Baal HaSulam, „Corp si Suflet”: Restul conceptelor, care combina ratiunea metodelor lor cu alte metode, ne sunt interzise. Cel care le foloseste le incalca, „Le transforma in idoli”.

Daca imi imaginez ceva care este imperceptibil prin organele mele de simt, aceasta se numeste „idolatrie.” De aici, este clar in ce fel de erori se afla intreaga umanitate.

Analiza mea trebuie sa fie exacta la maxim. Trebuie sa se bazeze pe date reale, pe ceea ce este tangibil, nu fantezii si presupuneri. Doar acest gen de perceptie si abordare ma va schimba si voi vedea lumea insa, din nou, in perceptii reale, „in ceva tangibil.” Orice altceva este un joc al imaginatiei.

Doar daca incetez sa fantazez si accept ca nu exista altceva in afara organelor mele de perceptie, trebuie sa ma orientez doar princeea ce vad, voi fi obligat sa imi extind gama perceptiilor si de accea probabil interzicerea fantazarii este necesara pentru schimbarile interioare. Multumita ei, voi revela lumea superioara in organele mele imbunatatite de perceptie.

Intrebare: Si totusi, nimeni nu intelege asta!

Raspuns: Este adevarat, insa exista ceea ce numim recunosaterea raului. Doar in momentul in care persoana ajunge la un maxim, la limita, cand devine de nesuportat, atunci este deschisa la schimbare.

Umanitatea trebuie sa atinga cel mai jos nivel al credintelor si religiilor. De aici vine fanatismul religios modern in toate manifestarile sale. Exista un loc pentru asta. Oamenii trebuie sa ofere o expresie exhaustiva acestor abordari ale vietii. Doar atunci vor fi capabili sa treaca de la o muchie la alta sa reveleze adevarul- simplul, adevarul materialist- bazat exclusiv pe studiu si perceptiile organelor de perceptie.

Asta este stiinta Cabalei. Aici nu exista misticism, himere. In acelasi fel in care un magar sta in fata hranei, fie ca ea exista sau nu. Nu exista alte optiuni.

In final, oamenii vor descoperi ca toate credintele lor nu ii hranesc; nu le dau nimic. Mergi in jos fara putere pentru a trai sau a muri. Nu vi se va ingadui sa va prevedeti existenta in perceptiile voastre si atunci va trebui sa le schimbati.

La inceput, noi ne imaginam aceasta lume prin perceptii si mergem mai departe fata sa le schimbam. Apoi, incepem sa coboram si perceptiile incep sa se ingusteze, contracteze, impinga si sa ne limiteze. Similar cu chinurile nasterii. Lumea coboara in intuneric, in neindestulare, in probleme si pericole si apoi, pentru ca nu are alta varianta, este fortata sa fuga de aceste perceptii, deoarece prin ele experimenteaza moartea. Prin ele nu mai sunt capabil sa functionez. Aici nu mai este un loc pentru a crede in ceva bun „dincolo.” Nu se mai poate supravietui acum. Speranta vietii de dupa moarte nu mai ajuta.

Astazi problemle afecteaza portofelul, dar maine, sufletele, sursa puterii de viata. Impreuna cu stiinta Cabalei, oamenii din intreaga lume vor ajunge sa inteleaga ca, este necesar sa isi schimbe perceptiile.

Cel mai important lucru este dorinta de a primi si oamenii vor trebui sa o schimbe cu cea de a darui, fara a mai crede in ceva ce nu vad cu proprii lor ochi, si nu experimenteaza ei insisi. Fanteziile nu ne vor mai fi de ajutor. Oamenii se vor dezvolta atat de mult incat vor simti ca sigura varianta este sa isi schimbe perceptiile.

Aceasta este realizarea raului, a inclinatiei rele, a faptului ca, Creatorul impreuna cu Tora,adica cu metodologia corectiei cu forta corectoare a Luminii ne ajuta sa ajungem la un nou inceput. Ca cele trei cai, cele trei stadii ale caii.

Din partea a 4 a  Lectiei Zilnice de Cabala 31/08/2012, Articolul “Corp si Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot elucida egoismul în spiritualitate, dacă nu sunt încă acolo?

Rǎspuns: Tu clarifici proprietǎţile tale spirituale, chiar dacă nu eşti încă acolo, bazându-te pe conexiunea ta cu prietenii deoarece tu încerci sǎ îţi depǎşeşti egoismul și sǎ te asociezi cu ei prin garanţia reciprocǎ. Aspirația cuiva spre grupul în care toţi lucrează împreună și încearcă să se conecteze, este similarǎ cu stǎrile și dorințele pe care le vor experimenta în lumea superioară.

Aspir la aceasta ca un copil care îşi închipuie cǎ este adult. Acesta este modul în care el învață. Același lucru este valabil pentru noi atunci când începem o slujbă nouă. Noi folosim diverse modele pentru a ne educa și, prin urmare, să achiziționǎm treptat abilitățile de care avem nevoie pentru a ne îndeplini sarcinile la locul de muncǎ.

La fel funcţioneazǎ şi munca noastrǎ spiritualǎ. Nu știu ce este Lumina superioarǎ, sau ce stare înaltǎ urmeazǎ sǎ ating. Realitatea superioară este în afara noastrǎ şi noi nu o vedem cum se apropie. Cu toate acestea, numai în acest scop a fost creatǎ aceastǎ lume. Dorinţa comunǎ (generalǎ) a fost împărțitǎ în miliarde de părți, permițându-ne să lucrǎm cu ele, sǎ le colectǎm înapoi împreună și sǎ învǎţǎm cum să le ajustǎm   într-un mod care ne va permite în cele din urmă sǎ recunoaștem faptul că, pe de o parte, suntem în imposibilitatea de a strânge împreună piesele rupte pe cont propriu și, pe de altă parte, suntem dornici sǎ realizǎm acest lucru.

Apoi, ne dǎm seama nu doar cǎ nu suntem dispuşi sǎ lucrǎm cu asta, dar, în general, nici nu suntem capabili. Dar, în același timp, pe mǎsurǎ ce continuăm să acționǎm și să facem eforturi, vom începe sǎ simţim o dorință uriașă pentru a face ca totul sǎ devinǎ adevǎrat.

Dintr-o datǎ, aceste uriașe, diverse și de multe ori opuse stǎri ale noastre se adunǎ într-o singură bucată. Ele se contrazic una pe alta deoarece pe de-o parte trebuie sǎ creştem extraordinar egoismul nostru caracteristic şi pe de altǎ parte trebuie sǎ aspirǎm la Lumina pentru dǎruire.

Aceste stǎri sunt încă opuse și izolate una de alta. Lumina care le conectează împreună creeazǎ un vas spiritual (o dorinţǎ şi ecranul), nu a coborat încă la ele.

Până în prezent, nu există nici un ecran și nici nu există vreo legătură între Luminǎ și dorințǎ. Ele sunt încǎ separate una de alta. Aceastǎ opoziţie este simțitǎ în dorința noastră ca ceva foarte intens și contradictoriu, dar tot trebuie să aspirǎm spre a face ca totul sǎ se întâmple. Apoi, se va întâmpla.
Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/18/12 Lecţia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Egoismul este numit „ajutor împotriva mea”, pentru că imaginându-mi-l împotriva mea, chiar mă ajută, dar dacă îl asociez cu mine, atunci, desigur, este un dușman. Totul depinde de modul în care ne poziționǎm în raport cu egoismul.

Cum să nu uit că numai atunci când nu mă identific cu el, ci îl vǎd împotriva mea, egoismul ajută?

Acest lucru poate fi realizat doar prin intermediul mediului. O persoană nu va fi niciodată capabilǎ să se țină singurǎ în această stare. Ea se va identifica întotdeauna cu ego-ul și va cădea, dacǎ grupul, ca un magnet, nu o va ridica deasupra egoismului. Există două forțe: cea de sus -forța grupului și cea de jos – forţa egoismului.

În cazul în care grupul nu îmi poate trage „Eul” din egoism şi nu mi-l poate pǎstra în afara lui, atunci voi simţi egoismul împotriva mea. Dacă nu mă poate ridica, atunci voi cădea înapoi în egoism tot timpul, iar eu nu voi fi capabil să îmi amintitesc sǎ-l vǎd în afara mea.

Prin urmare, numai grupul poate avea grijă de acest lucru prin intermediul opiniilor sale, prin garanția reciprocă.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul de lucru nr.2

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, in timp ce ne aflam in perioada de pregatire, cerem sa obtinem puterea daruirii. Se va schimba oare aceasta cerere dupa intrarea in lumea spirituala, sau vom cere din nou acelasi lucru?

Raspuns: Este aceeasi cerere, dar in aceasta perioada de pregatire este prezenta natura egoista Lo Lishma. Eu cer sa mi se dea forta daruirii, dar subconstient eu sper sa obtin un beneficiu personal. Deci, se numeste “Lo Lishma” dar in sine cererea ramane aceeasi.

Perioada de pregatire incepe cu prima mea cerere pentru puterea daruirii. Aceasta perioada se incheie cand primim aceasta putere, pe care o folosim cand intram in lumea spirituala. Acolo, noi primim iar puterea daruirii.

In timpul pregatirii, eu cer pentru mine, Lo Lishma. Eu vreau sa obtim puterea daruirii si sper ca eventual voi primi ceva bun pentru mine. Intentiile mele egoiste de diminueaza treptat de la 100% la inceputul acestei perioade si ajunge la 0% la sfarsit. Astfel eu avansez in timpul perioadei de pregatire.

Atunci cand obtin puterea daruirii prin pregatirea dorintei pentru daruirea autentica, eu folosesc aceasta putere pentru a cere o mai mare putere a daruirii. La acest moment, este forta de la nivelul Bina, Hafetz Hesed, daruire de dragul daruirii. La urmatorul nivel eu cer iar puterea daruirii de a primi de dragul daruirii, insa acum este nivelul Hochma. In acest mod noi inaintam pana cand ajung la nivelul corectiei finale (Gmar Tikkun), starea Keter. In continuare, eu cer puterea daruirii si diferenta este peste ce va guverna dorinta si care este puterea sa.

Eu realizez ca pentru a dobandi puterea daruirii, trebuie sa simt maretia Creatorului. In masura in care am capacitatea de a o simti, voi fi capabil sa imi „aplec” dorinta. In timpul perioadei de pregatire si in functie de maretia Creatorului, eu reusesc sa corectez dorinta pentru urmatorul stadiul al daruirii pentru daruire cat si dorintele mele de a primi pentru starea de daruire de dragul daruirii.

Totul depinde de realizarea maretiei Creatorului, care ma ajuta sa ma ridic peste egoismul meu. Tranzitia de la cererea verbala la cea interioara din inima este posibila cu ajutorul Luminii. Aceasta are loc prin Lumina care Reformeaza.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/07/2012, Scrierile luif Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Trebuie să aducem lumea la momentul adevărului, la înțelegerea faptului că doar omul însuși are nevoie de corecție. Trebuie să ne schimbăm natura pentru a echilibra răul din noi. În caz contrar, vom continua să distrugem mediul înconjurător. Astăzi, această înclinație a devenit ilogică: Noi semănăm moartea în casele noastre. Aceasta este cunoaștere comună, este în mod repetat scris despre acest lucru, și o vedem cu ochii noștri, o experimentăm noi înșine ca explozii de caniculă și frig, tsunami și furtuni. Și ne așteaptă și mai multe în viitor.

Și totuși, ca într-o stare de inconștiență, continuăm să ne complacem în ego-ul nostru mereu, doar capabili să suprimăm instinctul natural din vocea rațiunii umane, că este blocat în aceeași fundătură, sub barajul continuu al loviturilor. Privind din afară este imposibil să înțelegem cum poate fi așa.

Cu toate acestea, este ceea ce Creatorul a pregătit pentru noi, o serie de nenorociri, până când vom ajunge la recunoașterea răului, până când, cel puțin, începem să ne punem întrebarea: De unde vine totul și de ce?

Problema cu liderii de astăzi este că aceștia sunt surzi la sunetul rațiunii și doresc doar un singur lucru: să-și continue goana după avere și control. Și, cel mai important, ei nu văd o soluție viabilă. Mulți înțeleg deja că totul este despre natura umană, dar își ridică cu toții mâinile în deznădejde atunci când se confruntă cu această problemă. Ei știu doar două mijloace: puterea militară și banii, care să le permită să-și păstreze puterea. Alte opțiuni de a conduce nu sunt luate în considerare.

Le spun că este posibil să schimbi oamenii prin intermediul educației integrale; în termen de câțiva ani, vor vedea îmbunătățiri și prosperitate. Ei ascultă, dar nu aud. Ei nu pot auzi cu toată inteligența lor.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 29/08/12,  Articolul „Exil și răscumpărare”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toată umanitatea există într-un sistem ce seamănă cu corpul nostru, care este compus din piese interconectate. Această conexiune există deja. Problema este că nu funcționează corect.

După spargerea  dorințelor, fiecare fragment a început să acționeze pentru sine. Legătura dintre ele a rămas, doar că a devenit opusa la ceea ce ar trebui să fie, deoarece fiecare dintre ele a dorit doar să primească pentru sine.

Acesta este modul în care sistemul s-a dezvoltat după spargere, devenind din ce în ce mai rău. Pentru că dorinta de a primi a început să se dezvăluie cu o forță mai mare și oamenii au crezut că, chiar dacă legăturile lor erau egoiste, încă le-au ajutat să se dezvolte. Economiștii de astăzi încă mai cred că competiția este bună deoarece ea conduce omenirea spre prosperitate și succes.

Dar pare a fi bună doar la suprafată, deoarece o persoană se simte confortabil în egoismul său. Cu toate acestea, în esență, toată dezvoltarea noastră este concepută doar pentru scopul dezvăluirii răului conținut în egoismul nostru, și vom descoperi acest lucru la sfârșitul dezvoltării noastre egoiste.

De-a lungul istoriei, conexiunea egoistă dintre oameni (sau sufletele sparte) a crescut în mod constant. Printre acestea, există anumite suflete, ce s-au dezvăluit aici și acolo, care nu au dorit să existe în conformitate cu legile primirii și concurenței, dar care au dorit să existe în dăruire reciprocă și ajutându-se unul pe altul. Acești oameni revelează metoda unei noi conexiuni altruiste, care le permite să se ridice mai presus de egoismul lor, la o stare de dăruire.

Prin corectarea lor înșiși, acești oameni devin o parte pozitivă a sistemului general. Aceștia sunt Cabalistii, oameni speciali care au dezvăluit forța dăruirii și datorită lor se revarsă în organismul general sau în sufletul general precum sângele proaspăt. Acest flux va determina sufletul general să vină la viață și să se trezească.

Acest întreg mecanism începe să se trezească din moarte. La urma urmei, a fost complet distrus, iar acum sunt părți ale acestuia, care au început să se vindece prin conectarea dintre ele. Aceste piese devin din ce în ce mai active în cadrul sistemului și își consolidează legătura unul cu altul, trezind astfel întregul sistem și injectându-l cu forta dăruirii prin legăturile naturale care există între toate părțile sale componente: părțile sparte, părțile corectate și cele în procesul de corecție.

Ca urmare, toate părțile sistemului primesc un impuls mic de energie și inspirație de la părțile care se corectează pe ele însele. Din acest motiv, cei drepți sunt numiți fundația lumii.

Chiar daca noi nu diseminăm pe scară largă, munca noastră și eforturile în a ne uni încă vor afecta părțile sistemului care nu sunt capabile să descopere metoda corecției pe cont propriu. La urma urmei, noi existăm într-un singur câmp, un singur organism, dar, în scopul de a accelera procesul de dezvoltare, trebuie să includem diseminarea externă.

Baal HaSulam a scris despre necesitatea de a dezvălui știința Cabalei, în articolul său, „Timp să acționăm”, precum și în ziarul său, Națiunea. Acest lucru a ajutat să trezească oameni, ceea ce corespunde cu vremurile noastre incredibil de accelerate.

Acest lucru dă fiecărei părți a sistemului posibilitatea de a se trezi și de a vedea că starea noastră de criză nu este întâmplătoare și că nu suntem condamnați să suferim pasiv toată viața. Criza este un semn că trebuie să acceptăm metoda corecției cât mai curând posibil.

Lumina, puterea corectării, împlinirii și dăruirii, intră în sistemul general numai prin părțile sale corectate. Părțile corectate ale sistemului sunt numite Israel (direct la Creator), iar numărul lor este în creștere, deoarece mai multe părți noi se trezesc la corecție.

Ele sunt numite partea interioară a sufletului general. Restul părților care nu se corectează încă sunt numite partea exterioară sau națiunile lumii. În cele din urmă, toată lumea se va uni și va ajunge la corecția completă.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala, 15/08/12, Shamati # 69

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem verifica noi, care este intenţia noastră în timp ce citim Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar este sursa de Lumină ce vine către noi, dacă dorim să o folosim în mod corect. De aceea, în timp ce studiez cărţile de Cabala, întotdeauna chem asupra mea ceva iluminare, dar ea vine în concordanţă cu intensitatea efortului meu şi a pregătirii mele. Dacă studiez cu scopul de a câştiga ceva corporal, sau de a atinge lumea următoare ca pe un privilegiu personal, atunci Lumina, prin influenţa sa, crează în mine un întuneric şi mai mare. Mă îndepărtez de la înţelegerea motivului pentru care mi-a fost dat acest sistem, de ceea ce trebuie să fac cu mine şi de cum ar trebui să mă port cu ceilalţi. Chiar şi când citesc cuvinte minunate despre iubire şi conexiune, nu mai am simţul apartenenţei, nu mai văd vreo conexiune şi nu ştiu cum să percep textul: dacă să-l las să-mi pătrundă în inimă sau nu, asta insemnând că eu studiez precum un liliac, care este hrănit de noapte şi nu aşteaptă răsăritul.  

Dar dacă încerc să mă conectez cu ceilalţi şi acesta este motivul pentru care învăţ metoda, prin observarea condiţiilor de acceptare a ei la Muntele Sinai, câştigând împreună cu toţi ceilalţi, starea de a fi „un singur om cu o singură inimă”, de a intra in garanţie mutuală, de a atinge iubirea frăţească şi prin intermediul ei, iubirea Creatorului, atunci Lumina începe să mă dezvolte. Aceasta nu este calea obişnuită care este depăşită în diverse stadii, ci încep treptat să descopăr în ea, stadiul greşit, sfărâmat.

Studiul egoist ascunde de mine egoul, iar eu mă văd a fi drept. Pe de altă parte, prin studiul corect, descopăr că sunt scufundat în rău. Primul lucru pe care Lumina mi-l revelează este calitatea mea rea, iar eu trebuie să muncesc în concordanţă cu asta. Descoperind răul, mă simt şi mai rău ca deobicei. Deci ce pot face? Până la urmă, în concordanţă cu natura mea, vreau să scap atunci când mă simt prost.

Poate că ar trebui să opresc studiul şi să mă retrag din grup? Poate că ar trebui să simt disperare? Sau poate că ar trebui să fiu fericit că mi s-a permis să descopăr recunoaşterea răului? Ar trebui să fie o lege pentru mine, o invitaţie: dacă mă pot ridica deasupra acestui sentiment neplăcut, voi tânji după dăruirea de dincolo de primire.

Prefer să primesc o lovitură, din moment ce suferinţele ce sunt revelate în egoul meu, îmi arată că nu lucrez pentru el. Deşi experimentez senzaţii neplăcute, le depăşesc şi mă îndrept spre unitate. Nu evadez cu scopul de a îndulci amarul; nu mă inchid, nu cobor şi nu opresc studiul. Din contră, accept toate necazurile care vin din toate direcţiile, pe drumul spre unirea cu prietenii, ca fiind trimise de către Creator şi accept că nu există altceva înafară de El. 

Accept fiecare stadiu ca fiind benefic avansării mele. Nu doresc să anulez nimic şi continui să studiez cu scopul de a neutraliza sentimentul neplăcut. De fapt, îl doresc; doresc ca el să stea până mă focalizează spre modul în care să mă ridic deasupra lui, de a fi deasupra motivului. Accept cu bucurie toate problemele şi întreruperile, presiunile circumstanţelor, necazurile externe, diferitele suferinţe, din moment ce ele toate mă ajută să mă concentrez pe scopul corect, creând asemenea limitări, ca nişte şabloane cu care lucrând, să avansez cu siguranţă.

Aceasta construieşte în mine, vase de primire. Ele continuă să crească şi să sufere, în timp ce eu, fiind cu un nivel deasupra lor, doresc să mă menţin în conexiunea cu Creatorul, până când dobândesc o credinţă totală, atributul lui Bina şi să încep să-mi folosesc vasele de primire cu scopul de a dărui.

Dar chiar şi atunci, nu intenţionez să mă calmez, din moment ce m-am ridicat la un asemenea grad în care ar trebui să nu mai fie nici un gând de automulţumire. Din contră, tânjesc şi mai mult să mă ridic şi sunt chiar gata să primesc plăcere, dar nu cu scopul de a mă umple pe mine, ci cu scopul de a împlini dorinţa Creatorului.   

Aceasta este toată munca noastră, De-a lungul acestei căi, eu am nevoie de o sursă reală, de o dorinţă egoistă ce îmi furnizează forţa de dăruire, mulţumită depăşirii problemelor de către mine şi a suferinţelor ce provin din aceste probleme şi îmi este foarte clar că totul vine de la Creator.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să ne dai un exemplu concret de relaţie familială corectă? Nu o înţeleg încă pe deplin.

Răspuns: De exemplu, soţia crede că soţul ei nu o suportă, se simte singură. Totuşi, trebuie să îl trateze şi să îi vorbească ca şi cum i-ar simţii sută la sută sprijinul. În loc să fie supărată că nu o sprijină deloc, ea trebuie să îi mulţumească pentru că îi este de ajutor. Cum va răspunde soţul?

La început, va fi şocat pentru că va crede că urmează ca soţia să se certe cu el. Va crede că este sarcastică, dar această situaţie nu este doar întoarsă invers, aici avem un lucru opus care vine din alt opus şi din alt opus. Asta pentru că ea vede defecte în tine, apoi şi le aplică ei şi îţi spune ce ar vedea în tine, dacă egoismul ei nu i-ar sta în cale.

Întrebare: Nu înţeleg cum  pot să spun opusul a ceea ce simt!

Răspuns: Te rog să înţelegi că tu nu vezi lumea. Noi ne vedem doar pe noi înşine! Fiecare om are un filtru înainte ochilor, care îi permite doar să vadă ce este bun şi ce este rău pentru el.

Asta pentru ca să mă distanţez de lucruri care îmi fac rău şi să mă apropii de lucruri care sunt bune pentru mine. Văd lumea într-un mod foarte selectiv.

Nu o ştiu şi nu sunt familiar cu lumea reală, care există în afara mea, de cealaltă parte a mâinilor mele pe care le folosesc ca să îmi acopăr ochii. Nu o înţeleg şi nu ştiu nimic despre asta.

Mi se prezintă în felul în care dorinţa mea egoistă o pictează, iar atunci când încep să percep această dorinţă egoistă ca un inamic şi vreau să văd lumea ca bună, atunci îmi doresc să îndepărtez aceşti ochelari egoişti, care distorsionează, iar pentru a face asta, vorbesc frumos şi de bine despre toate lucrurile pe care le văd ca rele.

Asta nu înseamnă că te mint, pentru că te tratez la fel cum tratează o mamă pe copilul ei şi îmi plac toate calităţile tale. Aşa te voi vedea, atunci când îmi voi îndepărta ochelarii egoişti, pentru că în afara mea există doar o lume perfectă.

Întrebare: Dar eu încă port aceşti ochelari critici, care distorsionează!

Răspuns: Totuşi, vrei să vezi în afara lor. Ridică-te deasupra cunoaşterii tale. Egoismul tău natural este sudat între aceste lentile. De aceea, tu vezi doar defecte în partenerul tău, atunci când te uiţi la el.

Dacă aceştia ar fi nişte ochelari obişnuiţi, pur şi simplu i-ai lua de la ochi şi i-ai arunca, dar aceste lentile sunt implantate în tine şi de aceea trebuie să accepţi tot ce este rău ca bun. Ţine minte, priveşti prin ochelari care distorsionează.

„Iubirea acoperă toate păcatele”. Asta înseamnă că nu mai rămâne nicio crimă, numai iubire în loc de ele. Iubeşti totul în partenerul tău. Pur şi simplu nu observi defectele din el pentru că obiceiul devine a doua natură. Încearcă cât de mult poţi, până când devine un obicei!

Haideţi să decidem că din acest moment ne vom purta acasă ca şi cum am fi ambii perfecţi şi nu există nicio contradicţie între noi, ca şi cum vrem cu adevărat să ne facem bine unul altuia cât de mult putem şi să fim un singur corp, nu fizic, în pat, ci emoţional, intern. Veţi vedea toate acestea materializate, după o multitudine de exerciţii de acest tip.

Totuşi, natural, nu o puteţi face fără o presiune socială din parte mediului. Nu părăsiţi niciodată acest seminar care nu se termină niciodată. Existaţi pur şi simplu în el, iar apoi veţi vedea deodată natura din interior şi vei începe să vă schimbaţi în exterior. Veţi vedea lumea diferit, ca şi pe voi înşivă şi relaţiile voastre cu ceilalţi. Totul se va schimba. Aşa cum este scris, „Am văzut o lume opusă”.

Pare să fie un exerciţiu psihologic, dar este multă adâncime în el. Avem nevoie de o forţă colectivă care să ne influenţeze şi să ne ajute să începem aceste exerciţii. Totuşi, este o condiţie foarte importantă aici: învăţătorul din acest grup trebuie să vină din comunitate Bnei Baruch.

Din „O viaţă nouă” din 12.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană învaţă prin exemple. Ce fel de exemple ar trebui cineva să observe în jurul său?

Răspuns: Ar trebui să observe solidaritatea şi atitudinea pozitivă faţă de ceilalţi, dincolo de iubirea de sine. Într-adevăr, munca constă exact în ridicarea deasupra egoului.

În viaţă, dacă eu nu rezonez cu cineva, sau dacă nu îmi pasă de acea persoană, nici măcar nu o observ. Nu poate să îmi pese mai puţin de colegii mei de muncă – relaţia noastră de rezumă doar la un salut prietenesc. În lumina celor spuse mai sus, dacă dorim să scăpăm de toate necazurile, trebuie să ne extindem deliberat, dincolo de graniţele egoismului nostru. La nivelul acestei lumi, facem aceeaşi trudă ca şi în spiritualitate: începem să exprimăm o atitudine din ce în ce mai caldă faţă de ceilalţi. De ce? Deoarece datoria noastră este de a stabili o conexiune. De fapt, aici stă puterea specială care este capabilă să diminueze problemele noastre.    

Aceasta trebuie să fie abordarea noastră: dincolo de izolare sau indiferenţă, noi formăm – poate că nu iubire, ci – o conexiune mutuală, astfel încât să ne simţim ca o singură naţiune.

Nu este o întâmplare că, criza demolează graniţele şi demonstrează clar, că toţi oamenii sunt interconectaţi ca şi cum toţi am trăi în aceeaşi ţară. Dacă ar fi să combinăm toate sistemele noastre într-unul singur, atunci ne-am ridica deasupra crizei. 

Rezultă că eu trebuie să găsesc tăria şi direcţia în mediul meu înconjurător, care trebuie să mă convingă de un singur lucru – că unificarea noastră va neutraliza toate problemele. Tot ceea ce este plin de negativitate astăzi, se va transforma brusc în pozitiv, ca şi cum o baghetă magică ar acţiona.

Întrebare: Deci, noi de fapt discutăm despre relaţii pozitive?

Răspuns: Da. Asta este suficient. Împreună începem să muncim la construirea unei societăţi mai bune, prin intermediul conexiunii dintre noi, o conexiune ce este plină de viaţă, prosperitate şi optimism.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12-08-2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să îmi privesc partenerul ca o oglindă în care îmi văd toate defectele, atunci asta mă va duce înapoi la mine însumi. Astfel, în loc să dezvolt o conexiune cu partenerul meu, acest exercițiu nu se va axa numai pe mine?

Răspuns: Dar în loc să mă ascund în propria carapace, trebuie să mă ridic deasupra tuturor acestora. Haideți să începem totul de la început, de la punctul zero. Mă uit la soție și văd numeroase greșeli. Acum, încep să îmi aplic mie toate aceste greșeli, pentru că este scris:”Orice om judecă în măsura proprie corupții”.

Din acest motiv, mă întorc la mine și spun că toate aceste greșeli sunt în mine. Dacă aș fi perfect, nu aș vedea nimic din toate astea. Dacă mi-aș iubi soția, nu aș vedea nicio greșeală în ea! Este ca o mamă în relație cu copilul ei, când nu vede nimic rău în el. Acesta este modul natural în care lucrează iubirea mamei, orbind-o. Și chiar și atunci când mama observă anumite defecte în copilul ei, le iubește și le consideră drăguțe.

În alte cuvinte, prima dată, încep să înțeleg faptul că toate aceste defecte pe care le văd în soția mea sunt de fapt în mine, iar motivul pentru care le văd este lipsa de iubire pentru ea. De aceea, trebuie să mă ridic eu însumi la un nivel la care să încetez să mai vadă defecte în ea, ca o mamă și copilul ei favorit. Asta se numește, ridicare deasupra egoismului.

Cu ajutorul soției mele, am făcut anumite măsurători în mine și am evaluat nivelul la care sunt și înălțimea la care trebuie să mă urc pentru a mă ridica deasupra mea. Reiese că am un partener care mă ajută să mă ridic deasupra naturii mele. Imaginați-vă comoara pe care o am acasă; aceasta este o adevărată comoară!

Pentru moment, m-am ridica deasupra egoului meu, folosindu-mi partenerul ca o oglindă. Acum, merg mai departe. M-am ridicat deasupra mea și nu mai lucrez cu dorințele și calitățile mele. În această stare neutră, încep să simt, să examinez și să înțeleg dorințele, calitățile, aspirațiile și scopurile altei persoane, de exemplu a soției mele. Încerc să le accept ca ceva care contează cel mai mult pentru mine și trăiesc pentru a le realiza.

Simt că dacă am fi reciproc în acest act, din ambele părți, atunci viața noastră ar fi minunată. Problema este că sunt incapabil să rămân în această stare. Este foarte dificil și necesită foarte mult efort. Sunt capabil să o țin pentru câteva minute, dar apoi o pierd și am nevoie de sprijin. Este pur și simplu imposibil să rămân în această stare, această presiune groaznică.

Este foarte ușor să te gândești în mod egoist la tine însuți, pentru că natura îți furnizează în mod constant combustibil pentru asta. Există un motor egoist care se învârte încontinuu în noi, lucrând de dimineața până noapte și chiar și atunci când dormim. Iar asta necesită eforturi inumane, puternice, pe care sunt incapabil să le fac. Atunci, ce să fac?

Aceasta este calea prin care ajunge la decizie. Prima decizie a fost să mă ridic deasupra egoismului. A doua este să accept egoismul partenerului în loc de egoismul meu. Apoi văd că sunt incapabil să rămân în această stare și că am nevoie de mediu și sprijin. Mediul servește ca sursă de putere și importanță, care sunt de fapt același lucru. În alte cuvinte, trebuie să îmi furnizeze senzația unei incredibile importanțe a acesti munci deasupra egoismului meu și pentru beneficiul aproapelui. Este în stare să îmi dea asta. Iar apoi, mă simt chiar mai liber când am grijă de aproapele meu decât atunci când am grijă de mine însumi. Este ca și cum nu am nimic de ce să îmi fac griji, aceasta este stare de libertate și pace pe care o simt.

Mai întâi, toate problemele și necazurile mele dispar, pentru că m-am ridicat desupra naturii mele. Mă simt ca și cum trăiesc într-o lume plină de bunătate. Îmi pasă doar de aproape, nu mai îmi pasă de ale mele, sunt liber să mă mai gândesc la mine, ca o pasăre, zburând în cer. Acesta este modul în care mă voi simții, dacă ceilalți îmi dau energie, importanță și aspirație.

Din “O nouă viață” 7/12/12

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→