Intrebare: De ce toate placerile palesc imediat? Sunt asa de bucuros cand cumpar o masina noua, dar o saptamana mai tarziu ma obisnuiesc cu ea si nu imi mai pasa de ea. Ce face ca placerea sa dispara? Daca Lumina si vasul sunt tot ceea ce exista, atunci nu ar trebui ca placerea sa fie eterna? De ce dispare?

Raspuns: Pentru ca kli-ul (vasul) se schimba. Masina nu dispare, dar dorinta mea devine mai mare si placerea primita de la detinerea masinii nu o mai umple. Schimbarea in dorinta este calitativa, nu cantitativa. In spiritualitate, cresterea este mai degraba calitativa, decat cantitativa.

Masina parcata langa casa mea este inca frumoasa si noua, dar nu ma mai excita ca inainte, chiar daca a trecut doar o saptamana. Asta se intampla, pentru ca o dorinta suplimentara (limba sarpelui primordial) s-a format in interiorul tau, facand fiinta umana din tine sa intrebe Ce imi aduce asta? Tu nici nu realizezi ca ai aceasta intrebare, dar ea totusi se trezeste in tine si strica toata placerea.

Dupa spargere sau caderea Pomului Cunoasterii, un punct al conexiunii cu Creatorul a iesit din fiecare tip de placere. Cand dorinta ta este umpluta, acel punct intreaba daca ai obtinut placerea eterna. Te forteaza imediat sa cauti o alta cale de a te satisface. Ai avansat in acest fel prin toata istoria, si nu ne-am fi dezvoltat daca nu ar fi fost asa. Asta diferentiaza o persoana de un animal: nasterea unor noi dorinte.

O nevoie subconstienta de a deveni similari cu Creatorul ne conduce in mod continuu inainte, din timpurile in care am iesit din pesteri, pana in zilele acestea, si asta este rezultatul pacatului primordial. Dorintele noastre (Adam si Eva) ar fi ramas ca la animale, daca fiinta omeneasca din noi nu ar fi crescut constant. Incepem sa simtim rusine referitor la Creator, pentru ca realizam cat de diferiti suntem de El. Rusinea este cea care ne face sa ne intrebam, Ce castig din asta?  In subconstient ne intrebam, De ce am nevoie de o masina daca incerc sa il descopar pe Creator? Chiar daca nu suntem constienti de conexiunea noastra cu Creatorul, acest gol care ne roade din interior vine de la El.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

O persoana moderna are tot confortul in aceasta lume, dar noi suntem tot nesatisfacuti – de fapt, mai mult decat inainte. In trecut, daca o persoana avea o bucata de paine pe zi, ea nu putea visa la mai mult de atat. In comparatie cu asta, uitati-va la toate lucrurile de care are nevoie o persoana moderna. Totusi, este satisfacuta? Nu! Si toata lumea se intreaba: De ce?

Satisfactia nu se gaseste la nivelul obisnuit, uman si niciuna din noile jucarii pe care le primim nu ne va ajuta. Vrem sa ne dopam cu bazaconii, dar golul care apare in noi vine dintr-un loc complet diferit – lipsa similaritatii cu Creatorul. De aceea nu putem sa-l umplem cu altceva decat cu senzatia Creatorului!

Golul se formeaza si se acumuleaza gradual in noi, pana la un anumit moment, pentru a exploda. Atunci incepe sa inteleaga o persoana ca nu mai poate inabusi acest gol. Trebuie sa-l umple, deoarece altfel, viata ei pare mai rea decat moartea. Este imposibil sa gaseasca implinirea pentru aceasta dorinta in aceasta lume, pentru ca este nevoie de revelarea Lumii Superioare, a Creatorului!

Totusi fortele protective ale corpului ne obliga sa cautam cai de a ne induce in confuzie pe noi insine. Oamenii consuma droguri, alcool sau isi umplu vietile cu lucruri goale, la moda, sau cu calatorii. Astfel, ca strutul, ne ascundem capul in nisip pentru a scapa de probleme.

In acest fel actioneza fortele protective ale egoului, dorind sa-si demonestreze ca este implinit si sa ascunda golul care nu poate fi umplut niciodata. De ce sa ne gandim la lucruri pe care nu le putem dobandi oricum, si sa ne distrugem viata?

Dar asta nu poate merge prea mult! Pentru moment, reusim sa ne inducem in confuzie la nivelul animal, pentru a evita sa simtim golul necesar la nivelul uman. Dar acoperirea, inevitabil, va dispare.

In perioade diferite ale istoriei, stari similare au produs solutii tragice, dramatice, revolutii, razboaie. Haideti sa speram ca in cazul nostru, solutia nu va fi asa de cruda. In cazul nostru, trebuie sa ne ridicam de la nivelul lumii noastre, gradul animal, la nivelul Lumii Superioare, gradul lui Adam sau al Creatorului. Asta nu este in puterea noastra si omenirea incepe sa devina nebuna din cauza propriei neputinte.

La nivelul nostru egoist a fost posibil sa urcam de la un grad la urmatorul prin cai, cum ar fi revolutiile, razboaiele, regimuri sau religi, precum si noi tehnologii, ca tiparirea cartilor, motorul cu aburi, Internetul, etc. Toate acestea furnizeaza implinire pentru o anumita perioada de timp, dar acum egoismul s-a epuizat pe sine si nevoia de a releva Creatorul cere expres, o implinire spirituala. Revelam o noua dorinta interioara: sa-L descoperim pe Cel care ne controleaza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Depresie, Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Dorinta egoista vaneaza constant placere si nu are limite, conducandu-se astfel catre moarte. Nu are cum sa supravietuiasca. Chiar si in cel mai drept, gradele mineral, vegetal si animal fac tot posibilul sa avanseze si apropie moartea.

Aceasta este intreaga noastra viata: Din primul moment al nasterii incepem sa ne indreptam spre moarte. Dorinta egoista este incapabila sa existe in orice alta forma, deoarece se hraneste mai degraba din moarte decat din viata.

Totusi, putem dobandi dorinta de a darui. Este complet separata de dorinta egoista de a primi si reprezinta sufletul care exista separat de corp, indiferent daca corpul este mort, viu sau nascut din nou. Toate aceste stari se inampla numai la nivelul acestei lumi, in timp ce sufletele traiesc in Lumea Superioara, spirituala.

In alte cuvinte, noi acum tranzitam la un tip complet nou de existenta, care nu este asociat in niciun fel cu modul nostru anterior de viata. Nu vom fi capabili sa continuam pe baza educatiei, culturii sau valorilor anterioare, decat daca ele sunt necesare direct pentru nevoile existentiale ale corpului. Asa numitele valori umane vor inceta pur si simplu sa existe pentru noi, nu vom mai gasi satisfactie in ele. Si la nivel animal vom exista ca animalele, consumand nimic mai mult decat ce este necesar pentru viata.

Astfel, intreaga viata a umanitatii se va schimba radical si nimeni nu ne va forta la ea. Mai degraba, toate aceste satisfactii – fie moda, filmele sau mass media – nu ne vor da senzatia vietii. Vor fi reduse la necesarul existentei corpului si pentru orice altceva oamenii vor cauta numai la adevaratul nivel uman. Este o schimbare calitativa care nu a mai avut loc anterior.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 30.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca spargerea sufletului colectiv este un proces natural si necesar, de ce este numit atunci, caderea in pacat?

Raspuns: Numim orice cadere pacat, dar chiar pacatuim? In lumea noastra este considerat un pacat, atunci cand ma gandesc ca as putea rezista unui act despre care stiu ca este inacceptabil, si totusi nu rezist. Dar nu este realmente asa, pentru ca daca as sti sigur ca este interzis, nu l-as face.

De fapt, pacat este atunci cand sunt depasit de fortele separarii. Pacatul este starea insasi, dar nu cauza. Cauza este legata intotdeauna de Creator. El este cel care a creat inclinatia noastra rea.

Cum altfel ar fi putut fi creata inclinatia rea, daca nu prin caderea in pacat? Mai intai este necesar sa urcam la un grad mai inalt, sa cadem din el, sa primim impresii de la toate gradele ascensiunii si a starii curente si sa ne cultivam dorinta egosita prin mijloacele spargerii sufletului. De fapt, daca nu ar fi fost spargerea, egoismul ar fi ramas la nivelul animal. Invers, prin spargere, el creste pentru a fi o creatura, inclinatia rea.

Inainte de spargere, a fost doar o dorinta de a primi placere, un animal. Daca un leu, de exemplu, vrea sa omoare o caprioara, nu consideram a fi o inclinatie rea; leul este miscat de instinct, dorinta de a fi satisfacut.

Atunci, cand apare inclinatia rea? Apare cand urcam, primim forta iubirii si unitatii acolo, apoi cadem cu ele si fortele se schimba in opusul lor: ura nefondata. Acum, dorinta de a primi placere, care include toate informatiile (Reshimot), care ne imping catre aceasta ura nefondata, este numita inclinatia rea. Din acest moment, ea vrea sa ii foloseasca pe toti ceilalti in detrimentul lor, pentru ca in acest mod ea primeste placere.

In alte cuvinte, in om apare o senzatie a unui alt om (pe care animalul nu o poseda) si se bucura cand altii sufera. Acesta este egoismul adevarat! In contrast, binele este cand transformi ura in iubire. Totusi, o relatie cu ceilalti este necesara in ambele cazuri.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca din cauza ca eu il folosesc pe vecin in mod egoist, asta provoaca furtuni de nisip in India?

Raspuns: Da! Trebuie sa intelegem ca toate problemele se intampla din cauza lipsei de conexiune dintre noi. Si asta nu insemna ca imediat ce eu ma indepartez de tine se produce un anumit uragan care aduce nisip. Totusi, fiind in opozitie cu tine, eu contribui la disparitia echilibrului intre fortele naturii.

Toate fortele naturii exista in unitate, interconectate, in echilibru si in armonie universala. Asta este, in afara de fiintele umane, al caror egoism si ostilitate in consideratia fata de altii ne transforma in elemente negative care intrerup echilibrul tuturor fortelor (ale naturii, inert, vegetal si animal). Solutia problemei este de a deveni parte integranta a naturii, ca toate celelalte parti.

Descoperim ca lumea este in unitate si complet interconectata; ea exista ca un sistem inchis unde toata lumea este concectata cu toata lumea. Asta inseamna ca noi suntem obligati sa ne unim ca un singur om cu o singura inima.

Poti obiecta la asta si poti spune ca suntem incapabili sa facem asta. Totusi, exista stiinta Cabala si utilizand-o vom ridica forta unificarii. Umanitatea va ajunge, inevitabil, la concluzia ca suntem deja aproape de asta. Daca deja am intrat in aceasta perioada, de acum incolo totul se va intampla foarte repede.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cabala spune ca motivul tuturor problemelor din lume este dorinta egoista a omului. Dar care este legatura dintre mine, un egoist care este opus Creatorului si caldura extrema din Moscova sau criza ecologica?

Raspuns: Suntem toti in interiorul unui sistem inchis sau al unei sfere, numita Creator, unde toate partile sunt conectate prin daruire reciproca. Aceasta este legea existentei intregului sistem, ca si a fiecarei parti din el. Putem vedea asta in exemplul corpului uman, al ecosistemului, si asa mai departe. Eu exist in interiorul unui sistem, ca un embrion in interiorul pantecului mamei sale si ma simt bine in masura in care sunt conectat si echivalent cu sistemul si daruiesc ca si el. Si viceversa: In masura in care eu sunt despartit de el si am calitati diferite – ma simt rau.

Proximitatea si separarea nu sunt definite de distanta, ci de echivalenta de forma. Daca am o mica dorinta egoista, atunci, chiar daca sunt diferit fata de sistem simt probleme mici. Dar daca dorinta mea creste, atunci creste si senzatia mea de disconfort.

Deoarece dorinta egoista a omului se dezvolta constant, opozitia lui fata de sistemul Naturii – Creatorul – creste de asemenea, si astfel devine inevitabil ca omul se va simti mai rau. Aceasta va continua pana cand el va incepe sa inteleaga care este cauza problemelor si suferintelor lui.

Primesc lovituri ale sortii, din toate partile, pana cand inteleg ca acestea sunt sistematice si nu accidentale. Problema cu ecologia nu este accidentala! Nu o mai pot ignora. Probleme similare vor avea loc peste tot in lume si in toate formele. Vor scutura oamenii si ii vor face sa se gandeasca, Aparent, trebuie sa fie un motiv pentru toate astea?

In timp ce dorinta creste, ea simte suferinta si creeaza o gandire de parte ei, pentru a nu mai simti suferinta. O persoana devine mai inteligenta. Invata sa conecteze cauza si consecintele si incepe sa se intrebe, inevitabil, De ce se intampla asta? De unde apar toate aceste probleme? Oamenii obisnuiti se intreaba Ce am facut ca sa merit toate astea? Si asta este deja o intrebare inconstienta despre Sursa a tot ceea ce se intampla (Natura, Creatorul).

Oamenii vor descoperi ca, ceea ce opereaza aici este legea generala a universului. Numeste-o Natura, in loc de Creator: in orice fel ea ne cere noua sa mentinem in mod constant si consiincios balanta cu Natura, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem aceeasi calitate de daruire ca intregul univers, deoarece toate partile universului exista in conexiune universala si unitate integrala.

De aceea, nu exista nicio alegere in legatura cu acest subiect. Umanitatea este o tumora canceroasa in interiorul intregii naturi si este obligata sa se vindece singura. Eventual, sub presiunea tuturor problemelor vom atinge aceasta realizare. Este deja foarte aprope.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa ne spunem atunci cand intrebarile lui Faraon ne depasesc?

Raspuns: O persoana religioasa nu este afectata de aceste intrebari, ea este multumita de faptul ca primeste cunoastere studiind Tora. Totusi, o persoana care studiaza Cabala verifica in mod constant: De ce fac asta, unde sunt, si cand voi ajunge la scopul creatiei? Adica persoana exista intr-o constanta stare de analiza interioara.

Mediul care il inconjoara exista de asemenea in aceleasi circumstante, aceeasi cercetare, care il influenteaza. In plus, mediul nu este format doar din oameni care il inconjoara in mod direct, ci din mii de oameni din toata lumea, care studiaza Cabala si gandesc in aceeasi directie. Ei toti se misca in mod sincron, ca si cum ar fi maturati de un vant puternic sau de valurile unui tzunami care vin unul dupa altul.

Prin urmare, aceste intrebari apar in fiecare persoana: Cine este Creatorul, si de ce ar trebui sa ii ascult vocea? Pentru ce fac toate astea? Ce imi aduce aceasta munca? Adica, de ce fac toate acestea? Pentru a ajunge la daruire? Dar ce va face aceasta pentru mine?

Aceste intrebari vin de la Faraon, ego-ul nostru, si aceste intrebari sunt echitabile si corecte. Este scris in Cartea Zohar ca Faraon a fost mai destept decat toti, si cea mai mare intelepciune a fost acumulata in Egipt. Faraon personifica intregul vas spiritual, intreaga dorinta care a fost creata de Creator. Prin urmare, atunci cand Creatorul doreste sa atraga persoana (Moise si poporul lui Israel) aproape de El, El a spus: Hai sa mergem la Faraon! De unde altundeva sa obtina o persoana dorinta de a revela cine este? Doar de la Faraon. Creatorul spune: Voi merge Eu cu tine.

Este ca si cum nu ar avea nici o sansa. Ei trebuie a se intoarca la Faraon, sa primeasca puterea de la dorinta egoista fara de care avansarea este imposibila. De unde ar putea lua aceasta intelepciune? Doar de la Faraon, de la Lumina intelepciunii, Lumina Hochma care exista in aceste dorinte.

Prin urmare, este bine ca intrebarile lui Faraon apar in noi. Trebuie doar sa lucram cu ele.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 03.08.10, Articolul Acestea sunt generatiile lui Noe

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar

Ca sa spunem adevarul, noi nu prea reusim sa conectam toate lucrurile pozitive si negative, la Creator, sau la intelegerea ca totul vine numai de la El si numai de dragul unui scop pozitiv. Prin urmare, munca noastra consta din a-I cere forta de a lega totul la El, ca la singura sursa .

Ego-ul nostru creste constant, devine mai puternic, mai rau si mai nemilos, de fiecare data. Acest lucru ne obliga sa apelam la Creator din ce in ce mai des, pentru a primi continuu o forta mai mare de la El,  pentru a depasi egoismul nostru. Astfel, ego-ul nostru nu ne va mai produce confuzii, provocandu-ne sa credem ca exista altcineva in afara de El, si ca El nu este doar bun si binefacator.

In acest fel, datorita acestui ego in crestere, urcam mai sus si mai sus, pana cand, intregul egoism ascuns in noi este revelat, si ajungem la adezinea completa cu Creatorul , devenind la fel ca El.

Filed under: Carti, Egoism - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Introducerea la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 20: Din cauza pacatului cu Pomul Vietii, fortelor impure le-a fost dat controlul asupra omului. De aceea ordinea universului este foarte confuza. Pacatosii nasc raul, scazand abundenta Luminii pentru oameni. Asta duce, in mod natural la distrugere si suferinta. Dar daca ei cresc abundenta, atunci separarea de primitori creste si mai mult, asa cum spun inteleptii, Daca o persoana are o suta de monede, el vrea doua sute si daca are doua sute atunci vrea patru sute.

Natura omului este de a vana intotdeauna placeri, dar facand asta el doar isi creste dorinta de a primi. Toata viata este doar o urmarire fara de sfarsit a placerii pe care nu o poti dobandi. Si cantitatea mica de implinire pe care o primim ne este data numai pentru a continua urmarirea si a creste dorintele.

Ni se pare ca alergam dupa placere, dar noi alergam dupa placeri chiar mai mari! De abia atingem obiectul dorintei, si in urmatorul moment simtim ca ne trebuie de doua ori mai mult. Cand experimentam placerea pentru un moment, ne crestem dorinta de doua ori si astfel placerea insasi se transforma in dorinta. Aceasta continua din nou si din nou pana cand devenim deziluzionati.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19,.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 19: Primirea egoista a placerii poarta o picatura de otrava letala si astfel noi crestem pacatul nosrtu de doua ori… Ca rezultat asta indeparteaza ultimele sclipiri care raman din viata unei persoane, pentru ca el intalneste ingerul mortii, purtand o picatura de otrava in varful unei sabii si persoana deschide obedienta gura sa, inghite picatura si moare.

Noi suntem creaturi si trebuie sa intoarcem placerea Creatorului in placere de dragul daruirii pentru a ne bucura de doua ori: din placere si din adeziunea cu Creatorul. Va fi dulce si adevarat simultan. Totusi, intre timp, noi actionam in directia complet opusa si primim placere dintr-o dubla minciuna. Ne deschidem ranile si ne bucuram de faptul ca ne ducem mai aproape de moarte!

Asta este exact contrar vietii adevarate, deoarece sistemul nostru interior trebuie sa lucreze opus modului in care lucreaza in prezent. Trebuie sa ne schimbam pentru primire, dar de dragul daruirii; totusi, cu noi, totul se intampla in felul opus.

Reiese ca  persoana reuseste sa se bucure de suferinta ei si chiar sa fie mandra de ea. Puterea tuturor fortelor impure este construita pe aceasta baza. Totusi, spiritualitatea incepe exact deasupra.

Altfel, ingerul mortii va veni in cele din urma si va lua ultima picatura de viata de la o persoana. De ce moare o persoana? Pentru ca desface conexiunea cu Lumina, cu daruirea, care i-a fost data de catre natura, ca un mic foc, conform planului creatiei, pe care ea trebuie sa il dezvolte intr-o daruire mai mare, intr-un foc mai mare, o viata eterna. Totusi, noi risipim aceasta scanteie intr-o viata egoista  si murim in loc sa o dezvoltam si sa dobandim adevarata viata.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Introducerea la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→