În scopul de a obţine o idee uşoară despre diferenţa dintre corporalitate şi spiritualitate, imagineaza-ti că lumea este un magazin unde intri sa cumperi ceva pentru tine. Şi lângă tine este un magazin pentru nou-născuţi, unde intri sa cumperi ceva pentru bebelusul tau.

Este clar ca te vei simti complet diferit în acel magazin şi vei avea o atitudine complet diferita fata de achiziţii.  O vei face cu gandul de a darui. Te vei gandi doar la a-l face pe celalalt (copilul) sa se simta bine, deoarece, prin natura, il  iubesti mai mult decat pe tine. Vei alege întotdeauna ceea ce acesta are nevoie, cu această intenţie, indiferent ca sunt scutece sau lotiune pentru belebusi. Totul va fi destinat numai pentru copil şi cum să-i dai cel mai bun lucru posibil.

Poate că vei fi în stare să gândesti aşa despre altcineva decat copilul tau, cum ar fi prietenii tăi, întreaga societate, sau chiar toată omenirea, sau poate chiar si în legătură cu Creatorul. Acest lucru depinde de înălţimea atitudinii tale fata de altii.

Aceasta este diferenţa dintre a lucra pentru binele tău şi a lucra pentru alţii. E doar greu pentru noi să înţelegem ce înseamnă forta credinţei, care ne permite să simţim importanţa şi necesitatea de a ne gandi, nu la noi înşine, ci la alţii, ceva ce nu am mai făcut înainte. În lumea noastră există exemple despre aceasta, dar sunt egoiste şi ne pasă de aproapele nostru numai atunci când simţim că avem nevoie de el.

Deci, cum putem face acelasi lucru, dar împotriva egoismului nostru, mai presus de el, şi sa construim atitudinea noastră faţă de aproape prin anularea constantă a sinelui nostru? Noi putem înţelege acest lucru atunci când vine vorba despre oamenii apropiati. Dacă îi iubim, atunci simtim placere, chiar limitandu-ne pe noi înşine de dragul lor. Acesta este modul în care se măsoară forţa iubirii şi a daruirii noastre: prin cat de mult le daruim şi avem grijă de ei.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În articolul „Pacea în lume” Baal HaSulam examinează esenţa tranziţiei viitoarei care va ridica umanitatea la un nou nivel:

La prima vedere, planul pare imaginar … Dar când sapam adânc în el, vom găsi că contradicţia de la primirea pentru sine la daruirea asupra altora nu este altceva decât o problemă psihologică… deşi  auto-recepţia, se manifestă în noi, în diverse moduri … toate acestea sunt definite printr-un singur nume, „placerea”.

Acest lucru este deja clar astăzi. Esenta noastra, mintea, simtirea si fiecare celula din corpul nostru aspiră la împlinire. Poate fi simţit pur şi simplu ca o infuzie de energie, sau poate lua alte forme până când ajunge la nivelul psihologic, unde o definim ca plăcere. Dacă mâna mea se odihneste pe masă, atunci nu mâna mea se bucura, ci eu. Intr-un fel sau altul, împlinirea pentru noi este întotdeauna plăcere. Este ceea ce noi toţi dorim.
O întrebare apare: Dacă materia mea doar doreşte să se împlinească, cu scopul de a experimenta placerea, atunci sunt eu în măsură să menţin o legătură cu ceilalţi? Sunt eu capabil sa particip la viaţa sistemului comun asa cum natura ne dicteaza si sa ma bucur de asta, în acelaşi timp? Dacă acest lucru este posibil, dacă Baal HaSulam spune că acesta este un aspect psihologic, atunci poate voi fi capabil sa ma incurc sau sa ma pacalesc pe mine insumi in a face acest lucru? La urma urmei, psihologia este o afacere de zi cu zi, ca să zic aşa. Ca rezultat, prin efectuarea cererii naturii, ma voi bucura şi voi face pe alţii fericiţi pe un nou, global nivel al existentei.

… Ce primeste cineva în timpul vieţii lui? Dacă presupunem că obţine douăzeci la sută plăcere în timpul vieţii sale şi optzeci la sută durere, atunci dacă le-am compara, ar rămâne în continuare saizeci la sută suferinţă nerăsplătită.

Dacă o persoană a făcut calculul corect, nu ar fi capabila să suporte această viaţă. În modul cel mai natural, ar decide imediat să termine cu viaţa ei. Matematica este simpla: „plăcerea minus suferinţa este egală cu ….” Care este urmată de o decizie şi realizarea ei instantanee. Cu toate acestea, nu facem un calcul precis şi, prin urmare, continuam să trăim.
Dar acesta este tot un calcul personal, ca atunci când cineva lucreaza pentru sine. Insa, într-un calcul global, individul produce mai mult decat ia pentru propria lui plăcere şi hrană. Astfel, daca directia ar fi de a se schimba de la primirea pentru sine la daruire, individul s-ar bucura de intreaga lui productie fără multă durere.

Dacă am face un calcul – cât de mult putem primi de la întreaga lume, în schimbul a ceea ce-i dam – atunci într-adevăr merită să trăim.

Astfel, totul depinde de un calcul clar, precis şi transparent: Ce am de la primire şi daruire? Şi Baal HaSulam vorbeşte numai despre calculul material aici, lăsând calculul spiritual între linii. În lumea noastră, într-un fel sau altul toată lumea suferă şi acceptă asta. Cu toate acestea, dacă i-am arata clar unei persoane tot „venitul” său şi „cheltuielile”, ea va înţelege că este jefuita pana la os. Pe de altă parte, în sens spiritual, ea poate înregistra viaţa veşnică în contul său, care este incomparabilă cu saracuta existenţa animala.

Astfel, ne confruntăm cu o problemă psihologică, şi trebuie sa vedem corecţia lumii în acest sens. Toate aceste calcule, precum şi posibilităţile care devin dezvăluite datorita metodei cabalistice, coboara spre educaţie. Asta înseamnă că trebuie sa cream un sistem de învăţământ şi educaţie, iar apoi lumea, care este într-o situaţie disperată, va înţelege că este de fapt la punctul de plecare, in pragul unui nou început.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, „Pacea în lume”

Filed under: Educatie, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: … intreaga dificultate constă în schimbarea naturii noastre dintr-o dorinta de a primi pentru noi înşine, într-o dorinta de a darui altora, din moment ce aceste două lucruri se neagă unul pe altul. La prima vedere, planul pare a fi imaginar ….

Noi nu suntem cu adevărat conştienti de această dificultate încă. Întrebaţi oamenii de pe stradă şi vă vor spune, „Ce e atat de dificil in asta? Ştim cum să ajutam pe alţii.” Unii recunosc că egoismul este inerent naturii umane într-un sens, dar nu mai mult decât atât. Nici unul dintre noi nu simte însă nevoia, necesitatea de a trece de la recepţie la daruire.

Cu toate acestea, în cele din urmă criza ne va arăta că pur şi simplu trebuie să facem acest lucru, deoarece altfel nu vom supravieţui. Vom pierde şi ceea ce avem acum şi ne vom termina pe noi înşine. Neavând în nici o altă opţiune, totusi începem să analizam situaţia: Avem sau nu avem o şansă de a ne uni într-un sistem comun, asa cum ne cere Natura? Poate că suntem incapabili de a îndeplini această condiţie şi suntem sortiti să murim?

La urma urmei, aceasta este o posibilitate. Candva, dinozaurii nu au putut să se adapteze la noile condiţii, iar acum ne găsim pe noi insine într-o situaţie similară. Chiar în faţa ochilor noştrii, foarte multe specii de plante şi animale dispar. Deci, poate că specia umană este, de asemenea, destinata să dispară? Gandind obiectiv, locuim pe o mică planetă de la marginea galaxiei şi, eventual, dupa planul naturii, trebuie sa facem loc pentru alte specii cu potential mai mare si importanta, care se vor potrivi imaginii pe scară largă mai bine.
Astfel, am început să ne dam seama de situaţie: natura noastră este egoista, în timp ce natura a setat o condiţie de daruire reciproca pentru noi şi ne solicită să ne unim într-un intreg. Această cerere a sistemului comun va fi exprimata din ce in ce mai clar. Blocati între dorinta şi realitate, noi experimentam o presiune mare.

Atunci ştiinţa Cabalei vine in salvarea noastră, ca si cum ar veni în jos la noi „de deasupra.” Dacă nu am avea această metodă care să ne permită să evocam forţa corectarii şi sa urcam la un nou nivel, atunci cu adevarat ne-am stinge la fel ca dinozaurii, deoarece nu am avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă şi cum este cu adevarat programul naturii.

Conditia sa nu pare realista la prima vedere. Nu ne putem uni. Atunci ce ar trebui să facem? Singurul curs ramas al acţiunii este de a duce războaie şi conflicte. Când omul nu are de ales, el este capabil de orice. Dorinţa lui este numai de a pune capăt îndoielilor. Nu putem tolera incertitudinea. Este mai bine să înceapă un război sau chiar sa murim. Atunci cel puţin ne miscam undeva, şi asta e cel mai important lucru. Din moment ce am luat această decizie, atunci nu contează dacă vor supravieţui sau nu – procesul a început. Acest lucru este mult mai usor decat sa rătăcim fără ţintă într-o ceaţă. Incertitudinea ne scoate din minti şi nu putem suporta asta.

De aceea, în timpul nostru, ştiinţa Cabalei este dezvaluita în lume. Aceasta este revelata „artificial”, de Sus, printr-o linie de cabalisti, prin intermediul unui anumit program paralel. Pe calea dezvoltării naturale, noi nu am fi fost capabili s-o descoperim şi să efectuam corecţia. La urma urmei, în situaţia actuală, trecerea de la primire la daruire într-adevăr pare nerealista.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 10/25/11 , „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sistemul economic din lumea de azi este cea mai evidentă demonstraţie a conexiunii noastre unul cu celălalt. Asta pentru că noi suntem în primul rând conectaţi prin economie, producţie şi comerţ. Vedem că sunt câteva mii de corporaţii mari în lume care sunt interconectate şi care învăluie întreaga lume fără a ne da vreo şansă să ne mişcăm.

Dar şi ei, de asemenea, nu se pot mişca! Iar acum, spre surprinderea lor, au descoperit acest lucru şi nu ştiu ce să facă. Nu au nicio libertate de mişcare în relaţiile unuia cu celălalt.

În acest fel ne este revelat sistemul comun, global al garanţiei mutuale. Noi însă nu ne-am dorit asta, nu am tins către el de la început. Dar Natura, Creatorul, ne arată garanţia mutuală, conexiunea noastră unii cu alţii. În aceste condiţii, cum ar putea să mă ajute mintea mea?

Mintea poate să mă ajute într-o singură direcţie: să permită renunţarea la mintea mea animalică şi să înceapă să înveţe cum să se familiarizeze cu acest sistem.

Dar acest sistem nu este construit după mintea mea pământească, fiindcă mintea mea este personală, individuală. Mă ajută să trăiesc în lumea egoistă, arătându-mi cum să câştig din ce în ce mai mult în propriul beneficiu, crezând că alţii sunt creaţi ca să mă servească pe mine.

Dar acum, când descopăr că sistemul cu care sunt ferm conectat şi de care sunt complet dependent, mintea mea anterioară încetează să mai lucreze. Trebuie să mă adaptez la noul sistem! E ca şi cum aş ajunge într-un loc necunoscut şi întâi de toate ar trebui să arunc o privire atentă la ceea ce este în jurul meu, să învăţ obiceiurile locului şi să mă adaptez la ele. Iar după ce le ştiu foarte bine, pot să încep să acţionez şi să îmi îmbunătăţesc propria stare.

Dar cum să ajungem să cunoaştem acest sistem global în care ne regăsim dacă nu îl putem prefigura cu mintea noastră pamântească? Chiar şi aceste corporaţii uriaşe care par să controleze lumea, în realitate nu controlează nimic. Şi acest lucru li se revelează acum. Mintea fiecărei persoane individuale nu funcţionează aşa cum nici mintea corporaţiei nu funcţionează.

Rezultă că acum ştiu că trebuie să mă debarasez de mintea mea animalică şă să obţin o minte nouă – un mod integral de gândire. Aceasta va fi o minte creativă, o minte a unui sistem comun, adică mintea Creatorului.

Nu va fi uşor pentru noi să o obţinem. Va trebui să ne dezvoltăm pe noi înşine să ne transformăm în unul conectat la tot, încercând să ne simţim pe noi înşine ca un singur om, ca un singur sistem. Apoi vom atinge acest unic sistem conectat şi astfel vom „finaliza” dorinţa noastră egoistă şi ne vom conecta unii cu alţii. În acest mod, vom construi treptat vasul nostru comun, reunind părţile dispersate din Lego.

În interiorul conexiunii dintre noi, vom descoperi mintea superioară, programul, esenţa ei, şi apoi vom înţelege ce se întâmplă! Numai în acest caz starea noastră va fi corectată.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/2011 „Mintea în acţiune”

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Libera alegere, Lumea, Miscarea Garantie reciproca, Unitate - Niciun comentariu→

Am evoluat in mod constant, imbunatatind viata noastra sociala, de familie si implicit ne-am dezvoltat  de la an la an. Am crezut ca o viata mai buna decat a noastra ii asteapta pe copii nostrii si ca  viata va fi  din ce in ce mai buna.

Astazi am pierdut acea speranta. Nu ne mai facem planuri de viitor. Am ajuns intr-un asa stadiu incat oamenii nu isi mai simt viitorul pentru ca natura ne impinge din spate si nu ne mai implineste dorintele egoiste. Dimpotriva, acele dorinte egoiste pe care le-am avut incep sa se sfarseasca acum. Dorintele fiecaruia dintre noi au devenit dependente de toti ceilalti. Aceasta este o mare problema si este confirmata de un numar mare de oameni de stiinta.

Nu am simtit niciodata ca ne aflam in garantia reciproca, in „efectul fluturelui”. Nu am simtit lumea globala si integrala. Nu ne-am gandit niciodata la asta. Am crezut: „Interconectarea este buna! Eu ii voi vinde lui, el imi va vinde mie, vom face asta si impreuna cu asta si asta”. Insemnand ca am crezut ca pot folosi globalizarea in mod egoist, ca pot obtine ceva de acolo. „E bine ca lumea a devenit mica; e bine ca pot zbura peste tot si sa fac orice…”

Dar dintr-o data lumea s-a schimbat! Dintr-o data devine clar ca globalizarea nu se potriveste egoismului meu si incepe sa ma preseze si sa ma constranga daca nu interactionez corespunzator. Asta inseamna criza.

Care-i problema? Ce se intampla? Oamenii raman oameni. Banii, industria, bunurile, mancarea, totul este la fel. Despre ce-i criza asta? Este despre diferenta intre noi si aceasta lege noua care acum ne este revelata.

Din Discutii despre Educatia Globala 9/4/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism - Niciun comentariu→

Intrebare: Ieri, 15 Octombrie, a avut loc in Tel Aviv un eveniment numit “Uniti pentru o schimbare in lume”. In timpul discutiilor un activist a spus ca ii pare rau sa vada cat de slabi sunt protestatarii, “Nu vom obtine nimic pentru ca ii lasam sa ne dea de-o parte taberele. Trebuie sa fim mai agresivi pentru a putea fi auziti…”

Raspuns: Aceasta este abordarea normala, egoista. Ne-am purtat in felul asta de-a lungul intregii istorii. Dar cine spune ca trebuie sa fie corect sau drept? Genul acesta de lupta nu va duce nicaieri, pentru ca orice obtinem este pe socoteala cuiva. Ce se cere aici este o intelegere sociala generala.

In realitate, toata dezordinea, toata ura si animozitatea, toate cererile protestului social intentioneaza sa ne reveleze forta superioara. Daca oamenii incerca sa stabileasca bune relatii pe plan social, ei vor revela doar raul. Intr-o realitate egoista, nu exista speranta pentru pace. Totusi, in timp ce se afla in interiorul acestei realitati, ei nu pot imagina sau preconiza nimic altceva.

De aceea oamenii cer banii de la bogati. Cunoastem deja cuvintele frumoase despre o impartire corecta.

De aceea trebuie sa ne amintim ca avem de-a face cu “copii” care nu inteleg caile universului, nu sunt in nici un fel conectati fortelor care opereaza in natura si nu vad adevarul, scopul final. Este ca atunci cand imi iau de mana copilul neascultator si il conduc in directia corecta. Pe drum el striga in fata fiecarui stand de fast food “vreau inghetata! vreau cartofi prajiti!” Ce ar trebui sa fac? II cumpar o inghetata si il duc mai departe deoarece altfel ar ramane in acelasi loc tipand si continuand sa ceara fara rost.

Asta depinde de cine conduce corectia. Daca le dam instigatorilor libertatea de a actiona, “corectia” lor va duce la dezordine si varsare de sange, care ar putea avea consecinte nedorite, fie in diferite tari, fie in intreaga lume. In plus, ei nu vor obtine ceea ce doresc pentru ca merg impotriva scopului creatiei. In loc sa corecteze interconectarea dintre oameni, doar ura va fi revelata in ei, din ce in ce mai mult. Asta inseamna ca intr-un fel sau altul va trebui sa explicam cum stau lucrurile.

In ceea ce ii priveste pe cei “ce-si agita pumnii in aer”, patosul lor se va sfarsi impreuna cu prima lovitura. Toti am fost odata  tineri cu sangele fierbinte. Toti, inclusiv guvernul, inteleg ca la varsta asta trebuie sa lase tinerii sa se “exprime”. Dar nimic nu va fi obtinut in felul asta.
In partea a cincea a lectiei zilnice de Cabala 10/16/11, “Pacea in lume”

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dezvoltarea egoista a avut loc gradual in miliarde de oameni si, brusc, ne-am trezit inchisi, legati ca niste roti dintate care au devenit scurt-circuitate si trebuie sa se invarta impreuna. Am ajuns acum intr-o stare in care ne aflam inchisi impreuna intr-un sistem unic. Totusi, acest sistem are o oarecare masura de libertate interioara. Cu alte cuvinte, nu este inca fixat intr-un angrenaj, ci, mai degraba, este ca o frecare a rotilor ce se invartesc impreuna, intr-o miscare in care rotile aluneca unele fata de celelalte si noi traim inca datorita acestei libertati a noastra fata de ceilalti.

O natura egoista este atunci cand ma invartesc singur, ca o bila, ca o rotita unica neconectata cu celelalte rotite, intr-un mod confortabil mie.Eu nu te deranjez pe tine, tu nu ma deranjezi pe mine. Nu vreau sa fiu legat de tine. Nu suntem cataratori pe munte ca sa depindem unii de ceilalti. Nu vreau sa fiu dependent. Eu imi fac treaba mea, tu fa-o pe a ta.

Cand sistemul va deveni complet revelat vom vedea ca el este global, integral si ca toate partile sale sunt complet legate, ca un organism viu enorm. Partile sale individuale nu au nici un fel de libertate de a face ceea ce doresc pentru ca acest lucru nu exista in natura. Totul se supune legilor determinismului.

Din discutia asupra educatiei globale 9/7/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea in Lume”: Patru proprietati ne sunt date in acest scop: mila, adevarul, dreptatea, si pacea. Aceste atribute au fost folosite pana acum de catre toti reformatorii. Este mai corect sa spunem ca datorita acestor atribute dezvoltarea umana a ajuns pana aici…..

Doar cu ajutorul acestor atribute putem sa ne organizam pentru a ajunge la sfarsitul corectiei. Deci cum le deosebim? Multi pot vorbi despre mila, adevar, dreptate si pace ore intregi, insa putem ajunge la un acord in priviinta a ce reprezinta?

Nu este simplu, insa Baal HaSulam, cunoscand natura umana, scrie ca asta este ceea ce trebuie sa clarificam pentru a ne organiza pe noi si lumea noastra. Noi nu stim ce inseamna o lume corectata. Noi suntem toti corupti si  ni se pare ca o imbunatatire egoista este deja o corectie. Insa, pentru Baal HaSulam, lumea corectata este lumea in care toate defectele posibile sunt umplute in totalitate. Cum este asta posibil? Trebuie sa aflam cum.

In primul rand, trebuie sa intelegem ca nu vom fi niciodata capabili sa ne umplem in mod egoist, ci doar prin daruire pentru ca nu exista restrictie in daruire, ci doar in primire. Deci cum putem dori sa primim astfel incat primirea in sine sa ne faca sa intelegem ca merita sa daruim?

Ne putem dezvolta in aceasta directie prin lovituri: De fiecare data cand doresc sa primesc ceva, primesc din ce in ce mai multe lovituri, pana cand in final ajung la concluzia ca este mai bine sa nu doresc sa primesc in mod egoist. Atunci imi voi ura dorinta de a primi, si nu voi mai sti ce sa fac cu ea. „Deci, as putea sa ma bucur de daruire?”

Si in acest fel defectele ma aduc intr-un punct in care cer dorinta de a darui, pentru puterea de a darui, puterea de a ma conecta a altii. Aceasta este calea suferintei si ascetismului despre care se spune:”Mananca paine cu apa cu moderatie si dormi pe pamant.” In trecut oamenii acceptau asta si astfel avansau spre daruire.

La fel este si astazi, daca oamenii nu accepta intelepciunea Cabalei si explicatiile despre dezvoltarea lumii, vor avansa si ei in acelasi fel. Vor dori din ce in ce mai mult, insa vor obtine din ce in ce mai putin, si astfel prin suferinta, oamenii vor incepe sa simta ca merita sa fie impreuna, sa isi daruiasca unii altora, sa se conecteze, sa isi restrictioneze ego-urile si chiar sa le elimine.

Noi vedem ca in timp de rezboi, atunci cand problemele se abat asupra tuturor, oameni incep sa se conecteze. Chiar si animalele nu se mai sperie unele de altele atunci cand este un foc in padure sau un cutremur si scapa impreuna de primejdie. Problema comuna le uneste pentru ca frica de moarte este mai mare decat foamea. In mod clar, nu devin „drepte”, insa dorinta de a-si satisface foamea este data de-o parte de o mai mare dorinta de a supravietui.

Si noi suntem la fel. Desigur, noi putem avansa catre corectie prin suferinta. Aceasta ne va obliga sa aspiram catre daruire si sa ne distrugem ego-ul, sursa intregului rau din aceasta lume. Insa aceasta este o cale lunga si grea.

De aceea noi dam alternativa- calea Torei. De ce? De ce avem nevoie de aceasta cale? Pentru ca sa nu ajungem la liberul arbitru prin suferinta. Noi doar fugim de ea, ca animalele. Eliberati de disperare, suntem gata sa daruim, insa doar pentru ca ne simtim rau cand primim. Noi nu alegem daruirea  prin libera alegere, ci ca rezultat al suferintelor noastre de vreme ce nu avem alta posibilitate. Acesta este gradul de bestie, nu de om.

Pentru a ajunge la nivelul uman, avem nevoie de doua forte: forta daruirii si forta primirii, cu liberul arbitru la mijloc. Aceasta este calea oamenilor care au punctul in inima.

Oamenii care nu au punctul in inima au de asemenea liber arbitru: Ei pot alege sa ii urmeze pe cei care ii conduc inainte.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 10/4/2011, “Pace in Lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate legile descoperite pana acum in chimie, biologie, matematica, fizica, si chiar fizica cuantica au ajuns la o singura lege: aceea a interconectarii. Toate aceste legi sunt duale, asa cum sunt legea gravitatiei si legea respingerii, legea dezvoltarii si legea degradarii. Toate legile naturii au un numitor comun: finalitatea.

Sunt mandru sa va informez ca noua lege este o lege care ne va da capacitatea de prevedea viitorul curs al evenimentelor. Se bazeaza pe alegerea directiei, adica fie de a impinge totul spre noi pe cheltuiala altora, fie sa dam altora in timp ce primim strictul necesar si avem grija de intregul sistem.

Un exemplu simplu si evident al acestei legi este bacteria. Exista bacterii in corpul nostru fara de care nu putem trai. De exemplu, anumite bacterii produc vitamine, cum ar fi vitamina K pe care nu  putem lua din exterior; exista bacterii care ajuta digestia, si exista bacterii care ne servesc asemeni unor arme sau paza pentru ca ne apara de bacteriile daunatoare.

Toate aceste bacterii lucreaza pentru a crea si mentine legatura, au grija de intregul organism. Pe de alta parte,exista bacterii indreptate spre distrugere, care cauzeaza boli si moarte.

Un alt exemplu al legii inteconexiunii este simbioza si parazitismul. In simbioza, se ajuta una pe alta, si astfel de dezvolta. De exemplu, in timpul zilei, plantele produc oxigen ca parte esentiala a produsului existentei lor, sustinand viata si consuma dioxid de carbon, in timp ce oamenii si animalele fac invers. In parazitism, un organism traieste pe cheltuiala altuia. Parazitii vor muri consumand organismul pe care il ocupa deoarece nu mai au cu ce trai.

Toate acestea sunt date stiintifice. I-a luat mult timp umanitatii sa descopere aceste legi ale naturii. Acum, pe masura ce adunam informatii, descoperim legile interconexiunii. Ce invatam de la natura pe masura ce ii descoperim secretele? Atunci cand iti pasa de altii, beneficiaza ambele parti. Atunci cat iei, altii sufera. Apoi, suferi tu si mai mult.

Astazi, umanitatea sufera de virusul numit „lacomie”. Acesta este un virus oribil de care nu scapa nimeni. Atunci cand o persoana buna, atenta este afectata de acest virus al lacomiei, totul se prabuseste. Daca ne uitam la lumea de astazi, noi vedem ca toti sufera de acest virus. Ce face acesta? Schimba directia intentiei de la grija fata de altii la profitul pe socoteala altora. Acest virus a crescut incredibil de repede, acoperind toate continentele, toate nivelurile sociale, si toata umanitatea.

Rezultatele acestei epidemii sunt destramarea familiilor si probleme in serviciile umanitare cum ar fi educatia si medicina. Acestea ne vor face in curand sa ne indreptam unii spre altii cu pusti, plini de ura si fara a intelege ca nimeni nu este de vina. Noi am omis sa vedem pur si simlpu dusmanul comun” : virusul lacomiei. In loc sa ne luptam unii cu altii, trebuie sa ne luptam cu lacomia, trebuie sa ne unim impreuna in garantia reciproca. Asta ar trebui sa fie prima noastra actiune.

Apoi, trebuie sa intelegem ca ar trebui sa nu ne luptam cu fratii nostri, indiferent de infatisarea lor. In loc de asta, trebuie sa ne unim sa luptam cu virusul lacomiei.

In al treilea rand, trebuie sa intelegem ca arma noastra in aceasta lupta este iubirea si interconexiunea dintre noi. Noi putem inainta, insa daca facem asta pentru a ne lupta intre noi, asta intareste dusmanul nostru, virusul lacomiei.

Odata ce l-am invins, vom intelege ca acest virus apare doar pentru a ne aduce la unitate, fericire, siguranta, eternitate, si iubire.

Haideti sa fim sanatosi si sa reusim impreuna.

A. Angelov, M.D. (Boston, MA)

Filed under: Criza, globalizare, Egoism - Niciun comentariu→