Rabash, „Fa-i fericiti cu o constructie completa”: Daca o persoana doreste sa ridice o casa pentru Creator, el construieste o structura perfecta, pentru Creator este perfecta…. Si Creatorul le va da placere, Lumina credintei, ca sa isi pot termina munca.

Fundatia noastra, materia din care suntem alcatuiti este Malchut, dorinta de a primi placere. Trebuie sa o folosim ca material de constructie pentru tot pentru ca nu avem altceva. Daca primim putere prin egoismul nostru, construim „structuri” asemanatoare Turnului Babel sau orasele lui Pithom si Ramses. Constructiile sunt frumoase si inalte, dar la sfarsit nu ne multumesc pentru ca sunt goale.

In acest fel umanitatea a ost construita de-a lungul secolelor si pana astazi, cand in stadiul final al umanitatii, realizam ca tot ce am construit nu ne mai face fericiti. Da, am ridicat atat de mult, dar totul este gol, ii lipseste continutul si implinirea adevarata. Inconjurati de creatia noastra, suntem mai disperati ca niciodata.

Deci, de aici reiese ca nu ne putem aduce singuri bucurie noua si celor dragi noua si ca nu ne mai face placere sa construim.Doar o casa perfecta ne va aduce placere, cand casa  noastra, kli-ul nostru va fi umplut cu Lumina. Cum il umplem? Cum iluminam materia din interior?

Casa trebuie sa lase Lumina sa o lumineze. O construim din dorinta de a simti placere, dar trebuie sa fie o casa pentru sanctitate, Templu. Sanctitatea este Bina, Lumina, daruirea; casa este kli-ul, vasul. Vasul trebuie sa fie potrivit pentru ca Lumina  sa vina la el, insemnand ca trebuie sa aiba intentia de a darui.

Cum realizez asta? Ca sa aduc lumina intr-o casa, ii fac ferestre. „Ferestrele” sunt cavitati, dorinte goale. In zidurile materiei noastre facem gauri cu dorintele asemanatoare cu Bina, daruirea, deschiderea,  iar Lumina poate intra in noi. Totusi, zidurile si ferestrele trebuie sa se potriveasca cu precizie, astfel incat casa noastra construita din dorinta de a primi placere va fi „echipata” cu intentia de a darui. Si apoi, va fi umpluta cu Lumina.

Daca dorim sa simtim si sa aducem placere in timp ce construim casa, trebuie sa o desenam astfel incat forma sa sa se potriveasca cu proprietatea lui Bina.Includem atributul milei in judecata, insemnand ca facem deschideri in pereti pentru a lasa Lumina sa patrunda prin ei.

Aceste nise seamana ca si niste deschideri pentru inceput. Rabash ne da urmatorul exemplu: Un parinte isi duce fiul la croitor ca sa ii faca un costum, si baiatul vede cum croitorul incepe sa taie cu foarfeca o bucata din materialul scump. Simte ca totul este stricat, dar tatal ii explica: „Este in regula; iti va face un costum care sa ti se potriveasca”.

Cu alte cuvinte, acest produs in acest moment este doar material care va ajunge la o forma care ti se va potrivi. Dar copilul nu intelege. Dupa parerea sa, taiturile si gaurile din costum arata ca si cand ar strica produsul. In realitate, datoria acestor „stricaciuni”, vom da mai tarziu forma costumului forma potrivita, iar Lumina il va imbraca. Tine minte, dorim sa avem rabdare si chiar sa ii multumim Maestrului pentru ceea ce face!

In munca noastra zilnica, descoperim multe astfel de „gauri”. De la ele, ca si de la caramizi, ridicam o caldire, inclusiv zidurile si deschiderile pentru ca Lumina sa treaca prin ele.

Cand Bina face o gaura in zid, Malchut simte cum casa a fost stricata. Dar de fapt, chiar opusul se intampla, o alitate cu totul noua, care inca nu a fost desenata il fortifica pe  Malchut. Intelegand ca inclusiv mila in judecata creaza echivalenta cu Creatorul in noi, vom vedea beneficiile refuzand sa auzim plangerile lui Malchut.Cand Bina preia conducerea, toate zidurile casei devin ferestre, primind calitatea de Bina.

O astfel de casa va fi umpluta cu Lumina de sus pana jos. Material, Malchut va fi purificat complet datorita proprietatii lui Bina, si nu vor mai fi gauri in ea. Fara sa se deranjeze unul pe celalalt, Malchut si Bina vor actiona ca un intreg.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Fa-i fericiti cu o constructie completa”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Capitolul BeLaila DeKala (În noaptea miresei): … Sitra Achra are doar o mică iluminare a Malchut. Este privită ca Shoresh (rădăcină) și este suficientă pentru persistența Klipot… Această Shoresh este denumită și un fir subțire, adică o rădăcină mică pentru păcate. Este scris despre asta: La început, este înrudită cu o pânză de paianajen și, mai târziu, devine ca un colac de cabluri.

Klipa sunt Kelim care nu sunt capabile să se corecteze încă, prin intenția de dăruire. Vorbim despre dorințe foarte puternice și importante, în care cele mai mărețe Lumine vor fi revelate mai târziu, la corecția finală. În principiu, nu avem posibilitatea să facem nimic cu dorința pentru plăcere. Putem numai să sortăm părți din ea și să decidem cu care dintre acestea suntem în stare să lucrăm în condiții variate.

Cât despre restul dorințelor, trebuie să le închidem și să le păzim constant astfel încât să nu iasă și să ne atace. Toți inamicii lui Israel, adică aceia care urăsc aspirația direct către Creator, sunt chiar dorințele egoiste cele mai mari, pe care nu le putem corecta încă. Tora le numește națiunile care nu lasă Israelul să existe.

Desigur, înțelegem că războaiele din ea sunt trezirea egoismului, care este în beneficiul unei persoane. Ele îi permit acesteia să aleagă dorințele necorectate și să le ucidă, adică să găsească mereu părți noi în ele, care pot fi corectate și atașate ei pentru a fi folosite de dragul dăruirii.

De fapt, eu le simt înăuntrul meu. Nu este suficient ca să le tai, pur și simplu și să nu le mai folosesc. În faza curentă eu le corectez, dându-le o mică iluminare, simbolizată prin litera Kuf (ק), a cărei parte de jos coboară sub linie, aducând puțină luminescență în lumile BYA și în Klipot care există acolo.

Este la fel ca în cazul unei persoane bolnave din camera de urgență, conectată la o mașină care îi asigură funcțiile vitale. Nu înseamnă că pretind că aceste dorințe nu există în mine, ci din contra, admit că există și că eu le conduc. Reise că ele depind de mine, pentru că eu asigur o mică scânteie de viață  în ele.

Avem nevoie de Klipa pentru că, ca o coajă, ea protejează fructul în perioada creșterii. Fără aceste acțiuni, nu suntem în stare să o corectăm pe Malchut.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/18/10, Zoharul

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Am obținut ceva mare și precis în timpul Convenției: Am descoperit pentru prima dată faptul că Faraonul stă în interiorul nostru și ne urăște, iar noi trebuie să scăpăm de el, să fugim, să ieșim din Egipt… dar suntem incapabil să o facem.

Nu am fi realizat niciodata că trebuie să fugim de el. Am sperat că putem descoperi spiritualitatea în egoismul nostru, în Egipt. Dar noi nici măcar nu ne gândeam că asta este Egipt. Totuși, acum începem să înțelegem că trebuie să ne eliberăm de el.

Egoismul nostru, Faraonul, a primit o lovitură și această dezamăgire a trecut prin el. Acum vedem că trebuie să ne distanțăm de dorința în care revelăm dezamăgire și amărăciune.

Totuși, dacă nu am fi mers până la capăt, nu am fi simțit deziluzia; nu am fi simțit că, cu adevărat, ceva ne oprește. Nu există justificare de mijloc în spiritualitate; trebuie să mergem până la capăt.

Deci, acum, o anumită senzație noua s-a manifestat în noi. Această dezamăgire, forța suferinței pe care noi o simțim acum (deoarece am investit așa de mult efort, am avut așa de multe speranțe și nimic nu s-a întâmplat) este Faraonul meu, care a primit o lovitură și acum suferă.

Totuși, Faraonul trebuie să simtă loviturile deoarece altfel nu vom fi în stare să fugim departe de el. Într-adevăr, noi fugim numai de rău.

Dacă descopăr dorințele mele egoiste, natura mea ca fiind rea, voi vrea să scap de ea. Și, poate, va trebui să experimentez mai multe astfel de lovituri înainte de a mă decide că trebuie să o fac. Pur și simplu trebuie să ies din pielea mea, să ies din corpul meu. Asta se numește faptul că Faraonul primește lovituri, cele zece plăgi ale Egiptului.

Am obținut asta numai pentru că noi, cu toate astea, ne-am unit între noi. Unul este întotdeauna revelat împotriva celuilalt, așa cum este spus: În Lumina Ta voi vedea Lumina. Mulțumită acestei unificări și pregătirii noastre, am realizat că suferim datorită naturii noastre egoiste. Și asta este o mare realizare!

Milioane de oameni care au participat la Convenție virtual, au fost împreună cu noi. Ei, de asemenea, au trecut prin aceleași stări.

Din lecția de Portiunea săptămânala de Tora 11/12/10

Filed under: Congrese, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Am incercat foarte mult să trec Machsom-ul (bariera care ne separă de spiritualitate), dar Faraonul a câștigat tot timpul. La un anumit moment mi-am pierdut credința și m-am unit cu grupul doar din obișnuință, nu datorită unei aspirații adevărate. Asta mă face furios. Ce trebuie să fac acum? Să-i cer Faraonului să mă lase să trec către Creator?

Răspuns: Nu, trebuie să-l bați. El te urăște și nu te lasă să treci către Creator. Stă între voi doi.

Trebuie să înțelegi că Creatorul însuși l-a pus pe Faraon înaintea ta. Pentru a dezvolta o dorință puternică și corectă în tine, el a pus un obstacol special în calea ta. Acest obstacol, egosimul tău, Faraonul însuși, te sculptează, formează în tine un nou tip de cerere, o nouă și puternică dorință pentru lumea spirituală. Dacă nu ar fi Faraonul, nu ai căuta spiritualitatea. Ai dori corporalitatea, presupunând că este spiritualitate.

Totuși, Faraonul îndreaptă această lipsă de corespondență. Tu depui presiune, el îți dă lovituri; tu depui presiune, el îți dă lovituri, din nou și din nou. Datorită acestor bătăi, El formează bulgărele dorinței tale într-o dorință de dăruire (Tzura Melubeshet Be Homer)  .

Ca rezultat, tu, ca o cheie, te potrivești broaștei  și ușa se deschide. De aceea este spus: Faraonul aduce pe copiii lui Israel (aceia care aspiră către El) mai aproape de Creator.

Credem că există forțe rele în natură dar, în realitate, nu este așa. Atunci când proprietatea dăruirii va reapare în mine, voi descoperi că nu există niciun rău și toți factorii negativi au fost chemați pentru a forma din mine dorința de a dărui. Sunt toți ajutor de Sus. De îndată ce îmi asum forma dăruirii, ei nu vor mai avea niciun motiv să mă preseze.

Trebui doar să înțelegem cum să lucrăm cu aceste forțe. Cu cât mai repede o facem, cu atât mai repede vom obține o nouă formă și ne vom naște.

Din lecția pe articolele lui Rabash 11/12/10

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa lucram cu proprietatea Esau (dorintele egoiste) astfel incat acestea sa nu se trezeasca in timpul Congresului?

Raspuns: Nu se vor trezi, puteti fi siguri de asta. Noi vom veni la Congres pregatiti, “incalziti”, constienti ca ne adunam pentru a ne uni.

Lasam acasa toate problemele, dubiile, si opozitia pentru ca noi stim ca suntem incapabili sa ne depasim egoismul, Esau, direct. Singura modalitate de a actiona este de a face inconjurul, in conformitate cu metoda lui Iacob, care deriva de la cuvatul Akev- a face inconjurul.

Adica este inutil sa ne luptam cu natura noastra. Trebuie sa iesim din ea, sa ne inaltam deasupra ei, si sa dobandim o noua natura a daruirii. Astfel, cu acest ajutor, gradat, va trebui sa ne folosim egoismul de dragul daruirii. Egoismul nostru este o forta speciala care exista in noi si de care trebuie sa tinem cont. Insa, nu ar trebui sa luptam impotriva lui, ci doar sa ne ingrijoram in legatura cu unitatea si garantia mutuala, crescand treptat in linia de dreapta, forta lui Iacob, forta daririi.

Atunci il vom revela pe Creator si ne vom putea opune lui Esau. Totusi, asta nu inseamna ca ne vom lupta cu el. In prezent noi ne corectam pe noi insine intarind linia in noi numita Iacob- daruirea si unitatea recipoca. Esau care este in noi primeste lovituri in cadrul acestui proces si incepe sa inteleaga ca trebuie sa se uneasca cu Iacob.

Prin urmare, nu vor fi amenintari sau razboaie. El va dori sa interactioneze el insusi cu linia de dreapta de vreme ce va vedea ca oportunitatile aflate la dispozitia sa nu ii permite sa fie implinit. Ii lipseste Iacob, daruirea, pentru a avansa in viata.

De aceea noi trebuie sa ne gandim doar la dobandire si consolidare. Toate celelalte probleme vor fi corectate prin a deveni atasati liniei de dreapta si intarirea acestei legaturi.

Din Tora-portia saptamanala din 05.11.2010

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Acum, starea noastra este asemanatoare starii premergatoare iesirii din Egipt. Cu cat ne apropiem de iesire cu atat timpul devine mai dens si mai comprimat pentru ca devine plin cu actiuni, evenimente si intamplari. De aceea, omul incepe sa aiba dubii si totul devine amestecat in el: el insusi, Faraonul, Moise, Egiptenii,  poporul lui Israel inauntrul si in afara Egiptului. Toate acestea reprezinta starile lui interioare.

1. daca sunt in interiorul ego-ului se numeste Egipt
2. daca vreau sa ma ridic peste ego inseamna ca vreau sa fug din sclavia Egiptului
3. daca dorinta egoista ma conduce si am dubii inseamna ca ma conduce Faraonul
4. daca vreau sa fug de ego si sa ma uit la el diafara, inseamna ca sunt Moise

Toate aceste stari se invartesc in om si daca el realizeaza ca este sub aceste influente, este minunat. El face un discernamant foarte rapid si semnificativ cu mare viteza.

In timpul Conventiei vom cadea sub influenta unei mari inspiratii comune care are mare putere. De aceea, noi trebuie doar sa continuam si sa nu lasam starile sa se calmeze. Cel mai important lucru este sa fii bucuros chiar daca pare ca lucrurile care se intampla sunt neplacute si ingrijoratoare.

Chiar daca ganduri negre si probleme mai mari sunt mai multe decat gandurile bune si clare, aceasta este munca noastra interioara si noi trebuie sa avansam. Nu vom uita ca intunericul cel mai adanc este simtit inainte de urmatoarea inaintare, inaintea iesirii din Egipt.

Nu trebuie sa asteptam pentru acest intuneric, dar trebuie constant sa ne gandim la Lumina si la iesire. De aceea, impreuna cu aspiratiile noastre pentru Lumina, intelegere si o senzatie extraordinara, este posibil sa experimentam si o tendinta complet opusa, si sa fim scufundati in intuneric, ceata si confuzie. Asa trebuie sa fie, iar noi vom trece prin aceste stari impreuna!

Hai sa ne ajutam unii pe altii aratand cum acceptam cu bucurie toate aceste stari. Bucuria este cea mai puternica forta fiindca dispretuieste totul, esti fericit fiindca indeplinesti munca Creatorului si avansezi in spiritualitate.

Este necesar sa treci prin stari dificile pentru a putea trece peste ego si sa te ridici deasupra lui. Succes!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/1/10 „Si asta este pentru Ieuda”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem sa combinam cu grija la Conventie, abordarea interioara pentru noii veniti din lumea intreaga ?

Raspuns: Mai intai de toate, nu ma concentrez la toata lumea, ci la participantii la Conventie. Fiecare persoana care este acolo si a carei inima este acolo participa la ea impreuna cu noi.

Conventia este ansamblul tuturor inimilor care sunt gata sa se uneasca pentru a atinge echivalenta formelor cu Creatorul. Cream si conectam dorintele pentru a deveni similari Creatorului, sa Il revelam.

Toate dorintele nostre vor sa se uneasca in unul pentru a atinge daruirea reciproca. In acea daruire, vom dezvalui Lumina Superioara, Creatorul, conform legilor echivalentei formelor.

Ma gandesc doar la oamenii care iau parte la asta. Chiar daca cineva participa doar incetisor, ca un copil, el nu este mai putin parte din el. Intre timp, intreg restul lumii ramane in afara campului meu de viziune.

Desigur, diseminam informatia prin mass media, dar eu ii simt doar pe aceia care vor sa ia parte la misiune. Conventia este un act de diseminare interioara printre noi. Este interconectarea nostra, conventia noastra, garantia noastra reciproca, receptia Torei. Nu ramanem in ea pentru ca sa spunem ceva lumii. Actiunea noastra este directionata in interior si o impartim cu multa grija in exterior.

La Conventie intalnim misiunea noastra la fel ca si cand am sta langa Muntele Sinai. Misiunea este unitatea. Un „trib de sclavi„ a venit din Egipt si au plecat in intuneric fara sa stie si sa inteleaga ceva. Nici macar nu stiu incotro sa fuga. In locul onoarei, exista o scapare, in locul increderii exista teama si neputinta. Totusi senzatia este corecta si buna.

Dupa aceea ei vin la Muntele Sinai, revelatia urii si iau decizia sa atace, sa faca un pas in afara pentru ca nu au unde merge. Nimeni nu are iesire; trebuie sa decida aici si acum si sa doresca sa se intample. Fiecare persoana trebuie sa doresca asta cu tot sufletul.Cum va deveni reala ? Asta nu-i problema mea. Creatorul va completa ce am inceput eu, dar trebuie sa i-o cer.

Chiar daca nu sunt de acord cu ea din adancul inimii, chiar daca sunt speriat, tot tip ca un copil ca nu pot trai fara sentimentul de garantie reciproca.

Din lectia din  10/22/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Incepem drumul nostru spiritual de indata ce obtinem o dorinta egoista relativ mare, urmare a dezvoltarii de-a lungul mileniilor, mai ales in aceasta incarnare, multumita punctului din inima.

Din cauza acestui punct, dorinta de a primi se dezvolta mai repede si mult mai „agresiv”, cerand mai mult decat face.  Punctul conduce dorinta intr-o directie neclara, asa incat ridica mana si isi creste cererile din aceasta lume.

Dezvoltarea in spatiul lumii noastre  fara punctul din inima, a apartinut dorintelor maselor, insa acum, impulsul spiritual e directionat cu totul in alta parte. Noi continuam sa ne dezvoltam in mod egoist, insa egoul nostru a crescut si acum doreste sa „devoreze” intreaga realitate, atat corporala cat si spirituala.

Cu aceste doua forte, omul isi incepe cercetarea spirituala, pana cand ajunge la grup si afla metoda corectiei. Daca foloseste aceasta metoda corect prin studierea intelepciunii Cabala cu intentia de a afolosi mediul la atragerea Luminii, se angajeaza pe drumul dezvoltarii spirituale. In acest proces, egoul omului este combinat cu aspiratia lui pentru daruire, care deriva din mediu. In mod gradual, o cerere creste in inima lui si Lumina o creste.
Din partea întâi a  Lectiei zilnice de Cabala 10/21/10, “Sunt primul si sunt ultimul”

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Un om are nevoie de un factor extern pentru a fi capabil sa se priveasca din afara. Daca este inclus intr-un grup, atunci grupul joaca rolul acestui factor intr-un mod pozitiv, purtand omul mai departe si sprijinindu-l. Dar, daca omul are o conexiune slaba cu grupul, va avea nevoie de multe probleme interioare care sa-l impinga sa iasa afara, pentru ca atunci cand egoismul sufera, acesta isi doreste sa scape de el insusi.

Intr-un fel sau altul, discernamantul trebuie facut dinafara. Cel mai sigur mod de a o face este sa organizez un mediu care totdeauna ma va lasa inauntrul lui, aceasta ma va ajuta si ma va ridica astfel incat sa fiu capabil sa ma intorc la analiza corecta in cel mai rapid si usor mod.

Omul nu trebuie sa se scufunde in senzatiile si gandurile egoismului sau, ci totdeauna sa se uite la el de sus, din perspectiva Luminii. Egoismul lucreaza foarte simplu. Exact ca o masina de jucarie pe baterii care se misca printre obstacole si cand se impiedica in unul, isi schimba directia .Eu intotdeauna caut locul cu mai putine negative si mai multe pozitive. Actiunile mele sunt in totalitate subiectul unui sistem dual unde exista doar „zero” si „unu”.

Deci, daca imi vine un gand inalt despre motiv si scop, inseamna ca am fost trezit de Sus, de la nivelul urmator care nu mai apartine dorintei de placere. In acest fel primesc o explicatie pe limba mea, care imi spune ca exista ceva mai bun acolo afara, ceva de o calitate diferita sau de o clasa mai inalta.

Oricum, mi s-a spus in cuvinte pe care le inteleg, „Te vei simti mai bine acolo”. Si eu raspund, „Ma voi simti mai bine? Atunci vreau asta!”. Este la fel cum procedam noi cu copiii mici, coborandu-ne la nivelul lor de intelegere. Nu exista un alt mod de inaintare pana cand nu capatam o minte mai inalta, de un nou nivel, logica parintilor nostri spirituali. Si grupul ne ajuta sa facem asta.

Uneori, copilul refuza cu tarie sa mearga undeva. Dar brusc, vede alti copii megand fericiti in acea directie. Atunci, si el alearga de asemenea dupa ei, pentru ca daca ei se duc acolo, asta inseamna ca e ceva bun acolo. Natura a facut aceasta apropiere inerenta in noi la rupere Kelim-urilor, de la conexiunea noastra unii cu altii. Chiar daca nu ne ascultam mama (Nivelul Superior), ascultam de prietenii nostri din grup.

In orice caz, acesta nu este doar un grup fiindca Forta Superioara exista in interiorul lui, fiind mintea si sentimentul nivelului parintilor. Eu nu doar ma alatur unei gasti de copii din cartier, ci ma anulez pe mine insumi in fata grupului si atunci, in interiorul autorespingerii il gasesc pe Creator.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 10/25/10. „Arata-mi cinstea ta”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este posibil sa urmezi o porunca numai daca initial ai urat pe cineva si dupa aceea ai condus la corectarea acesteia cu ajutorul Luminii care Reformeaza, Lumina care poate fi atrasa numai prin studierea Cabalei in grup, (intr-un mediu propice) prin atingerea unei stari de „garantie mutuala”. In acest caz se considera ca ai indeplinit o porunca si poate nu numai una ci pe toate si astfel ai ajuns la „corectia finala.”

In orice caz, pentru asta, trebuie sa urmam anumite conditii: sa desfasuram actiuni care sa ne conduca la unitate in mediul corect si sa fim impresionati de mediu mai degraba decat sa facem ceva ce ne trece prin minte. De fiecare data ma straduiesc sa aleg un mediu mai bun care poate sa-mi transfere valorile lui si sa mi le implementeze ca si cum ar fi ale mele.

Cu alte cuvinte, ma anulez pe mine insumi fata de opiniile celorlalti si ma lupt sa fiu „inclus” intre ei, adica in sistemul principiilor spirituale pe care ei le urmeaza, mai degraba decat printre ei ca oameni obisnuiti. Aceste principii se vor transforma in rugaciunea noastra (MAN-Main Nukvin adica Apele Feminine) la care vom primi raspuns (MAD-Main Duhin adica Apele Masculine), Lumina Corectiei, si voi stabili un contact cu Lumea Spirituala.

Acest contact se va gasi in unitatea noastra; nimeni nu poate ajunge la Spiritualitate de unul singur. Spiritualitatea exista numai in interiorul conexiunii, in Creator, forta care conecteaza sufletele noastre.

De aceea, eu nu pot insfaca „o bucata de spiritualitate” de la grup, sa-i las in urma si sa plec cu ea acasa. Raman in interiorul acestei unitati si imi intaresc pozitia mea inauntru si mai mult. Aici voi revela spiritualitatea. Daca ma gandesc la mine insumi, si deci ma separ de ceilalti pentru o fractiune de moment, ma intorc la senzatia acestei lumi materiale pe care o simt acum.

De ce nu simt acum nimic in acest moment? Pentru ca nu sunt lipit de ceilalti. Deindata ce ma conectez cu ceilalti incep sa simt Spiritualitatea, in timp ce atunci cand ma deconectez de ei simt realitatea corporala.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/17/10 „Invatarea Cabalei si a esentei ei”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→