Daca simt indiferenta  fata de prieteni si nimic nu ma incomodeaza, este un semn ca nu am inceput inca sa descopar ura si cu siguranta nici dragostea. Cu toate acestea, daca deja ma simt respins de ei, este influenta luminii superioare care straluceste asupra mea pentru a-mi arata raul, ego-ul meu.

Nu oricine este pregatit pentru acest tip de munca: Este posibil ca o persoana sa se conecteze cu ceilalti si sa se simta bine; este placut, este interesant sa mergi in desert cu toti ceilalti, cu toate acele imbratisari si sa nu simti nici o ura. Ura poate fi revelata doar prin Lumina care corecteaza.

Te surprinde ca asta e modalitatea care te corecteaza? Da, asta e calea catre El.

Este important sa nu disperi pentru ca ai descoperit ura care respinge. Nu striga, „ Unde este progresul meu? Ce fel de recompensa este asta pentru eforturile mele?”

Daca continui in ciuda tuturor, daca doresti sa te conectezi cu prietenii pentru ca nu este nici o alta alegere si cabalistii te sfatuiesc sa faci intocmai, daca te anulezi, vei intelege apoi ca este posibil sa atingi daruirea si revelatia Creatorului doar prin unire. Dar tu observi ca prin tine insuti nu te poti conecta si apoi realizezi ca acea conectare este posibila doar cu ajutorul Luminii Inconjuratoare.

Ura indreptata catre prieteni vine, de asemenea, de la Lumina, dar asta se intampla fara cererea noastra. Este revelatia raului. Pentru a o corecta, o persoana trebuie sa se asocieze intentionat fortei superioare si sa ceara sa fie revelata astfel incat sa avem sansa sa ne conectam cu ceilalti.

Pe acest drum sunt multe urcari si coborari, dezamagiri si o lunga perioada de neputina , cand nu te poti anula sau intoarce in nicio parte. In mod intentionat suntem epuizati in acest fel, pana cand Lumina de Deasupra vine sa ne ajute si apoi incepem sa apreciem prietenii. Aici ,de asemenea, trebuie sa verifici daca ii apreciezi fara nici un motiv sau ii apreciezi pentru ca il apreciezi pe Creator.

Israel, Tora, si Creatorul intotdeauna ar trebui asociati intr-unul, iarvapoi asta te calauzeste spre directia corecta. Israel ( tu ) este plin de ura; Torah ( Lumina superioara ) te corecteaza, ajutandu-te sa fundamentezi dragostea deasupra urii. Si apoi, in linia mijlocie, cand conectezi corect dreapta si stanga, il dezvalui pe Creator si totul se topeste intr-unul.

Acesta este centrul muncii noastre.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 4 Comentarii →

Intrebare:  De ce a fost nevoie de o asa mare mutare a lumilor, cand toate lumile s-au ridicat impreuna cu Adam HaRishon (primul om) in seara celei de-a sasea zi a creatiei, daca mai tarziu el a pacatuit si a cazut chiar mai jos decat nivelul unde a fost creat?

Raspuns: Dupa pacatul lui Adam HaRishon, toate lumile au descins la acelasi nivel la care se afla acum, care este lumea Nikudim. Totusi, ca un rezultat al tuturor acensiunior si decaderilor, a fost creat mediul unde sunt sufletele. Din acest punct inainte, sufletele sunt plasate intr-o lume, intr-un mediu, si datorita acestui mediu pot ele exista.

Nivelele inanimatului, vegetativului si animatului al lumilor, lumile Beria, Yetzira si Assiya (BYA), permit  sufletelor sa existe intr-o „forma animala” furnizandu-le conditiile necesare pentru  existenta. Dar dupa ce o persoana primeste viata, ea poate atinge existenta sufletului la un alt nivel,  nivelul vorbitor aditional celui inanimat, vegetativ si animal. Pentru a putea face asta, sufletele trebuie sa se conecteze, pentru ca apoi sa construiasca intre ele o retea.

La inceput lumile ascend fara participarea unei persoane conform planului creatiei. Exista un plan numit Beito ( este timpul ) care clipeste precum tic-tac-ul ceasului si este desavarsit pas cu pas precum miscarea acelor de ceasornic. Tu poti accelera timpul daca doresti facand ceasul sa ticaie mai repede, dar trebuie sa depui efort suplimentar pentru asta. Exista un plan preliminar si totul se desfasoara conform planului  creatiei reintorcandu-se la radacina lui.

Lumea Atzilut prin ea insasi este Galgalta ve Eynaim. Daca inserez Galgalta ve Eynaim in Awzen rezultatul este lumea Beria; daca inserez lumea Atzilut in Hotem, rezultatul este lumea Yetzira; daca o inserez in Peh rezultatul este lumea Assiya. Deci lumile BYA sunt o copie a lumii Atzilut in Awzen, Hotem, Peh ( AHP), aceasta fiind incorporarea atributelor Binei in Malchut. Astfel au fost createlumile Beria, Yetzira si Assiya, care sunt mediul lui Adam HaRishon.

Acum omul se afla in dorinta de a primi in care exista diferite atribute de daruire, diferite atribute ale vietii. Aceaste atribute ale vietii nu au nici o vointa libera, si sunt doar nivele ale inanimatului, vegetativului si animatului. Este similar lumii noastre, in care exista stadiile inanimat, vegetativ si animat ale naturii, care subzista fiind active in jurul unei persoane, creand pentru ea un habitat in care poate trai.

Traim prin lumea Atzilut, prin atributele Creatorului care sunt in jurul nostru in forma naturala a inanimat, vegetativ si animat! Multumita acestora existam noi. Dar daca nu vreau sa exist prin nivelul inanimat, vegetativ sau animat ci mai degraba prin cel vorbitor, care este lumea Atzilut insasi: Trebuie sa ma ridic acolo.

Apoi de la lumile BYA, colectez informatia despre scopul vietii, de la atributul daruirii (Galgalta ve Eynaim) care este incorporat in atributele receptiei (AHP).  Vreau sa ma alatur fortei atributelor daruirii ( Galgalta ve Eynaim) si imi exprim dorina pentru asta prin tentativele mele de a conecta partile sparte si a le ridica la lumea Atzilut.

Nu ridic partile sparte ale dorintei de a primi la lumea Atzilut, ci doar fragmentele sparte ale dorintei de a darui, punctele din inima care au fost separate unele de celelalte de vointa de a primi (AHP) care s-a inregistrat in acestea. Vreau ca Lumina sa vina si sa conecteze punctele din inima deasupra vointei de a primi. Apoi ele vor incepe sa lucreze impreuna cu AHP. Aceasta inseamna ca eu ridic AHP la Galgalta ve Eynaim.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16/10/11,  „ Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,„Introducere in Studiul celor zece Sefirot„: Într-adevăr, trebuie să ştiţi că motivul distanţarii noastre mari de Creator… este doar pentru un singur motiv, care a devenit sursa tuturor chinurilor şi suferinţei pe care le suportam  şi a tuturor păcatelor şi greşelilor in care cadem… În mod evident, prin eliminarea acestui motiv, vom scapa instantaneu de orice tristeţe şi durere … Şi vă spun că acest motiv preliminar nu este altul decât „lipsa înţelegerii noastre în Providenta Sa asupra creatiilor Sale,„că noi nu-L înţelegem în mod corespunzător.„

Deci, singura noastra problema este că noi nu înţelegem conducerea, Providenta Sa. Asa ca, haideţi să înţelegem!

Dar nu, noi nu vrem asta. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa descoperim Providenta Lui, sa descoperim modul în care El ne tratează, legătura cu El. La urma urmei, aceasta legatura are o formă, o formulă şi un format care ne permite să-L localizam.

Este vorba despre linia de demarcaţie dintre noi şi Lumina Ein Sof.”Lumina Ein Sof” este atitudinea Creatorului faţă de noi, care este mai presus de toate cercurile. În alte lumi, aceasta este linia care trece prin toate cercurile, până la punctul central.

Nu putem atinge Creatorul noi înşine, ci prin acea linie putem construi, descoperim atitudinea Lui faţă de noi şi aşa ne ridicăm pe scara spirituala. În cele din urmă, atunci când trecem prin toate nivelurile şi ajungem la Gmar Tikkun (la sfârşitul corecţiei), ne umplem toata dorinta cu Lumina tuturor cercurilor. Acesta va fi un semn că după ce au fost corectate dorinţele noastre, simţim Creatorul şi-L înţelegem. La urma urmei, il dezvăluim doar pe El.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Scopul: Nu avem nici o idee ce este şi nicio dorinţă pentru asta. Vrem ceva total diferit şi nu este nici macar opusul, deoarece nu avem nimic cu care sa-l comparam. Cartile Cabalistice vorbesc despre un singur lucru, dar noi credem într-un mod total diferit şi nu-l luam în considerare deloc.

Un anumit îndemn pur şi simplu apare în noi: Nu suntem mulţumiţi cu viaţa şi încercam să găsim împlinirea. În acelaşi timp, suntem confuzi si ne decidem că suntem atrasi de un sublim scop minunat. Acest lucru creşte numai mândria noastră şi nimic mai mult.

De fapt, singurul lucru pe care il vrem este sa ne satisfacem ego-ul. Aici, de asemenea, nu ştim exact ce este: Noi nu vedem limitele sale, nu ne putem măsura dorul şi nu vedem în ce măsură egoismul ne controlează şi in ce fel suntem dependenţi de el. Toata viaţa noastră trece printr-o ceaţă oarba şi ignoranţă.

 Deci, întrebarea este: Dacă am prinde capatul unui fir şi am avea o şansă, cum am face ce este mai bun din ea? Desigur, ne-am distanta de diferite metode false în care am stabili că nu există nicio implinire adevărata. Ele sunt destinate oamenilor care nu pot face o examinare aprofundată şi sunt mulţumiţi cu „adevărul” care ii satisface.

 Dar ar putea fi, de asemenea, că suntem prinşi în iluzia unei anumite metode, şi că, dacă ne uităm la ea de deasupra, vom vedea că acesta este, de asemenea, falsă. La fel ca multe metode mistice care par adevărate adeptilor lor.

 Cine poate verifica asta? Pe ce putem conta in legatura cu asta? Pot eu, la nivelul meu actual de dezvoltare, să analizez ceea ce se întâmplă în afara nivelului meu?

La urma urmei, toţi judecă în funcţie de prezentul lor „sine”, şi, desigur, ajung la concluzii pozitive: „Totul este bine;  sunt în mediul corect şi metoda corecta.” Toata lumea isi examinează situaţia în funcţie de nivelul şi avansarea sa, potrivit adâncimii criticilor sale şi a ego-ului, si astfel se justifica pe sine.

Deci, poate că am fost si eu „păcălit” în acest fel? Poate că sunt, de asemenea, mulţumit cu ceea ce am, înotand cu curentul, la fel ca ieri?
Cum pot evalua în continuare situaţia, nu ca parte dintr-o rutina? Cum ma pot ridica la o abordare mai calitativa? Sa ne oprim aici pentru moment, cu întrebarea pe care trebuie sa ne-o adresam pe calea spirituală.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi grija pentru întreaga lume în inimile noastre?

Răspuns: Cu totii existam într-un singur vas spiritual, într-o singură dorinţă. Creatorul a creat un singur suflet şi este imposibil să ai grijă selectiv doar de o parte din el, ci numai de întregul vas. Nimic nu exista „parţial” în spiritualitate.

Dacă vorbim despre daruire, atunci trebuie să fim preocupaţi in a deveni o lumânare pentru Creator, ceea ce înseamnă corectarea intregului vas. Deoarece Creatorul a făcut o singura dorinta, daruirea se poate trezi numai în toata aceasta în întregime. Şi dupa cum Baal HaSulam explica in articolul „Garantia reciprocă,” noi existăm numai pentru aceasta.

Prin urmare, unei persoane careia nu-i pasă de vasul comun, nu-i pasă de ea însaşi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că asta este exact acelasi lucru. Lumea este o amprenta a ceea ce avem în interior; doar pare să existe in exterior.

Prin urmare, obiectivul nu este ca „eu să am grijă de lume”, ci sa deschid ochii pentru a vedea adevărul şi să înţeleg că grija faţă de lume şi grija fata de mine este exact aceeaşi grija. Trebuie să înlăturam această ceaţă şi sa vedem în mod clar că acesta este un singur suflet!

În loc de „trezirea grijii fata de lume” în interiorul meu, trebuie să am grijă de mine- de motivul pentru care nu văd că toată lumea este vasul meu spiritual, sufletul meu.

Din aceasta reiese clar că nu pot opri grija fata de lume în nici un caz, deoarece aceasta este cea mai mare parte din mine. Tot ce simt in interiorul meu acum este doar corpul meu, şi această senzaţie numita „corp” va muri intr-o zi şi va dispărea din conştiinţa mea. Şi doar grija pe care o voi dobândi pentru „corpul” meu extern imi va deveni descoperita ca sufletul meu şi va rămâne cu mine pentru totdeauna. În el voi dobândi viaţa mea adevărată, veşnică.

Aceasta este revoluţia interioară prin care trebuie să trecem. În esenţă, acesta este intelesul trecerii Machsom-ului (limita ce ne separă de lumea superioara). Atunci când o persoană începe sa se uneasca şi să se identifice pe sine cu ceea ce se află în afara, in loc de ego-ul pe care anterior l-a perceput ca fiind ea însaşi, aceasta se numeşte trecea Machsom-ului.

Baal HaSulam spune că acest lucru necesită doar o revolutie psihologica. Această orbire şi înşelăciune este motivul pentru tot răul pe care il simtim acum.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 08/01/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta - Niciun comentariu→

Din anumite motive, ne este teamă că, dacă vom renunţa la egoismul nostru, dorinţa noastră va înceta să se dezvolte. Dar, de fapt, este chiar opusul, acum nu ne mai dezvoltam, ci mai degrabă, o folosim în forma sa cea mai joasă. Acest lucru distruge omul şi lumea. Elita globala a dezvoltat această abordare intentionat, astfel încât o persoană sa asculte şi sa fie de acord cu infinita urmarire. Totul este aranjat astfel încât o persoană sa se simta satisfăcuta şi sa considere aceasta o „viaţă bună”. Procentajul de sus al societăţii prosteste oamenii si îi transformă în sclavi. Unei persoane i se spune, „Ce băiat bun eşti. Munceste mai mult şi vei primi un bonus.” Şi el continuă cu bucurie munca forţată.

O persoană nu înţelege modul în care este manipulata de către societate, educaţie, mass-media … nu este întâmplător faptul că elita nu doreste să modifice aceste mecanisme. Ei vor să rămâi un prost. De fapt, toată lumea lucrează pentru ei.

Atunci când oamenii se vor trezi, vor înţelege că au fost înşelaţi şi că viaţa lor este mai rea decât viaţa unei fiare. Animalele se supun naturii, chiar şi inconştient, dar în mod direct.

Dar tu eşti manipulat de acel un procent din umanitate si zambesti fericit ca ai activat acest „chinuitor”. Nici macar nu banuiesti că le indeplinesti ordinele, care ti-au fost inserate în cap de zeci de ani prin ecranul TV, ziare şi alte canale. Esti într-o poziţie mai rea decât un câine dresat.

Uită-te la modul în care acestia te obliga sa cumperi si cu ce divertisment te hranesc. Şi tu te supui ordinelor lor cu fidelitate de dimineaţa până noaptea. Nu esti liber deloc. Există un program in capul tau care te înrobeşte in totalitate.

 Până cand elita nu va simti că este in pragul colapsului, va fi foarte greu pentru noi sa aducem ceva lumii. Ei ştiu ce fac. Tin toate lanturile care sustin umanitatea. Ei iti arunca democraţia ca pe un os, pentru ca tu sa te joci cu el in „cusca” ta. Acesti „stăpâni ai lumii” sunt atât de mândri, incat nu înţeleg că se distrug pe ei înşişi în acest fel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 01/02/12, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→