Intrebare: Bine cunoscutele corporatii Sony si IBM au implementat de mult timp motivatia in grup in diferite moduri. Cultura corporatista este construita pe conceptul „Noi suntem un intreg” insa ei fac toate acestea pentru a obtine profit.

Cum este organizarea sociala integrala diferita de asemenea corporatii?

Raspuns: Eu nu doresc sa subliniez diferentele, ci mai degraba sa ajung la ele cu metoda noastra integrala si sa ii invit sa le foloseasca: „Sa incercam. Va vom arata cum training-ul si workshop-urile noastre vor inalta spiritele oamenilor.”

Ei pot intreba: „Si care este diferenta dintre work-shop-urile voastre si ceea ce am facut noi? In fond, poate ei au mult mai multe metode.

Diferenta consta in faptul ca in actiunile noastre, noi incercam sa cream un sentiment al unei lumi total noi. Noi ii ridicam deasupra lor intr-o noua stare, dar nu in conformitate cu principiul „suntem un grup” ca la jucatorii de fotbal a caror actiuni sunt in general suma directa a eforturilor lor. Desigur, spiritul si sentimentul ii ajuta si ii face sa se simta ca sunt parte a unui mare mecanism si au suportul unei organizatii puternice lucru care aduce companiei un anumit profit. Aici, insa, noi incercam sa ii inaltam spiritual.

Ce inseamna „spiritualitatea”? In primul rand, nu este pentru succesul material, nu pentru mandrie, control sau respect. Noi incercam sa inaltam oamenii deasupra naturii lor nu pentru a se folosi de asta, ci pentru a se ridica deasupra. In acest caz, grupul se aduna pentru a se ridica deasupra „sinelui” grupului egoist si simte ca se afla la urmatorul nivel al existentei.

Acest lucru este dobandit printr-o metoda simpla. Munca in grup este condusa in conformitate cu o anumita metoda: Cand ma inalt deasupra altora, cobor sub ei, si devin egal cu ei, ajung la garantia reciproca; incerc sa construiesc o relatie cu altii deasupra ego-ului meu, ceea ce inseamna ca nu actionez egoist ca ei. In corporatiile de astazi, egoistii, care incearca sa isi  dezvolte propriul ego pe seama altora, se afla impreuna in competitie, respect, invidie, cunoastere si alte calitati pe care doar oamenii le au. Ei incearca sa se stimuleze, sa faca profit, si sa se imbogateasca in cadrul aceluiasi ego.

Noi, pe de alta parte nu facem asa. Noi incercam mai intai sa ne ridicam deasupra ego-ului nostru. Noi dorim sa ajungem la atributul opus- al daruirii, deasupra ego-ului. Aici nu exista toate incercarile egoiste, ca in cazul membrilor coproratiilor IBM si Sony, ci incercari de a ajunge la atributul daruirii. Aceasta este o metoda total diferita.

Astfel noi obtinem un rezultat diferit, o creatie diferita. Noi dam nastere fortei colective a daruirii, fortei iubirii, nu fortei egoiste ci deasupra sa. Este exact ceea ce numim, „atributul daruirii.”

In interiorul aceluiasi atribut al daruirii, noi incepem sa simtim ce este o societate integrala, ce este garantia reciproca, ce este viata din exteriorul nostru.

„In afara noastra” inseamna ego-ul exterior, deasupra sa, la un nou nivel, intr-o noua dimensiune, unde masor totul in conformitate cu atributul daruirii, in functie de noile relatii dintre noi, unde eu nu contez ci doar noua existenta care este viata mea. Eu nu sunt inclus acolo, insa este „sinele” meu. Corpul meu exista alaturi de el ca un apendice corporal.

Este greu de explicat asta oamenilor obisnuiti, insa ei vor fi capabili sa inteleaga acest lucru dupa doar o lectie practica.

Comentariu: Insa oamenii nu vor doar sa se simta bine, ei vor de asemenea sa existe o productivitate mai mare.

Raspuns: Acesta va fi cu siguranta rezultatul. Nu numai ca productivitatea va fi evidenta, dar in afara de productie, fiecare dintre ei va vedea noi oportunitati in munca sa pe care nu le-a vazut inainte folosindu-se de perpectiva sa egoista. Omul va vedea scopuri total diferite, relatii, si posibile solutii; nu exista nici un dubiu.

Actiunea unei persoane va deveni mult mai productiva. O persoana va fi mai inteleapta, luminoasa, si agera. Fiecare va radia o energie total diferita- in special aceia care lucreaza in high-tech si diferite profesiuni creative. Si astazi ei sunt majoritatea. In afara de asta, toate aceste cai speciale sunt necesare chiar si pentru aceia care au de-a face cu marketing-ul- rezultatul va fi imediat simtit.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 24/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din articolul „Privitor la iubirea de prieteni”, de Rabash: Si astfel se dovedeste ca daca  avem iubire fata de prieteni si atributul iubirii, regula spune ca ne dorim sa vedem virtutea prietenului si nu defectele sale.

Astfel, daca vad orice defect al prietenului, e un semn ca defectul nu il caracterizeaza pe prieten, ci pe mine. Asta inseamna ca am afectat iubirea de prieteni, de aceea vad doar defectele.

Deci nu e nevoie sa vad cum prietenul se corecteaza, ci eu insumi am nevoie de corectie (tikkun).  Dupa ce ma corectez, voi vedea virtutea prietenului si nu defectele.

Se spune: „Dumnezeu a facut oamenii drepti, dar ei au luat mai multe cai” (Eclesiatul, 7;29). Daca noi percepem lumea in functie de calitatile, gandurile si dorintele noastre, nu vom fi capabili sa scapam de nesfarsitele noastre pretentii si nu vom reusi sa ajungem la o intelegere, la un numitor comun. Intotdeuna exista in mintea noastra porniri egoiste care nu ne dau odihna si ne fac sa ne agitam inutil.

Calea catre adevar porneste din punctul in care noi simtim ca suntem in lumea „Ein Sof (Infinit), insemnand ca „nu exista nimeni in afara de El”. Daca vad altceva, inseamna ca atributele mele nu sunt adaptate la Ein Sof.

Exista o ascundere de Sus, o atenuare a Luminii in conformitate cu cele 125 de trepte. Astfel, eu nu sunt in Lumina Ein Sof, ci la un nivel al ascunderii acesteia, considerand urmatorul nivel ca fiind mai inalt ca Ein Sof, deoarece nu pot observa asta in dorintele mele. Daca observ o astfel de diferenta intre ideal si posibil, asta voi intelege, in locul lumii Ein Sof, vad o lume in care exista bine si rau deopotriva, dar este doar o urma de-a mea pe fundalul Luminii albe. Se dovedeste ca nu e nimic de corectat in afara de mine insumi, iar acesta este al doilea punct care-mi determina directia.

Asta inseamna ca eu sunt in lumea Ein Sof si trebuie doar sa-mi modific perceptia, conform expresiei: „Judec in functie de propriile mele defecte”.

In ajutorul ajungerii noastre la corectie, a existat o foarte serioasa pregatire numita ”spargerea vaselor”. Datorita acestui fapt, fiecare dintre noi simte ca este desprins de ceilalti, ca si cum ar exista fara nicio legatura cu ei, ca toti sunt niste straini. De aceea simtim ca lumea este plina de detalii: mineral, vegetal, animal si vorbitor, fiecare cu propriul mod de existenta, propriul scop si destin, iar eu sunt doar una dintre ele.

Dar daca eu vreau sa ajung la lumea Ein Sof, trebuie sa ma conectez la tot, ceea ce inseamna corectarea perceptiei, in asa masura incat voi fi capabil sa vad ca de fapt totul este in mainile mele. Totul depinde de mine si trebuie sa inclin toata lumea spre scara mea de valori. Daca ma corectez pe mine, voi observa ca am corectat totul.

Lumea imi este descrisa ca fiind plina de calitati diferite, de diferente, dar asta se intampla pentru ca eu nu am atins intelegerea si conexiunea dintre toate calitatile, dorintele si gandurile din interiorul meu.

Deci eu vad o lume atat de mare si de complicata, dar o privire corecta ma va ajuta sa conectez suma acestor detalii din interior, pentru ca tot ce vad in exteriorul meu se afla de fapt in interiorul meu. Eu percep totul prin prisma gandurilor si dorintelor mele egoiste, de aceea vad atat de multe componente diferite in lume. Dar daca unesc toate aceste atribute in interiorul meu, atunci toate atributele fuzioneaza in armonie sub forma unui intreg, ca o lume integrala, un singur sistem. Toti trebuie sa ajungem la o asemenea perceptie asupra lumii.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah, 25.05.2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod este daruirea Torei diferita de primirea Torei, cu privire la sarbatoarea de Shavuot (Rusalii)?

Răspuns: Tora a fost dată de Sus, iar întrebarea este dacă o primim jos. Prin urmare, sarbatoarea Shavuot este numita „sarbatoarea daruirii Torei”, ceea ce înseamnă că, dacă ai trecut prin primele etape ale pregătirii, atunci iti este data posibilitatea si iti este data Tora pe care ar trebui s-o primesti în anumite condiţii.

În conformitate cu modul în care este descris, vedem că nu este suficient doar sa ajungem la Muntele Sinai; trebuie, de asemenea, să descoperim că este un munte de ură. Acest lucru înseamnă că ne vom întoarce de la „linia dreapta” la „linia stânga.” De ce avem nevoie de ea după ieşirea din Egipt, atunci când deja m-am detaşat de ego? Dar Tora nu este data doar asa, trebuie sa evoc „Egiptul” din nou în mine, înclinaţia mea rea, în timp ce stau înaintea acestui munte şi il conectez cu Creatorul, cu Lumina care ma poate corecta.

Apoi, stand împotriva Luminii, vad condiţiile care sunt revelate în ego-ul meu, văd ce relaţii am de stabilit între ele, astfel incat „întunericul va străluci ca Lumina”, in asa fel incat ego-ul va semăna cu Lumina prin imbracarea pe deplin în daruire.

În scopul de a face asta, o persoana are nevoie, fără îndoială, de multe forţe externe de daruire, deoarece nu am aceste forţe şi nu le voi avea niciodata. Deci, unde le pot găsi? Sunt gata să mă conectez cu toţi prietenii în condiţiile garanţiei reciproce, iar acest lucru îmi permite să ma conectez cu puterea generală a daruirii, adică cu Lumina superioara, cu Creatorul. Astfel, principala condiţie este revelata: Daca o primim, vom avansa spre Lumina, spre viaţă, iar dacă nu, „aici va fi locul înmormântarii tale.” Aceasta este conditia garanţiei reciproce; ma anulez numai în scopul de a ma conecta.

Dacă accept aceste mijloace, în sensul de garantie reciprocă, scopul creaţiei, care este corectarea reciprocă a tuturor vaselor daruirii pana la aderenţa într-un singur întreg în conformitate cu principiul „Israel, Tora şi Creatorul sunt Una,” atunci accept metoda, instruirea, numita „Tora.” Apoi intru în deşert şi încep corectarea mea. De fiecare dată noi parti ale Egiptului, ale „liniei stângi,” sunt revelate pentru mine; de fiecare dată găsesc păcate, greşeli şi rautate în mine şi le corectez prin ridicarea la nivelul lui Bina.

Când ma ridic la acest nivel, după „patruzeci de ani în deşert,” voi fi vrednic sa lucrez cu dorinta de a primi, în primire, în scopul de a darui. Aceasta este deja munca în ţara lui Israel, adică în dorinţa care este indreptata direct la Creator (Yashar El). Prin împlinirea acestor corecţii, construiesc Templul, un vas special în care atrag Lumina Reformatoare şi Lumina împlinirii. Astfel, obtin Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei).

Apoi vase noi, care nu fac parte din Israel, sunt evocate imediat. De unde provin? Ideea este că nu am luat în considerare toate vasele pentru că am selectat şi am corectat doar o parte din ele, în scopul de a include Malchut în Bina, şi nu mai mult decât atât. Acum, când dorinţele lui Malchut în sine sunt evocate, văd că Templul meu este în pământul lui Israel, însemnand în Malchut care a aderat la Bina. Dar acest lucru nu este suficient. Trebuie sa ajungem la starea în care pamantul lui Israel se va răspândi peste tot în lume, pentru a aduce înapoi Malchut de la nivelul lui Bina la locul ei.

Astfel, al treilea Templu va fi construit din dorinţele întregii lumi care va trece prin corectarea completă. Prin urmare, este clar că toată istoria noastră a fost doar o pregătire pentru corectarea finală, pe care o împlinim astăzi.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 25/5/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem lucra in timpul seminarului, cum sa ne ascultam unii pe altii?

Raspuns: Un prieten poate spune lucruri pe care le pot sau nu intelege. El poate spune lucruri pe care sa le consider marete sau poate prostesti. Eu il percep in orice caz ca pe o manifestare a reprezentantului Creatorului: Creatorul ma influenteaza prin el.

Daca eu simt repulsie fata de aspectul prietenului meu, fata de cuvintele sale, sau orice altceva, nu il voi putea percepe sau accepta. Si acesta este un exercitiu foarte frumos! Eu trebuie sa ma ridic peste toate acestea! Daca el este reprezentantul Creatorului, pentru ca „Nu exista altcineva in afara de El”, in mod special la un asemenea eveniment la care participam, trebuie sa il ridic pe prietenul meu si sa incerc sa patrund esenta spirituala prin el, care mi se infatiseaza astfel. Trebuie sa ma ridic la o stare, in care sa percep totul din el ca fiind absoluta bunatate, totala daruire, si o calitate spirituala desavarsita- in ciuda a ceea ce simt in interior despre el, in ciuda faptului ca eu nu am aceste calitati.

Si este foarte bine ca aceste doua calitati se manifesta in mine: atitudinea mea egoista fata de prietenul meu, in care nu critic ceea ce vad la el, si pe de alta parte, dimpotriva, cand il tratez prin credinta deasupra ratiunii, ca pe un reprezentant al Creatorului, pentru ca nimic nu poate veni de la cineva din aceasta lume care sa fie rau, daunator, imperfect. Si daca exista in mine este al meu; ma uit la el cu proprii mei ochi.

De aceea, daca pot sa tin cont de aceste doua stari din mine, atunci am facut deja o anumita munca spirituala. Noi trebuie sa punem la un loc toate starile critice superioare si inferioare si sa le relationam unele cu altele, si vom obtine un vas comun- Malchut, care se afla la baza si include doar lucruri neplacute- si care va pastra ce este mai bun si mai rau din noi, si noi vom putea sa continuam sa ne ridicam peste el catre Keter . Atunci vom crea o asemenea distanta intre ele, o asemenea tensiune, care va duce la momentul in care Lumina care Inconjoara se va transforma in Lumina Interioara si va straluci acolo. Si atunci vom dobandi primul grad spiritual.

Ce se intampla? Noi ridicam MAN spre Malchut a lumii Atzilut, care ne conecteaza, si acolo noi ne aflam pentru prima data nascuti. Si o persoana nu se poate naste singura, este nevoie de  minim zece persoane.

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: in timpul procesului de dezvoltare, o persoana trebuie sa invete diverse modele de comportament. Care sunt aceste modele de comportament?

Raspuns: Aceste elemente de comportament sunt legi ale comutarii,  ceva similar tablei inmultirii. In primul rand este disponibilitatea individuala de a introduce si pe altii, de a simti pe altul ca pe partenerul tau in acelasi proces de reglaj.

Cand intalnim oameni in lumea noastra egoista, intram untr-un anumit contact cu ei. De exemplu, zambim cu scopul de a stabili un prim contact pur visual si mai tarziu unul emotional. La fel se intampla si aici.

Cand vorbesc despre grup si societati, ma refer la o multitudine de grupuri, care ajung familiare unele cu altele, se conecteaza si lucreaza  impreuna, atat prin contopire ori amestecare unele cu altele, pana la punctul de a creea enorme conventii si festivaluri, unde diferite grupuri cu pregatire identica  vin impreuna si executa anumite actiuni unii cu altii.

Cu alte cuvinte, aici intotdeauna avem de-a face cu mii de oameni intr-un spatiu dat, limitat, care trebuie sa interactioneze unii cu altii. In acelasi timp, ii putem implica in anumite stari si jocuri  cu scopul de a  intampina impreuna o vareietate de vprobleme si procese. Mai mult, aceste probleme sim procese trebuie sa fie naturale nu artificiale. De exemplu, curentul electric dispare brusc, sau apare un anumit pericol, ori altceva prin jur, apare o anumita oportunitate, in sensul ca cineva gaseste o comoara undeva. Cum interactionam in aceasta situatie?

Noi creem diferite conditii de joc si stimulare pentru ei si incercam sa-i scoatem din obiceiurile altruiste cu care sunt obisnuiti si sa-i facem inca o data sa fie dependenti unii de altii in mod cat mai egoist  posibil. In acelasi timp, noi observam cum depasesc ei acele stari, apoi uita de ele si inca o data  incearca sa se stimuleze singuri, pentru a-si aminti si a se inalta peste egoismul lor in incercarea de a gasi noi forte in ei in situatii absolut neasteptate.

Sunt multe oportunitati pentru oameni aici. Eu cred ca cel mai important lucru este sa se lucreze prin aceste situatii, pt ca la fel ca un copil, cand o persoana se joaca in final se coreecteaza pe el insusi, natura sa. Noi credem ca e doar un joc, dar in realitate este un enorm tel universal de a corecta egoismul uman, pe langa / in afara de care nu exista nimic altceva .  Orice altceva este amalgam de natura instinctuala.

Din ” O discutie despre Cresterea Integrala”, #16, 27.02.2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: La Congres am descoperit ca nu am dorinta de a ma conecta cu ceilalti. Cum pot primi aceasta dorinta?

Raspuns: Este normal sa nu avem dorinta de a ne conecta cu ceilalti. Traim intr-o lume in care lipsa de conexiune si de unitate creste de la o zi la alta. Oamenii se ascund in spatele ecranelor calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si a altor mijloace care creaza iluzia conexiunii in locul unitatii reale.

Insa noua ne place mult asta! 99% din dispozitive sunt create si concepute pentru a a juta persoana sa evite sa se conecteze cu ceilalti. Ele creaza iluzia ca nu trebuie sa ne vedem si sa ne privim in ochi, si sa este suficient sa ne privim prin ecran si sa apasam niste butoane. Nimeni nu il priveste pe celalalt. Oamenii merg pe strada ca niste zombi care trebuie sa ajunga undeva, si practic nu vorbesc unii cu altii.

Intreaga lume devine din ce in ce mai distanta. Ego-ul ma forteaza sa imi restrictionez la maxim conexiunile cu ceilalti, asa ca am nevoie de un apartament separat si mancare doar pentru mine. Imi construiesc habitatul astfel incat sa am toate aparatele necesare acasa si sa nu depind de altii. In curand robotii vor face intreaga munca si nu voi mai avea nevoie de nimeni. Persoana se simte mai bine cand este singura. Si daca se plictiseste, atunci telefoneaza cuiva sau trimite un mail.

Cu aceasta forma de dezvoltare a egoismului, aspiratia catre unitate este pur si simplu opusa naturii noastre materiale. Si este clar ca oamenii care vin la Congres sa se uneasca intampina aceasta problema. Mai mult, cu cat este mai dezvoltata persoana, cu atat mai multa rezistenta mainifesta, dupa cum este scris: „Cu cat persoana este mai mare decat prietenul sau, cu atat este mai mare egoismul sau”.

Acest lucru indeparteaza multi oameni noi, elevi vechi, buni si puternici, pe care ii arunca in afara granitelor lor. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta este reactia naturala a persoanei. Si daca cineva pleaca, asta nu inseamna ca este pregatita pentru avansare spirituala, ci ca pur si simplu nu primeste suficient sprijin si o atitudine rabdatoare din partea celorlalti.

Fiecare persoana ar trebui sa primeasca oportunitatea de a lucra la Congres si sa participe intr-un fel, si treptat, timpul va actiona. Daca o persoana are o dorinta egoista mare, nu poate imediat sa accepte faptul ca trebuie sa fim conectati.

Persoana obisnuita va accepta fericita sa stea alaturi de ceilalti si sa cante cu ei. Insa pentru un individualist, care are dorinte puternice- egoism, mandrie, si iubirea de putere- acest lucru este inacceptabil, si se indeparteaza. Prin urmare, noi trebuie sa le dam acestor persoane sansa sa se „coaca la focul potrivit”. Este ca atunci cand pregatim un fel de mancare pentru care ingredientele trebuie pregatite separat si in timp diferit, pentru ca apoi toate acestea sa fie combinate. Astfel, exista persoane diferite in grup, si fiecare are timpul sau pentru a fi pregatita! In final insa, toti se vor uni si vor pregati impreuna.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 18/05/2012, “Intrebari si Raspunsuri referitoare la Congresele trecute”

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum învăţăm să atragem Lumina pentru a ne corecta?

Răspuns: Diferenţa dintre starea noastră şi nivelele spirituale este aceea că, în timp ce aici trăim într-o minciună, în egoism, putem atrage Lumina. Nu poţi face asta pe o treaptă spirituală pentru că acolo totul se supune unei legi simple: eşti deja în interiorul sistemului şi primeşti numai ceea ce ţi se cuvine, conform cu locul şi starea ta.

Dar în lumea noastră avem parte de concesii. Şi, chiar dacă ne gândim că ea este crudă cu noi, este de fapt foarte blândă. Aici, suntem ca nişte bebeluşi, care pot ţipa şi cere în mod fals lucruri care nu li se cuvin şi le primesc, chiar dacă este o minciună.

Aceasta este întreaga menire a existenţei lumii noastre. Nu vreau să mă conectez cu prietenii atunci când sunt în egoismul meu obişnuit, normal. Dar îi îmbrăţişez, stau împreună cu ei, încerc să mă conectez şi să obţin unificarea. Şi chiar dacă toate acestea sunt construite pe un egoism absolut şi nu există nimic altceva decât el, este ca o joacă de copii în groapa de nisip sau cu Lego, pe care le folosesc pentru a învăţa. Ca rezultat al eforturilor mele, obţin deodată o minte, o percepţie şi o senzaţie corectă, încep să cresc, obţin anumite înţelegeri şi definiţii.

Dar în principal, jocurile mele se apropie din ce în ce mai mult de realitate şi, puţin câte puţin, învăţ să mă conectez cu alţii, mă anulez, îmi doresc, studiez, citesc sursele primare şi atrag Lumina. Iar apoi încep deodată să simt importanţa dăruirii şi cred cu adevărat că există ceva în ea.

Lumea exterioară ne ajută şi ea, cu criza şi suferinţele ei, pentru că este deja greu să invidiezi când vezi stările în care se află egoiştii obişnuiţi. Toate celelalte niveluri sunt deja un sistem, numai această lume este un loc unic. De aceea, întreaga libertate de alegere este revelată în mod special în acest nivel de jos. Munca noastră se află în a face întodeauna alegerea în întuneric.

Iar apoi vom avea o altă muncă: să analizăm calitatea conexiunii, atunci când ne ridicăm constant „calificarea” noastră spirituală, să adăugăm detalii în timp ce revelăm bogăţia manifestărilor Regelui, revelaţia Lui. Dar nimeni nu ne va mai acorda concesii, aşa cum se întâmplă aici.

De aceea durează atât de mult această perioadă de pregătire, este epuizantă, pentru că, mai târziu, vom folosi întregul grad al acestei lumi pentru restul scării. De aceea putem corecta toate cele 125 de nivele numai trăind în această lume. Şi chiar la ultimul nivel, trebuie mai întâi să simt că sunt în cea mai de jos stare posibilă, starea unui „vânzător din piaţă”.

Nu vorbesc de lumea fizică, o anumită realitate specifică care a devenit stabilă în creierul meu. Trebuie să simt ca şi cum sunt complet separat de alţii, dar în acelaşi timp atrag Lumina cu eforturi de conectare false, diferite.

Şi voi avea nevoie de acest nivel corporal chiar la nivelele înalte din Lumea Aţilut. Fără el nu voi putea să corectez punctul actual al creaţiai, „creat din nimic” (Yeş Mi Ain). Este imposibil să mă unesc cu Creatorul fără sa adaugă fiecare grad de la separarea pe care o experimentez între această lume şi toate celelalte lumi.

Din partea a treia a lecţiei zilnice de Cabala din 15.05.2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi am fost mereu impinsi a inainta in mod egoist de catre natura; pe care am urmat-o orbeste; altfel spus, noi am fost mereu impinsi sa inaintam de catre dorinta noastra de a ne umple si, pe masura ce aceasta dorinta s-a manifestat in noi, ne-am straduit sa ajungem la bunastare, faima, putere, cunoastere- nimic mai mult.

Ca urmare, am ajuns la o anumita satietate, iar egoismul nostru a ajuns la capat; nici nu mai putem spune ca acesta mai creste. Pe de o parte, exista o anumita linie de reevaluare a valorilor noaostre: „Este corect sa continuam sa ne straduim sa inaintam catre dobandirea faimei, cunoasterii, bunastarii si puterii? Este acest proces sensul dezvoltarii noastre?”

Pe de alta parte, noi vedem ca dependenta noastra fata de ceilalti ne obliga sa introducem anumite formule economice internationale, care trebuie sa tina cont de interdependenta noastra, adica, daca eu voi suferi, vei suferi si tu, indiferent cat de egoist ar parea acest lucru acum. Chiar si in prezent, omul incearca sa isi construiasca fericirea pe baza suferintei altora, pe baza principiului puterii si pe baza principiului de a acumula cat mai mult.

Insa, aceeasi Europa este cel mai bun exemplu pentru modul in care dependenta reciproca determina astazi destinele tuturor si este imposibil sa deconectezi pur si simplu o tara de la Uniunea Europeana indiferent cat se mult s-ar dori acest lucru. Poate ca economistii nu realizeaza inca in intregime acest lucru. Noi nu ne putem deconecta de intreaga lume.

Aceasta dependenta exista in interiorul naturii prezente, in interiorul conexiunilor dintre noi. Si economistii care reprezinta doar relatiile noastre externe egoiste, nu le mai pot descrie in acelasi fel ca inainte: ce iti dau, ce imi dai, un procent pentru alt procent, etc. Industria, comertul international si relatiile internationale nu mai pot contiunua sa se dezvolte in acelasi mod.

Noi trebuie sa luam in calcul integrarea lumii.Iar daca nu corespundem acesteia, nu vom mai fi capabili sa intelegem modul in care ar trebui sa avansam in concordanta cu lumea si natura. Astazi noi simtim provocarea naturii, presiunea pe care aceasta o exercita asupra noastra are ca scop sa ne determine sa incepem sa ne schimbam si sa devenim asemenea ei. Acest lucru se intampla pentru prima data.

Daca ar fi sa privim acest proces din punct de vedere ontologic, am putea vedea ca natura ne-a impins tot timpul catre dezvoltarea egoista. Si acum, dimpotriva, ne arata ca dezvoltarea egoista a ajuns la final; cu alte cuvinte, noi am finalizat dezvoltarea nivelurilor mineral, vegetal si animat, datorita faptului ca am fost impinsi in mod instinctiv sa inaintam de catre natura; de aceea nivelul uman de dezvoltare este numit animal.

Acum insa, noi trebuie sa incepem sa dezvoltam nivelul „uman”, in momentul in care intelegem si percepem lumea inconjuratoare in asemenea mod incat incepem sa ne schimbam pentru a ne armoniza cu aceasta. Nici lumea si nici natura nu ne forteaza sa ne schimbam in mod instinctiv, dezvoltam aceste dorinte in noi, care ne obliga sa construim o societate, tehnologie, etc: Acest lucru nu mai exista astazi.

In mod evident, urmatorul nivel al dezvoltarii noastre este atunci cand natura ni se arata intr-o noua cale integrala, in modul in care exista de fapt: Totul este interconectat si exista doar natura. Insa noi, ca si componente ale sale, nu corespundem si trebuie sa ajungem la aceeasi forma integrala in structura societatii: in politica, economie, finante- in totul.

Din KabTV “Criza Globala – Deficitul de Resurse” 01/03/2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrei să spui prin noţiunea de „iubire?”

Răspuns: Vreau să spun ca fiecare dintre noi trăieşte constant grijile altora.

La fel este în grup, unde încep să lucrez în mod practic, astfel încât fiecare dintre noi vrea să creeze cea mai confortabilă stare pentru ceilalţi. Adică, trebuie să îi înţeleg şi să îi simt pe ceilalţi. Trebuie să le trimit încontinuu semnale, să corespondez – verbal, fizic, prin gânduri, etc.

Trebuie să exist în garanţie reciprocă cu ei, unde fiecare dintre noi furnizează celorlalţi o asemenea atitudine sau o senzaţie încât sunt sigur că influenţându-i, primesc aceaşi influenţă de la ei. De aceea, urcăm constant împreună deasupra propriului egoism, în calităţi opuse nouă. Acest tip de muncă reciprocă este cea mai importantă muncă în grup.

După ce adoptăm această metodă, vom simţii constant căderi repetate în egoism, „gravitaţia” şi apariţia de diferite obstacole. Asta va continua până la corectarea finală, până la ascensiunea totală deasupra egoismului.

Totuşi, în orice stare din grup şi chiar în afară – acasă şi cu alţii, mă voi concetra imediat la aceaşi idee, aceaşi practică. Iar ca rezultat, voi fi înstare să interacţionez corect cu toată lumea.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu→