Intrebare: Exista presupunerea ca o persoana care este inclusa mental in sistemul general integral va inceta sa aplice un efort psihic constant si ca va deveni lenesa. Exista un loc pentru a plasa eforturile liniare umane in lumea integrala?

Raspuns: Noi am evoluat in intreaga noastra istorie sub influenta egoismului care s-a dezvoltat in noi. Egoismul a trecut prin diferite stadii: egoism fizic, mancare, sex si familie si egoismul care ne-a indreptat spre bunastare, faima, putere si cunoastere insa astazi am ajuns la un impas si avem nevoie de ceva mai mult.

Forta de atractie a dezvoltarii fostului egoism dispare; persoana se indreapta spre ceva dar nu stie spre ce. De aceea noi avem aceste metode spirituale, tehnici, manipulari, Noua Era si lucruri de genul acesta. Oamenii devin interesati iar de religie; pare ca ne intoarcem acolo dar in realitate aceasta preocupare va trece in curand.

Intram in integralitate. Adica, acum umanitatea va incepe sa inteleaga ca, noua noastra stare este crearea unei societati integrale.

Si ce se intampla cu egoismul nostru?

Astazi, am ajuns la capat si de aici vom incepe sa construim un sistem integral sau sa devenim ca sistemul integral, natura, ceea ce este acelasi lucru.

Cum facem asta? Cu egoismul din noi.

Ce inseamna sa creasca; nu am spus deja ca nu va mai creste?

Incepe sa creasca astfel incat sa il transformati in integral. Acesta este un egoism complet diferit, care se va opune si va va impiedica sa deveniti integral. Si pe baza sa, uitandu-va la el, va puteti schimba pentru ca veti fi capabili sa vedeti toate lucrurile negative, aceasta spargere in acest mecanism si cum sa il corectati si sa deveniti integrali.

De ce avem nevoie de acest sistem?

Avem nevoie de el pentru ca prin toate aceste incercari, erori, suferinte, diferite conflicte, lipsa intelegerii si respingerii egoiste ale celorlalti oameni, egoismul meu ma va indeparta din nou.

De ce trebuie, ca pe baza sa, sa incerc prin eforturile mele sa intru impreuna cu ceilalti in sistemul integral?

Pentru ca, in momentul in care dobandesc aceste abilitati, invat ca un elev care exerseaza. Un elev primeste tot timpul teme; el ar trebui sa simta: corect sau incorect. Se spune ca incorectul se transforma in corect:” Un om experimentat este mai bun decat doi neexpermentati.” Cel experimentat este acela care realizeaza ca s-a abatut, ca a gresit. Adica, ne analizam constant greselile, dar ele nu sunt greselile noastre; astfel natura noastra egoista este special dezvoltata in noi, nu pentru ca vrem asta si pentru a ne ridica deasupra ei si sa cream o comunitate integrala.

De aceea egoismul creste, insa este un alt fel de egoism, indreptat impotriva comunitatii.

Aceasta este o munca diferita. Daca anterior am folosit egoismul liniar si cu ajutorul lui am avansat, m-am dezvoltat egoist, acum ma impotrivesc in mod constient lui, il transform in unitate integrala, conexiune cu ceilalti. Astazi, el este pentru mine ca un material de constructie; construiesc cu ajutorul sau.

Comentariu: Deci, pentru ca egoismul sa se manifeste, trebuie sa interactionez fizic cu lumea, trebuie sa fiu in aceasta lume?

Raspuns: Lumea noastra a fost creata pentru acest scop pentru ca in interiorul sau noi putem exista atat in calitatile egoiste cat si in cele inalte.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, oamenii nu se mai cred unul pe altul. Chiar oficiali guvernamentali înalţi fură fără neruşinare, deci cum pot eu să cred un prieten, atunci când vorbeşte despre măreţia Creatorului?

Răspuns: Mai întâi, nimeni nu îţi cere să crezi. În al doilea rând, pentru asta a trebuit să fie realizată această succesiune de generaţii, pentru ca tu să vezi de fapt că nu mai este nimic de căutat în această lume. Asta te ajută să vezi lucrurile în mod mai realist.

Nu trebuie să crezi în impresiile prietenului; te vor afecta chiar dacă nu crezi în ele. Nu trebuie nici măcar să spună ceva. Nu ştii ce îl motivează: credinţă sau realizare, el pur şi simplu te „infectează” cu impresiile lui, ca un virus. Nu depinde de tine. Nu contează dacă îl crezi sau dacă ai suspiciuni în ceea ce îl priveşte. Principalul lucru este acela că eşti „infectat”. Deci, avem nevoie de „viruşi” ai măreţiei Creatorului care să se „răspândească” printre noi. Cine îl realizează pe El? Nimeni. Şi, totuşi, toată lumea este tensionată şi asta determină totul: de ce şi în ce scop operez, ce trebuie să descopăr, care este rostul acestui lucru, unde este Lumina care Reformează care îmi va aduce asta, etc.; altfel, nu va conduce la nimic.

Pentru a face asta avem nevoie de spargerea dintre noi, pentru ca să nu ne înţelegem unul pe altul şi vom fi cu adevărat capabil să fim impresionaţi de falsa tânjire a prietenilor. Este suficient să văd pe faţa prietenului faptul că Creatorul este mare în ochii lui, pentru a fi aţintit şi eu spre asta. Chiar dacă mă trage de nas şi mă prosteşte, nu este nicio diferenţă. Voi fi încă impresionat de el. De asta avem nevoie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Problema vieții noastre este aceea că ne găsim într-un conflict egoist  permanent între noi, cine îl va ”devora” pe celălalt, îl va dărâma, va călca în picioare pe altul, va mușca, va fura și așa mai departe. Subconștient, noi ne măsurăm prin comparație cu ceilalți și trebuie să facem eforturi constante pentru a menține, chiar mințindu-ne, această senzație.

Dacă nu ne simțim superiori față de ceilalți, măcar într-o privință, devenim deprimați și ne simțim fără putere. Trebuie să ne răzbunăm, să distrugem și să conducem lumea către orice fel de război, în cazul în care vedem că nu reușim.

Aceasta înseamnă că lumea nu este importantă pentru noi și nici ceilalți oameni. Tot ceea ce ne este de trebuință este succesul nostru personal, mititel, individual și egoist. Toată lumea înțelege în fond asta și, din acest motiv, simțim, în mod natural, o tensiune interioară constantă. Aceasta este marea noastră problemă.

Atunci când ne gândim la succes, mai întâi ne gândim cum să punem piedici cuiva pe acest drum, cum să călcăm peste cineva care ne stă în cale și așa mai departe. Aceștia pot să fie oameni, organizații, probleme personale interioare sau orice altceva, dar eu trebuie să depășesc mereu anumite obstacole.

Totul provine din faptul că avansarea noastră se bazează pe o competiție egoistă, pe conflictele dintre noi. Aceasta înseamnă că mă găsesc într-o luptă permanentă atunci când întîlnesc un alt ego, o altă opinie.

Nimănui nu-i pasă de justiție, echitate. Eu trebuie să înving cu orice preț, mai târziu poate veni și restul! Dacă trebuie să schimb ceva pentru a reuși, să zicem punctul meu de vedere, eu sunt gata să o fac, deoarece a câștiga este acum mai important, pentru mine, decât faptul de a-mi păstra părerea. Cu alte cuvinte, în interiorul meu se face un calcul, de genul ” dau un bou pentru o vacă”, cu privire la ceea ce este mai important în acest moment, atât și nimic mai mult.

Din“discutie asupra educatiei integrale” 5/29/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Dacă o persoană înţelege natura muncii sale, ea începe să trateze în mod diferit mediul său, deoarece vede că nu are nici o dorinta pe cont propriu şi totul vine de la Creator, iar acesta este motivul pentru care nu îi permite să fie considerata o creatura.

Ea va fi numita o creatura atunci când se întoarce la mediu şi primeşte de la acesta dorinta. Apoi, aceste dorinte vor fi scrise in contul său.

Adica, ea trebuie să-si plece capul şi să înţeleagă că doar dorinţele pe care le primeşte de la mediu sunt numite Shechina, locul pentru revelarea Creatorului, care este numit Shochen (Locuitor). Acesta este motivul pentru care includerea în grup este absolut obligatorie pentru progresul spiritual.

Se spune că este necesar să iubesti prietenii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. La urma urmei, în aceasta conexiune dintre toată lumea, care se numeste iubire, o persoană dezvăluie lumea spirituală, Creatorul.

De fapt, eu nu aleg prietenii. Alegerea mea vine mai târziu. La început, Creatorul ma aduce la un grup, si nu am nici o libertate aici. Alegerea mea începe mai târziu, când ma conectez cu adevarat cu ei şi trebuie să răspund la întrebarea: De ce am nevoie de asta şi ce vreau să primesc de la ei?

Astfel avansez, de fiecare dată alegand prietenii, deoarece trebuie sa-i vad pe toti ca fiind mari, în ciuda faptului că ei imi par din ce in ce mai nesemnificativi şi goi. Acest lucru înseamnă că i-am ales pentru că acum am ales tocmai acesti prieteni pe care Creatorul mi i-a dat pentru progresul spiritual.

În acest fel, merg mai departe şi construiesc eu insumi, o noua dorinta. Această dorinţă foarte mare pe care o primesc de la mediu şi în care vreau să devin similar cu Creatorul, sa descopar forţa daruirii, este numita o fiinţă umană.

Fiecare este obligat să-si arate dragosteapentru grup, deoarece trebuie să ne sprijinim reciproc, ceea ce se numeste garantie reciprocă. Fiecare devine un garant pentru restul pentru ca ei toţi sa aiba suficienta putere pentru a descoperi forţa daruirii si sa obtina asemănarea cu Creatorul. De aceea, eu sunt responsabil pentru toată lumea, am semnat garantia lor. Spiritualitatea lor este în mâinile mele, asa cum şi spiritualitatea mea este în mâinile lor.

Şi dacă unul dintre noi face o gaura in barca comuna, atunci ne vom îneca cu toţii în egoismul nostru, in intenţiile noastre de auto-servire, şi nu vom fi capabili sa descoperim Creatorul.

De aceea, cu cat mai mult inaintam in dezvăluirea Creatorului, cu atat mai stricte şi solicitante vor deveni condiţiile. Este nevoie să înţelegem că ne confruntăm cu legile naturii Luminii şi dorinţei şi nu pot exista compromisuri şi concesii. Totul se face în conformitate cu legile relaţiei dintre aceste două forţe.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 5/7/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană a luat parte la cursurile noastre, dar încă este împotriva conexiunii, putem numi asta „înclinaţia rea”?

Răspuns: Nu. Dacă după câteva cursuri încă nu înţeleg faptul că respingerea pe care o simt faţă de grup este răul, dacă accept această respingere, nu am revelat înclinaţia rea din mine.

Întreaga problemă este de a vedea înclinaţia rea în această dorinţă negativă. Trebuie să determin asta eu însumi şi nu doar să o aud de la altcineva. Trebuie să simt că acest atribut îmi face rău şi nu mă lasă să intru în spiritualitate şi să obţin scopul. Exact acest atribut stă în calea mea şi dacă nu îl depăşesc, dacă nu mă leg de grup, nu am nicio şansă.

Trebuie să văd cu adevărat că înclinaţia rea îmi blochează drumul. Mi se pare că îmi permite să formez o conexiune, dar în momentul imediat următor mă detasează de prieteni. În cele din urmă, cu excepţia unor foarte scurte momente, sunt detaşat în mod constant de grup.

Percep eu asta, aşa cum ar trebui, ca rău? De fapt, trebuie să ajung la un nivel în care nu voi mai putea să stau în ego şi voi face tot ce îmi stă în putere să scap de el: „Moartea mea este mai bună decât viaţa. Trebuie să îl omor, deoarece îmi este inamic”. Trebuie să simţim că este singurul inamic pe care îl avem, care se ascunde înăuntru, ca o tumoră canceroasă, ca un şarpe pe care trebuie să îl îndepărtez.

Iar dacă nu simt asta, înseamnă că nu am descoperit încă înclinaţia rea. Deci nu am încă nevoie de Tora ca „mirodenie”, adică ca o metodă de corecţie. Doar prin revelarea tiraniei răului voi căuta o soluţie. Sunt contaminat total, este absorbit în mie şi îmi este imposibil să scap. Deci, ce ar trebui să fac?

Neavând nicio şansă şi simţind disperarea, încep să realizez că există o forţă care mă poate ajuta, forţă care este Lumina. Nu mai este un concept abstract. Simt că există şi caut o oportunitate să o cer; caut sentimentul interior care îmi va permite să o atrag pentru a mă elibera de rău.

Toate acestea apar numai atunci când începem munca practică a conexiunii…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi conţine 613 dorinţe diferite, referitoare la legătura noastră reciproca, pe care trebuie sa le corecteze. Mai intâi de toate, trebuie să văd că toate acestea sunt egoiste şi că vreau să-mi folosesc aproapele şi pe Creator.

Această direcţie, „Israel, Tora, şi Creatorul,” insemnand de la dragostea pentru creaturi la dragostea pentru Creator, prima data lucreaza în formă opusă: de dragul de folosi Creatorul şi creaturile pentru beneficiul propriu. În primul rând trebuie să discernemem tocmai acest fapt, şi devine revelat, cu condiţia ca atât creaturile, cat şi Creatorul sa fie folosite in mod corect.

In prima etapă, dorind sa realizam conexiunea generala cu întregul univers, prin creaturi la Creator, vom descoperi fărădelegile şi greşelile noastre şi acesta este modul în care dezvăluim înclinaţia rea. Acest lucru nu se intampla dintr-o dată. Pe masura ce cineva avanseaza, o mică parte din egoismul sau este în continuare dezvăluit. Cerem corectarea lui si în lumina corecţiei dezvăluim o parte si mai mare de egoism, iar apoi cerem din nou sa fie corectat.

Lumina vine de la Creator prin grup, iluminand şi corectand răul pe care il descoperim, şi, ca rezultat, descoperim valuri noi, mai puternice, mai dure ale egoismului în noi. Asa avansam de la mici greseli la cele mai grave, şi apoi de la greşelile mici la cele mari, dezvăluindu-ne treptat şi corectandu-ne pe noi înşine.

Dar noi intotdeauna aspirăm la iubire, unificare, la unitatea dintre Israel, Tora şi Creator într-un întreg. Ne dorim ca Creatorul sa devina sfânt, „separat”, special, adică ca calitatea daruirii să fie întotdeauna cea mai mare valoare pentru noi. Acesta este modul în care progresul apare.

Şi cel mai important aspect al acestei lucrări este de a înţelege că toate corecţiile sunt concentrate in afara unei persoane. Progresul său spiritual are loc în afara sa. Şi în afara sa nu este decat Shechina şi Creatorul care o umple.

O persoană îşi imaginează că există o lume intreaga in jurul sau: minerala, vegetala, animala şi umana, dar toate acestea sunt doar o iluzie, imaginaţia sa. În realitate, nimic din toate acestea nu există. Atunci când o persoană începe să dezvăluie adevărata realitate, ea descoperă că totul este lipsit de spiritul vietii, şi este animat doar de forţa superioară a Creatorului, care sta în spatele tuturor acestor imagini şi umbre. Pe cont propriu, ele sunt doar accesorii, ambalaje, care nu au împlinire interioară.

Să sperăm că vom dezvălui acest adevăr rapid şi vom începe cu adevărat sa lucram cu Creatorul, prin aceste ambalaje.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/7/12  Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul vrea ca noi să fim un exemplu pentru întreaga lume, aşa că am putut dezvolta metoda şi să fim link-ul de tranziţie. Ce schimbări trebuie să facem în dorinţa noastră de a atinge ceea ce am citit în cărţile cabalistilor şi să devenim cu adevărat un exemplu pentru toată lumea?

Răspuns: Mai întâi de toate, noi trebuie să fim „capul”. Literele cuvântului „Israel” (ישראל) se descompun în expresia „capul meu” (לי ראש). Trebuie să verificăm ce se întâmplă în lume, care este voinţa Creatorului, şi cum putem deveni un „adaptor”, conectând planurile şi dorinţele Lui cu lumea, precum şi modul de a aduce lumea mai aproape de realizare. Să lăsăm Creatorul să determine noua stare a lumii, în timp ce lumea se mişcă înainte, în scopul de a dori să-şi asume această stare. Pentru aceasta trebuie să fiu la mijloc ca un intermediar, mentor, educator, asistent.

Aceasta este munca noastră. Tot ce revine lui Israel este de a oferi un exemplu, să „se joace” cu lumea, ajutând-o să dobândească forma corectă, să-i explice ceea ce se întâmplă, să vorbească despre motivele necazurilor. Până la urmă, în sens spiritual, oamenii sunt „mici copii”, şi noi trebuie cu răbdare să avem grijă de dezvoltarea lor, devenind îmbibaţi cu grijile lor.

În trecut, am fost departe de acest lucru şi nu înţelegeam de ce am nevoie de o legătură cu întreaga umanitate. De-a lungul întregii mele vieţi din trecut, am presupus că ar fi bine să fiu închis în mediul ştiinţific care mi-a placut, oferindu-mi în acelaşi timp toate necesităţile materiale. Am vrut să ating, să înţeleg şi să ţes împreună imaginea realităţii, şi nu am planificat să-mi cobor privirea la ceea ce se află sub acest nivel. De ce are nevoie un cercetator al universului de toţi cei care sunt doar confuzi cu privire la această întrebare sau cărora nu le pasa deloc de asta? Aceasta a fost poziţia mea.

Cu toate acestea, după aceea m-am îndepărtat de dispreţul egoist şi mândru faţă de cei din jurul meu şi am atins poziţia opusă în care sunt dispus ” să le schimb scutecele”  în mod constant. La urma urmei, totul depinde de realizarea importanţei, iar pe calea spirituală devine evident că aceasta este munca noastră, că acesta este modul în care facilităm corectarea lumii şi dăruim plăcere Creatorului.

Nu există nicio muncă mai mare decât aceasta. Nu este accidental faptul că este scris că o persoană care işi ară câmpul pentru a hrăni pe cei flămânzi, execută munca spirituală a preoţilor. Noi pur şi simplu nu înţelegem care este sarcina Kohanim (Preoţilor) . Sub externa „măreţie”, ceva cu totul diferit este ascuns – grija pentru cei care sunt mici. Într-o familie, copiii sunt cei mai importanţi şi totul se învârte în jurul lor. Acesta este modul în care noi ar trebui să acţionăm, de asemenea. Aceasta se numeşte „împărăţie de preoţi”, în care nu avem nimic altceva în afară de această muncă. Noi creăm corespondenţa dintre Creator şi creaturi, adaptând dorinţele lor la revelaţia Sa.

Întrebare: Ce ne lipseşte acum pentru acest lucru ?

Răspuns: Avem nevoie de mulţi oameni calificaţi. Toţi prietenii noştri trebuie să treacă prin cursuri pentru profesori şi organizatori. Avem resursele şi trebuie să le realizăm din ce în ce mai mult, mai larg, mai adânc şi mai înalt. Avem nevoie de muncă masivă în educaţie, care va necesita eforturile tuturor, fără excepţie. Şi apoi, odată ce suntem gata, trebuie să ne gândim cum să ieşim către publicul larg.

Va trebui să facem acest lucru imediat, iar noi suntem deja în întârziere. Este o ruşine că nu toată lumea mă aude. Acest lucru mă face să mă tem de ceea ce s-ar putea întâmpla în ţară, în viitorul apropiat. La urma urmei, totul în lume este rigid interconectat şi doar noi suntem capabili să „îndulcim” ceea ce se întamplă, cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/6/12,  Arvut

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Se spune în Tora că, la poalele Muntelui Sinai, Creatorul a spus poporului lui Israel: „şi acum, dacă mă veţi asculta, şi veţi păstra legământul Meu, veţi fi poporul unic dintre toate popoarele.” Este o conditie aici: „Vă voi da Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie, dacă veţi înţelege că trebuie să împliniţi formula corecţiei, planul corecţiei.”

Creatorul dăruişte totul, instrucţiunile şi împlinirea lor, dar trebuie să ştii unde eşti îndreptat. Aici un anumit angajament este necesar din partea celui mai mic, care se verifică: Este de acord cu asta? Şi dacă nu a atins nivelul de acord încă, atunci exilul din Egipt poate reapărea şi în cele din urmă ne vom găsi din nou la poalele Muntelui Sinai, confruntându-ne cu aceeaşi condiţie.

Acordul din partea celui mai mic simbolizează nevoia de clarificare- el trebuie să afle că doreşte cu adevărat acest lucru şi nimic altceva. Chiar dacă nu i s-ar fi dat o condiţie aşa de strictă, el ar fi acceptat-o incă, cu inima şi sufletul său, cerând acest lucru şi dorindu-l. Condiţia i-a fost dată pentru a-l ajuta să clarifice ceea ce de fapt trebuie să facă.

Deci, de ce o persoană nu ajunge la adunarea de la Muntele Sinai, cu o cerere clara: „Vreau să fiu corectat! Te rog, dă-mi Tora şi o voi păstra, în scopul de a-Ţi aduce mulţumire … „ideea este că o persoană ajunge la acest lucru ca urmare a separării. Ea are o deficienţă, dar nu poate clarifica lucrurile independent, aşa că Lumina trebuie să acţioneze prima. Prin Lumina care este descoperită, o persoană simte întunericul- punctul ei din inimă se ridică la Muntele Sinai şi, în acelaşi timp, la poalele muntelui ea construieşte „viţelul de aur.” Într-adevăr, cum pot toate celelalte dorinţe ale sale să accepte să se ridice la acelaşi nivel, în care ea este gata să lucreze în daruire, făcând munca preoţilor?

O persoană trebuie să descopere domeniul muncii sale viitoare, toată grosimea „muntelui” de sus în jos. Prin urmare, ea se confruntă cu această condiţie. Ea poate refuza şi „muri”, ceea ce înseamnă a sta în dorinta de a primi, a se întoarce în Egipt. Poporul lui Israel a cerut acest lucru lui Moise, mai mult decât o dată în timpul călătoriei în deşert. Ego-ul în mod constant solicită să ne întoarcem în Egipt, deoarece Egiptul este descris ca un pământ fertil, abundent. Totul a fost din abundenţă acolo, deci care a fost problema?

Egiptul umple dorinţele egoiste la maxim. Ei nu aveau nimic care să le lipsească acolo, cu excepţia unui singur lucru: în măsura în care eşti dezvoltat, simti întunericul şi suferinţele, şi intri în cei „şapte ani de foamete”, dar este foame spirituală, o sete spirituală, când nu este nimic care să revigoreze sufletul tău, ci numai stomacul. Dorinta de a primi este plină, dar pentru dorinta de a dărui este exil şi moarte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→