Cararea noastra spirituala incepe de la nivelul acestei lumi. De aici noi incepem gradual sa atingem natura sa, natura creatiei – dorinta de placere pentru tine insuti. Noi obtinem o parte a acestei dorinte pe calea dezvoltarii normale in egoismul material de la o generatie la alta.

Apoi ne infruntam cu necesitatea obtinerii dorintei pentru auto-satisfacere la nivel uman. Noi trecem nivelele inanimat , vegetal si animat intre granitele lor, dar singura cale prin care obtinem nivelul uman/vorbitor este sa ne opunem Creatorului.

Aici incepe munca spirituala: In conformitate cu Lumina si calitatile sale, noi trebuie sa transformam calitatea  noastra naturala – dorinta de a primi – prin principiul “ avantajul Luminii este obtinut din intuneric/obscuritate”. Aceste doua calitati se dezvolta in noi in mod egal – prima, iar apoi a doua prin urcare si coborare.

Se intampla in felul urmator:  La inceput un individ primeste o dorinta sau un impuls spre ceva necunoscut. Apoi el este adus la grup si la studii, unde incepe sa faca actiuni al caror rost nici macar nu il intelege inca. Oricum, ei evoca o mica iluminare asupra lui. Apoi el avanseaza.

La acest stadiu constructia spirituala HaVaYaH este deasemenea prezenta si o persoana dezvolata in interiorul ei mineralul, vegetalul, animatul si umanul al nivelului vorbitor. Cu timpul el incepe sa se gandeasca si mai tarziu poate chiar sa acorde atentie cuvintelor pentru otinerea calitatii de daruire. El incepe sa participle la acest joc, facand-o in mod constient, precum un copil. Si desi este doar un joc, este numit “ credinta deasupra ratiunii”. Este ca si cum o persoana se ridica deasupra ratiunii sale si se pare ca vrea  sa daruiasca. Intr-un final, spune ca aspira la iubirea pentru aproape.

Chiar daca se intampla “ca si cum “  –  el continua sa  actioneaze  impreuna cu grupul si este inspirat de prieteni , in  virtutea invidiei, de  o mare dorinta si dragoste de sine. El discuta despre calitatea daruirii si devine patruns de aceasta idée.Astfel el cheama Lumina care Reformeaza asupra sa. O persoana nu stie intregul adevar despre dezvoltarea spirituala, dar Lumina il influenteaza si de aceea treptat el se schimba.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot masura cat de important este scopul pentru mine?

Raspuns: Scopul este important în aceaşi masura in care pretuiesti mediul ca mijloc pentru atingerea acestuia.

De exemplu, să presupunem că vreau să fiu sănătos şi pentru a realiza aceasta trebuie să iau medicamente. Cât de mult sunt dispus să plătesc pentru asta? Exact atat de mult cat va permite dorinţa mea de a fi sănătos. Indiferent pentru ce plătesc, preţul este determinat de gradul importanţei.

Întrebare: Banii sunt un etalon precis. Dar cum pot să ştiu cât de mult am de plată pe calea spirituala?

Răspuns: Poti măsura acest lucru în raport cu mediul înconjurător. Cu cat este mai important pentru tine decat tine insuti, cu atat este mai important scopul spiritual pentru tine decât scopul material. În ce grad sunteţi inclusi în grup, cât de mult sunteţi dispusi să investiti în el, cu cat mai mari decât tine sunt prietenii, cât de mult ii pretuiesti în scopul de a investi timp şi energie pentru a-i castiga? De aceea este scris, „Cumpără-ţi un prieten.”

Aceasta este etalonul: aspiraţia de a pune tot ce ai în grup, care este ca o achiziţie preţioasă. De exemplu, vrei sa cumperi anumite rezerve de la piaţă sau o piesa de licitaţie de la Sotheby’s. Cât de mult eşti dispus să plătesti? Acesta este modul în care facem o măsuratoare, cu excepţia faptului că competitia noastră are loc între egoism şi scopul spiritual. Faceti o incercare cândva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca in grup ia mult timp, dar omul poate sa masoare aproximativ gradul la care dorinta de a darui ii devine mai aproape, mai clara, mai reala si mai necesara. Incepe usor sa inteleaga ca trebuie sa ajunga cu adevarat la asta, ca daruirea este spirituala, ca Creatorul este forta de daruire si dragoste. Aparent, intentia altruista Lishma, detasarea de sine insusi este scopul.

Omul nu stie inca ce este asta. Inca nu intelege ca poate cu adevarat sa obtina asta. Evident, nu vrea asta, si totusi jocul ii construieste o atitudine mai serioasa de dauire in interiorul lui.

In acest fel crestem, asemanator copiilor. Prima data copilul se joaca de-a adultul, dar apoi treptat se maturizeaza si vedem cum incepem sa il tratam ca pe un adult, ca un individ complet format, cu o dorinta matura. Trebuie sa il tratam ca pe o persoana.

In felul acesta mergem de la dorinta naturala de placere la jocul de a darui, si actionam in mod deliberat, evocand Lumina care Reformeaza. Ne aduce la realizarea si la dorinta de a darui, si atunci intelegem ca intregul proces este indeplinit cu ajutorul catorva actori.

Nu suntem constienti prea mult de puterea lor , si asta de asemenea a fost deliberat aranjata, astfel incat sa nu fugim de ei. In realitate, mediul este Malchut al Lumii Infinitului, sistemul sufletelor. Cu cat mai mult pretuim mediul, cu atat mai clar ne imaginam includerea noastra in sistem. Participam la viata prietenilor cu toata puterea noastra, pentru ca niciodata nu ne vom putea ridica fara ajutor. Asta este posibil doar cu ajutor din afara, forta Luminii pe care persoana o atrage prin mediul sau.

Lumina ma influenteaza in masura in care ridic valoarea mediului in ochii mei. In acelasi timp mediul nu are nimic al sau. Prietenii doar vorbesc despre daruire, neavand nimic mai mult decat cuvinte. Dar daca o persoana se apleaca in fata discutiilor daca sunt adevarate, atunci este de ajuns. Jucand “ca si cand” evoca Lumina care Reformeaza este deasupra lui, calitatea de a darui, Creatorul.

Ca intreg, trecem prin aceste trei stadii:

1. Intentia egoista a lui Lo Lishma in care obtinem egoismul nostru. Este o stare foarte complexa, care nu mai este detasata de spiritualitate. Asta pentru ca singurul mod prin care poti vedea egoistul  din tine, este Lumina daruirii.

2.  Procesul de a ridica intentia altruista, unde ne jucam de-a  lumea spirituala este important.

3. Starea spirituala de Lishma unde calitatea de a darui deja conduce in noi peste calitatea de a primi.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Zohar, „Ki Tissa [Atunci când iei],” punctul 31: „Ca un crin între spini, aşa este iubita mea printre fiice.” Creatorul a dorit să-l facă pe Israel similar cu ceea ce este mai sus, deci sa fie un crin pe pământ [in Israel], care este ca si crinul de deasupra, Malchut. Şi parfumatul crin, mai bun decât toti crinii din lume, este numai unul care a crescut printre spini. Acesta miroase aşa cum ar trebui.
Spinii devin dezvăluiti unei persoane la gradul la care ea este capabila sa-i depăşeasca. Dacă ea pregăteşte corect toate înclinaţiile, toate forţele prezente şi care funcţioneaza între el şi mediul înconjurător, daca ea poate  in mod continuu sa trezeasca şi sa creasca importanţa Creatorului, a unităţii şi a dragostei pentru aproapele sau ca pentru sine însuşi, deasupra tuturor suprafetelor gândurilor şi dorinţelor sale, atunci ea face analiza  dreapta si „stirbeste dintii” înclinatiei rele.

Rabash scrie, „Când răspundeţi egoismului,” tociti dinţii lui. „” Acest lucru înseamnă că nu trebuie să discutati cu el, dar ar trebui să utilizati forţa şi sa-l depăşiti.  Dezvălui mediul, care se intinde intre mine si altii, in mod egoist, în căutarea unei şanse de a utiliza conexiunea mea cu el, pentru a obţine cât de mult pot de la el.

Privind realitatea dintr-o perspectivă materiala, vad totul in afara mea, în loc de a o vedea in interior. Nu cred că eu sunt responsabil pentru distanta, ura, şi repulsia care devin dezvăluite. Toate aceste lucruri  par externe pentru mine şi nu ale mele. Nu cred că acestea sunt Kelim-urile mele, percepţia mea despre realitate, viziunea mea, sau revelaţia realităţii superioare in interiorul meu.

Prin urmare, eu trebuie să-mi dau “o lovitură in dinţi” din nou si din nou pentru a corecta atitudinea mea faţă de imaginea care este reprezentata în faţa ochilor mei. În această imagine sunt separat de aproapele meu de o distanţă care nu-mi pare a fi datorita dorinţelor mele corupte (Kelim). În schimb imi pare ca ceva străin, ceva ce trebuie să resping.

Dar eu actionez contrar: lovesc forta acestei iluzii cu analiza mea, căci înţeleg că tot ce-mi devine revelat sunt eu insumi. Şi nu-mi corectez sufletul pana cand nu-mi atribui mie insumi întreaga lume, toata realitatea, toţi oamenii, toate sufletele şi toate nivelurile în genurile- gradele mineral, vegetativ, animal şi vorbitor. Eu trebuie să le tratez pe toate ca pe o parte inseparabila din mine.

Apoi, vad că percepţia realităţii, iubirea pentru creaturi şi revelaţia Creatorului se află în aceleaşi gânduri şi dorinţe care determină atitudinea mea faţă de aproapele meu, la ceea ce este in afara. În realitate nu există nimic dincolo de dorinta. Şi când simt că această dorinţă iese din mine catre ceilalţi, trebuie „sa  prind în dinţi” calea cea dreaptă. Acesta este modul în care ma transform într-o punte de legătură între mine şi cealalta parte din mine. Aproapele meu va deveni o parte din mine şi Creatorul va deveni al meu. Acesta este modul în care voi include toata realitatea în mine şi astfel spargerea va fi corectata.

Apoi, în acelaşi loc, în aceleaşi dorinţe şi gânduri care au stat între mine şi aproapele meu, voi începe să simt prezenţa Luminii, calitatea daruirii si dragostei.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

O persoană vine la Kabbalah, după trezirea la necesitatea de a învăţa forţa ascunsa superioara, scopul şi motivul existenţei sale şi sensul vieţii sale. Cand trece prin etape în dezvoltarea sa spirituală, o persoană ajunge la un punct critic şi începe să se gândească la modalităţi de a atinge lumea spirituală. Anterior, obisnuia să creada că spiritualitatea poate fi atinsa cu ceea ce are, în sensul celor cinci simţuri,a mintii şi a percepţiei obisnuite a realităţii.

Dar la un anumit stadiu, omul începe să simtă că lumea spirituală nu poate fi descoperita în acest fel şi că, pentru a face acest lucru, trebuie sa se schimbe. Aceasta este atunci când isi aduce aminte de o vorba celebra: „Am creat înclinaţia rea şi Tora pentru corectarea acesteia, deoarece Lumina continuta in ea întoarce pe cineva la Sursă.”

Fiecare persoană prevede lumea spirituală în felul său. Înţelepciunea Cabalei o defineşte ca proprietate a iubirii si daruirii, unde o persoană iese din proprietatile sale egoiste şi începe să dezvăluie realitatea mai mare în proprietăţile daruirii, care sunt opuse ei.

Cabaliştii ne explică că este necesar ca noi sa dezvoltam proprietatea de a darui, pentru a efectua corectarea inimii (dorinţa). Acest lucru înseamnă că dacă acum dorinţa noastră lucreaza pentru a primi, trebuie s-o schimbam, astfel încât să percepem dorintele altora ca pe ale noastre. Intreaga metoda constă în corectarea ego-ului nostru, care doreste sa consume totul, prin dezvoltarea sensului de deasupra, ceea ce înseamnă a ieşi din dorinţa noastră.

In timpul cand am venit sa studiez Cabala, aveam deja peste douăzeci de ani de educatie. Am fost un om de ştiinţă şi un antreprenor, în timp ce toti Cabalistii cu care s-a întâmplat să studiez erau oameni simpli. Îmi amintesc de o conversaţie cu Rabash când mi-a spus că a început sa lucreze ca un asistent de fierar, apoi a fost cizmar, iar la sfârşitul carierei sale a lucrat la un birou de colectare a taxelor. Cu toate acestea, am fost convins că aş fi capabil să obtin mai mult cu mintea mea. Mi-a luat timp pentru a înţelege că Cabala este o ştiinţă a sentimentelor şi de aceea trebuie sa corectam inima noastră.

Intelepciunea Cabalei explică faptul că mintea se trezeşte în noi numai ca extensie a inimii care a angajat-o. Inima doreşte să ştie ce este sentimentul şi de ce, de unde vin sentimentele, si modul în care acestea pot fi modificate. Si apoi inima angajeaza mintea.

Este un fapt cunoscut că mintea noastră funcţionează mai bine atunci când ne confruntăm cu probleme şi mizerie. Necesitatea care apare dezvoltă mintea. Astfel, funcţia sistemului numit „minte” este de a ne ajuta să implinim dorinţa noastră.

Înţelepciunea Cabalei este o ştiinţă de a dezvolta sentimentul dragostei. Cu alte cuvinte, am nevoie sa ating abilitatea de a ma conecta cu dorinţele tuturor celorlalţi sau sa-i doresc şi sa-i accept ca fiind ai mei. Preocuparea mea pentru nevoile celorlalti ca pentru ale mele proprii se numeşte dragostea mea pentru el. Acest lucru nu are nici o legătură cu primirea împlinirii sau placerii de la altcineva, ci dimpotrivă, plăcerea mea va veni din împlinirea altora.

Oamenii care încep studierea Cabalei dobândesc noi sentimente în inimă, care le permit să înceapă treptat să înţeleagă că, în realitate, există împlinire infinita şi plăcere din capacitatea de a iesi din propriul ego şi implinind pe altii. Aceasta oferă unei persoane o continua şi nelimitata posibilitate care dezvaluie brusc o nouă percepţie a realităţii, un nou orizont pentru ea.

Acest lucru se datorează faptului că o persoană care iese din sine şi începe să se simtă nevoile altora în loc de propriile sale nevoi încetează sa se perceapa pe el însuşi, şi, treptat, vine într-o stare cand  nu mai are nevoie sa aiba grijă de el însuşi. Când vom găsi proprietatea de a darui, primim împlinirea acolo şi dobândim lumea superioara, prin aceasta, devenind ca si Creatorul.

De lectura mea la „Cabala L’Am ” Hall din 12/21/10

Filed under: Congrese, Egoism, Iubire, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Nu fi surprins dacă am amestecat împreună bunăstarea unui colectiv paticular cu bunăstarea întregii lumi pentru că, într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea grad încât întreaga lume este considerata un colectiv şi o societate.

Insemnand, deoarece fiecare persoana din lume atrage măduva vieţii sale şi a mijloacelor sale de existenţă de la toţi oamenii din lume, el este fortat sa serveasca şi sa se ingrijeasca de bunăstarea întregii lumi.

Noi încă nu simtim acest lucru până la limita maximă şi asta pentru că pur şi simplu egoismul ascunde adevărata imagine fata de noi. Cu toate acestea, am intrat într-o nouă eră, chiar fără a simţi această tranziţie a dependenţei noastre totale fata de întreaga lume.

Chiar ieri am tinut o „gospodărie”, având toate necesitatile vitale în ţările noastre, în timp ce astăzi nu suntem în măsură să producem nici hrană, nici haine, nimic din toate acestea, separati de lume. Dintr-o dată, vom descoperi că nu avem componentele necesare pentru alimente, maşini-unelte, şi aşa mai departe. O situaţie fundamental nouă a apărut: Acum nu este nici un detaliu în lume, care ar putea fi sincer descris ca fiind al nostrum, fără un gând despre alţii.

Astăzi este imposibil să nu fii conectat cu toată lumea. Şi asta înseamnă că trebuie sa cream un sistem de legătură corespunzător, deoarece bunăstarea individului şi a lumii depinde una de alta.

Din prisma egoismului ni se pare că am putea fi capabili de a scăpa de jumătate din omenire, fără prea multe stricăciuni. Acest lucru este posibil tehnologic şi, în plus, mai multe miliarde de oameni apar ca nimic altceva decât o povară inutilă. Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că nu vedem imaginea de ansamblu. În realitate, avem o „situaţie familială,” similara cu modul în care persoanele în vârstă au fost deja asigurate pentru tânăra generaţie şi nu mai pot sa lucreze in continuare, în timp ce tineretul creşte în scopul de a accepta mai târziu ceea ce i-a fost pregătit.

Acelaşi lucru se întâmplă cu toată lumea, deşi într-o formă diferită. Chiar dacă o persoană nu face nimic şi numai trăieşte din cerşit, sau chiar dacă trăiesc din niste sume derizorii mizere în unele locuri indepartate, în Africa sau India, ea este încă parte din sistemul comun şi avem încă de descoperit cât de importanta este fiecare persoană în el. Chiar detalii care ne par a fi inutile din punctul nostru de vedere sunt importante şi necesare pentru întreg.

Organismul uman contine, de asemenea, multe organe si sisteme ale căror funcţii nu le-am descifrat complet încă. Dar, treptat, vom descoperi că nu este nici un detaliu care poate fi descris ca inutil.

Prin urmare, trebuie să folosim fiecare obiect în funcţie de scopul său vital, fără a distruge nimic. Orice altă abordare se va dovedi a fi distructiva, mai ales pentru persoana care va recurge la ea.
Din lecţia „Pacea în lume”, din 2/4/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Internetul a aparut doar în urma cu aproximativ 15-20 de ani. Lui nu i-a luat nici măcar o generaţie să crească, dar exista cu siguranta o generatie ce a crescut pe Internet.

Şi dacă vom aştepta până cand următoarea generaţie soseste, peste alti 15 ani, vom vedea o umanitate foarte diferita. Aceasta va trăi toata pe Internet, în mod constant conectata în reţeaua comună de comunicaţii care conecteaza toata lumea prin intermediul unor dispozitive portabile, cum ar fi iPod, de exemplu. Şi vom menţine cunoştinţa unul cu altul numai prin intermediul acestei reţele virtuale.

Acesta va fi momentul în care tot binele şi raul nostru vor iesi la lumina, deoarece acest sistem are o forţă internă de care nu suntem conştienţi in acest moment. Trebuie încă să apară şi sa se manifeste.

Într-un loc unde oamenii sunt conectati unul cu altul, o „a treia componenta”, apare: un efect, un „derivat” in această privinţă. Să presupunem că suntem un grup de 10 participanţi care sunt interconectati. Aceasta înseamnă că există, de asemenea, o forţă cumulativă a grupului format din zece persoane.

Dar asta nu e tot! Când ne-am legat, o forţă suplimentară ia nastere, o componentă suplimentara produsa de unitatea noastra, rezultatul său, o „generalizare”, care include toate forţele speciale. Şi dacă ajungem conectati într-o singură reţea, în ciuda faptului că este complet falsa şi egoista şi a absorbit toate probele cele mai grave ale naturii noastre, cu toate acestea este o retea care ne aduce împreună. Şi, prin urmare, forţa care furnizeaza aceasta legatura va fi dezvăluita în acest loc.

Acesta expune o necesitate noua pentru noi. Această reţea în sine are o natura unica, un caracter şi legitimarea că ne va trage spre integrare, unificare şi dezvoltarea corecta, la o umanitate cu adevărat unificata.

Dacă ne-am conectat, indiferent cum, prin legături bune sau rele, această legătură ne va aduce la tipul corect de unitate în cele din urmă. Aceasta poate aduce unele lovituri pe cale dacă suntem egoisti si nu intelegem care este forma dreapta de evoluţie . Dar, în acelaşi context, se poate merge fără probleme şi bine. În orice caz, într-un fel sau altul, în cadrul acestei reţele, acolo funcţionează o forţă specială, care este cu un grad mai presus de noi.

Egoismul integrat, care este conectat şi se obligă să fim împreună, care a aranjat aceasta întreaga reţea şi pe noi în ea, pare a fi o forţă negativa, dar în interiorul ei, este unal pozitiva, care ne atrage treptat pentru a deveni ca unul. Sunt sigur că o vom dezvălui în viitorul foarte apropiat, bazandu-ne pe cât de ne dezvoltam acum.

Este un fenomen natural: Când oamenii se unesc, prin unificare şi ca un rezultat al acesteia, există o forţă suplimentară prezenta. Acesta este modul în care natura este proiectata. Ar putea fi o adunare a unor clovni sau a celor mai rai criminali, şi totusi, unitatea lor va produce un rezultat puternic (deşi eventual rău). Aceasta se datorează faptului că unirea în sine este dotata cu o forţă spirituală. La urma urmei, spiritualitatea este o conexiune.
Deci, conexiunea noastra poate fi buna sau rea pentru moment, dar, ca rezultat, tot ne va avansa.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că soluţia la problemele moderne, nu este sa îmblânzim egoismul nostru, ci să ne ridicam deasupra lui. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei nu este atât de simplă, deoarece este deasupra nivelului metodelor care te invata cum sa controlezi treptat si sa reduci înclinaţia rea a cuiva.

Cabala spune: Nu, pur si simplu nu ai nevoie sa lupti contra egoismului tau. Şi nu veţi câştiga acest război, deoarece oricum egoismul tau va continua numai sa creasca. În plus, este mai deştept decât tine şi va evada mereu şi va lua totul cu el.

Trebuie să înveţi doar cum să-l întorci de la tine, spre exterior. Intelepciunea Cabalei este ştiinţa care ne învaţă cum să lucram cu egoismul. Este o ştiinţă foarte complexă deoarece include practic tot ceea ce există. Ea ne permite să angajam egoismul nostru corect, şi pentru că egoismul nostru continuă să se dezvolte, sa obţinem oportunităţi tot mai mari de a pasi în afara noastră şi de a atinge ceea ce ne înconjoară.

Nu este uşor sa explici oamenilor că transformarea nu se află în reducerea egoismul cuiva, ci mai degrabă, în aplicarea lui în mod corect. Cu cat eşti mai egoist, cu atât mai bine. Oamenii nu înţeleg, întrebandu-se , „Cum asa? Cu cat mai dăunător sunt altora, mai invidios, lacom, frugal şi viclean sunt, cu atat mai bine? ” Exact!

Cu toate acestea, va intrebati, „Cum poate să fie bun? Te înşeli: trebuie sa eliminam toate aceste vicii. O persoană bună este cineva care nu are nici una dintre acestea.” Dar nu este asa! O persoană bună este cineva care are miasme extraordinar de egoiste, dar le transformă într-o conexiune cu alţii. Aspiraţia lui nu este de a folosi toate atributele sale îngrozitoare într-un fel, ci, mai degrabă, de a le recicla în unele bune. Trebuie sa le reciclam, dar niciodată sa le anihilam.

Este foarte greu de explicat acest lucru, chiar la oameni care sunt inteligenti si  cu gândire profunda. Astăzi suntem martorii unui dezechilibru cu natura şi ai unei discordii  în societate, in vieţile noastre personale  şi peste tot. Este acest lucru pentru mai bine sau pentru mai rău? Este, cu siguranta, pentru mai bine! Cu cat mai rău, cu atât mai bine!

Este greu pentru oameni să înţeleagă acest lucru. Această înţelegere nu se poate obţine dintr-o data. Dar aveti răbdare; încetul cu incetul , totul se va aseza.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin de pe 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există o mişcare foarte clara, secvenţiala şi graduală în lumea spirituală. Dacă nu am senzatia de foame, dorinţa pentru următorul nivel, atunci nu am un Kli (vas sau calitate), în scopul de a o simti, iar apoi nu o simt.

Un prag este necesar. Trebuie sa ma înalţ de la starea mea prezenta, dorinţa # 1, la următoarea stare, dorinta # 2. Dacă am urcat la urmatorul nivel, dorinta # 2, atunci simt sursa de Lumina, care este acolo.

Dar dacă încă nu am atins acea dorinţă şi sunt undeva la mijloc, pe unul din cele 10 niveluri intermediare (numite 10 Sefirot), atunci nu simt starea următoare. Trebuie sa ajung la ultimul nivel şi numai dupa ce il trec o să încep să simt starea următoare. Aceasta este o metodă precisă corpusculara, unde totul este gradat de grade la fel ca cuantele într-un atom. Şi nu putem face nimic in legatura cu acest lucru.

Prin urmare, există o stare intermediară între dorinţa mea iniţială, în care am simţit un anumit tip de împlinire, ce parea ca soarele ce strălucea, şi a doua mea dorinţa. Această stare intermediară este practic simtita ca gol, foame şi suferinţa. Dar dacă ştiu că am avansat, că acesta este un proces cumulativ care se va termina şi că voi ajunge la fericire şi împlinire, atunci chiar şi acest proces este necesar pentru ca eu sa ating o noua dorinta, şi, prin urmare, ma direcţionează corect înainte.

Senzaţiile  de indispozitie, confuzie, obscuritate şi gol mă impulsionează, ajutându-mă să avansez mai rapid. Dacă as simţi un fel de plăcere şi împlinire în aceste stari, atunci m-ar indeparta , împotriva voinţei mele şi ar fi foarte dificil pentru mine să avansez. Nu as aspira înainte, inafara bunătatii şi a tuturor lucrurile care sunt frumoase, pentru că egoismul meu imediat m-ar forta să stau şi să ma relaxez.

Prin urmare, noi ar trebui să se referim la suferinţă în mod corect, înţelegand natura sa orientata spre scop şi sa ştim cum să o folosim în mod corect. De îndată ce am conectat-o la obiectivul corect, această suferinţă se transformă într-o anticipare a îndeplinirii minunate, care va veni.
Dacă vom stapani această metodă, viata va parea minunata.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din  1/28/11

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pentru a fi in echilibru cu natura, este necesar sa consumam intr-un mod inteligent, insemnand doar necesarul, in functie de nevoile persoanei. Ball HaSulam scrie despre aceasta si in articolul „Pacea in lume” si in altele.

Totusi, aceasta practica nu poate fi impusa prin teroare. Poate fi impusa doar prin educatie! Totusi, la vremea lor, revolutionarii rusi au luat un drum diferit, indepartandu-se de la principiul acestei educatii.

Mai mult, asta a avut loc intr-o tara subdezvoltata, cu cea mai subdezvoltata populatie care practic era obisnuita sa traisca in conditii feudale in zilele noastre. Astazi oamenii din Rusia, care sunt draguti si buni la suflet, inca sunt de acord cu aceste conditii feudale care exista in Rusia chiar si acum. Nu este o tara capitalista ci o tara feudala, cu obiceiuri, structura, coruptie si toate relatiile sale sociale. Este feudalism.

Poate parea: „dar cum este posibil? Asta, in societatea moderna? Nu a disparut demult? In vest, feudalismul nu mai exista deja de peste 300 de ani”. Adevarat, in Vest nu mai exista de 300 de ani, dar in Rusia inca exista. Si asta pentru ca fiecare persoana este inca de acord cu asta. Oamenii inca nu au trecut peste acel stadiu.

Doar o mica parte a populatiei, 10-20% nu pot tolera aceste conditii, in timp ce toti ceilalti accepta sa traiasca in aceste conditii. Nu le pasa ca au stapan, ca trebuie sa se supuna cuiva fara nici un drept, ca totul poate fi vandut si cumparat si ca bogatii sunt puternici si au legea de partea lor. Oamenii sunt de acord cu asta! De aceea este inca considerat un nivel feudal de dezvoltare.

Cu siguranta Marx nu ar fi crezut ca o astfel de tara ar incerca sa-i implementeze idea. El practic a pus Cabala in forma legilor economice. Dar egoismul post sovietic este o sfera complet diferita. Acest egoism este feudal si nu este inca gata pentru o dezvoltare serioasa.

Si totusi, cand lucram individual cu aceste persoane sau cu grupuri din Rusia, vedem un rezultat fantastic pentru ca acesti oameni au punctul din inima. Sunt foarte responsabili si au un scop clar.

Intrebarea este: va putea societatea sa inteleaga ca trebuie sa se uneasca, dar nu prin legile care au fost aduse de regimul sovietic? Aceasta unitate trebuie sa se intample prin legea in care toti suntem egali, constienti si uniti constient. Oamenii din Rusia nu sunt obisnuiti sa se uneasca in mod constient. Vor putea face asta, vor ajunge la asta? Asta este intr-adevar o intrebare.

De aceea grupurile din Rusia ne sunt foarte dragi. Personal cunosc aceasta natiune foarte bine deoarece am crescut acolo si limba mea materna este rusa. Dar putem privi Rusia ca pe tara care poate realiza cu usurinta principiile Cabalei? Asta nu stiu.

Pe de alta parte, in Europa, in ciuda faptului ca oamenii sunt diferiti fata de imaginea Rusiei, tot ceea ce trebuie sa faca este coplesit de o anumita opozitie externa, un fel de cochilie sau invelitoare. Dupa asta, cu cat mai repede idea ajunge in gandirea oamenilor, cu atat mai repede vor intelege ca este adevarata si ca o pot realiza doar prin dezvoltarea lor.

In Rusia este usor sa te apropii de individ. Dar in Europa este mult mai greu! Totusi cred ca daca aprofundam mai mult individualitatea in Europa, ei vor gasi forta si mijloacele in interiorul lor pentru a se uni. Constienta lor colectiva va aparea.

Pe de alta parte, in Rusia colectivismul nu aparea, in ciuda acestora. Acolo societatea nu este dezvoltata colectiv. Cred ca inca nu vor putea face asta.

Si totusi, cu toate aceste ipoteze, trebuie sa dezvoltam Cabala si sa o diseminam peste tot. Desigur, este o mare limita in tarile fost socialiste. Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca. Nu ar trebuie sa ne gandim unde ar fi mai usor si unde ar fi mai greu, de ce si cum. Trebuie sa muncim, asta e tot. Eu nu fac niciodata calcule. Noi nu stim niciodata ce e mai bine si ce e mai rau, si cum se va intampla totul.
Din lectia a 3a de la  Conventia din Berlin 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→