Dacă o persoană înţelege natura muncii sale, ea începe să trateze în mod diferit mediul său, deoarece vede că nu are nici o dorinta pe cont propriu şi totul vine de la Creator, iar acesta este motivul pentru care nu îi permite să fie considerata o creatura.

Ea va fi numita o creatura atunci când se întoarce la mediu şi primeşte de la acesta dorinta. Apoi, aceste dorinte vor fi scrise in contul său.

Adica, ea trebuie să-si plece capul şi să înţeleagă că doar dorinţele pe care le primeşte de la mediu sunt numite Shechina, locul pentru revelarea Creatorului, care este numit Shochen (Locuitor). Acesta este motivul pentru care includerea în grup este absolut obligatorie pentru progresul spiritual.

Se spune că este necesar să iubesti prietenii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. La urma urmei, în aceasta conexiune dintre toată lumea, care se numeste iubire, o persoană dezvăluie lumea spirituală, Creatorul.

De fapt, eu nu aleg prietenii. Alegerea mea vine mai târziu. La început, Creatorul ma aduce la un grup, si nu am nici o libertate aici. Alegerea mea începe mai târziu, când ma conectez cu adevarat cu ei şi trebuie să răspund la întrebarea: De ce am nevoie de asta şi ce vreau să primesc de la ei?

Astfel avansez, de fiecare dată alegand prietenii, deoarece trebuie sa-i vad pe toti ca fiind mari, în ciuda faptului că ei imi par din ce in ce mai nesemnificativi şi goi. Acest lucru înseamnă că i-am ales pentru că acum am ales tocmai acesti prieteni pe care Creatorul mi i-a dat pentru progresul spiritual.

În acest fel, merg mai departe şi construiesc eu insumi, o noua dorinta. Această dorinţă foarte mare pe care o primesc de la mediu şi în care vreau să devin similar cu Creatorul, sa descopar forţa daruirii, este numita o fiinţă umană.

Fiecare este obligat să-si arate dragosteapentru grup, deoarece trebuie să ne sprijinim reciproc, ceea ce se numeste garantie reciprocă. Fiecare devine un garant pentru restul pentru ca ei toţi sa aiba suficienta putere pentru a descoperi forţa daruirii si sa obtina asemănarea cu Creatorul. De aceea, eu sunt responsabil pentru toată lumea, am semnat garantia lor. Spiritualitatea lor este în mâinile mele, asa cum şi spiritualitatea mea este în mâinile lor.

Şi dacă unul dintre noi face o gaura in barca comuna, atunci ne vom îneca cu toţii în egoismul nostru, in intenţiile noastre de auto-servire, şi nu vom fi capabili sa descoperim Creatorul.

De aceea, cu cat mai mult inaintam in dezvăluirea Creatorului, cu atat mai stricte şi solicitante vor deveni condiţiile. Este nevoie să înţelegem că ne confruntăm cu legile naturii Luminii şi dorinţei şi nu pot exista compromisuri şi concesii. Totul se face în conformitate cu legile relaţiei dintre aceste două forţe.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 5/7/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană a luat parte la cursurile noastre, dar încă este împotriva conexiunii, putem numi asta „înclinaţia rea”?

Răspuns: Nu. Dacă după câteva cursuri încă nu înţeleg faptul că respingerea pe care o simt faţă de grup este răul, dacă accept această respingere, nu am revelat înclinaţia rea din mine.

Întreaga problemă este de a vedea înclinaţia rea în această dorinţă negativă. Trebuie să determin asta eu însumi şi nu doar să o aud de la altcineva. Trebuie să simt că acest atribut îmi face rău şi nu mă lasă să intru în spiritualitate şi să obţin scopul. Exact acest atribut stă în calea mea şi dacă nu îl depăşesc, dacă nu mă leg de grup, nu am nicio şansă.

Trebuie să văd cu adevărat că înclinaţia rea îmi blochează drumul. Mi se pare că îmi permite să formez o conexiune, dar în momentul imediat următor mă detasează de prieteni. În cele din urmă, cu excepţia unor foarte scurte momente, sunt detaşat în mod constant de grup.

Percep eu asta, aşa cum ar trebui, ca rău? De fapt, trebuie să ajung la un nivel în care nu voi mai putea să stau în ego şi voi face tot ce îmi stă în putere să scap de el: „Moartea mea este mai bună decât viaţa. Trebuie să îl omor, deoarece îmi este inamic”. Trebuie să simţim că este singurul inamic pe care îl avem, care se ascunde înăuntru, ca o tumoră canceroasă, ca un şarpe pe care trebuie să îl îndepărtez.

Iar dacă nu simt asta, înseamnă că nu am descoperit încă înclinaţia rea. Deci nu am încă nevoie de Tora ca „mirodenie”, adică ca o metodă de corecţie. Doar prin revelarea tiraniei răului voi căuta o soluţie. Sunt contaminat total, este absorbit în mie şi îmi este imposibil să scap. Deci, ce ar trebui să fac?

Neavând nicio şansă şi simţind disperarea, încep să realizez că există o forţă care mă poate ajuta, forţă care este Lumina. Nu mai este un concept abstract. Simt că există şi caut o oportunitate să o cer; caut sentimentul interior care îmi va permite să o atrag pentru a mă elibera de rău.

Toate acestea apar numai atunci când începem munca practică a conexiunii…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/10/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi conţine 613 dorinţe diferite, referitoare la legătura noastră reciproca, pe care trebuie sa le corecteze. Mai intâi de toate, trebuie să văd că toate acestea sunt egoiste şi că vreau să-mi folosesc aproapele şi pe Creator.

Această direcţie, „Israel, Tora, şi Creatorul,” insemnand de la dragostea pentru creaturi la dragostea pentru Creator, prima data lucreaza în formă opusă: de dragul de folosi Creatorul şi creaturile pentru beneficiul propriu. În primul rând trebuie să discernemem tocmai acest fapt, şi devine revelat, cu condiţia ca atât creaturile, cat şi Creatorul sa fie folosite in mod corect.

In prima etapă, dorind sa realizam conexiunea generala cu întregul univers, prin creaturi la Creator, vom descoperi fărădelegile şi greşelile noastre şi acesta este modul în care dezvăluim înclinaţia rea. Acest lucru nu se intampla dintr-o dată. Pe masura ce cineva avanseaza, o mică parte din egoismul sau este în continuare dezvăluit. Cerem corectarea lui si în lumina corecţiei dezvăluim o parte si mai mare de egoism, iar apoi cerem din nou sa fie corectat.

Lumina vine de la Creator prin grup, iluminand şi corectand răul pe care il descoperim, şi, ca rezultat, descoperim valuri noi, mai puternice, mai dure ale egoismului în noi. Asa avansam de la mici greseli la cele mai grave, şi apoi de la greşelile mici la cele mari, dezvăluindu-ne treptat şi corectandu-ne pe noi înşine.

Dar noi intotdeauna aspirăm la iubire, unificare, la unitatea dintre Israel, Tora şi Creator într-un întreg. Ne dorim ca Creatorul sa devina sfânt, „separat”, special, adică ca calitatea daruirii să fie întotdeauna cea mai mare valoare pentru noi. Acesta este modul în care progresul apare.

Şi cel mai important aspect al acestei lucrări este de a înţelege că toate corecţiile sunt concentrate in afara unei persoane. Progresul său spiritual are loc în afara sa. Şi în afara sa nu este decat Shechina şi Creatorul care o umple.

O persoană îşi imaginează că există o lume intreaga in jurul sau: minerala, vegetala, animala şi umana, dar toate acestea sunt doar o iluzie, imaginaţia sa. În realitate, nimic din toate acestea nu există. Atunci când o persoană începe să dezvăluie adevărata realitate, ea descoperă că totul este lipsit de spiritul vietii, şi este animat doar de forţa superioară a Creatorului, care sta în spatele tuturor acestor imagini şi umbre. Pe cont propriu, ele sunt doar accesorii, ambalaje, care nu au împlinire interioară.

Să sperăm că vom dezvălui acest adevăr rapid şi vom începe cu adevărat sa lucram cu Creatorul, prin aceste ambalaje.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/7/12  Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi nu poate fi pintenată fără „frâul şi hăţurile” călăreţului său. Aceasta trebuie să fie sub controlul cuiva, ca un măgar, căruia îi este dat un sac de cereale, legat la ochi si dirijat într-o singură direcţie. Numai atunci poate dorinta de a primi să lucreze.

Progresul nostru şi corectarea noastră se întâmplă numai prin Lumină. Lumina ne conduce uneori prin presiune şi, uneori, permiţându-ne să simţim o oarecare libertate. Dar noi trebuie să simţim şi să înţelegem unde mai exact această libertate ne este dată. Este posibil ca unde credem că suntem liberi să nu fim liberi deloc. Dacă înţelegem unde putem reacţiona şi în ce mod mai exact, atunci ne îndeplinim participarea în dezvoltarea noastră independentă.

Dar, înainte de a putea face acest lucru, trebuie să descoperim modul în care lumina creează şi reînvie mereu dorinţa noastră de a primi, prin conducerea ei directă şi menţinerea ei intr-o lesă scurtă. Toate acţiunile sale sunt menite astfel încât dorinţa să fie impresionată de acţiunile Luminii asupra ei, şi, în loc ca doar să se simtă bine sau de rău, ea să înceapă să afle: „De ce mă simt bine şi de ce mă simt rău, de ce un sentiment se schimbă în alt sentiment, ce mi se cere şi cum pot evita sentimentul rău şi să atrag sentimentul bun?

„Acest lucru înseamnă că trebuie să ştiu ce e bine sau rău pentru mine şi care este planul Celui care schimbă sentimentele mele de la o extremă la alta. Cum îl pot găsi şi percepe, cum pot descoperi planul Său şi înţelege intenţia Sa? Pe ansamblu, toate aceste întrebări egoiste provin din faptul că mă simt prost în această viaţă, deoarece în caz contrar, dorinta de a primi nu ar fi evocată. Sentimentul rău este un sentiment de lipsă, care necesită o umplere.

La început, doar nu mă simt la fel de bine cum am făcut-o înainte. Apoi, devine din ce în ce mai puţin plăcut, până ce, în cele din urmă, nivelul de plăcere se reduce la zero. Apoi, devine din ce în ce mai rău, până când devine de nesuportat. Acest lucru înseamnă că stările în care sunt pot fi foarte diferite, de la foarte rele la foarte bune.

Astfel Lumina se joaca cu dorinţa mea de a primi şi aduce schimbări tot timpul, în aşa fel încât dorinţa va afla despre sine şi despre diversele umpluturi. După ce a perceput destul de multe discernăminte interne, o persoană poate stabiliza atitudinea sa faţă de Cel care le aduce şi vrea să-L descopere. Acest lucru se datorează faptului că El este sursa întregului bine şi rău din viaţa dorinţei de a primi. În acest mod avansăm.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12, Shamati # 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Când vom începe să simţim ceva în ceea ce priveşte sursa Luminii şi Lumina în sine, este un nivel avansat. Vrem s-o descoperim, s-o percepem, s-o gestionăm. Este un nivel înalt în dezvoltarea ego-ului numit „Faraon”, care întreabă: „Cine este Domnul ca să-L ascult? Vreau să-mi conduc propria-mi viaţă eu insumi! ”

 Sunt de acord că Creatorul există şi că El conduce lumea, dar vreau s-o conduc în locul Lui! După multe lovituri, când văd că n-o pot face, încep să-mi dau seama ce se întâmplă, adevăratul scop al conducătorului, ce vrea El şi în ce scop.

Apoi simt că ascunderea Conducătorului este din cauza dorinţei mele de a-L descoperi, în scopul de a-L conduce. Acesta este motivul pentru care conducătorul se ascunde până când încep să simt că nu există nici o alegere şi renunţ- decid să ajung la cunoaşterea Lui. Astfel, o atitudine specială faţă de Creator este născută în fiinţa creată, care vrea sa-i ia locul. Acum, ea îşi schimbă radical atitudinea într-o asemenea măsură încât vrea să se asemene Creatorului. Apoi, începe să descopere planul Creatorului. Până atunci a sperat că ar avea o şansă de a conduce lumea, de a-i cunoaşte legile şi de a o transforma în dorinta de a primi plăcere.

Dar apoi începe să înţeleagă că este imposibil şi că este mai bine să contacteze Creatorul, în scopul de a cunoaşte planul Său şi de a încerca să-L urmeze, ceea ce se numeşte „a păstra legile naturii.” Acum ea înţelege că există reguli pentru întreaga cale pe care a experimentat-o. Totul este supus unei formule speciale şi prin ascundere o persoană primeşte şansa de a participa la propria ei dezvoltare.

În ciuda goliciunii pe care o simte în vasele sale de recepţie, ea se poate ridica deasupra lor şi se poate identifica cu planul superior, cu Conducătorul. Apoi, dorinţa sa de a primi nu va sta în calea sa, ci mai degrabă invers, sentimentul răului împinge o persoană de a se ieşi din ea însăşi, de a ieşi din ego-ul său, deoarece simte doar durere în ea. În acest caz, este mai uşor pentru o persoană să se ridice mai presus de această durere, mai presus de dorinţa sa de a primi, şi să adere la planul superior, în scopul de a avansa în mod conştient, prin cunoaşterea Conducătorului.

Apoi, vede ca umbra care a ascuns de ea plăcerile şi Creatorul a acţionat de fapt în favoarea sa. Se spune, „Îmi place să stau în umbra Lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele”, ceea ce înseamnă că primeşte deja plăcere din ascundere, deoarece vede că este renăscută din ea. Acest lucru se datorează faptului că niciodată Creatorul n-a vrut să-i provoace durere; Creatorul este bun şi binevoitor. Pântecele mamei (Rechem în ebraică), provine de la cuvântul ebraic Rachman (milostiv) şi, deşi naşterea unei persoane este sub mare presiune şi cu durerile naşterii, vine din dragostea şi mila pe care Creatorul le arată unei persoane.

O persoană trebuie să se verifice în mod constant pe ea însăşi şi să vadă în ce umbra este, dacă el este sub „umbra sfinţeniei” sau sub „umbra lui Sitra Achra ” (cealaltă parte). Acest lucru este determinat de modul in care o persoana iese din orice situaţie, şi în ce direcţie o duce această umbră, la ce acţiuni o conduce, şi la modul în care determină starea sa. Fie că simte că o ajută să se apropie de Conducător, ceea ce înseamnă că Conducătorul pare să se joace cu ea, atrăgându-i atenţia şi chemând-o să ajungă să-L cunoască. Apoi, vede că umbra nu a fost de la Conducător, nu de la Creator, ci mai degrabă de la propriul ego.

Dar este posibil ca o persoană să nu înţeleagă toate acestea şi să ceară doar un singur lucru: ca umbra să dispară din lume. Aici, problema principală este rezolvată- poate o persoană atribui toate umbrele dorinţei sale de a primi şi înţelege că acesta este modul în care Creatorul o ajută să-şi limiteze dorinţa şi să creeze un Masach (ecran) şi Lumina care se Reîntoarce la Sursă şi să se apropie de Creator?

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 18/06/12,  Shamati nr. 8

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul vrea ca noi să fim un exemplu pentru întreaga lume, aşa că am putut dezvolta metoda şi să fim link-ul de tranziţie. Ce schimbări trebuie să facem în dorinţa noastră de a atinge ceea ce am citit în cărţile cabalistilor şi să devenim cu adevărat un exemplu pentru toată lumea?

Răspuns: Mai întâi de toate, noi trebuie să fim „capul”. Literele cuvântului „Israel” (ישראל) se descompun în expresia „capul meu” (לי ראש). Trebuie să verificăm ce se întâmplă în lume, care este voinţa Creatorului, şi cum putem deveni un „adaptor”, conectând planurile şi dorinţele Lui cu lumea, precum şi modul de a aduce lumea mai aproape de realizare. Să lăsăm Creatorul să determine noua stare a lumii, în timp ce lumea se mişcă înainte, în scopul de a dori să-şi asume această stare. Pentru aceasta trebuie să fiu la mijloc ca un intermediar, mentor, educator, asistent.

Aceasta este munca noastră. Tot ce revine lui Israel este de a oferi un exemplu, să „se joace” cu lumea, ajutând-o să dobândească forma corectă, să-i explice ceea ce se întâmplă, să vorbească despre motivele necazurilor. Până la urmă, în sens spiritual, oamenii sunt „mici copii”, şi noi trebuie cu răbdare să avem grijă de dezvoltarea lor, devenind îmbibaţi cu grijile lor.

În trecut, am fost departe de acest lucru şi nu înţelegeam de ce am nevoie de o legătură cu întreaga umanitate. De-a lungul întregii mele vieţi din trecut, am presupus că ar fi bine să fiu închis în mediul ştiinţific care mi-a placut, oferindu-mi în acelaşi timp toate necesităţile materiale. Am vrut să ating, să înţeleg şi să ţes împreună imaginea realităţii, şi nu am planificat să-mi cobor privirea la ceea ce se află sub acest nivel. De ce are nevoie un cercetator al universului de toţi cei care sunt doar confuzi cu privire la această întrebare sau cărora nu le pasa deloc de asta? Aceasta a fost poziţia mea.

Cu toate acestea, după aceea m-am îndepărtat de dispreţul egoist şi mândru faţă de cei din jurul meu şi am atins poziţia opusă în care sunt dispus ” să le schimb scutecele”  în mod constant. La urma urmei, totul depinde de realizarea importanţei, iar pe calea spirituală devine evident că aceasta este munca noastră, că acesta este modul în care facilităm corectarea lumii şi dăruim plăcere Creatorului.

Nu există nicio muncă mai mare decât aceasta. Nu este accidental faptul că este scris că o persoană care işi ară câmpul pentru a hrăni pe cei flămânzi, execută munca spirituală a preoţilor. Noi pur şi simplu nu înţelegem care este sarcina Kohanim (Preoţilor) . Sub externa „măreţie”, ceva cu totul diferit este ascuns – grija pentru cei care sunt mici. Într-o familie, copiii sunt cei mai importanţi şi totul se învârte în jurul lor. Acesta este modul în care noi ar trebui să acţionăm, de asemenea. Aceasta se numeşte „împărăţie de preoţi”, în care nu avem nimic altceva în afară de această muncă. Noi creăm corespondenţa dintre Creator şi creaturi, adaptând dorinţele lor la revelaţia Sa.

Întrebare: Ce ne lipseşte acum pentru acest lucru ?

Răspuns: Avem nevoie de mulţi oameni calificaţi. Toţi prietenii noştri trebuie să treacă prin cursuri pentru profesori şi organizatori. Avem resursele şi trebuie să le realizăm din ce în ce mai mult, mai larg, mai adânc şi mai înalt. Avem nevoie de muncă masivă în educaţie, care va necesita eforturile tuturor, fără excepţie. Şi apoi, odată ce suntem gata, trebuie să ne gândim cum să ieşim către publicul larg.

Va trebui să facem acest lucru imediat, iar noi suntem deja în întârziere. Este o ruşine că nu toată lumea mă aude. Acest lucru mă face să mă tem de ceea ce s-ar putea întâmpla în ţară, în viitorul apropiat. La urma urmei, totul în lume este rigid interconectat şi doar noi suntem capabili să „îndulcim” ceea ce se întamplă, cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/6/12,  Arvut

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Se spune în Tora că, la poalele Muntelui Sinai, Creatorul a spus poporului lui Israel: „şi acum, dacă mă veţi asculta, şi veţi păstra legământul Meu, veţi fi poporul unic dintre toate popoarele.” Este o conditie aici: „Vă voi da Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie, dacă veţi înţelege că trebuie să împliniţi formula corecţiei, planul corecţiei.”

Creatorul dăruişte totul, instrucţiunile şi împlinirea lor, dar trebuie să ştii unde eşti îndreptat. Aici un anumit angajament este necesar din partea celui mai mic, care se verifică: Este de acord cu asta? Şi dacă nu a atins nivelul de acord încă, atunci exilul din Egipt poate reapărea şi în cele din urmă ne vom găsi din nou la poalele Muntelui Sinai, confruntându-ne cu aceeaşi condiţie.

Acordul din partea celui mai mic simbolizează nevoia de clarificare- el trebuie să afle că doreşte cu adevărat acest lucru şi nimic altceva. Chiar dacă nu i s-ar fi dat o condiţie aşa de strictă, el ar fi acceptat-o incă, cu inima şi sufletul său, cerând acest lucru şi dorindu-l. Condiţia i-a fost dată pentru a-l ajuta să clarifice ceea ce de fapt trebuie să facă.

Deci, de ce o persoană nu ajunge la adunarea de la Muntele Sinai, cu o cerere clara: „Vreau să fiu corectat! Te rog, dă-mi Tora şi o voi păstra, în scopul de a-Ţi aduce mulţumire … „ideea este că o persoană ajunge la acest lucru ca urmare a separării. Ea are o deficienţă, dar nu poate clarifica lucrurile independent, aşa că Lumina trebuie să acţioneze prima. Prin Lumina care este descoperită, o persoană simte întunericul- punctul ei din inimă se ridică la Muntele Sinai şi, în acelaşi timp, la poalele muntelui ea construieşte „viţelul de aur.” Într-adevăr, cum pot toate celelalte dorinţe ale sale să accepte să se ridice la acelaşi nivel, în care ea este gata să lucreze în daruire, făcând munca preoţilor?

O persoană trebuie să descopere domeniul muncii sale viitoare, toată grosimea „muntelui” de sus în jos. Prin urmare, ea se confruntă cu această condiţie. Ea poate refuza şi „muri”, ceea ce înseamnă a sta în dorinta de a primi, a se întoarce în Egipt. Poporul lui Israel a cerut acest lucru lui Moise, mai mult decât o dată în timpul călătoriei în deşert. Ego-ul în mod constant solicită să ne întoarcem în Egipt, deoarece Egiptul este descris ca un pământ fertil, abundent. Totul a fost din abundenţă acolo, deci care a fost problema?

Egiptul umple dorinţele egoiste la maxim. Ei nu aveau nimic care să le lipsească acolo, cu excepţia unui singur lucru: în măsura în care eşti dezvoltat, simti întunericul şi suferinţele, şi intri în cei „şapte ani de foamete”, dar este foame spirituală, o sete spirituală, când nu este nimic care să revigoreze sufletul tău, ci numai stomacul. Dorinta de a primi este plină, dar pentru dorinta de a dărui este exil şi moarte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflăm sub controlul ascunderii, adică nu il simtim pe Cel care actioneaza si ne conduce, pe Cel care ne trezeste gandurile si dorintele. Si astfel simtim ca noi suntem cei care actionam din interior gandurile si dorintele.

Asta inseamna ca daca fac ceva si reusesc, atunci este succesul meu. Si daca nu, este vina mea sau din interiorul ego-ului mei, incep sa imi blamez destinul, sau tot ce ma inconjoara.

Ascunderea ne este data sa o depasim si sa il descoperim pe Cel care actioneaza asupra noastra si nu numai, dar care face acest lucru cu bunatate. Asta inseamna ca ascunderea are anumite nuante, iar noi trebuie sa descoperim forta care actioneaza asupra noastra. Astfel, daca ne dorim in eforturile noastre libertatea de a alege, straduinta si proprietatea actiunilor, acest lucru este posibil doar daca actionam catre dezvaluirea Creatorului.

Iar noi facem restul actiunilor pentru ca aceasta este calea pe care ne indruma Creatorul. Si doar in legatura cu dezvaluirea Sa El ne lasa un anumit spatiu pentru ca El asteapta asta de la noi si vrea sa fie dezvaluit ca singura forta care este buna si face bine.

Astfel, persoana primeste ca fiind corecte si de ajutor pentru dezvaluirea Creatorului, tot ceea ce se intampla in viata sa, bun sau rau, toate situatiile care apar. Si apoi vede ca are posibilitatea de a actiona in fiecare moment.

Si mai mult decat atat, in timp ce simte ca este detasat de Creator, el este de fapt aproape de Acesta. Atunci simte nevoia de a-l revela.

De ce i se da persoanei sentimentul ca ii lipseste adeziunea cu Creatorul? Deoarece este slab si nu se poate trezi singur desi are nevoie de asta. Si cand se intampla asta si Creatorul il trezeste, inseamna ca persoana se apropie de El.

Persoanei care primeste anumite situatii si raspunde ca nu exista nimeni in afara de El trebuie sa ii fie foarte clar si sa inteleaga ca tot ce se afla in interiorul sau si in lumea sa a fost trimis de sus. Si rolul sau este doar de a gasi lipsa pentru dezvaluirea radacinii a tot ce se intampla, ratiunea pentru tot. Asta inseamna a descoperi forta superioara, pe Creator, Keter (Coroana).

Acest tip de rugaciune si cerere trebuie sa existe intotdeauna in persoana astfel incat aceasta sa poata descoperi ratiunea fiecarei stari pe care o are.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, Shamati #25

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „Arvut (Garanţia reciprocă)”: Se spune despre actele unui individ din Israel că el cântăreşte întreaga lume la o scară de merit.

Întrebare: Ce înseamnă să cântăreşti întreaga lume la o scară de merit?

Răspuns: Aceasta înseamnă că îmi pasă de oameni şi nu învinuiesc pe nimeni, decât pe mine însumi, şi iau asupra mea corectarea lor. Desigur, Lumina superioară este necesară pentru a face acest lucru, dar eu sunt cel care ridică MAN şi face munca care va corecta lumea.

Dacă ne uităm cu adevărat la lume, cu toate ororile sale, ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce urmează să vină, atunci trebuie să recunoaştem că acesta este modul în care se comportă dorinţa de a primi coruptă, deoarece este în ascundere. O pot corecta, să o iluminez un pic cu Lumina care reformează. Aşa ar trebui să fie atitudinea mea faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în lume, începând din cele mai vechi timpuri până astăzi.

Acesta este modul în care Cabalistii o văd. Prin urmare, este greu pentru ei să se identifice cu publicul, cu oamenii religioşi care au blamat toţi răufăcătorii din lume de-a lungul istoriei. Până la urmă, acestea sunt „marionete” care împlinesc dorinţa generală de primire a umanităţii. Ce se poate face atunci când Lumina este opusă vasului şi nu exista niciun Masach (ecran), între ele, deşi ar trebui să existe deja unul, atunci când sistemul care le echilibrează lipseşte, atunci când „adaptorul” lipseşte?

Când Lumina şi vasul se apropie unul de altul, ele creează un „scurt circuit” între ele, ceea ce aduce războaie şi alte dezastre. Acest lucru se datorează faptului că întunericul este revelat, abisul care este între cele două contrarii. Atunci când un Cabalist se uită la acest lucru, el înţelege motivul pentru tot ceea ce se întâmplă. El încearcă să facă tot ce poate, dar el, de asemenea, vede că nu există niciun sens în a învinui raufacatorii pentru acţiunile lor.
Noi nu trebuie să ne rugăm pentru moartea păcătoşilor, ci ca ei să fie corectaţi.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă am adunat toate informaţiile despre dezvoltarea crizei şi despre schimbarea rapidă a lumii, cei mai mulţi oameni nu sunt capabili s-o perceapă. Ei nu vor sa audă sau să schimbe ceva şi continuă să trăiască la fel ca înainte.

Raspuns: Acest lucru este normal; ei există în egoismul lor individual. Toate aceste informaţii le sunt străine, de aceea se închid fata de ele. Ei au, dacă nu agresiune, cel puţin un mecanism de apărare împotriva a ceva care nu este pur şi simplu nou, dar complet opus proprietăţilor lor interne.

Din acest motiv, avem nevoie să alegem o abordare foarte usoară, simplă, şi, poate chiar, într-un fel, jucausă, pentru a-i atrage şi implica şi să îmbrăcăm cunoaşterea integrală în forme atractive.

Acestea pot fi videoclipuri, filme, precum şi diverse scenarii, care ilustrează istoria umanităţii şi spun despre stările noastre actuale, nu direct ştiinţific prin tabele şi grafice, ci transmiţând informaţiile emoţional într-un mod care este aproape de o persoana, folosind exemple din situaţiile de viaţă. Prin aceasta, ei vor învăţa.

Oamenii percep informaţile destul de diferit prin exemplele altora, mai degrabă decât prin ale lor. Această abordare permite cuiva să-şi depăşească bariera personală; el sau ea invată din aceasta şi, treptat, începe să înţeleagă că ceea ce se spune, în general, vorbeşte despre el sau ea.

Tot felul de explicaţii, în formă de filme, clipuri video şi satire de teatru sunt discutate. Aici, o persoană adaptează treptat totul la ea însăşi şi îşi dă seama că acest lucru vorbeşte despre ea, despre lumea noastră, viaţa noastră, lipsa noastră de corespondenţă cu omul universal extern şi cu sistemele de civilizaţie. Deci, aici, avem nevoie să găsim o formă nouă de abordare a oamenilor.

Pentru prima dată în vieţile noastre, ne confruntăm cu o învăţătură care merge „împotriva” unei persoane. Anterior, întotdeauna am fost învăţaţi: „Trebuie să ştii acest lucru pentru a reuşi, a fi puternic, cunoscator, sensibil, pentru a depăşi o problema, a te ridica şi a câştiga peste ceilalţi.” Şi acum, noi învăţam că o persoană are nevoie să fie la fel ca ceilalţi: „Trebuie să fii unit cu ei pe acelaşi nivel; cel mai important lucru este să nu fii deasupra lor, ci să fii împreună cu ei”. Cu alte cuvinte, aici, practic jucăm împotriva egoismului nostru, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mult mai înţelepţi şi mai vicleni decât egoismul nostru, în scopul de a-l scoate din joc.

În principiu, metoda integrala este „ajutor împotriva ta,” adica, împotriva egoismului tău, şi nimic nu poate fi făcut. Noi trebuie să înţelegem că aceeaşi abordare trebuie să fie luata aici, ca pentru un copil mic care are nevoie să fie învăţat lucruri pe care el nu are absolut nicio dorinta de a le accepta, care este să-l abordezi cu unele metode alternative. Treptat, el insuşi va realiza, „Acesta este exact modul in care am nevoie să mă comport, acesta este modul în care am nevoie să mă raportez la ceva.”
Dintr-o „Discuţie despre educaţia integrală”, 20/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→