Lipsa echivalenței de formă generează o nouă categorie, conștientizarea. Încep să percep cine sunt atunci când nu mă simt bine și încerc să mă lămuresc: Ce anume nu îmi place și de ce mă simt rău? Apoi încep să caut sursa acestui rău, de unde vine el?

Toate cele 125 de trepte se bazează pe lipsa echivalenței de formă, care, în mod constant, dau naștere întrebărilor: Ce este această muncă și cine este Creatorul, de care trebuie să ascult? Faraonul ne pune într-una aceste întrebări iar noi, căutăm să găsim răspunsuri. Acesta este modul în care Creatorul se joacă cu noi, din ambele părți, învățându-ne să fim mai sensibili la intenția de a primi pentru a dărui.

De la un nivel la următorul, Creatorul ne dă o senzație mai puternică a lipsei echivalenței de formă. Dacă, la început, mă simt bine sau rău doar în funcție de criterii corporale, judecând doar după măsura în care reușesc să fur de la ceilalți, acum judec binele și răul în funcție de intențiile mele cu privire la Creator sau la persoana de la care am furat, cândva.

La început am furat fără să observe cineva și fără să mă gândesc la ceea ce am făcut. Apoi, continuând să fac același lucru, încep să simt că iau ceva de la altcineva. Mai târziu încep să mă simt rușinat de furt, de faptul că iau ceva de la un străin. Apoi conștientizez tot mai mult ceea ce se întâmplă, astfel încât să nu mai simt nevoia de a lua ceva din ceea ce nu îmi aparține, ci, atunci când privesc procesul, să mă simt ca și când aș fura și, în plus, să nu fiu de acord cu furtul.

Ulterior, continui să mă corectez; nu îmi permit să fur și nici măcar să mă gândesc la furt, iar acest gând apare foarte rar. În interiorul meu, devin tot mai pronunțate diferite discernăminte spirituale, cu privire la aceasta. Atunci Creatorul ne derutează și crează diferite întreruperi, iar toate acestea sunt clarificate doar în gând.

La un moment dat ajung într-un punct în care chiar și un simplu gând despre folosirea altora mă face să mă simt rău: dacă dintr-o dată, mă gândesc că un altul va fi bolnav în locul meu, sau că altul se va simți rău în locul meu. Sunt șocat la gândul că aș putea profita de pe urma altuia.

Acest gând rămâne, dar devine înșelător, ușor și interiorizat. Răul față de ceilalți rămâne până la finalul corecției, dar de o calitate deosebită,  deoarece noi corectăm spargerea vaselor. Ne ridicăm de la nivelul simplu, meschin și grosolan, de exploatare a altora, la acela al exploatării sofisticate, viclene, care face rău chiar rădăcinilor. Așa după cum se spune, ”acela care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât a prietenului său”, ceea ce înseamnă că egoul său este de o calitate mai înaltă.

Încă mai ai o intenție slabă, egoistă, dar ți se pare că este imensă, nu ca ”grosimea unui fir de păr” ci la fel ca ”grosimea funiilor de căruță”. Corectia se face prin ridicarea deasupra egoului tău, dar dorința de a-i folosi pe ceilalți este reînnoită la fiecare nivel și devine tot mai vicleană și mai ascunsă în interiorul tău. Aceasta este munca noastră, iar principalul laborator pentru aceasta este grupul, în care îți poți clarifica rapid atitudinea față de ceilalți.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala/11/2012, “Poarta intentiilor”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Conform naturii noastre, natura fiinţei create, conexiunea există numai intre barbati. Femeile nu se conectează între ele, deoarece egoismul lor este de un tip special.  Acesta nu este nici bun, nici rău.

Este important de lucrat în natura noastră originală, fără a încerca s-o deterioram. Este important de lucrat cu materiale din care noi am fost creati şi să înţelegem că vom atinge scopul doar prin utilizarea naturii noastre în mod corect.

Prin punerea bărbaţilor şi femeilor într-un singur grup, în procesul de a lucra împreună, vom simţi o conexiune diferită în rândul bărbaţilor, decât în ​​rândul femeilor.

Ea nu se simte la fel de mult în viaţa reală cat se simte în lecţiile noastre integrale. Literalmente, într-o jumătate de oră pana la o oră de studii comune, partea bărbaţilor începe sa simta că natura lor este gata să meargă înainte şi să fie conectata cu toată lumea, în timp ce partea femeilor se simte incapabila sa munceasca pentru a se apropia una de alta.

Cel mai bun rezultat este obţinut de susţinerea barbatilor de catre femei, prin intenţia lor şi de eforturile in timp ce barbatii se apropie unul de altul.
Din Convenţia de la Vilnius 23/03/12, Lectia 2

Filed under: Congrese, Egoism, Femeia - Niciun comentariu→

Dacă suntem în dorința noastră de a primi, nu simțim că există altceva în afara dorinței noastre. Înțelegem doar că există un vid în noi, care trebui umplut și care simte că este gol. Atâta timp cât dorința noastră nu primește toată împlinirea, nu se calmează. Este ca strigătul unui copil care nu se calmează până când nu primește tot ce are nevoie.

Cum putem învăța o asemenea dorință să primească o altă plăcere, plăcere din dăruire? Nici măcar nu înțelege ce este asta și nu poate simți și face așa ceva. Dar, gradual, începem să o învățăm, conform cu un plan.

Întregul studiu se bazează pe abilitatea de a suferi, pentru că dorința trebuie să renunțe la împlinirea sa, să renunțe la dorința de împlinire pentru ea însăși, mândria de sine, invidia, respectul și controlul, adică independența ei.

La început, omul crede că se se poate corecta el însuși, până când vede că este imposibil și că asta se poate realiza doar de către forța superioară. Învață tot timpul din căderi. Astfel, este învățat că ar trebui să își aplece capul și să ceară, să ceară singurul lucru pe care nu îl vrea. Apoi primește ajutor și se schimbă, devenind opusul, începând să se bucure de ceea ce ura înainte.

Trebuie să trecem prin acest întreg proces în înțelegere, în recunoaștere, în sentimente și minte, în conștiința noastră. Tot de ceea ce erai mândru înainte și era considerat respectabil, acum pare opus, iar tu descoperi inferioritatea și neajutorarea ta. Dorința de a primi, care nu știe nimic altceva decât să se împlinească ea însăși, simte toate astea atunci când învață despre o metodă total nouă.

Acest proces are loc conform a trei simboluri: Pesach (Paște), Matzah și Maror (ierburi amare). Este numit Pesach din rădăcina ebraica a cuvântului a sări, așa cum omul sare constant dintr-o parte în alta și astfel întoarce mica sa măsură a primiri în dăruire. Face asta prin Matzah, „pâinea durerii”,deoarece nu are altă hrană și este de acord să achite pentru ce primește din dăruire.

Omul ridică constant importanța dăruirii, în timp ce dorința lui de a primi primește numai ”ierburi amare”. Astfel el ridică linia dreaptă, Matzah, peste linia stângă, iarba amară, ca un erou care depășește gustul amar și vrea să îl schimbe în dulcele dăruirii. Atunci ajunge la Pesach, schimbarea conștiinței.

Prin noua atitudine față de dorința de a primi, aceasta nu se schimbă, construiește omul din el. ”Adam”, este ceea ce se construiește deasupra dorinței. Aceste este sistemul care începe să muncească conform cu noul principiu cu aceleași atribute naturale, dar folosindu-le pentru a dărui.

Acest mecanism, care este creat prin asta este făcut din toate acțiunile omului și eforturile acestuia în timp ce depășește dorința de a pirmi, este ceea ce numim Adam. Toate astea sunt făcute prin trei componente speciale care simbolizează sărbătoare elibărării de ego, Pesach, care sunt numite Pesach, Matzah și ierburi amare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Un comentariu →

Întrebare: Spui că dorințele maselor trebuie să fie pe primul loc și nu aspirațiile noastre spirituale. Dar astăzi eu sunt îngrijorat de avansarea mea spirituală și acesta este motivul pentru care diseminez. Cum pot sa fac această tranziție internă?

Răspuns: Trebuie să înțeleg că tot ce se va întâmpla cu mine depinde de alții, în măsura în care îi aduc mai aproape de sursă. Pentru a face asta, trebuie să îi aduc mai aproape de mine, iar apoi ei îmi vor furniza deficiența potrivită pentru a mă întoarce la Cretor. De aceea ei îmi sunt deodată așa de importanți.

Descopăr în continuare că ei sunt părți din mine iar apoi voi descoperi că ei de fapt sunt părți ale sufletului meu. Nevoia pentru ”sine” dispare: să ardă, vreau doar să le furnizez lor, asta este cel mai important. Conșiința de sine anterioară dispare: Partea mea superioară aparține Creatorului, partea mea inferioară aparține ființeor create, iar eu sunt în miloc, în zona neutră din treimea din mijloc a lui Tifferet, care există doar pentru a conecta cele două jumătăți. Nu trebuie să facem nimic cu ee.

Întrebare: Înseamnă că atunci când mă conectez cu masele pentru a le absorbi dorințele lor și pentru a-i servi, facem muncă între noi și primim răspunsul undeva de Sus. Este cumva un sistem complicat…

Răspuns: Sistemul este simplu: Sus este plus iar jos este minus, iar tu permiți intrare în mijloc și deschizi calea.

Se poate desena diferit, ca un robinet. În stânga este presiunea pozitivă (+P), în dreapta cea negativă (-P), iar tu determini ce va ieși afară. Pe de o parte, există națiunea, iar pe de alta este Lumina, iar în mijloc Bnei Baruch (BB).

Exact așa este construită natura. Acest sistem este normal și natural. Să îl desenăm în termeni Cabaliști. Deasupra sunt Keter și Hochma, în mijloc este Bina împărțită GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Awzen, Hotem, Peh). Jos se află ZON (Zeir Anpin and Nukva). În vârf, până la jumătatea Binei, există un sistem al Creatorului, în jos sunt cei inferiori, iar între ei este Bnei Baruch. Este la fel: deasupra plus, jos minus, voi sunteți între ei iar robinetul este în mâna voastră.

Asta este munca noastră. Conectăm grupul pentru a corespunde Luminii, iar jos construim sistemul de diseminarea care transpune mesajul iubirii pentru alții și al unității. Așa ne conectăm cu oamenii pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din partea a treia a  Lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De fiecare dată când merg la un congres, simt un fel de greutate care mă trage spre pământ. Ai spus că această va trece în curând și că vom simții unitate. Cum este posibil să mă ridic deasupra acestei greutăți? Ce ne poate ajuta?

Răspuns: Singura forță care mă poate ajuta împotriva egoului este importanța scopului, importanța grupului, ca mijloc de atingere a scopului. Dar cel mai important lcuru este scopul.

Dacă lucrăm la importanța scopului, astfel încât acesta devine cel mai important lucru, nu vom simții egoul care ne deranjează. Vom începe să simțim că egoul este un semn al locurilor din noi care trebuie încă corectate. Ne arată unde mai trebuie să facem eforturi, unde mai trebuie corectat ceva.

Este ca un motor stricat de mașină: în locul unde ceva bate, valvele trebuie să fie ajustate, în lcoul în care ceva vibrează, conexiunea trebuie fixată, iar unde este căldură, apa trebuie adăugat sau ceva trebuie curățat.

Egoul vostru lucrează la fel, arătând ce este încă necorectat în voi. Dacă avansezi către scop, dacă vrei să te direcționezi corect, descoperi că egoul este ”ajutor împotriva ta”. Te trage de picioare, iar asta înseamnă că nu ai suficientă putere. Astfel, trebuie să adaugi putere și apoi să avansezi.

Dacă nu ai avea acest indicator, nu ai putea știi ce trebuie să corectezi, la fel ca la motor sau, de exemplu, ca la organismul nostru. Cea mai mare problemă în psihologia corpului este boala care progreasează fără să o simțim. În timpul acestei perioade, ea nu produce durere sau alte senazații negative. În timp ce dacă simt senzații neplăcute mă duc imediat la doctor și opresc boala la începutul dezvoltării ei și nu când deja atinge o stare în care nu mai este posibilă vindecarea.

Asta este, trebuie să ne referim la ego corect și rațional; trebuie să interacționăm cu el și nu doar să îl anulăm: ”Nu te vreau! Te urăsc!” Nu, egoul este sprijinul nostru de-a lungul drumului.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecția 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoana decide ce să considere ca fiind zi şi noapte: ce este bun pentru ea şi ce este rău. Uneori, ii este data trezirea, ridicarea spiritului, lumina mare, şi ea înţelege cât de minunat este să se bucure şi să vină mai aproape de spiritualitate. Ea numeşte acest lucru zi, dar, în realitate, este lumina în dorinţa ei egoista. Egoismul se bucură, iar acest lucru nu se numeşte progres spiritual.

Sau poate ca se simte în întuneric, epuizata, dar mintea ei înţelege că această stare este utila pentru avansare. Şi deşi în dorinţa sa de a se bucura experimenteaza senzatii neplacute, se spune: „Eu dorm, dar inima mea este treaza.” Dorinţa de a se bucura simte intuneric, dar punctul din inima- Lumina. O persoană înţelege că acest întuneric este util pentru ea, coborârea precede ascensiunea, iar ea trebuie să pregătească dorinţe chiar si mai mari pentru aceasta. Şi dorinţa vine din întuneric.

De aceea, totul depinde de ceea ce o persoană pretuieste, ceea ce ea consideră zi şi noapte- în inima sa egoista adormita sau în punctul din inimă, care arde şi tanjeste dupa spiritualitate.

Dacă o persoană începe să le separe una de alta, atunci are deja două puncte, în funcţie de care se poate motiva şi direcţiona exact catre scop. Un punct este ego-ul său. Şi este bine că egoismul nu simte nimic bun. Cu cat mai mult intuneric simt în egoismul meu, cu atat mai mare dorinţa mea (Aviut) va fi deasupra punctului in care urmăresc scopul existent.

Principalul lucru este de a separa aceste două puncte şi tot timpul de a le tine în mod corect unul împotriva celuilalt, afland cu ce ma identific. Aleg direcţia care mă conduce la Creator, deşi calea mea se află în întuneric, o consider buna? Apoi, pot fi sigur că ma misc în mod corect, deoarece egoismul meu nu este interesat sa se grabeasca acolo, ca un hoţ, alergand  înaintea oricaruia şi strigand: „Prindeti hoţul!”

Ego-ul meu nu vrea întuneric, şi ma ridic deasupra ego-ului, deasupra ratiunii, şi vreau ca daruirea mea sa fie mai presus de recepţie. Iar aceasta este o stare bună, în care ziua mea şi ziua Creatorului sunt aceeaşi zi.

Iar dacă sufar ca ma simt rau si nu am nici un interes în avansare, înseamnă că urmez dorinţa mea de a ma bucura, ego-ul meu. Alerg acolo unde inima mea egoista, dar nu şi punctul din inima, ma cheama: Aceasta este diferenţa.

Trebuie să încercăm să ne împartim în două părţi: punctul din inimă, care fidel adera la scop, de a darui în orice situaţie, indiferent de ce se întâmplă, şi inima în sine, care este mereu dornica de a primi. Pofta sa este în continuă creştere. Intunericul domneşte in inima mea şi acolo este o rază de Lumină în punctul din inimă; acest lucru înseamnă că ma directionez în mod corect. Şi realizez acest lucru prin intermediul mediului, grupului, forţei externe, care este necesara pentru a trage punctul în inima afara din inima egoista şi de a-l indrepta catre scop.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnica de Cabala 05/04/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Am sentimentul că „egoul” meu fură totul de la mine. Stau cu prietenii mei şi se pare că urc peste dorinţa mea de a primi, dar atunci simt că ei sunt de fapt cei ce fac asta. Simt că sunt în întuneric, că nu aud nimic şi nu simt Lumina. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ar trebui să încerci să te dizolvi în prieteni, ca cineva care este mic sau cineva nou în societate.

Când ajungi la o societate nouă nu ştii nimic şi nu cunoşti pe nimeni. Încerci să te integrezi fără să fii prea proeminent. Să presupunem că ajungi la un nou loc de muncă, pur şi simplu încerci să păstrăezi liniştea pentru a descoperi, a vedea, a simţii pe ceilalţi.

Aşa trebuie să te comporţi. Apoi vei începe să simţi ce au. Te vei dezvolta ca embrionul în pântecul mamei. Apoi, gradul, în măsura în care începi să te simţi real şi sigur, începi să te exprimi împreună cu ceilalţi.

Încearcă să te neutralizezi şi fii numai înăuntru. Este suficient, pentru că vom crea câmpul care există acolo. Nu ar trebui să îţi faci griji, dacă faci asta, o vei simţii.

Întrebare: Dar în orice caz, egoul meu va avea satisfacţie din asta. Cum pot evita să fur de la mine şi de la alţii?

Răspuns: Cine spune că este rău, dacă vrei să simţi spiritualitatea? Nu este rău. Scopul creaţiei este să te bucuri, să fii împlinit, dar în dăruire. Vrei să întri în grup şi să obţii atributul dăruirii, iar în el vrei să simţi plăcere. Între timp este ok. Nu ne putem imagina altceva.

Cel mai important lucru pentru noi azi este să ne dorim dăruirea, să dăruim pentru a ne simţii bine. Acesta este nivelul nostru, numit Lo Lishma, (Nu de dragul Ei).

Când Lumina vine şi este revelată gradual în noi, (asta se întâmplă numai dacă ne-o dorim în acest fel), ca rezultat al influenţei ei vom începe să simţim că atributul dăruirii este deasupra a tot, mai mare decât tot şi că eu vreau să fiu în el. Chiar dacă deocamdată este egoist, „eu vreau să fiu în el.”

Lasă pe seama Luminii! Nu o poţi face singru. Trebuie să îţi doreşti cât de mult poţi în toate dorinţele, inclusiv în cele egoiste – iar Lumina va face restul.

Această este o „rugăciune”. Ceri ca Lumina să facă munca pentru tine. Ea a creat egoul tău şi ea este singura care îl va schimba. Dorinţa noastră trebuie să fie numai pentru asta, pentru a o face să facă această muncă.

Dacă ne dorim unitate, Lumina va face restul.

Suntem egoişti. Nu ştim şi nu înţelegem nimic. Nu ştim ce se va întâmpla cu noi peste un minut. Ni se cere să facem un lucru, să încercăm pur şi simplu, să facem un efort, iar Lumina va face tot restul.

Unitatea maximă din grup dă naştere la Lumină, iar apoi această ne schimbă. Nu trebuie să facem nimic artificial. Se va avea grijă de totul iar noi trebuie doar să încercăm să ne conectăm.

Din lecţia 1 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Exista termenii „ colectiv si sarpe”. Daca eu continui sa incerc sa fiu sub Creator, atunci aceasta este  ceva personal; este sub importanta sa (aceeasi radacina in Ebraica) care ma sustine pe cale. Insa daca nu actionez pe aceasta cale si dorinta mea egoista ia toate deciziile, inseamna ca arunc toiagul la pamant si acesta se preface in sarpe. Atunci ma aflu sub controlul ego-ului meu.

O persoana ar trebui sa fie in permamenta sigura ca nu este o separata in marea de Lumina; astfel persoana se anuleaza pe sine, se preda, si este inclusa in Lumina. Persoana ar trebui in mod constant sa se verifice astfel si sa se priveasca in relatia cu prietenii si cu grupul. Acestia garanteaza ca persoana nu va incepe sa isi imagineze ca este complet corectata, si merituoasa. De aceea ni se dau asemenea masuri specifice de evaluare, pentru ca noi permanent sa stabilim si sa verificam daca ne aflam in relatie cu grupul.

Ar trebui in mod constant sa verific daca sunt „transparent” in relatie cu grupul, astfel incat sa nu il deranjez, ci sa particip la acesta. Astfel, construiesc relatii echilibrate si egale. In acest caz, voi gasi in mod constant ceva in munca ce ma va tine in echilibru cu Lumina superioara. Acest lucru va continua pana cand toata aceasta munca va deveni un obicei pentru mine, si voi incepe sa simt Lumina superioara in mod permanent.

Aceasta munca este facuta in „exil” atunci cand noi nu simtim maretia Creatorului si dorim doar sa ne imaginam maretia Sa, maretia atributului daruirii, deasupra tuturor obstacolelor care ne impiedica sa simtim importanta sa. Eu ma verific mereu in relatie cu grupul pentru ca intre timp, eu nu simt spiritualitatea, si ma vad ca o persoana dreapta care este total transparenta si nu doreste sa stea in calea Luminii.

Mie mi se pare ca deja ma aflu la nivelul armoniei cu Lumina care se Intoarce, repetand miscarile sale prin daruire fata de ceilalti asa cum face de fapt aceasta. Cum pot sti altfel daca este adevarat sau nu? Nu exista o alta modalitate prin care sa ma verific, cu exceptia atitudinii mele fata de prieteni.

Daca reusesc sa fiu conectat, sa echilibrez partile care ne fac pe toti egali si care ii atrag in centrul colectiv in care exista conexiunea noastra, atunci nu exista dubiu ca in acest fel eu ma egalizez, si nu stau in calea Luminii, a Creatorului care umple intreaga realitate.

Acest lucru este posibil doar in grup, si nu exista nici o alta modalitate pentru a verifica asta. Acesta este motivul pentru toate zguduirile si toate pregatirile muncii- pentru a crea un sistem de masura pentru noi.
Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/04/2012, Shamati #59

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Inteleg oamenii ca inclinatia rea exista in ei? Putem sa le vorbim deschis despre asta?

Raspuns: Nu, in nicio circumstanta! Este interzis sa spui unei persoane ca este egoista, nici sa vorbesti ceva rau despre ea. Ce drept ai tu sa o faci? Daca este o persoana normala si de obicei se comporta ca si alte persoane umane, atunci cum e posibil sa-i spui ca este rea, ca egoul sau o controleaza si altele asemenea? Trebuie procedat exact invers. Voi trebuie sa-i sugerati ceva bun, fara sa-i spuneti in niciun fel ca este ceva rau legat de ea. Trebuie sa o abordati, sa vi-o apropiati ca si cum ar fi speciala.

Cum procedam cu un copil? Daca vreti sa-l educati corect, nu trebuie sa-l supuneti la presiuni. Trebuie sa-l spijiniti, sa-i dati siguranta ca este capabil, este in stare , este mare si puternic. Pe aceasta cale, veti trezi fortele corecte in el pentru a avansa si astfel el se va dezvolta. Daca incepeti sa-l supuneti la presiuni, veti obtine rezultatul contrar la final. Din nefericire, nu stim cum sa ne educam copiii. Nu suntem invatati asta si astfel ii ruinam.

La fel este si in relatia cu adultii. Avem nevoie sa trezim sentimentele bune si corecte in om, sa-l laudam si sa-l inaltam, edificam. Si pentru ca el este special, voi ii aratati ceva special in lume care sa-l poata inalta chiar mai sus. Atunci el merge alaturi de voi! Voi nu-l mintiti pentru ca, cu adevarat aceasta posibilitate exista in fiecare om.

Nu respingeti omul cu mesajul ca este un egoist.  Este interzis a se face asta! La urma urmei, noi toti suntem egoisti, dar daca ii spui unui egoist ca el este astfel, atunci el imediat va fi respins de voi, pe cand voi trebuie sa intrati in contact cu el.  Psihologie simpla: este interzis sa se relationeze negativ cu o persoana. Nu are importanta cu cine. Trebuie sa cautati relatii bune. Asta se numeste: „a justifica fiecare persoana la o scara a meritului, de valori”.

Din Conventia Vilnius 23.03.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→