundă în inimă sau nu, asta insemnând că eu studiez precum un liliac, care este hrănit de noapte şi nu aşteaptă răsăritul.  

Dar dacă încerc să mă conectez cu ceilalţi şi acesta este motivul pentru care învăţ metoda, prin observarea condiţiilor de acceptare a ei la Muntele Sinai, câştigând împreună cu toţi ceilalţi, starea de a fi „un singur om cu o singură inimă”, de a intra in garanţie mutuală, de a atinge iubirea frăţească şi prin intermediul ei, iubirea Creatorului, atunci Lumina începe să mă dezvolte. Aceasta nu este calea obişnuită care este depăşită în diverse stadii, ci încep treptat să descopăr în ea, stadiul greşit, sfărâmat.

Studiul egoist ascunde de mine egoul, iar eu mă văd a fi drept. Pe de altă parte, prin studiul corect, descopăr că sunt scufundat în rău. Primul lucru pe care Lumina mi-l revelează este calitatea mea rea, iar eu trebuie să muncesc în concordanţă cu asta. Descoperind răul, mă simt şi mai rău ca deobicei. Deci ce pot face? Până la urmă, în concordanţă cu natura mea, vreau să scap atunci când mă simt prost.

Poate că ar trebui să opresc studiul şi să mă retrag din grup? Poate că ar trebui să simt disperare? Sau poate că ar trebui să fiu fericit că mi s-a permis să descopăr recunoaşterea răului? Ar trebui să fie o lege pentru mine, o invitaţie: dacă mă pot ridica deasupra acestui sentiment neplăcut, voi tânji după dăruirea de dincolo de primire.

Prefer să primesc o lovitură, din moment ce suferinţele ce sunt revelate în egoul meu, îmi arată că nu lucrez pentru el. Deşi experimentez senzaţii neplăcute, le depăşesc şi mă îndrept spre unitate. Nu evadez cu scopul de a îndulci amarul; nu mă inchid, nu cobor şi nu opresc studiul. Din contră, accept toate necazurile care vin din toate direcţiile, pe drumul spre unirea cu prietenii, ca fiind trimise de către Creator şi accept că nu există altceva înafară de El. 

Accept fiecare stadiu ca fiind benefic avansării mele. Nu doresc să anulez nimic şi continui să studiez cu scopul de a neutraliza sentimentul neplăcut. De fapt, îl doresc; doresc ca el să stea până mă focalizează spre modul în care să mă ridic deasupra lui, de a fi deasupra motivului. Accept cu bucurie toate problemele şi întreruperile, presiunile circumstanţelor, necazurile externe, diferitele suferinţe, din moment ce ele toate mă ajută să mă concentrez pe scopul corect, creând asemenea limitări, ca nişte şabloane cu care lucrând, să avansez cu siguranţă.

Aceasta construieşte în mine, vase de primire. Ele continuă să crească şi să sufere, în timp ce eu, fiind cu un nivel deasupra lor, doresc să mă menţin în conexiunea cu Creatorul, până când dobândesc o credinţă totală, atributul lui Bina şi să încep să-mi folosesc vasele de primire cu scopul de a dărui.

Dar chiar şi atunci, nu intenţionez să mă calmez, din moment ce m-am ridicat la un asemenea grad în care ar trebui să nu mai fie nici un gând de automulţumire. Din contră, tânjesc şi mai mult să mă ridic şi sunt chiar gata să primesc plăcere, dar nu cu scopul de a mă umple pe mine, ci cu scopul de a împlini dorinţa Creatorului.   

Aceasta este toată munca noastră, De-a lungul acestei căi, eu am nevoie de o sursă reală, de o dorinţă egoistă ce îmi furnizează forţa de dăruire, mulţumită depăşirii problemelor de către mine şi a suferinţelor ce provin din aceste probleme şi îmi este foarte clar că totul vine de la Creator.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→