Ne aflăm sub controlul ascunderii, adică nu il simtim pe Cel care actioneaza si ne conduce, pe Cel care ne trezeste gandurile si dorintele. Si astfel simtim ca noi suntem cei care actionam din interior gandurile si dorintele.

Asta inseamna ca daca fac ceva si reusesc, atunci este succesul meu. Si daca nu, este vina mea sau din interiorul ego-ului mei, incep sa imi blamez destinul, sau tot ce ma inconjoara.

Ascunderea ne este data sa o depasim si sa il descoperim pe Cel care actioneaza asupra noastra si nu numai, dar care face acest lucru cu bunatate. Asta inseamna ca ascunderea are anumite nuante, iar noi trebuie sa descoperim forta care actioneaza asupra noastra. Astfel, daca ne dorim in eforturile noastre libertatea de a alege, straduinta si proprietatea actiunilor, acest lucru este posibil doar daca actionam catre dezvaluirea Creatorului.

Iar noi facem restul actiunilor pentru ca aceasta este calea pe care ne indruma Creatorul. Si doar in legatura cu dezvaluirea Sa El ne lasa un anumit spatiu pentru ca El asteapta asta de la noi si vrea sa fie dezvaluit ca singura forta care este buna si face bine.

Astfel, persoana primeste ca fiind corecte si de ajutor pentru dezvaluirea Creatorului, tot ceea ce se intampla in viata sa, bun sau rau, toate situatiile care apar. Si apoi vede ca are posibilitatea de a actiona in fiecare moment.

Si mai mult decat atat, in timp ce simte ca este detasat de Creator, el este de fapt aproape de Acesta. Atunci simte nevoia de a-l revela.

De ce i se da persoanei sentimentul ca ii lipseste adeziunea cu Creatorul? Deoarece este slab si nu se poate trezi singur desi are nevoie de asta. Si cand se intampla asta si Creatorul il trezeste, inseamna ca persoana se apropie de El.

Persoanei care primeste anumite situatii si raspunde ca nu exista nimeni in afara de El trebuie sa ii fie foarte clar si sa inteleaga ca tot ce se afla in interiorul sau si in lumea sa a fost trimis de sus. Si rolul sau este doar de a gasi lipsa pentru dezvaluirea radacinii a tot ce se intampla, ratiunea pentru tot. Asta inseamna a descoperi forta superioara, pe Creator, Keter (Coroana).

Acest tip de rugaciune si cerere trebuie sa existe intotdeauna in persoana astfel incat aceasta sa poata descoperi ratiunea fiecarei stari pe care o are.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, Shamati #25

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „Arvut (Garanţia reciprocă)”: Se spune despre actele unui individ din Israel că el cântăreşte întreaga lume la o scară de merit.

Întrebare: Ce înseamnă să cântăreşti întreaga lume la o scară de merit?

Răspuns: Aceasta înseamnă că îmi pasă de oameni şi nu învinuiesc pe nimeni, decât pe mine însumi, şi iau asupra mea corectarea lor. Desigur, Lumina superioară este necesară pentru a face acest lucru, dar eu sunt cel care ridică MAN şi face munca care va corecta lumea.

Dacă ne uităm cu adevărat la lume, cu toate ororile sale, ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce urmează să vină, atunci trebuie să recunoaştem că acesta este modul în care se comportă dorinţa de a primi coruptă, deoarece este în ascundere. O pot corecta, să o iluminez un pic cu Lumina care reformează. Aşa ar trebui să fie atitudinea mea faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în lume, începând din cele mai vechi timpuri până astăzi.

Acesta este modul în care Cabalistii o văd. Prin urmare, este greu pentru ei să se identifice cu publicul, cu oamenii religioşi care au blamat toţi răufăcătorii din lume de-a lungul istoriei. Până la urmă, acestea sunt „marionete” care împlinesc dorinţa generală de primire a umanităţii. Ce se poate face atunci când Lumina este opusă vasului şi nu exista niciun Masach (ecran), între ele, deşi ar trebui să existe deja unul, atunci când sistemul care le echilibrează lipseşte, atunci când „adaptorul” lipseşte?

Când Lumina şi vasul se apropie unul de altul, ele creează un „scurt circuit” între ele, ceea ce aduce războaie şi alte dezastre. Acest lucru se datorează faptului că întunericul este revelat, abisul care este între cele două contrarii. Atunci când un Cabalist se uită la acest lucru, el înţelege motivul pentru tot ceea ce se întâmplă. El încearcă să facă tot ce poate, dar el, de asemenea, vede că nu există niciun sens în a învinui raufacatorii pentru acţiunile lor.
Noi nu trebuie să ne rugăm pentru moartea păcătoşilor, ci ca ei să fie corectaţi.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă am adunat toate informaţiile despre dezvoltarea crizei şi despre schimbarea rapidă a lumii, cei mai mulţi oameni nu sunt capabili s-o perceapă. Ei nu vor sa audă sau să schimbe ceva şi continuă să trăiască la fel ca înainte.

Raspuns: Acest lucru este normal; ei există în egoismul lor individual. Toate aceste informaţii le sunt străine, de aceea se închid fata de ele. Ei au, dacă nu agresiune, cel puţin un mecanism de apărare împotriva a ceva care nu este pur şi simplu nou, dar complet opus proprietăţilor lor interne.

Din acest motiv, avem nevoie să alegem o abordare foarte usoară, simplă, şi, poate chiar, într-un fel, jucausă, pentru a-i atrage şi implica şi să îmbrăcăm cunoaşterea integrală în forme atractive.

Acestea pot fi videoclipuri, filme, precum şi diverse scenarii, care ilustrează istoria umanităţii şi spun despre stările noastre actuale, nu direct ştiinţific prin tabele şi grafice, ci transmiţând informaţiile emoţional într-un mod care este aproape de o persoana, folosind exemple din situaţiile de viaţă. Prin aceasta, ei vor învăţa.

Oamenii percep informaţile destul de diferit prin exemplele altora, mai degrabă decât prin ale lor. Această abordare permite cuiva să-şi depăşească bariera personală; el sau ea invată din aceasta şi, treptat, începe să înţeleagă că ceea ce se spune, în general, vorbeşte despre el sau ea.

Tot felul de explicaţii, în formă de filme, clipuri video şi satire de teatru sunt discutate. Aici, o persoană adaptează treptat totul la ea însăşi şi îşi dă seama că acest lucru vorbeşte despre ea, despre lumea noastră, viaţa noastră, lipsa noastră de corespondenţă cu omul universal extern şi cu sistemele de civilizaţie. Deci, aici, avem nevoie să găsim o formă nouă de abordare a oamenilor.

Pentru prima dată în vieţile noastre, ne confruntăm cu o învăţătură care merge „împotriva” unei persoane. Anterior, întotdeauna am fost învăţaţi: „Trebuie să ştii acest lucru pentru a reuşi, a fi puternic, cunoscator, sensibil, pentru a depăşi o problema, a te ridica şi a câştiga peste ceilalţi.” Şi acum, noi învăţam că o persoană are nevoie să fie la fel ca ceilalţi: „Trebuie să fii unit cu ei pe acelaşi nivel; cel mai important lucru este să nu fii deasupra lor, ci să fii împreună cu ei”. Cu alte cuvinte, aici, practic jucăm împotriva egoismului nostru, ceea ce înseamnă că trebuie să fim mult mai înţelepţi şi mai vicleni decât egoismul nostru, în scopul de a-l scoate din joc.

În principiu, metoda integrala este „ajutor împotriva ta,” adica, împotriva egoismului tău, şi nimic nu poate fi făcut. Noi trebuie să înţelegem că aceeaşi abordare trebuie să fie luata aici, ca pentru un copil mic care are nevoie să fie învăţat lucruri pe care el nu are absolut nicio dorinta de a le accepta, care este să-l abordezi cu unele metode alternative. Treptat, el insuşi va realiza, „Acesta este exact modul in care am nevoie să mă comport, acesta este modul în care am nevoie să mă raportez la ceva.”
Dintr-o „Discuţie despre educaţia integrală”, 20/05/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Bine cunoscutele corporatii Sony si IBM au implementat de mult timp motivatia in grup in diferite moduri. Cultura corporatista este construita pe conceptul „Noi suntem un intreg” insa ei fac toate acestea pentru a obtine profit.

Cum este organizarea sociala integrala diferita de asemenea corporatii?

Raspuns: Eu nu doresc sa subliniez diferentele, ci mai degraba sa ajung la ele cu metoda noastra integrala si sa ii invit sa le foloseasca: „Sa incercam. Va vom arata cum training-ul si workshop-urile noastre vor inalta spiritele oamenilor.”

Ei pot intreba: „Si care este diferenta dintre work-shop-urile voastre si ceea ce am facut noi? In fond, poate ei au mult mai multe metode.

Diferenta consta in faptul ca in actiunile noastre, noi incercam sa cream un sentiment al unei lumi total noi. Noi ii ridicam deasupra lor intr-o noua stare, dar nu in conformitate cu principiul „suntem un grup” ca la jucatorii de fotbal a caror actiuni sunt in general suma directa a eforturilor lor. Desigur, spiritul si sentimentul ii ajuta si ii face sa se simta ca sunt parte a unui mare mecanism si au suportul unei organizatii puternice lucru care aduce companiei un anumit profit. Aici, insa, noi incercam sa ii inaltam spiritual.

Ce inseamna „spiritualitatea”? In primul rand, nu este pentru succesul material, nu pentru mandrie, control sau respect. Noi incercam sa inaltam oamenii deasupra naturii lor nu pentru a se folosi de asta, ci pentru a se ridica deasupra. In acest caz, grupul se aduna pentru a se ridica deasupra „sinelui” grupului egoist si simte ca se afla la urmatorul nivel al existentei.

Acest lucru este dobandit printr-o metoda simpla. Munca in grup este condusa in conformitate cu o anumita metoda: Cand ma inalt deasupra altora, cobor sub ei, si devin egal cu ei, ajung la garantia reciproca; incerc sa construiesc o relatie cu altii deasupra ego-ului meu, ceea ce inseamna ca nu actionez egoist ca ei. In corporatiile de astazi, egoistii, care incearca sa isi  dezvolte propriul ego pe seama altora, se afla impreuna in competitie, respect, invidie, cunoastere si alte calitati pe care doar oamenii le au. Ei incearca sa se stimuleze, sa faca profit, si sa se imbogateasca in cadrul aceluiasi ego.

Noi, pe de alta parte nu facem asa. Noi incercam mai intai sa ne ridicam deasupra ego-ului nostru. Noi dorim sa ajungem la atributul opus- al daruirii, deasupra ego-ului. Aici nu exista toate incercarile egoiste, ca in cazul membrilor coproratiilor IBM si Sony, ci incercari de a ajunge la atributul daruirii. Aceasta este o metoda total diferita.

Astfel noi obtinem un rezultat diferit, o creatie diferita. Noi dam nastere fortei colective a daruirii, fortei iubirii, nu fortei egoiste ci deasupra sa. Este exact ceea ce numim, „atributul daruirii.”

In interiorul aceluiasi atribut al daruirii, noi incepem sa simtim ce este o societate integrala, ce este garantia reciproca, ce este viata din exteriorul nostru.

„In afara noastra” inseamna ego-ul exterior, deasupra sa, la un nou nivel, intr-o noua dimensiune, unde masor totul in conformitate cu atributul daruirii, in functie de noile relatii dintre noi, unde eu nu contez ci doar noua existenta care este viata mea. Eu nu sunt inclus acolo, insa este „sinele” meu. Corpul meu exista alaturi de el ca un apendice corporal.

Este greu de explicat asta oamenilor obisnuiti, insa ei vor fi capabili sa inteleaga acest lucru dupa doar o lectie practica.

Comentariu: Insa oamenii nu vor doar sa se simta bine, ei vor de asemenea sa existe o productivitate mai mare.

Raspuns: Acesta va fi cu siguranta rezultatul. Nu numai ca productivitatea va fi evidenta, dar in afara de productie, fiecare dintre ei va vedea noi oportunitati in munca sa pe care nu le-a vazut inainte folosindu-se de perpectiva sa egoista. Omul va vedea scopuri total diferite, relatii, si posibile solutii; nu exista nici un dubiu.

Actiunea unei persoane va deveni mult mai productiva. O persoana va fi mai inteleapta, luminoasa, si agera. Fiecare va radia o energie total diferita- in special aceia care lucreaza in high-tech si diferite profesiuni creative. Si astazi ei sunt majoritatea. In afara de asta, toate aceste cai speciale sunt necesare chiar si pentru aceia care au de-a face cu marketing-ul- rezultatul va fi imediat simtit.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 24/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din articolul „Privitor la iubirea de prieteni”, de Rabash: Si astfel se dovedeste ca daca  avem iubire fata de prieteni si atributul iubirii, regula spune ca ne dorim sa vedem virtutea prietenului si nu defectele sale.

Astfel, daca vad orice defect al prietenului, e un semn ca defectul nu il caracterizeaza pe prieten, ci pe mine. Asta inseamna ca am afectat iubirea de prieteni, de aceea vad doar defectele.

Deci nu e nevoie sa vad cum prietenul se corecteaza, ci eu insumi am nevoie de corectie (tikkun).  Dupa ce ma corectez, voi vedea virtutea prietenului si nu defectele.

Se spune: „Dumnezeu a facut oamenii drepti, dar ei au luat mai multe cai” (Eclesiatul, 7;29). Daca noi percepem lumea in functie de calitatile, gandurile si dorintele noastre, nu vom fi capabili sa scapam de nesfarsitele noastre pretentii si nu vom reusi sa ajungem la o intelegere, la un numitor comun. Intotdeuna exista in mintea noastra porniri egoiste care nu ne dau odihna si ne fac sa ne agitam inutil.

Calea catre adevar porneste din punctul in care noi simtim ca suntem in lumea „Ein Sof (Infinit), insemnand ca „nu exista nimeni in afara de El”. Daca vad altceva, inseamna ca atributele mele nu sunt adaptate la Ein Sof.

Exista o ascundere de Sus, o atenuare a Luminii in conformitate cu cele 125 de trepte. Astfel, eu nu sunt in Lumina Ein Sof, ci la un nivel al ascunderii acesteia, considerand urmatorul nivel ca fiind mai inalt ca Ein Sof, deoarece nu pot observa asta in dorintele mele. Daca observ o astfel de diferenta intre ideal si posibil, asta voi intelege, in locul lumii Ein Sof, vad o lume in care exista bine si rau deopotriva, dar este doar o urma de-a mea pe fundalul Luminii albe. Se dovedeste ca nu e nimic de corectat in afara de mine insumi, iar acesta este al doilea punct care-mi determina directia.

Asta inseamna ca eu sunt in lumea Ein Sof si trebuie doar sa-mi modific perceptia, conform expresiei: „Judec in functie de propriile mele defecte”.

In ajutorul ajungerii noastre la corectie, a existat o foarte serioasa pregatire numita ”spargerea vaselor”. Datorita acestui fapt, fiecare dintre noi simte ca este desprins de ceilalti, ca si cum ar exista fara nicio legatura cu ei, ca toti sunt niste straini. De aceea simtim ca lumea este plina de detalii: mineral, vegetal, animal si vorbitor, fiecare cu propriul mod de existenta, propriul scop si destin, iar eu sunt doar una dintre ele.

Dar daca eu vreau sa ajung la lumea Ein Sof, trebuie sa ma conectez la tot, ceea ce inseamna corectarea perceptiei, in asa masura incat voi fi capabil sa vad ca de fapt totul este in mainile mele. Totul depinde de mine si trebuie sa inclin toata lumea spre scara mea de valori. Daca ma corectez pe mine, voi observa ca am corectat totul.

Lumea imi este descrisa ca fiind plina de calitati diferite, de diferente, dar asta se intampla pentru ca eu nu am atins intelegerea si conexiunea dintre toate calitatile, dorintele si gandurile din interiorul meu.

Deci eu vad o lume atat de mare si de complicata, dar o privire corecta ma va ajuta sa conectez suma acestor detalii din interior, pentru ca tot ce vad in exteriorul meu se afla de fapt in interiorul meu. Eu percep totul prin prisma gandurilor si dorintelor mele egoiste, de aceea vad atat de multe componente diferite in lume. Dar daca unesc toate aceste atribute in interiorul meu, atunci toate atributele fuzioneaza in armonie sub forma unui intreg, ca o lume integrala, un singur sistem. Toti trebuie sa ajungem la o asemenea perceptie asupra lumii.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah, 25.05.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod este daruirea Torei diferita de primirea Torei, cu privire la sarbatoarea de Shavuot (Rusalii)?

Răspuns: Tora a fost dată de Sus, iar întrebarea este dacă o primim jos. Prin urmare, sarbatoarea Shavuot este numita „sarbatoarea daruirii Torei”, ceea ce înseamnă că, dacă ai trecut prin primele etape ale pregătirii, atunci iti este data posibilitatea si iti este data Tora pe care ar trebui s-o primesti în anumite condiţii.

În conformitate cu modul în care este descris, vedem că nu este suficient doar sa ajungem la Muntele Sinai; trebuie, de asemenea, să descoperim că este un munte de ură. Acest lucru înseamnă că ne vom întoarce de la „linia dreapta” la „linia stânga.” De ce avem nevoie de ea după ieşirea din Egipt, atunci când deja m-am detaşat de ego? Dar Tora nu este data doar asa, trebuie sa evoc „Egiptul” din nou în mine, înclinaţia mea rea, în timp ce stau înaintea acestui munte şi il conectez cu Creatorul, cu Lumina care ma poate corecta.

Apoi, stand împotriva Luminii, vad condiţiile care sunt revelate în ego-ul meu, văd ce relaţii am de stabilit între ele, astfel incat „întunericul va străluci ca Lumina”, in asa fel incat ego-ul va semăna cu Lumina prin imbracarea pe deplin în daruire.

În scopul de a face asta, o persoana are nevoie, fără îndoială, de multe forţe externe de daruire, deoarece nu am aceste forţe şi nu le voi avea niciodata. Deci, unde le pot găsi? Sunt gata să mă conectez cu toţi prietenii în condiţiile garanţiei reciproce, iar acest lucru îmi permite să ma conectez cu puterea generală a daruirii, adică cu Lumina superioara, cu Creatorul. Astfel, principala condiţie este revelata: Daca o primim, vom avansa spre Lumina, spre viaţă, iar dacă nu, „aici va fi locul înmormântarii tale.” Aceasta este conditia garanţiei reciproce; ma anulez numai în scopul de a ma conecta.

Dacă accept aceste mijloace, în sensul de garantie reciprocă, scopul creaţiei, care este corectarea reciprocă a tuturor vaselor daruirii pana la aderenţa într-un singur întreg în conformitate cu principiul „Israel, Tora şi Creatorul sunt Una,” atunci accept metoda, instruirea, numita „Tora.” Apoi intru în deşert şi încep corectarea mea. De fiecare dată noi parti ale Egiptului, ale „liniei stângi,” sunt revelate pentru mine; de fiecare dată găsesc păcate, greşeli şi rautate în mine şi le corectez prin ridicarea la nivelul lui Bina.

Când ma ridic la acest nivel, după „patruzeci de ani în deşert,” voi fi vrednic sa lucrez cu dorinta de a primi, în primire, în scopul de a darui. Aceasta este deja munca în ţara lui Israel, adică în dorinţa care este indreptata direct la Creator (Yashar El). Prin împlinirea acestor corecţii, construiesc Templul, un vas special în care atrag Lumina Reformatoare şi Lumina împlinirii. Astfel, obtin Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei).

Apoi vase noi, care nu fac parte din Israel, sunt evocate imediat. De unde provin? Ideea este că nu am luat în considerare toate vasele pentru că am selectat şi am corectat doar o parte din ele, în scopul de a include Malchut în Bina, şi nu mai mult decât atât. Acum, când dorinţele lui Malchut în sine sunt evocate, văd că Templul meu este în pământul lui Israel, însemnand în Malchut care a aderat la Bina. Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie sa ajungem la starea în care pamantul lui Israel se va răspândi peste tot în lume, pentru a aduce înapoi Malchut de la nivelul lui Bina la locul ei.

Astfel, al treilea Templu va fi construit din dorinţele întregii lumi care va trece prin corectarea completă. Prin urmare, este clar că toată istoria noastră a fost doar o pregătire pentru corectarea finală, pe care o împlinim astăzi.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 25/5/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem lucra in timpul seminarului, cum sa ne ascultam unii pe altii?

Raspuns: Un prieten poate spune lucruri pe care le pot sau nu intelege. El poate spune lucruri pe care sa le consider marete sau poate prostesti. Eu il percep in orice caz ca pe o manifestare a reprezentantului Creatorului: Creatorul ma influenteaza prin el.

Daca eu simt repulsie fata de aspectul prietenului meu, fata de cuvintele sale, sau orice altceva, nu il voi putea percepe sau accepta. Si acesta este un exercitiu foarte frumos! Eu trebuie sa ma ridic peste toate acestea! Daca el este reprezentantul Creatorului, pentru ca „Nu exista altcineva in afara de El”, in mod special la un asemenea eveniment la care participam, trebuie sa il ridic pe prietenul meu si sa incerc sa patrund esenta spirituala prin el, care mi se infatiseaza astfel. Trebuie sa ma ridic la o stare, in care sa percep totul din el ca fiind absoluta bunatate, totala daruire, si o calitate spirituala desavarsita- in ciuda a ceea ce simt in interior despre el, in ciuda faptului ca eu nu am aceste calitati.

Si este foarte bine ca aceste doua calitati se manifesta in mine: atitudinea mea egoista fata de prietenul meu, in care nu critic ceea ce vad la el, si pe de alta parte, dimpotriva, cand il tratez prin credinta deasupra ratiunii, ca pe un reprezentant al Creatorului, pentru ca nimic nu poate veni de la cineva din aceasta lume care sa fie rau, daunator, imperfect. Si daca exista in mine este al meu; ma uit la el cu proprii mei ochi.

De aceea, daca pot sa tin cont de aceste doua stari din mine, atunci am facut deja o anumita munca spirituala. Noi trebuie sa punem la un loc toate starile critice superioare si inferioare si sa le relationam unele cu altele, si vom obtine un vas comun- Malchut, care se afla la baza si include doar lucruri neplacute- si care va pastra ce este mai bun si mai rau din noi, si noi vom putea sa continuam sa ne ridicam peste el catre Keter . Atunci vom crea o asemenea distanta intre ele, o asemenea tensiune, care va duce la momentul in care Lumina care Inconjoara se va transforma in Lumina Interioara si va straluci acolo. Si atunci vom dobandi primul grad spiritual.

Ce se intampla? Noi ridicam MAN spre Malchut a lumii Atzilut, care ne conecteaza, si acolo noi ne aflam pentru prima data nascuti. Si o persoana nu se poate naste singura, este nevoie de  minim zece persoane.

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: in timpul procesului de dezvoltare, o persoana trebuie sa invete diverse modele de comportament. Care sunt aceste modele de comportament?

Raspuns: Aceste elemente de comportament sunt legi ale comutarii,  ceva similar tablei inmultirii. In primul rand este disponibilitatea individuala de a introduce si pe altii, de a simti pe altul ca pe partenerul tau in acelasi proces de reglaj.

Cand intalnim oameni in lumea noastra egoista, intram untr-un anumit contact cu ei. De exemplu, zambim cu scopul de a stabili un prim contact pur visual si mai tarziu unul emotional. La fel se intampla si aici.

Cand vorbesc despre grup si societati, ma refer la o multitudine de grupuri, care ajung familiare unele cu altele, se conecteaza si lucreaza  impreuna, atat prin contopire ori amestecare unele cu altele, pana la punctul de a creea enorme conventii si festivaluri, unde diferite grupuri cu pregatire identica  vin impreuna si executa anumite actiuni unii cu altii.

Cu alte cuvinte, aici intotdeauna avem de-a face cu mii de oameni intr-un spatiu dat, limitat, care trebuie sa interactioneze unii cu altii. In acelasi timp, ii putem implica in anumite stari si jocuri  cu scopul de a  intampina impreuna o vareietate de vprobleme si procese. Mai mult, aceste probleme sim procese trebuie sa fie naturale nu artificiale. De exemplu, curentul electric dispare brusc, sau apare un anumit pericol, ori altceva prin jur, apare o anumita oportunitate, in sensul ca cineva gaseste o comoara undeva. Cum interactionam in aceasta situatie?

Noi creem diferite conditii de joc si stimulare pentru ei si incercam sa-i scoatem din obiceiurile altruiste cu care sunt obisnuiti si sa-i facem inca o data sa fie dependenti unii de altii in mod cat mai egoist  posibil. In acelasi timp, noi observam cum depasesc ei acele stari, apoi uita de ele si inca o data  incearca sa se stimuleze singuri, pentru a-si aminti si a se inalta peste egoismul lor in incercarea de a gasi noi forte in ei in situatii absolut neasteptate.

Sunt multe oportunitati pentru oameni aici. Eu cred ca cel mai important lucru este sa se lucreze prin aceste situatii, pt ca la fel ca un copil, cand o persoana se joaca in final se coreecteaza pe el insusi, natura sa. Noi credem ca e doar un joc, dar in realitate este un enorm tel universal de a corecta egoismul uman, pe langa / in afara de care nu exista nimic altceva .  Orice altceva este amalgam de natura instinctuala.

Din ” O discutie despre Cresterea Integrala”, #16, 27.02.2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: La Congres am descoperit ca nu am dorinta de a ma conecta cu ceilalti. Cum pot primi aceasta dorinta?

Raspuns: Este normal sa nu avem dorinta de a ne conecta cu ceilalti. Traim intr-o lume in care lipsa de conexiune si de unitate creste de la o zi la alta. Oamenii se ascund in spatele ecranelor calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si a altor mijloace care creaza iluzia conexiunii in locul unitatii reale.

Insa noua ne place mult asta! 99% din dispozitive sunt create si concepute pentru a a juta persoana sa evite sa se conecteze cu ceilalti. Ele creaza iluzia ca nu trebuie sa ne vedem si sa ne privim in ochi, si sa este suficient sa ne privim prin ecran si sa apasam niste butoane. Nimeni nu il priveste pe celalalt. Oamenii merg pe strada ca niste zombi care trebuie sa ajunga undeva, si practic nu vorbesc unii cu altii.

Intreaga lume devine din ce in ce mai distanta. Ego-ul ma forteaza sa imi restrictionez la maxim conexiunile cu ceilalti, asa ca am nevoie de un apartament separat si mancare doar pentru mine. Imi construiesc habitatul astfel incat sa am toate aparatele necesare acasa si sa nu depind de altii. In curand robotii vor face intreaga munca si nu voi mai avea nevoie de nimeni. Persoana se simte mai bine cand este singura. Si daca se plictiseste, atunci telefoneaza cuiva sau trimite un mail.

Cu aceasta forma de dezvoltare a egoismului, aspiratia catre unitate este pur si simplu opusa naturii noastre materiale. Si este clar ca oamenii care vin la Congres sa se uneasca intampina aceasta problema. Mai mult, cu cat este mai dezvoltata persoana, cu atat mai multa rezistenta mainifesta, dupa cum este scris: „Cu cat persoana este mai mare decat prietenul sau, cu atat este mai mare egoismul sau”.

Acest lucru indeparteaza multi oameni noi, elevi vechi, buni si puternici, pe care ii arunca in afara granitelor lor. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta este reactia naturala a persoanei. Si daca cineva pleaca, asta nu inseamna ca este pregatita pentru avansare spirituala, ci ca pur si simplu nu primeste suficient sprijin si o atitudine rabdatoare din partea celorlalti.

Fiecare persoana ar trebui sa primeasca oportunitatea de a lucra la Congres si sa participe intr-un fel, si treptat, timpul va actiona. Daca o persoana are o dorinta egoista mare, nu poate imediat sa accepte faptul ca trebuie sa fim conectati.

Persoana obisnuita va accepta fericita sa stea alaturi de ceilalti si sa cante cu ei. Insa pentru un individualist, care are dorinte puternice- egoism, mandrie, si iubirea de putere- acest lucru este inacceptabil, si se indeparteaza. Prin urmare, noi trebuie sa le dam acestor persoane sansa sa se „coaca la focul potrivit”. Este ca atunci cand pregatim un fel de mancare pentru care ingredientele trebuie pregatite separat si in timp diferit, pentru ca apoi toate acestea sa fie combinate. Astfel, exista persoane diferite in grup, si fiecare are timpul sau pentru a fi pregatita! In final insa, toti se vor uni si vor pregati impreuna.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 18/05/2012, “Intrebari si Raspunsuri referitoare la Congresele trecute”

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→