Întrebare: Spui că dorințele maselor trebuie să fie pe primul loc și nu aspirațiile noastre spirituale. Dar astăzi eu sunt îngrijorat de avansarea mea spirituală și acesta este motivul pentru care diseminez. Cum pot sa fac această tranziție internă?

Răspuns: Trebuie să înțeleg că tot ce se va întâmpla cu mine depinde de alții, în măsura în care îi aduc mai aproape de sursă. Pentru a face asta, trebuie să îi aduc mai aproape de mine, iar apoi ei îmi vor furniza deficiența potrivită pentru a mă întoarce la Cretor. De aceea ei îmi sunt deodată așa de importanți.

Descopăr în continuare că ei sunt părți din mine iar apoi voi descoperi că ei de fapt sunt părți ale sufletului meu. Nevoia pentru ”sine” dispare: să ardă, vreau doar să le furnizez lor, asta este cel mai important. Conșiința de sine anterioară dispare: Partea mea superioară aparține Creatorului, partea mea inferioară aparține ființeor create, iar eu sunt în miloc, în zona neutră din treimea din mijloc a lui Tifferet, care există doar pentru a conecta cele două jumătăți. Nu trebuie să facem nimic cu ee.

Întrebare: Înseamnă că atunci când mă conectez cu masele pentru a le absorbi dorințele lor și pentru a-i servi, facem muncă între noi și primim răspunsul undeva de Sus. Este cumva un sistem complicat…

Răspuns: Sistemul este simplu: Sus este plus iar jos este minus, iar tu permiți intrare în mijloc și deschizi calea.

Se poate desena diferit, ca un robinet. În stânga este presiunea pozitivă (+P), în dreapta cea negativă (-P), iar tu determini ce va ieși afară. Pe de o parte, există națiunea, iar pe de alta este Lumina, iar în mijloc Bnei Baruch (BB).

Exact așa este construită natura. Acest sistem este normal și natural. Să îl desenăm în termeni Cabaliști. Deasupra sunt Keter și Hochma, în mijloc este Bina împărțită GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Awzen, Hotem, Peh). Jos se află ZON (Zeir Anpin and Nukva). În vârf, până la jumătatea Binei, există un sistem al Creatorului, în jos sunt cei inferiori, iar între ei este Bnei Baruch. Este la fel: deasupra plus, jos minus, voi sunteți între ei iar robinetul este în mâna voastră.

Asta este munca noastră. Conectăm grupul pentru a corespunde Luminii, iar jos construim sistemul de diseminarea care transpune mesajul iubirii pentru alții și al unității. Așa ne conectăm cu oamenii pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din partea a treia a  Lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De fiecare dată când merg la un congres, simt un fel de greutate care mă trage spre pământ. Ai spus că această va trece în curând și că vom simții unitate. Cum este posibil să mă ridic deasupra acestei greutăți? Ce ne poate ajuta?

Răspuns: Singura forță care mă poate ajuta împotriva egoului este importanța scopului, importanța grupului, ca mijloc de atingere a scopului. Dar cel mai important lcuru este scopul.

Dacă lucrăm la importanța scopului, astfel încât acesta devine cel mai important lucru, nu vom simții egoul care ne deranjează. Vom începe să simțim că egoul este un semn al locurilor din noi care trebuie încă corectate. Ne arată unde mai trebuie să facem eforturi, unde mai trebuie corectat ceva.

Este ca un motor stricat de mașină: în locul unde ceva bate, valvele trebuie să fie ajustate, în lcoul în care ceva vibrează, conexiunea trebuie fixată, iar unde este căldură, apa trebuie adăugat sau ceva trebuie curățat.

Egoul vostru lucrează la fel, arătând ce este încă necorectat în voi. Dacă avansezi către scop, dacă vrei să te direcționezi corect, descoperi că egoul este ”ajutor împotriva ta”. Te trage de picioare, iar asta înseamnă că nu ai suficientă putere. Astfel, trebuie să adaugi putere și apoi să avansezi.

Dacă nu ai avea acest indicator, nu ai putea știi ce trebuie să corectezi, la fel ca la motor sau, de exemplu, ca la organismul nostru. Cea mai mare problemă în psihologia corpului este boala care progreasează fără să o simțim. În timpul acestei perioade, ea nu produce durere sau alte senazații negative. În timp ce dacă simt senzații neplăcute mă duc imediat la doctor și opresc boala la începutul dezvoltării ei și nu când deja atinge o stare în care nu mai este posibilă vindecarea.

Asta este, trebuie să ne referim la ego corect și rațional; trebuie să interacționăm cu el și nu doar să îl anulăm: ”Nu te vreau! Te urăsc!” Nu, egoul este sprijinul nostru de-a lungul drumului.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecția 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoana decide ce să considere ca fiind zi şi noapte: ce este bun pentru ea şi ce este rău. Uneori, ii este data trezirea, ridicarea spiritului, lumina mare, şi ea înţelege cât de minunat este să se bucure şi să vină mai aproape de spiritualitate. Ea numeşte acest lucru zi, dar, în realitate, este lumina în dorinţa ei egoista. Egoismul se bucură, iar acest lucru nu se numeşte progres spiritual.

Sau poate ca se simte în întuneric, epuizata, dar mintea ei înţelege că această stare este utila pentru avansare. Şi deşi în dorinţa sa de a se bucura experimenteaza senzatii neplacute, se spune: „Eu dorm, dar inima mea este treaza.” Dorinţa de a se bucura simte intuneric, dar punctul din inima- Lumina. O persoană înţelege că acest întuneric este util pentru ea, coborârea precede ascensiunea, iar ea trebuie să pregătească dorinţe chiar si mai mari pentru aceasta. Şi dorinţa vine din întuneric.

De aceea, totul depinde de ceea ce o persoană pretuieste, ceea ce ea consideră zi şi noapte- în inima sa egoista adormita sau în punctul din inimă, care arde şi tanjeste dupa spiritualitate.

Dacă o persoană începe să le separe una de alta, atunci are deja două puncte, în funcţie de care se poate motiva şi direcţiona exact catre scop. Un punct este ego-ul său. Şi este bine că egoismul nu simte nimic bun. Cu cat mai mult intuneric simt în egoismul meu, cu atat mai mare dorinţa mea (Aviut) va fi deasupra punctului in care urmăresc scopul existent.

Principalul lucru este de a separa aceste două puncte şi tot timpul de a le tine în mod corect unul împotriva celuilalt, afland cu ce ma identific. Aleg direcţia care mă conduce la Creator, deşi calea mea se află în întuneric, o consider buna? Apoi, pot fi sigur că ma misc în mod corect, deoarece egoismul meu nu este interesat sa se grabeasca acolo, ca un hoţ, alergand  înaintea oricaruia şi strigand: „Prindeti hoţul!”

Ego-ul meu nu vrea întuneric, şi ma ridic deasupra ego-ului, deasupra ratiunii, şi vreau ca daruirea mea sa fie mai presus de recepţie. Iar aceasta este o stare bună, în care ziua mea şi ziua Creatorului sunt aceeaşi zi.

Iar dacă sufar ca ma simt rau si nu am nici un interes în avansare, înseamnă că urmez dorinţa mea de a ma bucura, ego-ul meu. Alerg acolo unde inima mea egoista, dar nu şi punctul din inima, ma cheama: Aceasta este diferenţa.

Trebuie să încercăm să ne împartim în două părţi: punctul din inimă, care fidel adera la scop, de a darui în orice situaţie, indiferent de ce se întâmplă, şi inima în sine, care este mereu dornica de a primi. Pofta sa este în continuă creştere. Intunericul domneşte in inima mea şi acolo este o rază de Lumină în punctul din inimă; acest lucru înseamnă că ma directionez în mod corect. Şi realizez acest lucru prin intermediul mediului, grupului, forţei externe, care este necesara pentru a trage punctul în inima afara din inima egoista şi de a-l indrepta catre scop.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnica de Cabala 05/04/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Am sentimentul că „egoul” meu fură totul de la mine. Stau cu prietenii mei şi se pare că urc peste dorinţa mea de a primi, dar atunci simt că ei sunt de fapt cei ce fac asta. Simt că sunt în întuneric, că nu aud nimic şi nu simt Lumina. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ar trebui să încerci să te dizolvi în prieteni, ca cineva care este mic sau cineva nou în societate.

Când ajungi la o societate nouă nu ştii nimic şi nu cunoşti pe nimeni. Încerci să te integrezi fără să fii prea proeminent. Să presupunem că ajungi la un nou loc de muncă, pur şi simplu încerci să păstrăezi liniştea pentru a descoperi, a vedea, a simţii pe ceilalţi.

Aşa trebuie să te comporţi. Apoi vei începe să simţi ce au. Te vei dezvolta ca embrionul în pântecul mamei. Apoi, gradul, în măsura în care începi să te simţi real şi sigur, începi să te exprimi împreună cu ceilalţi.

Încearcă să te neutralizezi şi fii numai înăuntru. Este suficient, pentru că vom crea câmpul care există acolo. Nu ar trebui să îţi faci griji, dacă faci asta, o vei simţii.

Întrebare: Dar în orice caz, egoul meu va avea satisfacţie din asta. Cum pot evita să fur de la mine şi de la alţii?

Răspuns: Cine spune că este rău, dacă vrei să simţi spiritualitatea? Nu este rău. Scopul creaţiei este să te bucuri, să fii împlinit, dar în dăruire. Vrei să întri în grup şi să obţii atributul dăruirii, iar în el vrei să simţi plăcere. Între timp este ok. Nu ne putem imagina altceva.

Cel mai important lucru pentru noi azi este să ne dorim dăruirea, să dăruim pentru a ne simţii bine. Acesta este nivelul nostru, numit Lo Lishma, (Nu de dragul Ei).

Când Lumina vine şi este revelată gradual în noi, (asta se întâmplă numai dacă ne-o dorim în acest fel), ca rezultat al influenţei ei vom începe să simţim că atributul dăruirii este deasupra a tot, mai mare decât tot şi că eu vreau să fiu în el. Chiar dacă deocamdată este egoist, „eu vreau să fiu în el.”

Lasă pe seama Luminii! Nu o poţi face singru. Trebuie să îţi doreşti cât de mult poţi în toate dorinţele, inclusiv în cele egoiste – iar Lumina va face restul.

Această este o „rugăciune”. Ceri ca Lumina să facă munca pentru tine. Ea a creat egoul tău şi ea este singura care îl va schimba. Dorinţa noastră trebuie să fie numai pentru asta, pentru a o face să facă această muncă.

Dacă ne dorim unitate, Lumina va face restul.

Suntem egoişti. Nu ştim şi nu înţelegem nimic. Nu ştim ce se va întâmpla cu noi peste un minut. Ni se cere să facem un lucru, să încercăm pur şi simplu, să facem un efort, iar Lumina va face tot restul.

Unitatea maximă din grup dă naştere la Lumină, iar apoi această ne schimbă. Nu trebuie să facem nimic artificial. Se va avea grijă de totul iar noi trebuie doar să încercăm să ne conectăm.

Din lecţia 1 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Exista termenii „ colectiv si sarpe”. Daca eu continui sa incerc sa fiu sub Creator, atunci aceasta este  ceva personal; este sub importanta sa (aceeasi radacina in Ebraica) care ma sustine pe cale. Insa daca nu actionez pe aceasta cale si dorinta mea egoista ia toate deciziile, inseamna ca arunc toiagul la pamant si acesta se preface in sarpe. Atunci ma aflu sub controlul ego-ului meu.

O persoana ar trebui sa fie in permamenta sigura ca nu este o separata in marea de Lumina; astfel persoana se anuleaza pe sine, se preda, si este inclusa in Lumina. Persoana ar trebui in mod constant sa se verifice astfel si sa se priveasca in relatia cu prietenii si cu grupul. Acestia garanteaza ca persoana nu va incepe sa isi imagineze ca este complet corectata, si merituoasa. De aceea ni se dau asemenea masuri specifice de evaluare, pentru ca noi permanent sa stabilim si sa verificam daca ne aflam in relatie cu grupul.

Ar trebui in mod constant sa verific daca sunt „transparent” in relatie cu grupul, astfel incat sa nu il deranjez, ci sa particip la acesta. Astfel, construiesc relatii echilibrate si egale. In acest caz, voi gasi in mod constant ceva in munca ce ma va tine in echilibru cu Lumina superioara. Acest lucru va continua pana cand toata aceasta munca va deveni un obicei pentru mine, si voi incepe sa simt Lumina superioara in mod permanent.

Aceasta munca este facuta in „exil” atunci cand noi nu simtim maretia Creatorului si dorim doar sa ne imaginam maretia Sa, maretia atributului daruirii, deasupra tuturor obstacolelor care ne impiedica sa simtim importanta sa. Eu ma verific mereu in relatie cu grupul pentru ca intre timp, eu nu simt spiritualitatea, si ma vad ca o persoana dreapta care este total transparenta si nu doreste sa stea in calea Luminii.

Mie mi se pare ca deja ma aflu la nivelul armoniei cu Lumina care se Intoarce, repetand miscarile sale prin daruire fata de ceilalti asa cum face de fapt aceasta. Cum pot sti altfel daca este adevarat sau nu? Nu exista o alta modalitate prin care sa ma verific, cu exceptia atitudinii mele fata de prieteni.

Daca reusesc sa fiu conectat, sa echilibrez partile care ne fac pe toti egali si care ii atrag in centrul colectiv in care exista conexiunea noastra, atunci nu exista dubiu ca in acest fel eu ma egalizez, si nu stau in calea Luminii, a Creatorului care umple intreaga realitate.

Acest lucru este posibil doar in grup, si nu exista nici o alta modalitate pentru a verifica asta. Acesta este motivul pentru toate zguduirile si toate pregatirile muncii- pentru a crea un sistem de masura pentru noi.
Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 02/04/2012, Shamati #59

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Inteleg oamenii ca inclinatia rea exista in ei? Putem sa le vorbim deschis despre asta?

Raspuns: Nu, in nicio circumstanta! Este interzis sa spui unei persoane ca este egoista, nici sa vorbesti ceva rau despre ea. Ce drept ai tu sa o faci? Daca este o persoana normala si de obicei se comporta ca si alte persoane umane, atunci cum e posibil sa-i spui ca este rea, ca egoul sau o controleaza si altele asemenea? Trebuie procedat exact invers. Voi trebuie sa-i sugerati ceva bun, fara sa-i spuneti in niciun fel ca este ceva rau legat de ea. Trebuie sa o abordati, sa vi-o apropiati ca si cum ar fi speciala.

Cum procedam cu un copil? Daca vreti sa-l educati corect, nu trebuie sa-l supuneti la presiuni. Trebuie sa-l spijiniti, sa-i dati siguranta ca este capabil, este in stare , este mare si puternic. Pe aceasta cale, veti trezi fortele corecte in el pentru a avansa si astfel el se va dezvolta. Daca incepeti sa-l supuneti la presiuni, veti obtine rezultatul contrar la final. Din nefericire, nu stim cum sa ne educam copiii. Nu suntem invatati asta si astfel ii ruinam.

La fel este si in relatia cu adultii. Avem nevoie sa trezim sentimentele bune si corecte in om, sa-l laudam si sa-l inaltam, edificam. Si pentru ca el este special, voi ii aratati ceva special in lume care sa-l poata inalta chiar mai sus. Atunci el merge alaturi de voi! Voi nu-l mintiti pentru ca, cu adevarat aceasta posibilitate exista in fiecare om.

Nu respingeti omul cu mesajul ca este un egoist.  Este interzis a se face asta! La urma urmei, noi toti suntem egoisti, dar daca ii spui unui egoist ca el este astfel, atunci el imediat va fi respins de voi, pe cand voi trebuie sa intrati in contact cu el.  Psihologie simpla: este interzis sa se relationeze negativ cu o persoana. Nu are importanta cu cine. Trebuie sa cautati relatii bune. Asta se numeste: „a justifica fiecare persoana la o scara a meritului, de valori”.

Din Conventia Vilnius 23.03.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Aversiunea mea pentru o persoană este o oportunitate pentru a crea integralitatea?

Răspuns: Desigur. Haideţi să ne privim unul pe altul  aşa cum o facem cu prietenii noştri buni sau cu copiii noştri şi astfel să ne simţim unul pe altul. Dacă fac eforturi, în ciuda faptului că este neplăcut pentru mine să ascult pe cineva, atunci, în ciuda antagonismului meu şi mulţumită acestui efort, voi începe să îl simt mai bine. Asta înseamnă că am obţinut un nou instrument de percepţie. O persoană mă împinge la o parte, dar în ciuda acestui lucru eu depăşesc aversiunea creând din sentimentele negative şi pozitive din interiorul meu un instrument distinctiv pentru a intra în ea, pentru a începe să o simt.

Dacă nu aş avea aversiunea pentru ea, ar fi foarte dificil pentru mine să fac acest contact. Aş accepta simpul ce iese din ea într-o formă plăcută şi aş adapta-o înăuntrul meu conform percepţiei mele. Dar atunci când o fac în mod opus, este ca şi cum aş penetra în această grosime, această forţă a depăşirii, iar apoi contactul cu persoana este creată înăuntrul meu.

De aceea, în timp ce creştem, oamenii care ne-au fost anterior plăcuţi, sunt deodată revelaţi ca neplăcuţi şi invers. Totuşi, înţeleg că mulţumită acestei opoziţii, primesc oportunitate de a penetra adânc în ei.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este echilibrul dintre forta primirii si forta daruirii?

Raspuns: Noi vedem acest echilibru in corpurile noastre si in sistemele care exista in natura. El ne determina sanatatea, genereaza echilibrul conditiilor climaterice si al sistemelor economice si sociale.

Echilibrul inseamna sanatate. Insa, el este posibil la toate nivelurile: la nivelul neinsufletit, ne ofera liniste; la cel vegetal si animat, ne ofera sanatate. Echilibrul este intotdeauna dinamic; de la mic la mare.Intotdeauna este necesar sa observam nivelurile.

De exemplu, in dezvoltarea unui mar, incepe de la un echilibru de la scara mica pana la unul la scara mai mare, pana cand se formeaza complet. Insa, la toate nivelurile anterioare, marul s-a aflat intr-un fel de echilibru partial. Atunci cand carenta referitoare la nivelul urmator a fost revelata, se dezvolta din ce in ce mai mult. Astfel are loc procesul dezvoltarii.

Prin urmare, noi trebuie sa vedem ce putem face pentru ca sa ajungem in echilibru daca starea curenta a umanitatii este ca un frunct stricat.

Ce forta lipseste pentru a fi in echilibru? Noi vedem ca este nevoie sa adaugam fortei egoismului forta daruirii. Daca noi echilibram aceste doua forte, vom trai in pace, sanatosi, intr-o familie armonioasa, si intr-o lume mai buna. Este singurul lucru care lipseste.

Putem ajunge la forta daruirii doar prin mediul corect care ii invata pe toti cum sa ajunga la ea. Ceea ce va ajuta atat in viata personala, cat si in cea sociala, si apoi va ajuta toata umanitatea si intreaga noastra civilizatie.
Din KabTV “O Noua Viata” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - 2 Comentarii →

Intrebare: Dezoltarea ne poarta de la o lume a consumului catre o lume a daruirii. Mii de generatii care au trait in aceasta lume au fost conduse de puterea egoismului. Daca urmatorul pas al umanitatii trebuie sa aduca lumea catre lumea daruirii, atunci cum arata aceasta lume?

Raspuns: Este numita o lume a daruirii, insa in ea exista ambele forte.Forta daruirii exista in lumea consumului, insa este folosita doar pentru a primi. Lumea nu poate exista doar cu o singura forta in ea: trebuie sa existe intotdeauna doua forte.

Intrebarea importanta este care este forta determinanta: Cine se schimba? Daca forta primirii decide totul, atunci forta daruirii ii serveste acesteia.

Doresc sa dau putin si sa primesc mult. Doresc sa investesc intr-o afacere pentru a castiga mai mult. Dezvolt totul pentru mai mult profit si beneficiu.

Intreaga lume vegetala, si animata, si omul ca parte a naturii animate, se dezvolta prin dominatia fortei de a primi in detrimentul fortei de a darui. Acest lucru devine evident cand este vorba despre om, care ca un mare egoist, foloseste aceasta forta intr-un fel care raneste pe aproapele sau. In om, dominatia fortei de a primi asupra celei de a darui este clara, insa aceasta dominatie este mai primitiva la nivelurile mineral, vegetal si animat.

Atunci cand privim o persoana, noi putem vedea foarte clar, ca tot ceea ce face aceasta este pentru propria a placere, pentru beneficiu. Omul nu poate face nimic faca a avea un beneficiu. Natura ne-a facut astfel incat nu facem nici o miscare daca nu capatam placere, daca nu avem un beneficiu: realizarea trebuie sa fie mai mare decat investitia. Investitia mea este daruirea, si primirea trebuie sa fie mai mare decat daruirea. Ceea ce inseamna ca puterea regulilor primirii ationeaza aupra puterii daruirii.

In final, noi vom renunta la modul in care folosim forta primirii care actioneaza asupra fortei daruirii; noi vrem sa avem un profit de pe urma oricui fara sa avem sentimente de rusine. O persoana este gata sa ucida, sa vanda, si sa distruga pe oricine doar pentru a primi un gram de implinire si placere; in acelasi timp, persoana nu tine cont de nimeni.

In acest fel a crescut forta primirii in relatie cu forta daruirii. Diferenta dintre ele a devenit pur si simplu enorma. Atunci cand ajungem la aceaste disproportii enorme intre forta daruiri si cea a primirii si conexiunea dintre ele este perturbata complet, atunci experimentam o criza si incapacitatea de a continua sa existam.

Asta pentru ca forta daruirii nu se mai afla aproape de ce a primirii si nu o mai ajuta sa evolueze. Egoismul a crescut atat de mult incat mai ingaduie oamenilor sa dea ceva altora pentru ca acestia din urma sa aiba un beneficiu. Persoana vrea sa primeasca totul pentru sine.

Egoismul nu imi mai ingaduie nici macar sa tolerez pe cineva langa mine pentru a-mi face o familie. Nu imi ingaduie sa am copii datorita pretului pe care ar trebui sa il platesc: sa ofer, sa ii am in vedere pe ceilalti, si sa ne ajutam unii pe altii Omul nu mai este pregatit pentru asta. Atat de mult a depasit puterea primirii puterea daruirii!

Noi vedem aceste lucruri in lumea de astazi, in orice loc sau la orice nivel din viata unei persoane. Omul se gandeste intotdeauna la modalitati prin care sa castige cat mai mult fara sa plateasca nimic. Este mai bine sa fure.

De aceea oamenii au creat sisteme diferite pentru a fura legal. Ei distorsioneaza legile, formeaza legaturi corupte in guvern si societate, si fac asta doar pentru a primi cat mai mult posibil. In final, ajungem la starea in care o persoana nu este capabila sa mai tina cont de cineva, indiferent daca este vorba despre, familie, societate, guvern, copii sau intreaga umanitate.

De aceea apare o criza comuna in educatie si cultura. Am incetat total sa tinem cont de natura si vrem sa facem ce dorim cu aceasta, sa ne debarasam de gaze nocive pe care le deversam in ocean si sa contaminam orice si pe oricine. Stratul de ozon nu este treaba mea; lasa sa se ingrijoreze altii.

Ego-ul nostru nu ne mai ingaduie sa facem planuri dinainte pentru ca intotdeauna ne gandim la ce avem in momentul respectiv. Daca nu vedem un beneficiu imediat, nu ne pasa ce se intampla mai tarziu. Nu vrem sa auzim despre viitor. Nu vedem si nu auzim nimic.

Acum 50 de ani, economistii si bancherii au pregatit programe pentru dezvoltarea guvernelor pentru 5, 10, 20 sau chiar 25 sau 50 de ani inainte. Astazi lucrurile s-au schimbat. Nimeni nu stie ce se va intampla maine.

Lipsa dorintei de a tine cont de altii ne duce la pierderea punctului de referinta. Ceea ce distruge toate sistemele existente Distruge chiar si minimul echilibru care mai exista intre forta de a primi si cea de a darui, nu doar echilibrul ci si conexiunea este pierduta.

De aceea noi nu stim cum sa continuam sa traim. Solutia este de a crea un sistem in cadrul comunitatii care ne va impinge si ne va invata sa crestem forta daruirii fara de care viata nu poate exista.

Din Kab Tv “O Viata Noua” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→