Pentru ca studiul să devină un „elixir al vietii”, mai degrabă decât o „otravă mortală”, acesta trebuie să înceapă cu intenţia de a atrage Lumina care reformeaza. Trebuie să studiem şi să deschidem cartea doar de dragul corecţiei noastre.

Cabala şi toate celelalte cărţi sfinte, indiferent in ce limbă sunt scrise (de exemplu, Talmudul şi Mishna folosesc limbajul indiciilor si alegoriilor) sunt descrieri ale legăturii noastre cu Lumina, starile noastre spirituale. Toate aceste cărţi, scrise de înţelepţi, cabalisti, de-a lungul intregii noastre istorii, vorbesc despre lumea spirituală, starile noastre mai mari.

Dacă o persoană studiaza în scopul de a atinge stările si gradele spirituale despre care ne spun cabaliștii, ca un copil care vrea să crească, atunci mai intai ea ajunge la revelaţia răului sau. Este scris, „Am creat înclinația rea  şi, în plus, Tora, mijlocul pentru corectarea acesteia.”

Atâta timp cât am fost „în exil”, toate acestea au fost ascunse, dar acum începem să iesim din exilul final. Şi la fel ca în timpul exodului din Egipt, astăzi, stam din nou înaintea primirii Torei, dacă dorim sa devenim „ca un singur om cu o singură inimă”, sa  atingem garantia reciprocă la fel ca pe Muntele Sinai.

Un munte de ură se descoperă în faţa noastră (Muntele Sinai vine de la cuvântul Sinnah – ură). Dar chiar şi în ciuda acestui lucru, ne unim cu ajutorul punctelor noastre din inima, calitatea superioara, Moise din noi, care ne trage în sus şi ne conduce prin deşert, prin „perioada de pregatire”, in fata intrării în „tara lui Israel ” însemnând dorinţa de dragul de a darui.

Acesta este modul în care toată omenirea sta astazi înaintea muntelui de ură. Ne-a fost descoperita ca fiind una pentru toţi şi se numeşte criza mondiala. Suntem cu toții în aceeaşi stare, dar nu toată lumea o înţelege pe deplin încă, similar cu modul în care în mulțimea de oameni sunt incluse persoane diferite, precum  -bărbaţi, femei, persoanele în vârstă şi copii care abia înțeleg ce se întâmpla.

Cu toate acestea, toata lumea deja a început să simtă aceasta stare. Doar că unii înţeleg că motivul tuturor este ego-ul nostru şi ura care ne desparte, în timp ce alţii încă o experimenteaza ca pe o situaţie financiară proastă. Fiecare persoana simte un fel de lipsa, în funcție de calitățile sale, de mediul si de necesitățile sale: unei persoane ii lipsește o locuinta, alteia brânza de vaci, celei de-a treia altceva şi aşa mai departe, în întreaga umanitate, fiecărei persoane.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/11/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Originea drumului nostru provine de la spargere. Trebuie să ne privim egoismul, ura dintre noi, ca fundaţia preliminară necesară pentru corecţie.

Atunci când Rabbi Akiva a văzut pământul gol în locul Templului, a râs şi s-a bucurat. A fost cel mai înţelept om al generaţiei sale, un mare Cabalist. A fost întrebat cum poate să se bucure la colapsul sanctităţii, la faptul că aspiraţia către dăruire a dispărut iar principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuţi a fost desacralizat. Colapsul acestor speranţe poate fi un motiv de bucurie?

El a răspuns: Nu am crezut niciodată, nu am ştiut niciodată şi nu am simţit niciodată faptul că vom fi în stare să obţinem corecţia generală. Dar acum, odată ce structura noastră spirituală a fost distrusă, odată ce iubirea care exista între noi a fost ruptă, iar oamenii au căzut în ură nefondată, sunt convins ca această spargere finală ne va conduce către corecţia generală, către mântuirea completă.

De aceea, tot ceea ce ni se revelează nouă în fiecare moment al vieţilor noastre, este spargerea pe care trebuie să o corectăm. Nu contează ce se întâmplă cu mine, de la problemele majore ale vieţii la lucrurile insignifiante de la muncă sau din familie, tot ceea ce mi se întâmplă,  cu starea mea de bine, relaţiile cu rudele, prietenii, oamenii şi lumea, în toată realitatea, totul devine revelat numai în scopul corecţiei.

De fiecare dată, se schiţează o nouă imagine înaintea mea, care pătrunde mai adânc în egoismul meu. În această imagine eu trebuie să văd rezultatul influenţei constante a Luminii care activează în mine straturi din ce în ce mai adânci.

Percepem lumea în egoul nostru şi de aceea trebuie să îl corectăm. Deci, ce este această corecţie? Ea aduce unitate oamenilor. În special acum, când întreaga lume începe să realizeze răul din starea curentă, noi îi ajutăm să simtă şi să înţeleagă că răul este înclinaţia noastră rea.

Egoismul este cauza a tot ceea ce este rău. Vedem asta în ceea ce se întâmplă. Incapabili să pună lumea în ordine, oamenii o distrug, se ruinează ei însăşi, rupând relaţiile şi distrugând natura. Suntem incapabili să avansăm către bine şi să ne facem o viaţă bună, cu răul care este ascuns în noi.

Criza devină mai acută cu fiecare zi. În alte cuvinte, descoperim că egosimul nostru distruge tot şi nu ne lasă pe noi să ne normalizăm, să ne echilibrăm vieţile. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că ne ghidează înainte pe drumul corect şi ne ajută să ne îndreptăm către corecţie şi către bine. Este la fel cum se manifestă o boală care ne arată cum să o tratăm.

De îndată ce realizăm asta, trebuie să fim recunoscători egoismului nostru şi să îl iubim pentru că ne arată locul în care este necesară corecţia. Este scris că Faraonul i-a adus pe fii lui Israel mai aproape de Creator. El a început să pună presiune asupra lor şi, la sfârşit au reuşit să scape din Egipt. Altfel, ar fi rămas acolo.

De aceea este scris: Vino la Faraon pentru că i-am îngreunat inimă. Sunt două lucruri opuse aici, şi nu trebuie să uităm asta. Nu contează răul pe care îl întâlniţi, în loc să îl distrugeţi, trebuie să îl corectaţi.

Din Lecţia 3, Congresul German 8/6/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Curând, vom întâmpina rezistenţă peste tot în lume. Pâna acum, nu am ieşit foarte mult în evidenţă, dar în viitor ne aşteaptă o rezistenţă. De fapt, lumea nu înţelege că răul devine revelat pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lui.

Lumea vrea pur şi simplu să elimine răul, în timp ce noi, invers, vrem să îl corectăm. Aşa cum este spus: Cel mai mare erou este cel care îl transformă pe cel pe care îl urăşte în prieten. Apoi, şarpele, îngerul morţii, devine îngerul sfânt.

Din acest motiv trebuie să avem o atitudine creativă faţă de dificultăţi şi de opoziţii, căutând o oportunitate de a le folosi pentru a construi dăruirea şi viaţa eternă. Întreaga diferenţă dintre lumea spartă şi cea corectată se găseşte în felul în care ne folosim dorinţele. Trebuie doar să ne schimbăm intenţia din egoistă în altruistă.

Trebuie să explicăm acest lucru tuturor, arătându-le esenţa spargerii sau, vorbind în limba modernă, esenţa crizei. Este vorba despre revelaţia răului naturii noastre. Poate fi corectat dor prin ridicare deasupra folosirii egoiste a dorinţelor către iubire. Este singurul loc în care ne găsim libera alegere, în timp ce oamenii nu sunt deloc liberi în celelalte aspecte.

Cu cât suntem mai consecvenţi, vom deveni mai încrezători şi serioşi şi vom înţelege repede că suntem în războiul dintre Creator şi Amalek, care a avut loc în toate generaţiile. Amalek este întreaga esenţa a răului, egoismul nostru, esenţa lui reală. Războiul se întâmplă în toate generaţiile, ceea ce înseamnă că se întâmplă la fiecare etapă a existenţei noastre, de la o reîncarnare la alta.

De aceea este foarte important să colectăm date ştiinţifice despre criză, din toată lumea. Oamenii de ştiinţă nu au nimic cu Cabala, iar noi prezentăm rezultatele studiilor lor care arată că criza este, în principal, rezultatul egoismului uman. Numai unitatea poate fi folosită ca remediu pentru această boală, unitatea noastră a tuturor deasupra egoismului.

Vom folosi un limbaj accesibil pentru a explica lumii punctul de vedere Cabalistic la starea de durere şi la cea de fericire. Apoi, singurul lucru care va rămâne va fi să prescriem medicamentaţia, pentru a completa legătura intermediară. Marcăm boala cu semnul minus şi starea corectată cu semnul plus.

Problema este că oamenii nu ştiu care este soluţia. Pentru ei, remediul este un semn mare de întrebare.

Astăzi, deja este clar că egoul nostru este cauza bolii şi că recuperarea noastră este legată de dăruire. Deci, când vom fi capabili să ieşim din criză? Va fi atunci când ne vom uni. Astfel, obiectivul nostru este să obţinem garanţia reciprocă, astfel încât toţi vom fi solidarizaţi într-un singur întreg.

Totuşi, lumea evită această soluţie pentru că egoismul nu doreşte unire. Nu ne va lăsa decât când vom începe să ne sufocăm. Trebuie să fie aşa pentru a ne duce directă către scop: nevoia de unitate. Egoismul continuă să îşi arate răul până când va deveni de nesuportat pentru noi. Numai atunci vom fi în stare să scăpăm de egoul nostru către calitatea de dăruire şi apoi să întoarcem egoismul actual în dăruire.

Din Lecţia 3, Congresul German 8/6/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să învăţăm să ne urâm răul mai mult decât o facem acum?

Răspuns: Nu vom fi capabili niciodată să ne facem să ne urâm răul sau să iubim binele. Această atitudine poate fi creată în noi prin Lumina care reformează. Aceasta este exact actiunea pe care o face.

Nu avem nevoie de nimic în afară de ura faţă de rău. Vom construi tot restul peste aceasta. Şi dacă ajungem să simţim o ură adevărată faţă de rău, pe care o obţinem de la Lumină, atunci ne raportăm la acea ură în mod corect şi imediat o folosim ca să ne construim atitudinea faţă de lumină, către bine.

Nu voi sta şi îmi voi face un itinerar al vinovăţiei, întrebându-mă de ce sunt atât de rău. Asta nu este neapărat aşa deoarece în acel caz sunt pur şimplu înăuntrul egoului meu. Aceasta este o atitudine greşită faţă de folosirea revelaţiei răului – precum un hoţ care după ce a fost prins îşi dă o vină pentru că a furat, deoarece acum trebuie să sufere pentru asta.

O indicaţie pentru dezvoltarea potrivită (cu ajutorul studiului, grupului şi diseminării) este atunci când accept revelarea răului cu bucurie deoarece asta îmi permite să avansez. Este o poveste despre Rabi Akiva care a râs când a văzut că Templul era distrus deoarece a perceput asta ca un semn că finala corectare se apropie.

În definitiv, nu este nevoie de nimic, decât de revelarea răului. Dacă răul este revelat, cu ajutorul preparării corecte, iar dacă este folosit corect, atunci imediat obţinem binele.

Tot binele este construit pe revelarea răului. De aceea, dacă o persoană nu revelează răul precum un hoţ prins care nu a reuşit să fure  pentru egoul său, dar în schimb descoperă răul în atitudinea sa  către prieteni şi Creator, apoi, în această revelare a răului, el imediat simte opoziţia – Cel care a revelat răul, Lumina care reformează. El imediat se alătură luminii şi, pe baza revelării răului, construieşte porunca, adică merge de la consecinţă la cauză.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala  8/10/11, Shamati

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Privitor la miscarea de protest din Israel, trebuie sa oferim oamenilor o explicatie a ceea ce se afla in spatele cererilor pe care le-au inaintat azi guvernului. In esenta, le oferim concepte sensibile, reale, incat ei sa inteleaga esenta sloganurilor lor.

Care-i ideea sa strigi, pur si simplu, pentru egalitate? De altfel, ea poate fi doar relativa, limitata.

Ce rost are sa strigi slogane despre unitate, daca noi suntem egoisti si ne uram unii pe altii? Inseamna ca trebuie sa unim deasupra egoismului nostru si, pentru asta, avem nevoie de un scop deosebit. Este ca si cum, in timpul razboiului, cand vrem sa ne salvam, ne simtim mai apropiatii unii de altii, chiar daca asta nu este inca o unitate reala.

Ce rost are sa devenim toti nostalgici dupa garantia reciproca? Ce inseamna ea? O garantie bancara? Nu, inseamna ca, in societatea noastra, fiecare este sudat intr-unul si e imposibil sa evite asta. Apoi, inconstient,neavand nici o alta alegere, ca sa evitam sa ne taiem unul altuia gatul, creem o dependenta numita garantia reciproca.

Natura a imprimat, deja, aceasta conexiune in sistem, insa omenirea nu este constienta, inca, de asta. Din partea noastra, noi simtim, deja, si intelegem ca fiecare se afla intr-“un borcan” si nu avem alta posibilitate, decat sa observam legea integrala garantiei reciproce.

Oricum, garantia mutuala ne pretinde, in primul rand, sa fim responsabili: fiecare persoana daruieste altora si depinde de acestia. Este ca si in familie: eu depind de copii si ei depind de mine.Suntem legati de forta iubirii si a interdependentei, la bine si la rau. Si acum, hai sa facem aceasta conexiune de neintrerupt dintre noi, placuta si buna, asa incat sa deschida viitorul pentru noi. Nu conteaza cum o privesti, suntem deja in aceasta situatie, as ca, hai sa o facem sa fie dorita.

Daca imi pare rau de faptul ca depindem unii de altii, atunci este mai simplu pentru mine sa-i parasesc pe toti si sa fug. Insa ne ridicam la un nivel diferit: Vrem aceasta conexiune si, chiar daca ea nu a existat, vom construi, totusi, garantia reciproca dintre noi, de la zero.

In Cabala asta se numeste “ca un singur om, cu o singura inima”. Daca demonstrantii nostri vor acel gen de unitate- da-I inainte, este toata a voastra. Oricum, este necesar, inainte de toate, sa le explicam totul. In garantia reciproca fiecare persoana primeste ce ii este necesar si ofera tot restul societatii si, fara daruire, societatea nu exista. Acesta este sensul pentru garantia reciproca. Asa trebuie sa avem grija de ceilalti.

Comentariu: Unii protestatari au cereri clare. Prin “dreptate sociala” ei inteleg educatie gratuita, preturi normale la chirie, grija pentru binele general, servicii medicale accesibile pentru fiecare persoana, un salar stimulant pentru medici si transparenta actiunilor guvernului…

Raspuns: Foarte bine. Oricum, asta cere ca intreaga natiune sa se ridice la un nivel la care oamenii vor intelege cum actioneaza puterea legislativului si a executivului, cum se valideaza legile si cum sunt acestea implementate in viata zilnica. Fiecare persoana trebuie sa inteleaga ce inseamna sa analizezi situatia, sa iei decizii si sa le pui in practica.

Mergeti inainte, implicati poporul. Astfel se obisnuieste sa fie rezolvate problemele, “prin toti”. Oricum, milioane de oameni nu se pot aduna pentru demonstratie si de aceea oamenii mandateaza reprezentanti, sau accepta puterea “domnului”aruncand greutatea raspunderii de pe umerii lor.

Daca vrem sa ridicam oamenii la decizii inteligente cu caracter social, national, trebuie sa introducem educatia corespunzatoare. Azi nu este suficienta sa ai doar cunostinte despre structura guvernamentala. O persoana trebuie sa fie parte a deciziei procesului in curs, in structura garantiei reciproce si a unitatii dintre toti.

Daca vreti dreptate, dati-i inainte: uniti-va asa cum se cere. Doar atunci veti fi capabili sa analizati si sa intelegeti situatia. Numai atunci veti prinde si veti indeplini legea dreptatii.

Intr-un fel, sau altul, ne afundam in nevoia de educare. Sa speram ca oamenii vor intelege asta.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala din 01/08/2011, “Pacea”

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă studiez într-un grup virtual şi nu experimentez obstacole serioase, sunt capabil să formez o cerere către Creator pe baza problemelor zilnice corporale, de la munca şi de acasă?

Răspuns: Nu este nevoie să cauţi tulburări nici în grupul virtual nici în cel fizic. Obstacolele apar ele singure, din dorinţa noastră adevărată de a ne apropia şi a ne uni unul cu celălalt. După aceea apar problemele! Iar dacă tu nu ai nicio problemă, conectează-te cu ceilalţi şi vei începe să le observi.

Tulburările apar în concordanţă cu starea. Atunci când oamenii se ţin la distanţă, nu apar probleme între ei. Vedem cum lumea noastră se îndreaptă spre democraţie. „Democraţia”  este cea mai mare amăgire, atunci când devin mai îndepartat de tine şi tu devi mai îndepartat de mine. Iar acum aproape că nu ne atingem unul pe celălat şi spunem că toată lumea are liberatate: „Asta este a mea, asta a ta; nu atinge ce este al meu şi totul va fi bine”.

Dar nu aceasta este ordinea relaţiilor pentru că, în fond, nu suntem conectaţi unul cu celălalt în niciun fel! Indiferent de cât de mici suntem pentru a primi unul de la altul, noi dăm la ceilalţi printr-un fel de buffer. Şi în oricare alt fel, nu ne atingem unul pe altul deloc. Iar când nu o facem, nu apar probleme – ego-ul nostru este gata să fie de acord cu asta, iar această ne este cea mai convenabilă opţiune. De aceea lumea modernă a ajuns la democraţie, protecţia drepturilor individuale şi aşa mai departe.

Iar dacă începem să acţionăm ca un gup, nu vom atinge niciodată unitate. Democraţia nu va fi capabilă să ne conducă către unitate, dacă totul se face purtând mănuşi şi ţinând distanţa.

Am fost în stare să facem asta pâna în prezent. Dar acum, oricât am încerca să rezistăm, nu mai există alegere: Natura ne presează, forţându-ne să ne unim şi să stabilim o conexiune. Şi chiar dacă noi mai încercăm să ne ţinem la distanţă şi în aceaşi democraţie, natura ne arată că suntem conectaţi unul cu celălalt. Aici încep problemele!

Nu pot merge mai departe! O mai mare distanţare este imposibilă, conform cu ceea ce îmi arată natura. Ea îmi arată că sunt conectat cu toată lumea şi, în acelaşi timp, că nu vreau să fiu conectat cu ea. De fapt, aceasta este esenţa crizei moderne.

Dar în grup, trebuie să lucrăm în inimă. Nu contează dacă suntem în aceaşi cameră sau în spatele ecranelor calculatoarelor într-o clasă virtuală. Cheia este să evităm să ne înşelăm noi înşine că am obţinut conectarea. Aceasta este o mare problemă, deoarece o persoană se convinge ea însăşi, datorită mecanismului de apărare al egoismului, că totul este bine şi că este destul de conectată cu ceilalţi. Uită complet de asta şi din acest motiv experimentează multe tulburări.

Dar atunci când vrem să realizăm asta, şi o facem împreună, începem să lucrăm cu ea şi descoperim forţa răului care ne separă, care separă inimile noastre. Nu este o muncă uşoară.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 7/28/2011, Shamati 218

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intreaga umanitate este pusa in fata unei alegeri. Noi am avansat in egoismul nostru pana cand acesta ne-a inchis intr-un sistem integral in care suntem total interdependenti. Prin urmare, lumea de astazi a devenit globala adica, conexiunea dintre noi a devenit universala si reciproca, si noi nu putem face nimic sa impiedicam asta.

De aceea ne pierdem abilitatea de a controla acest fel de lume. In fond, ea devine similara sistemului superior, si aceste doua sisteme exista in paralel unul cu altul. Unul este un sistem al conexiunilor rigide, mutuale, asemeni Malchut a Lumii Atzilut sau a Lumii Infinitatii, care se afla deja in starea viitoare corectata. Si al doilea sistem este starea noastra prezenta in care noi, egoisti, ne confruntam unul cu altul.

Daca noi am fost doar egoisti individuali, atunci fiecare dintre noi ar experimenta mici probleme si ghinioane, insa am sti cum sa le rezolvam. Totusi, astazi, cand dezvoltarea noastra ne-a adus la o stare in care acest intreg sistem este blocat si inchis in mod rigid, noi nu stim ce sa facem.

Fiecare dintre noi  nu mai este capabil sa faca fata problemelor din viata sa. Criza este prezenta peste tot: de la vietile noastre private de familie, la munca, si cu noi insine, pana la criza globala a societatii, culturii, si chiar a ecologiei, adica in natura din jurul nostru.

Criza este pe cale de a fi revelata peste tot- in interiorul omului si in exteriorul sau. Si acesta nu stie cum sa faca fata acestui lucru deoarece se afla intr-un sistem inchis, integral. Si acum nu ne-a ramas alta posibilitate; Sub presiunea suferintei, treuie sa gasim o conexiune intre noi care va fi similara cu sistemul superior astfel incat aceste doua lumi, cea de sus si aceasta lume, sa se potriveasca una cu alta, pana cand se vor uni complet, intr-un intreg.

Cum ne stabilm granitele proprii catre care dorim sa avansam in directia acestei corespondente. Insa in masura in care nu dorim sa avansam, aceasta „reticenta” se va intoarce la noi sub forma suferintei. De exmplu, in concordanta cu programul creatiei, cu cronometrul care ne arata cum s-a dezvaluit cursul dezvoltarii, eu trebuie sa fiu deja la un anumit nivel, de exemplu, trebuia sa ma apropii pana acum cu „10 centimetri” mai aproape de spiritualitate.

Si intreaga lume trebuie sa avanseze in acest fel chiar daca exista oameni diferiti in ea. Unii inteleg mai bine lucrurile, si altii- mai rau, si altii nu simt inca nimic. In fond, asa cum intreaga natura consta in diferite niveluri:mineral, vegetal, animat, si uman, aceeasi diviziune exista de asemenea si in om.

Insa intreaga lume, intreaga sa masa, trebuie sa acum sa faca un pas inainte. Si daca nu vrem sa facem asta, atunci aceasta delta, lipsa noastra de progres, va fi simtita in noi intr-o forma negativa, ca suferinta. Insa suferinta ne va impinge in continuare sa avansam.

Asta inseamna ca nu veti putea fugi de aceasta munca. Motorul continua sa ruleze, si daca inca nu doriti sa munciti atunci in loc de „-1” veti primi „-2” si apoi „-3” si tot asa, pana cand veti ajunge la suferinte enorme pe care nu veti mai fi in masura sa refuzati sa le clintiti din loc.

Incapatanarea are intotdeauna o limita. In realitate noi suntem foarte sensibili la placere si durere pentru ca vointa de placere este cea care conteaza. Deci, nu exista nici o indoiala ca lumea va avansa.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/29/11, Shamati, Shamati #39

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Natura a pregătit o bază minunată în pântecul mamei, astfel încât nici un străin sa nu poata afecta noua viata. Aceasta ii sustine fiecare nevoie ca o dadacă experimetată care nu-l va uita niciun moment …. Ca o mamă iubitoare, îl aduce la astfel de oameni iubitori, credinciosi in care se poate încrede, numiti „mama” şi „tată”, care să-l asiste in zilele sale de slăbiciune până când acesta creşte şi este capabil să se susţină ….

Dar cei care examinează aceasta realitate din perspectiva ofertei şi a persistenţei existenţei, poate vedea în mod clar o mare tulburare şi confuzie, ca şi cum nu ar exista nici un lider şi ghidare. Toată lumea face ceea ce este drept în ochii sai, clădindu-se pe sine prin ruina altora ….

Ţineţi cont de faptul că această opozitie, stabilita înainte in ochii fiecărei persoane sensibile, educate, a preocupat omenirea, chiar şi în zilele din vechime. Si exista multe teorii pentru a explica aceste două aparente contradicţii în Providenta, care preocupă aceeaşi lume.

Pe de o parte, vedem că natura este înţeleapta şi asidua faţă de orice făptură. Aceasta dezvoltă fiecare element succesiv şi cu atenţie. Uită-te la structura organismelor, la capacitatea lor de a creste, de a da naştere la pui, şi de a interacţiona. Totul este construit într-o formă integrantă, fiecare persoană are locul său şi este în echilibru cu ceilalţi. Dacă am putea vedea lumea echilibrata, neafectată de despotismul uman, am descoperi un sistem minunat, unul care nu este static, ci perfect echilibrat pentru dezvoltare.

Oricum, nu vedem cauzele acestei evoluţii şi nu înţelegem de ce totul trebuie să fie exact în acest fel. Prin urmare, nu înţelegem fazele caii. În plus, ne uitam la ea prin prisma egoismului nostru şi-o evaluam în funcţie de criteriile noastre. Prin urmare, vedem lumea cu susul în jos, răsucită in perceptia noastra.

Cu toate acestea, din cercetarea ştiinţifică, este clar pentru noi faptul că, în scopul de a dezvolta speciile, natura a creat, a produs şi a format toate sistemele necesare care au grijă de creativitatea ideala.

Dar, pe de altă parte, apare o problemă cu existenţa ulterioara. Odată ce orice parte a naturii creşte  si „sta pe propriile sale picioare,” începe lupta pentru supravieţuire şi integrarea în mediul înconjurător, fără ajutorul părinţilor. Acest lucru se intampla la toate fiintele vii, dar între oameni ia formele cele mai dificile, deoarece o persoană trebuie să se pregătească pentru viaţă într-o societate care este complexa şi artificiala, construita pe o multitudine de mecanisme. Invidia si pofta de putere se aprinde în ea, împingând-o să se opună altora. Altii par a fi de succes, în timp ce ea pare să fi rămas în urma lor, din cauza naturii sale sau din cauza circumstanţelor.

Natura, care a avut atata de multa grijă de noi în timp ce am crescut, acum ne plasează în condiţii care necesită eforturi pentru a supravieţui. Deci, există Creatorul sau nu? Dacă totul ar fi bine, atunci am spune, „Mulţumesc lui Dumnezeu.” Dar dacă nimic nu este în regulă, atunci ce poti spune?

Aceasta este problema pe care Baal HaSulam o descrie, înainte sa vorbeasca despre încercările de a o rezolva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/31/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este munca noastra la garantia mutuala referindu-ne la  conexiunea cu restul lumii?

Raspuns: Omenirea are nevoie de garantie mutuala provenita din spargere, care este o stare rea, de simtire a crizei.

Dar noi nu avem aceasta nevoie. Noi ne simtim bine fiindca noi ne indulcim egoismul studiind materialele si astfel il „infundam”. Chiar si dorintele lumii de afara trec pe langa noi si noi nu le simtim. Oamenilor le lipsesc mancarea, sexul, relatiile de familie, banii, onoarea, puterea si cunostintele, dar noi suntem bine fiindca ceva mult mai mare ne este promis noua. Adevarat ca nu am obtinut inca acest lucru, dar noi deja „plutim” peste dorintele materiale.

Astfel, rezulta ca nevoia lumii exterioare de garantie mutuala, de unificare, este mult mai mare dacat a noastra. Oamenii cauta de dimineata pana seara fara sa stie ce sa faca si fara sa aiba vreo solutie, dar noi suntem bine. Totul noua ne este clar si noi suntem aproape intelepti.

Si atunci cine e mai rau? Cine este mai departe de scopul creatiei prin dorintele lor, ei sau noi? Noi suntem mai rai. De aceea, pentru a te forta pe tine sa-i ajuti sa se corecteze, ei orienteaza catre tine ura lor. Ei sunt condusi catre asta de fortele care actioneaza in sistemul comun. Lumina influenteaza oamenii, asa ca ei vor, in continuare, sa te influenteze pe tine. De altfel, dorinta lor este mai mare decat a ta. Si astfel, ei se indreapta catre tine cu ura, ale carei consecinte pot fi foarte grave daca tu continui sa lasi lucrurile sa curgaastfel.

Intrebare: Pot eu sa fac si altceva decat sa lucrez in grup la garantia mutuala?

Raspuns: Ceea ce este necesar este chiar munca ta in grup la garantia mutuala pentru a o putea raspandi apoi in restul lumii.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 7/26?2011 „Arvut”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Arvut”: Este scris, “Tu trebuie sa fii comoara Mea intre toate popoarele.” Asta inseamna ca vei fi comoara Mea (o proprietate speciala Sgula), iar scantei de purificare vor trece prin tine catre toti oamenii si popoarele lumii.

Sgula este o actiune speciala prin care noi corectam intentia noastra egoista catre una altruista. Eu nu stiu exact cum este actualizata aceasta actiune, insa ea imi permite sa dobandesc o a doua natura, sa intru in dimensiunea urmatoare, o realitate care se afla dincolo de sinele meu prezent. Si nu stiu exact cum are loc asta.

De aceea exodul din Egipt este numit “miracol”si de aceea forta corectiei, Lumina care reformeaza care este continuta in Tora, este numita “o proprietate speciala”- Sgula. Nu am idée cum functioneaza. Eu vad doar rezultatul, ca si cum anumite “iluminari” difuzeaza asupra mea sau o anumita forta lucreaza asupra mea, si eu devin diferit.

Astfel, chiar daca nu inteleg cum actioneaza Sgula, o activez avand grija de conditiile despre care mi se vorbeste. “Fa asta”, scriu Cabalistii, “Si vei primi asta.” Eu nu pot urmari aceasta legatura. Nu sta in puterea mea. Eu stiu pur si simplu ca actiuni specifice din partea mea vor duce la reactii specifice, desi cauza si efectul imi raman neclare. Asta deoarece provine  din Lumina, de la cel care Daruieste, in timp ce eu ma aflu inca in dorinta egoista si nu il simt sau nu il vad pe El. Contactul cu El imi este inca neclar, asa cum nu inteleg mecanismul intoarcerii conexiunii prin care cel care Daruieste ma influenteaza si schimba ceva in mine.

De aceea acest fel de actiune se numeste “speciala.” Un copil are de asemenea “mijloace speciale” in timp ce se joaca si creste in lumea noastra. Ce anume face ca el sa creasca? Suntem atat de obisnuiti sa vedem cum se dezvolta copiii jucandu-se incat nu ne dam seama cum se intampla. Ce forta se activeaza prin contactul copilului cu jucaria, cu imaginea dintr-o carte, cu animalele pe care le vede, sau cu masinile catre trec pe langa el pe strada? Cum se face ca imaginile marii lumi de care doreste sa se apropie, formeaza ceva in interiorul sau? Pentru noi asta este ceva obisnuit, insa in esenta, este vorba despre aceleasi “mijloace speciale” la lucru.

Un copil vrea sa creasca si este atras in diferite forme ale lumii adultilor, iar in acest fel creste el de fapt. Asemanator, daca vrem sa avansam, trebuie sa facem anumite actiuni pentru a activa forta superioara care ne ridica. Intr-un copil dorinta de a creste este insuflata in mod natural, in timp ce noi avem libertatea de a alege: Trebuie sa ne organizam mediul, studiul si pe noi insine, si sa atasam intentia.  Astfel ne dezvoltam.

Aceasta “Sgula” este rezultatul anumitor actiuni pe care le face o persoana, chiar daca nu stie exact ce activeaza si cum este el activat ca raspuns. La noi acest lucru este exprimat in relatia noastra cu Lumina superioara, in timp ce la copii – in relatia lor cu lumea inconjuratoare. Un principiu asemanator opereaza in interactiunile dintre “popoarele lumii”, adica toate acelea care nu aspira catre Creator si “Israel”, adica aceia care aspira catre El. Relatia noastra cu Creatorul este similara cu relatia lor cu noi. In fond, ei nu au o scanteie, o conexiune cu El, aspiratia catre El, sau dorinta de a-l revela pe El. Doar problemele ii imping sa caute ceva mai bun. De aceea noi le prezentam stiinta Cabalei intr-o forma adaptata, accesibila.

Invitatia de a revela pe Creator nu le spune nimic. Ei au nevoie de o viata buna aici si acum si nimic mai mult. In consecinta, noi le revelam mesajul nostru treptat, intr-o forma adecvata, iar ei ne utilizeaza ca pe niste “mijloace speciale”, ca pe o “comoara de la toate popoarele.”

Fiind conectati cu noi, ei incep “deodata” sa dobandeasca forte, intelegere si dorinte pe care nu le-a avut. Aceste “scantei” vin din Inifinitate, de la Creator-  prin noi catre ei. Ca rezultat, “proprietatile speciale” actioneaza pe toate nivelurile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/25/11, “Arvut”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→