Baal HaSulam,„Introducere in Studiul celor zece Sefirot„: Într-adevăr, trebuie să ştiţi că motivul distanţarii noastre mari de Creator… este doar pentru un singur motiv, care a devenit sursa tuturor chinurilor şi suferinţei pe care le suportam  şi a tuturor păcatelor şi greşelilor in care cadem… În mod evident, prin eliminarea acestui motiv, vom scapa instantaneu de orice tristeţe şi durere … Şi vă spun că acest motiv preliminar nu este altul decât „lipsa înţelegerii noastre în Providenta Sa asupra creatiilor Sale,„că noi nu-L înţelegem în mod corespunzător.„

Deci, singura noastra problema este că noi nu înţelegem conducerea, Providenta Sa. Asa ca, haideţi să înţelegem!

Dar nu, noi nu vrem asta. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa descoperim Providenta Lui, sa descoperim modul în care El ne tratează, legătura cu El. La urma urmei, aceasta legatura are o formă, o formulă şi un format care ne permite să-L localizam.

Este vorba despre linia de demarcaţie dintre noi şi Lumina Ein Sof.”Lumina Ein Sof” este atitudinea Creatorului faţă de noi, care este mai presus de toate cercurile. În alte lumi, aceasta este linia care trece prin toate cercurile, până la punctul central.

Nu putem atinge Creatorul noi înşine, ci prin acea linie putem construi, descoperim atitudinea Lui faţă de noi şi aşa ne ridicăm pe scara spirituala. În cele din urmă, atunci când trecem prin toate nivelurile şi ajungem la Gmar Tikkun (la sfârşitul corecţiei), ne umplem toata dorinta cu Lumina tuturor cercurilor. Acesta va fi un semn că după ce au fost corectate dorinţele noastre, simţim Creatorul şi-L înţelegem. La urma urmei, il dezvăluim doar pe El.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul: Nu avem nici o idee ce este şi nicio dorinţă pentru asta. Vrem ceva total diferit şi nu este nici macar opusul, deoarece nu avem nimic cu care sa-l comparam. Cartile Cabalistice vorbesc despre un singur lucru, dar noi credem într-un mod total diferit şi nu-l luam în considerare deloc.

Un anumit îndemn pur şi simplu apare în noi: Nu suntem mulţumiţi cu viaţa şi încercam să găsim împlinirea. În acelaşi timp, suntem confuzi si ne decidem că suntem atrasi de un sublim scop minunat. Acest lucru creşte numai mândria noastră şi nimic mai mult.

De fapt, singurul lucru pe care il vrem este sa ne satisfacem ego-ul. Aici, de asemenea, nu ştim exact ce este: Noi nu vedem limitele sale, nu ne putem măsura dorul şi nu vedem în ce măsură egoismul ne controlează şi in ce fel suntem dependenţi de el. Toata viaţa noastră trece printr-o ceaţă oarba şi ignoranţă.

 Deci, întrebarea este: Dacă am prinde capatul unui fir şi am avea o şansă, cum am face ce este mai bun din ea? Desigur, ne-am distanta de diferite metode false în care am stabili că nu există nicio implinire adevărata. Ele sunt destinate oamenilor care nu pot face o examinare aprofundată şi sunt mulţumiţi cu „adevărul” care ii satisface.

 Dar ar putea fi, de asemenea, că suntem prinşi în iluzia unei anumite metode, şi că, dacă ne uităm la ea de deasupra, vom vedea că acesta este, de asemenea, falsă. La fel ca multe metode mistice care par adevărate adeptilor lor.

 Cine poate verifica asta? Pe ce putem conta in legatura cu asta? Pot eu, la nivelul meu actual de dezvoltare, să analizez ceea ce se întâmplă în afara nivelului meu?

La urma urmei, toţi judecă în funcţie de prezentul lor „sine”, şi, desigur, ajung la concluzii pozitive: „Totul este bine;  sunt în mediul corect şi metoda corecta.” Toata lumea isi examinează situaţia în funcţie de nivelul şi avansarea sa, potrivit adâncimii criticilor sale şi a ego-ului, si astfel se justifica pe sine.

Deci, poate că am fost si eu „păcălit” în acest fel? Poate că sunt, de asemenea, mulţumit cu ceea ce am, înotand cu curentul, la fel ca ieri?
Cum pot evalua în continuare situaţia, nu ca parte dintr-o rutina? Cum ma pot ridica la o abordare mai calitativa? Sa ne oprim aici pentru moment, cu întrebarea pe care trebuie sa ne-o adresam pe calea spirituală.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi grija pentru întreaga lume în inimile noastre?

Răspuns: Cu totii existam într-un singur vas spiritual, într-o singură dorinţă. Creatorul a creat un singur suflet şi este imposibil să ai grijă selectiv doar de o parte din el, ci numai de întregul vas. Nimic nu exista „parţial” în spiritualitate.

Dacă vorbim despre daruire, atunci trebuie să fim preocupaţi in a deveni o lumânare pentru Creator, ceea ce înseamnă corectarea intregului vas. Deoarece Creatorul a făcut o singura dorinta, daruirea se poate trezi numai în toata aceasta în întregime. Şi dupa cum Baal HaSulam explica in articolul „Garantia reciprocă,” noi existăm numai pentru aceasta.

Prin urmare, unei persoane careia nu-i pasă de vasul comun, nu-i pasă de ea însaşi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că asta este exact acelasi lucru. Lumea este o amprenta a ceea ce avem în interior; doar pare să existe in exterior.

Prin urmare, obiectivul nu este ca „eu să am grijă de lume”, ci sa deschid ochii pentru a vedea adevărul şi să înţeleg că grija faţă de lume şi grija fata de mine este exact aceeaşi grija. Trebuie să înlăturam această ceaţă şi sa vedem în mod clar că acesta este un singur suflet!

În loc de „trezirea grijii fata de lume” în interiorul meu, trebuie să am grijă de mine- de motivul pentru care nu văd că toată lumea este vasul meu spiritual, sufletul meu.

Din aceasta reiese clar că nu pot opri grija fata de lume în nici un caz, deoarece aceasta este cea mai mare parte din mine. Tot ce simt in interiorul meu acum este doar corpul meu, şi această senzaţie numita „corp” va muri intr-o zi şi va dispărea din conştiinţa mea. Şi doar grija pe care o voi dobândi pentru „corpul” meu extern imi va deveni descoperita ca sufletul meu şi va rămâne cu mine pentru totdeauna. În el voi dobândi viaţa mea adevărată, veşnică.

Aceasta este revoluţia interioară prin care trebuie să trecem. În esenţă, acesta este intelesul trecerii Machsom-ului (limita ce ne separă de lumea superioara). Atunci când o persoană începe sa se uneasca şi să se identifice pe sine cu ceea ce se află în afara, in loc de ego-ul pe care anterior l-a perceput ca fiind ea însaşi, aceasta se numeşte trecea Machsom-ului.

Baal HaSulam spune că acest lucru necesită doar o revolutie psihologica. Această orbire şi înşelăciune este motivul pentru tot răul pe care il simtim acum.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 08/01/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta - Niciun comentariu→

Din anumite motive, ne este teamă că, dacă vom renunţa la egoismul nostru, dorinţa noastră va înceta să se dezvolte. Dar, de fapt, este chiar opusul, acum nu ne mai dezvoltam, ci mai degrabă, o folosim în forma sa cea mai joasă. Acest lucru distruge omul şi lumea. Elita globala a dezvoltat această abordare intentionat, astfel încât o persoană sa asculte şi sa fie de acord cu infinita urmarire. Totul este aranjat astfel încât o persoană sa se simta satisfăcuta şi sa considere aceasta o „viaţă bună”. Procentajul de sus al societăţii prosteste oamenii si îi transformă în sclavi. Unei persoane i se spune, „Ce băiat bun eşti. Munceste mai mult şi vei primi un bonus.” Şi el continuă cu bucurie munca forţată.

O persoană nu înţelege modul în care este manipulata de către societate, educaţie, mass-media … nu este întâmplător faptul că elita nu doreste să modifice aceste mecanisme. Ei vor să rămâi un prost. De fapt, toată lumea lucrează pentru ei.

Atunci când oamenii se vor trezi, vor înţelege că au fost înşelaţi şi că viaţa lor este mai rea decât viaţa unei fiare. Animalele se supun naturii, chiar şi inconştient, dar în mod direct.

Dar tu eşti manipulat de acel un procent din umanitate si zambesti fericit ca ai activat acest „chinuitor”. Nici macar nu banuiesti că le indeplinesti ordinele, care ti-au fost inserate în cap de zeci de ani prin ecranul TV, ziare şi alte canale. Esti într-o poziţie mai rea decât un câine dresat.

Uită-te la modul în care acestia te obliga sa cumperi si cu ce divertisment te hranesc. Şi tu te supui ordinelor lor cu fidelitate de dimineaţa până noaptea. Nu esti liber deloc. Există un program in capul tau care te înrobeşte in totalitate.

 Până cand elita nu va simti că este in pragul colapsului, va fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva lumii. Ei ştiu ce fac. Tin toate lanturile care sustin umanitatea. Ei iti arunca democraţia ca pe un os, pentru ca tu sa te joci cu el in „cusca” ta. Acesti „stăpâni ai lumii” sunt atât de mândri, incat nu înţeleg că se distrug pe ei înşişi în acest fel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 01/02/12, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În scopul de a obţine o idee uşoară despre diferenţa dintre corporalitate şi spiritualitate, imagineaza-ti că lumea este un magazin unde intri sa cumperi ceva pentru tine. Şi lângă tine este un magazin pentru nou-născuţi, unde intri sa cumperi ceva pentru bebelusul tau.

Este clar ca te vei simti complet diferit în acel magazin şi vei avea o atitudine complet diferita fata de achiziţii.  O vei face cu gandul de a darui. Te vei gandi doar la a-l face pe celalalt (copilul) sa se simta bine, deoarece, prin natura, il  iubesti mai mult decat pe tine. Vei alege întotdeauna ceea ce acesta are nevoie, cu această intenţie, indiferent ca sunt scutece sau lotiune pentru belebusi. Totul va fi destinat numai pentru copil şi cum să-i dai cel mai bun lucru posibil.

Poate că vei fi în stare să gândesti aşa despre altcineva decat copilul tau, cum ar fi prietenii tăi, întreaga societate, sau chiar toată omenirea, sau poate chiar si în legătură cu Creatorul. Acest lucru depinde de înălţimea atitudinii tale fata de altii.

Aceasta este diferenţa dintre a lucra pentru binele tău şi a lucra pentru alţii. E doar greu pentru noi să înţelegem ce înseamnă forta credinţei, care ne permite să simţim importanţa şi necesitatea de a ne gandi, nu la noi înşine, ci la alţii, ceva ce nu am mai făcut înainte. În lumea noastră există exemple despre aceasta, dar sunt egoiste şi ne pasă de aproapele nostru numai atunci când simţim că avem nevoie de el.

Deci, cum putem face acelasi lucru, dar împotriva egoismului nostru, mai presus de el, şi sa construim atitudinea noastră faţă de aproape prin anularea constantă a sinelui nostru? Noi putem înţelege acest lucru atunci când vine vorba despre oamenii apropiati. Dacă îi iubim, atunci simtim placere, chiar limitandu-ne pe noi înşine de dragul lor. Acesta este modul în care se măsoară forţa iubirii şi a daruirii noastre: prin cat de mult le daruim şi avem grijă de ei.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În articolul „Pacea în lume” Baal HaSulam examinează esenţa tranziţiei viitoarei care va ridica umanitatea la un nou nivel:

La prima vedere, planul pare imaginar … Dar când sapam adânc în el, vom găsi că contradicţia de la primirea pentru sine la daruirea asupra altora nu este altceva decât o problemă psihologică… deşi  auto-recepţia, se manifestă în noi, în diverse moduri … toate acestea sunt definite printr-un singur nume, „placerea”.

Acest lucru este deja clar astăzi. Esenta noastra, mintea, simtirea si fiecare celula din corpul nostru aspiră la împlinire. Poate fi simţit pur şi simplu ca o infuzie de energie, sau poate lua alte forme până când ajunge la nivelul psihologic, unde o definim ca plăcere. Dacă mâna mea se odihneste pe masă, atunci nu mâna mea se bucura, ci eu. Intr-un fel sau altul, împlinirea pentru noi este întotdeauna plăcere. Este ceea ce noi toţi dorim.
O întrebare apare: Dacă materia mea doar doreşte să se împlinească, cu scopul de a experimenta placerea, atunci sunt eu în măsură să menţin o legătură cu ceilalţi? Sunt eu capabil sa particip la viaţa sistemului comun asa cum natura ne dicteaza si sa ma bucur de asta, în acelaşi timp? Dacă acest lucru este posibil, dacă Baal HaSulam spune că acesta este un aspect psihologic, atunci poate voi fi capabil sa ma incurc sau sa ma pacalesc pe mine insumi in a face acest lucru? La urma urmei, psihologia este o afacere de zi cu zi, ca să zic aşa. Ca rezultat, prin efectuarea cererii naturii, ma voi bucura şi voi face pe alţii fericiţi pe un nou, global nivel al existentei.

… Ce primeste cineva în timpul vieţii lui? Dacă presupunem că obţine douăzeci la sută plăcere în timpul vieţii sale şi optzeci la sută durere, atunci dacă le-am compara, ar rămâne în continuare saizeci la sută suferinţă nerăsplătită.

Dacă o persoană a făcut calculul corect, nu ar fi capabila să suporte această viaţă. În modul cel mai natural, ar decide imediat să termine cu viaţa ei. Matematica este simpla: „plăcerea minus suferinţa este egală cu ….” Care este urmată de o decizie şi realizarea ei instantanee. Cu toate acestea, nu facem un calcul precis şi, prin urmare, continuam să trăim.
Dar acesta este tot un calcul personal, ca atunci când cineva lucreaza pentru sine. Insa, într-un calcul global, individul produce mai mult decat ia pentru propria lui plăcere şi hrană. Astfel, daca directia ar fi de a se schimba de la primirea pentru sine la daruire, individul s-ar bucura de intreaga lui productie fără multă durere.

Dacă am face un calcul – cât de mult putem primi de la întreaga lume, în schimbul a ceea ce-i dam – atunci într-adevăr merită să trăim.

Astfel, totul depinde de un calcul clar, precis şi transparent: Ce am de la primire şi daruire? Şi Baal HaSulam vorbeşte numai despre calculul material aici, lăsând calculul spiritual între linii. În lumea noastră, într-un fel sau altul toată lumea suferă şi acceptă asta. Cu toate acestea, dacă i-am arata clar unei persoane tot „venitul” său şi „cheltuielile”, ea va înţelege că este jefuita pana la os. Pe de altă parte, în sens spiritual, ea poate înregistra viaţa veşnică în contul său, care este incomparabilă cu saracuta existenţa animala.

Astfel, ne confruntăm cu o problemă psihologică, şi trebuie sa vedem corecţia lumii în acest sens. Toate aceste calcule, precum şi posibilităţile care devin dezvăluite datorita metodei cabalistice, coboara spre educaţie. Asta înseamnă că trebuie sa cream un sistem de învăţământ şi educaţie, iar apoi lumea, care este într-o situaţie disperată, va înţelege că este de fapt la punctul de plecare, in pragul unui nou început.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, „Pacea în lume”

Filed under: Educatie, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: … intreaga dificultate constă în schimbarea naturii noastre dintr-o dorinta de a primi pentru noi înşine, într-o dorinta de a darui altora, din moment ce aceste două lucruri se neagă unul pe altul. La prima vedere, planul pare a fi imaginar ….

Noi nu suntem cu adevărat conştienti de această dificultate încă. Întrebaţi oamenii de pe stradă şi vă vor spune, „Ce e atat de dificil in asta? Ştim cum să ajutam pe alţii.” Unii recunosc că egoismul este inerent naturii umane într-un sens, dar nu mai mult decât atât. Nici unul dintre noi nu simte însă nevoia, necesitatea de a trece de la recepţie la daruire.

Cu toate acestea, în cele din urmă criza ne va arăta că pur şi simplu trebuie să facem acest lucru, deoarece altfel nu vom supravieţui. Vom pierde şi ceea ce avem acum şi ne vom termina pe noi înşine. Neavând în nici o altă opţiune, totusi începem să analizam situaţia: Avem sau nu avem o şansă de a ne uni într-un sistem comun, asa cum ne cere Natura? Poate că suntem incapabili de a îndeplini această condiţie şi suntem sortiti să murim?

La urma urmei, aceasta este o posibilitate. Candva, dinozaurii nu au putut să se adapteze la noile condiţii, iar acum ne găsim pe noi insine într-o situaţie similară. Chiar în faţa ochilor noştrii, foarte multe specii de plante şi animale dispar. Deci, poate că specia umană este, de asemenea, destinata să dispară? Gandind obiectiv, locuim pe o mică planetă de la marginea galaxiei şi, eventual, dupa planul naturii, trebuie sa facem loc pentru alte specii cu potential mai mare si importanta, care se vor potrivi imaginii pe scară largă mai bine.
Astfel, am început să ne dam seama de situaţie: natura noastră este egoista, în timp ce natura a setat o condiţie de daruire reciproca pentru noi şi ne solicită să ne unim într-un intreg. Această cerere a sistemului comun va fi exprimata din ce in ce mai clar. Blocati între dorinta şi realitate, noi experimentam o presiune mare.

Atunci ştiinţa Cabalei vine in salvarea noastră, ca si cum ar veni în jos la noi „de deasupra.” Dacă nu am avea această metodă care să ne permită să evocam forţa corectarii şi sa urcam la un nou nivel, atunci cu adevarat ne-am stinge la fel ca dinozaurii, deoarece nu am avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă şi cum este cu adevarat programul naturii.

Conditia sa nu pare realista la prima vedere. Nu ne putem uni. Atunci ce ar trebui să facem? Singurul curs ramas al acţiunii este de a duce războaie şi conflicte. Când omul nu are de ales, el este capabil de orice. Dorinţa lui este numai de a pune capăt îndoielilor. Nu putem tolera incertitudinea. Este mai bine să înceapă un război sau chiar sa murim. Atunci cel puţin ne miscam undeva, şi asta e cel mai important lucru. Din moment ce am luat această decizie, atunci nu contează dacă vor supravieţui sau nu – procesul a început. Acest lucru este mult mai usor decat sa rătăcim fără ţintă într-o ceaţă. Incertitudinea ne scoate din minti şi nu putem suporta asta.

De aceea, în timpul nostru, ştiinţa Cabalei este dezvaluita în lume. Aceasta este revelata „artificial”, de Sus, printr-o linie de cabalisti, prin intermediul unui anumit program paralel. Pe calea dezvoltării naturale, noi nu am fi fost capabili s-o descoperim şi să efectuam corecţia. La urma urmei, în situaţia actuală, trecerea de la primire la daruire într-adevăr pare nerealista.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 10/25/11 , „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→