Zohar, „Ki Tissa [Atunci când iei],” punctul 31: „Ca un crin între spini, aşa este iubita mea printre fiice.” Creatorul a dorit să-l facă pe Israel similar cu ceea ce este mai sus, deci sa fie un crin pe pământ [in Israel], care este ca si crinul de deasupra, Malchut. Şi parfumatul crin, mai bun decât toti crinii din lume, este numai unul care a crescut printre spini. Acesta miroase aşa cum ar trebui.
Spinii devin dezvăluiti unei persoane la gradul la care ea este capabila sa-i depăşeasca. Dacă ea pregăteşte corect toate înclinaţiile, toate forţele prezente şi care funcţioneaza între el şi mediul înconjurător, daca ea poate  in mod continuu sa trezeasca şi sa creasca importanţa Creatorului, a unităţii şi a dragostei pentru aproapele sau ca pentru sine însuşi, deasupra tuturor suprafetelor gândurilor şi dorinţelor sale, atunci ea face analiza  dreapta si „stirbeste dintii” înclinatiei rele.

Rabash scrie, „Când răspundeţi egoismului,” tociti dinţii lui. „” Acest lucru înseamnă că nu trebuie să discutati cu el, dar ar trebui să utilizati forţa şi sa-l depăşiti.  Dezvălui mediul, care se intinde intre mine si altii, in mod egoist, în căutarea unei şanse de a utiliza conexiunea mea cu el, pentru a obţine cât de mult pot de la el.

Privind realitatea dintr-o perspectivă materiala, vad totul in afara mea, în loc de a o vedea in interior. Nu cred că eu sunt responsabil pentru distanta, ura, şi repulsia care devin dezvăluite. Toate aceste lucruri  par externe pentru mine şi nu ale mele. Nu cred că acestea sunt Kelim-urile mele, percepţia mea despre realitate, viziunea mea, sau revelaţia realităţii superioare in interiorul meu.

Prin urmare, eu trebuie să-mi dau “o lovitură in dinţi” din nou si din nou pentru a corecta atitudinea mea faţă de imaginea care este reprezentata în faţa ochilor mei. În această imagine sunt separat de aproapele meu de o distanţă care nu-mi pare a fi datorita dorinţelor mele corupte (Kelim). În schimb imi pare ca ceva străin, ceva ce trebuie să resping.

Dar eu actionez contrar: lovesc forta acestei iluzii cu analiza mea, căci înţeleg că tot ce-mi devine revelat sunt eu insumi. Şi nu-mi corectez sufletul pana cand nu-mi atribui mie insumi întreaga lume, toata realitatea, toţi oamenii, toate sufletele şi toate nivelurile în genurile- gradele mineral, vegetativ, animal şi vorbitor. Eu trebuie să le tratez pe toate ca pe o parte inseparabila din mine.

Apoi, vad că percepţia realităţii, iubirea pentru creaturi şi revelaţia Creatorului se află în aceleaşi gânduri şi dorinţe care determină atitudinea mea faţă de aproapele meu, la ceea ce este in afara. În realitate nu există nimic dincolo de dorinta. Şi când simt că această dorinţă iese din mine catre ceilalţi, trebuie „sa  prind în dinţi” calea cea dreaptă. Acesta este modul în care ma transform într-o punte de legătură între mine şi cealalta parte din mine. Aproapele meu va deveni o parte din mine şi Creatorul va deveni al meu. Acesta este modul în care voi include toata realitatea în mine şi astfel spargerea va fi corectata.

Apoi, în acelaşi loc, în aceleaşi dorinţe şi gânduri care au stat între mine şi aproapele meu, voi începe să simt prezenţa Luminii, calitatea daruirii si dragostei.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

O persoană vine la Kabbalah, după trezirea la necesitatea de a învăţa forţa ascunsa superioara, scopul şi motivul existenţei sale şi sensul vieţii sale. Cand trece prin etape în dezvoltarea sa spirituală, o persoană ajunge la un punct critic şi începe să se gândească la modalităţi de a atinge lumea spirituală. Anterior, obisnuia să creada că spiritualitatea poate fi atinsa cu ceea ce are, în sensul celor cinci simţuri,a mintii şi a percepţiei obisnuite a realităţii.

Dar la un anumit stadiu, omul începe să simtă că lumea spirituală nu poate fi descoperita în acest fel şi că, pentru a face acest lucru, trebuie sa se schimbe. Aceasta este atunci când isi aduce aminte de o vorba celebra: „Am creat înclinaţia rea şi Tora pentru corectarea acesteia, deoarece Lumina continuta in ea întoarce pe cineva la Sursă.”

Fiecare persoană prevede lumea spirituală în felul său. Înţelepciunea Cabalei o defineşte ca proprietate a iubirii si daruirii, unde o persoană iese din proprietatile sale egoiste şi începe să dezvăluie realitatea mai mare în proprietăţile daruirii, care sunt opuse ei.

Cabaliştii ne explică că este necesar ca noi sa dezvoltam proprietatea de a darui, pentru a efectua corectarea inimii (dorinţa). Acest lucru înseamnă că dacă acum dorinţa noastră lucreaza pentru a primi, trebuie s-o schimbam, astfel încât să percepem dorintele altora ca pe ale noastre. Intreaga metoda constă în corectarea ego-ului nostru, care doreste sa consume totul, prin dezvoltarea sensului de deasupra, ceea ce înseamnă a ieşi din dorinţa noastră.

In timpul cand am venit sa studiez Cabala, aveam deja peste douăzeci de ani de educatie. Am fost un om de ştiinţă şi un antreprenor, în timp ce toti Cabalistii cu care s-a întâmplat să studiez erau oameni simpli. Îmi amintesc de o conversaţie cu Rabash când mi-a spus că a început sa lucreze ca un asistent de fierar, apoi a fost cizmar, iar la sfârşitul carierei sale a lucrat la un birou de colectare a taxelor. Cu toate acestea, am fost convins că aş fi capabil să obtin mai mult cu mintea mea. Mi-a luat timp pentru a înţelege că Cabala este o ştiinţă a sentimentelor şi de aceea trebuie sa corectam inima noastră.

Intelepciunea Cabalei explică faptul că mintea se trezeşte în noi numai ca extensie a inimii care a angajat-o. Inima doreşte să ştie ce este sentimentul şi de ce, de unde vin sentimentele, si modul în care acestea pot fi modificate. Si apoi inima angajeaza mintea.

Este un fapt cunoscut că mintea noastră funcţionează mai bine atunci când ne confruntăm cu probleme şi mizerie. Necesitatea care apare dezvoltă mintea. Astfel, funcţia sistemului numit „minte” este de a ne ajuta să implinim dorinţa noastră.

Înţelepciunea Cabalei este o ştiinţă de a dezvolta sentimentul dragostei. Cu alte cuvinte, am nevoie sa ating abilitatea de a ma conecta cu dorinţele tuturor celorlalţi sau sa-i doresc şi sa-i accept ca fiind ai mei. Preocuparea mea pentru nevoile celorlalti ca pentru ale mele proprii se numeşte dragostea mea pentru el. Acest lucru nu are nici o legătură cu primirea împlinirii sau placerii de la altcineva, ci dimpotrivă, plăcerea mea va veni din împlinirea altora.

Oamenii care încep studierea Cabalei dobândesc noi sentimente în inimă, care le permit să înceapă treptat să înţeleagă că, în realitate, există împlinire infinita şi plăcere din capacitatea de a iesi din propriul ego şi implinind pe altii. Aceasta oferă unei persoane o continua şi nelimitata posibilitate care dezvaluie brusc o nouă percepţie a realităţii, un nou orizont pentru ea.

Acest lucru se datorează faptului că o persoană care iese din sine şi începe să se simtă nevoile altora în loc de propriile sale nevoi încetează sa se perceapa pe el însuşi, şi, treptat, vine într-o stare cand  nu mai are nevoie sa aiba grijă de el însuşi. Când vom găsi proprietatea de a darui, primim împlinirea acolo şi dobândim lumea superioara, prin aceasta, devenind ca si Creatorul.

De lectura mea la „Cabala L’Am ” Hall din 12/21/10

Filed under: Congrese, Egoism, Iubire, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Nu fi surprins dacă am amestecat împreună bunăstarea unui colectiv paticular cu bunăstarea întregii lumi pentru că, într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea grad încât întreaga lume este considerata un colectiv şi o societate.

Insemnand, deoarece fiecare persoana din lume atrage măduva vieţii sale şi a mijloacelor sale de existenţă de la toţi oamenii din lume, el este fortat sa serveasca şi sa se ingrijeasca de bunăstarea întregii lumi.

Noi încă nu simtim acest lucru până la limita maximă şi asta pentru că pur şi simplu egoismul ascunde adevărata imagine fata de noi. Cu toate acestea, am intrat într-o nouă eră, chiar fără a simţi această tranziţie a dependenţei noastre totale fata de întreaga lume.

Chiar ieri am tinut o „gospodărie”, având toate necesitatile vitale în ţările noastre, în timp ce astăzi nu suntem în măsură să producem nici hrană, nici haine, nimic din toate acestea, separati de lume. Dintr-o dată, vom descoperi că nu avem componentele necesare pentru alimente, maşini-unelte, şi aşa mai departe. O situaţie fundamental nouă a apărut: Acum nu este nici un detaliu în lume, care ar putea fi sincer descris ca fiind al nostrum, fără un gând despre alţii.

Astăzi este imposibil să nu fii conectat cu toată lumea. Şi asta înseamnă că trebuie sa cream un sistem de legătură corespunzător, deoarece bunăstarea individului şi a lumii depinde una de alta.

Din prisma egoismului ni se pare că am putea fi capabili de a scăpa de jumătate din omenire, fără prea multe stricăciuni. Acest lucru este posibil tehnologic şi, în plus, mai multe miliarde de oameni apar ca nimic altceva decât o povară inutilă. Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că nu vedem imaginea de ansamblu. În realitate, avem o „situaţie familială,” similara cu modul în care persoanele în vârstă au fost deja asigurate pentru tânăra generaţie şi nu mai pot sa lucreze in continuare, în timp ce tineretul creşte în scopul de a accepta mai târziu ceea ce i-a fost pregătit.

Acelaşi lucru se întâmplă cu toată lumea, deşi într-o formă diferită. Chiar dacă o persoană nu face nimic şi numai trăieşte din cerşit, sau chiar dacă trăiesc din niste sume derizorii mizere în unele locuri indepartate, în Africa sau India, ea este încă parte din sistemul comun şi avem încă de descoperit cât de importanta este fiecare persoană în el. Chiar detalii care ne par a fi inutile din punctul nostru de vedere sunt importante şi necesare pentru întreg.

Organismul uman contine, de asemenea, multe organe si sisteme ale căror funcţii nu le-am descifrat complet încă. Dar, treptat, vom descoperi că nu este nici un detaliu care poate fi descris ca inutil.

Prin urmare, trebuie să folosim fiecare obiect în funcţie de scopul său vital, fără a distruge nimic. Orice altă abordare se va dovedi a fi distructiva, mai ales pentru persoana care va recurge la ea.
Din lecţia „Pacea în lume”, din 2/4/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Internetul a aparut doar în urma cu aproximativ 15-20 de ani. Lui nu i-a luat nici măcar o generaţie să crească, dar exista cu siguranta o generatie ce a crescut pe Internet.

Şi dacă vom aştepta până cand următoarea generaţie soseste, peste alti 15 ani, vom vedea o umanitate foarte diferita. Aceasta va trăi toata pe Internet, în mod constant conectata în reţeaua comună de comunicaţii care conecteaza toata lumea prin intermediul unor dispozitive portabile, cum ar fi iPod, de exemplu. Şi vom menţine cunoştinţa unul cu altul numai prin intermediul acestei reţele virtuale.

Acesta va fi momentul în care tot binele şi raul nostru vor iesi la lumina, deoarece acest sistem are o forţă internă de care nu suntem conştienţi in acest moment. Trebuie încă să apară şi sa se manifeste.

Într-un loc unde oamenii sunt conectati unul cu altul, o „a treia componenta”, apare: un efect, un „derivat” in această privinţă. Să presupunem că suntem un grup de 10 participanţi care sunt interconectati. Aceasta înseamnă că există, de asemenea, o forţă cumulativă a grupului format din zece persoane.

Dar asta nu e tot! Când ne-am legat, o forţă suplimentară ia nastere, o componentă suplimentara produsa de unitatea noastra, rezultatul său, o „generalizare”, care include toate forţele speciale. Şi dacă ajungem conectati într-o singură reţea, în ciuda faptului că este complet falsa şi egoista şi a absorbit toate probele cele mai grave ale naturii noastre, cu toate acestea este o retea care ne aduce împreună. Şi, prin urmare, forţa care furnizeaza aceasta legatura va fi dezvăluita în acest loc.

Acesta expune o necesitate noua pentru noi. Această reţea în sine are o natura unica, un caracter şi legitimarea că ne va trage spre integrare, unificare şi dezvoltarea corecta, la o umanitate cu adevărat unificata.

Dacă ne-am conectat, indiferent cum, prin legături bune sau rele, această legătură ne va aduce la tipul corect de unitate în cele din urmă. Aceasta poate aduce unele lovituri pe cale dacă suntem egoisti si nu intelegem care este forma dreapta de evoluţie . Dar, în acelaşi context, se poate merge fără probleme şi bine. În orice caz, într-un fel sau altul, în cadrul acestei reţele, acolo funcţionează o forţă specială, care este cu un grad mai presus de noi.

Egoismul integrat, care este conectat şi se obligă să fim împreună, care a aranjat aceasta întreaga reţea şi pe noi în ea, pare a fi o forţă negativa, dar în interiorul ei, este unal pozitiva, care ne atrage treptat pentru a deveni ca unul. Sunt sigur că o vom dezvălui în viitorul foarte apropiat, bazandu-ne pe cât de ne dezvoltam acum.

Este un fenomen natural: Când oamenii se unesc, prin unificare şi ca un rezultat al acesteia, există o forţă suplimentară prezenta. Acesta este modul în care natura este proiectata. Ar putea fi o adunare a unor clovni sau a celor mai rai criminali, şi totusi, unitatea lor va produce un rezultat puternic (deşi eventual rău). Aceasta se datorează faptului că unirea în sine este dotata cu o forţă spirituală. La urma urmei, spiritualitatea este o conexiune.
Deci, conexiunea noastra poate fi buna sau rea pentru moment, dar, ca rezultat, tot ne va avansa.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că soluţia la problemele moderne, nu este sa îmblânzim egoismul nostru, ci să ne ridicam deasupra lui. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei nu este atât de simplă, deoarece este deasupra nivelului metodelor care te invata cum sa controlezi treptat si sa reduci înclinaţia rea a cuiva.

Cabala spune: Nu, pur si simplu nu ai nevoie sa lupti contra egoismului tau. Şi nu veţi câştiga acest război, deoarece oricum egoismul tau va continua numai sa creasca. În plus, este mai deştept decât tine şi va evada mereu şi va lua totul cu el.

Trebuie să înveţi doar cum să-l întorci de la tine, spre exterior. Intelepciunea Cabalei este ştiinţa care ne învaţă cum să lucram cu egoismul. Este o ştiinţă foarte complexă deoarece include practic tot ceea ce există. Ea ne permite să angajam egoismul nostru corect, şi pentru că egoismul nostru continuă să se dezvolte, sa obţinem oportunităţi tot mai mari de a pasi în afara noastră şi de a atinge ceea ce ne înconjoară.

Nu este uşor sa explici oamenilor că transformarea nu se află în reducerea egoismul cuiva, ci mai degrabă, în aplicarea lui în mod corect. Cu cat eşti mai egoist, cu atât mai bine. Oamenii nu înţeleg, întrebandu-se , „Cum asa? Cu cat mai dăunător sunt altora, mai invidios, lacom, frugal şi viclean sunt, cu atat mai bine? ” Exact!

Cu toate acestea, va intrebati, „Cum poate să fie bun? Te înşeli: trebuie sa eliminam toate aceste vicii. O persoană bună este cineva care nu are nici una dintre acestea.” Dar nu este asa! O persoană bună este cineva care are miasme extraordinar de egoiste, dar le transformă într-o conexiune cu alţii. Aspiraţia lui nu este de a folosi toate atributele sale îngrozitoare într-un fel, ci, mai degrabă, de a le recicla în unele bune. Trebuie sa le reciclam, dar niciodată sa le anihilam.

Este foarte greu de explicat acest lucru, chiar la oameni care sunt inteligenti si  cu gândire profunda. Astăzi suntem martorii unui dezechilibru cu natura şi ai unei discordii  în societate, in vieţile noastre personale  şi peste tot. Este acest lucru pentru mai bine sau pentru mai rău? Este, cu siguranta, pentru mai bine! Cu cat mai rău, cu atât mai bine!

Este greu pentru oameni să înţeleagă acest lucru. Această înţelegere nu se poate obţine dintr-o data. Dar aveti răbdare; încetul cu incetul , totul se va aseza.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin de pe 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există o mişcare foarte clara, secvenţiala şi graduală în lumea spirituală. Dacă nu am senzatia de foame, dorinţa pentru următorul nivel, atunci nu am un Kli (vas sau calitate), în scopul de a o simti, iar apoi nu o simt.

Un prag este necesar. Trebuie sa ma înalţ de la starea mea prezenta, dorinţa # 1, la următoarea stare, dorinta # 2. Dacă am urcat la urmatorul nivel, dorinta # 2, atunci simt sursa de Lumina, care este acolo.

Dar dacă încă nu am atins acea dorinţă şi sunt undeva la mijloc, pe unul din cele 10 niveluri intermediare (numite 10 Sefirot), atunci nu simt starea următoare. Trebuie sa ajung la ultimul nivel şi numai dupa ce il trec o să încep să simt starea următoare. Aceasta este o metodă precisă corpusculara, unde totul este gradat de grade la fel ca cuantele într-un atom. Şi nu putem face nimic in legatura cu acest lucru.

Prin urmare, există o stare intermediară între dorinţa mea iniţială, în care am simţit un anumit tip de împlinire, ce parea ca soarele ce strălucea, şi a doua mea dorinţa. Această stare intermediară este practic simtita ca gol, foame şi suferinţa. Dar dacă ştiu că am avansat, că acesta este un proces cumulativ care se va termina şi că voi ajunge la fericire şi împlinire, atunci chiar şi acest proces este necesar pentru ca eu sa ating o noua dorinta, şi, prin urmare, ma direcţionează corect înainte.

Senzaţiile  de indispozitie, confuzie, obscuritate şi gol mă impulsionează, ajutându-mă să avansez mai rapid. Dacă as simţi un fel de plăcere şi împlinire în aceste stari, atunci m-ar indeparta , împotriva voinţei mele şi ar fi foarte dificil pentru mine să avansez. Nu as aspira înainte, inafara bunătatii şi a tuturor lucrurile care sunt frumoase, pentru că egoismul meu imediat m-ar forta să stau şi să ma relaxez.

Prin urmare, noi ar trebui să se referim la suferinţă în mod corect, înţelegand natura sa orientata spre scop şi sa ştim cum să o folosim în mod corect. De îndată ce am conectat-o la obiectivul corect, această suferinţă se transformă într-o anticipare a îndeplinirii minunate, care va veni.
Dacă vom stapani această metodă, viata va parea minunata.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din  1/28/11

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pentru a fi in echilibru cu natura, este necesar sa consumam intr-un mod inteligent, insemnand doar necesarul, in functie de nevoile persoanei. Ball HaSulam scrie despre aceasta si in articolul „Pacea in lume” si in altele.

Totusi, aceasta practica nu poate fi impusa prin teroare. Poate fi impusa doar prin educatie! Totusi, la vremea lor, revolutionarii rusi au luat un drum diferit, indepartandu-se de la principiul acestei educatii.

Mai mult, asta a avut loc intr-o tara subdezvoltata, cu cea mai subdezvoltata populatie care practic era obisnuita sa traisca in conditii feudale in zilele noastre. Astazi oamenii din Rusia, care sunt draguti si buni la suflet, inca sunt de acord cu aceste conditii feudale care exista in Rusia chiar si acum. Nu este o tara capitalista ci o tara feudala, cu obiceiuri, structura, coruptie si toate relatiile sale sociale. Este feudalism.

Poate parea: „dar cum este posibil? Asta, in societatea moderna? Nu a disparut demult? In vest, feudalismul nu mai exista deja de peste 300 de ani”. Adevarat, in Vest nu mai exista de 300 de ani, dar in Rusia inca exista. Si asta pentru ca fiecare persoana este inca de acord cu asta. Oamenii inca nu au trecut peste acel stadiu.

Doar o mica parte a populatiei, 10-20% nu pot tolera aceste conditii, in timp ce toti ceilalti accepta sa traiasca in aceste conditii. Nu le pasa ca au stapan, ca trebuie sa se supuna cuiva fara nici un drept, ca totul poate fi vandut si cumparat si ca bogatii sunt puternici si au legea de partea lor. Oamenii sunt de acord cu asta! De aceea este inca considerat un nivel feudal de dezvoltare.

Cu siguranta Marx nu ar fi crezut ca o astfel de tara ar incerca sa-i implementeze idea. El practic a pus Cabala in forma legilor economice. Dar egoismul post sovietic este o sfera complet diferita. Acest egoism este feudal si nu este inca gata pentru o dezvoltare serioasa.

Si totusi, cand lucram individual cu aceste persoane sau cu grupuri din Rusia, vedem un rezultat fantastic pentru ca acesti oameni au punctul din inima. Sunt foarte responsabili si au un scop clar.

Intrebarea este: va putea societatea sa inteleaga ca trebuie sa se uneasca, dar nu prin legile care au fost aduse de regimul sovietic? Aceasta unitate trebuie sa se intample prin legea in care toti suntem egali, constienti si uniti constient. Oamenii din Rusia nu sunt obisnuiti sa se uneasca in mod constient. Vor putea face asta, vor ajunge la asta? Asta este intr-adevar o intrebare.

De aceea grupurile din Rusia ne sunt foarte dragi. Personal cunosc aceasta natiune foarte bine deoarece am crescut acolo si limba mea materna este rusa. Dar putem privi Rusia ca pe tara care poate realiza cu usurinta principiile Cabalei? Asta nu stiu.

Pe de alta parte, in Europa, in ciuda faptului ca oamenii sunt diferiti fata de imaginea Rusiei, tot ceea ce trebuie sa faca este coplesit de o anumita opozitie externa, un fel de cochilie sau invelitoare. Dupa asta, cu cat mai repede idea ajunge in gandirea oamenilor, cu atat mai repede vor intelege ca este adevarata si ca o pot realiza doar prin dezvoltarea lor.

In Rusia este usor sa te apropii de individ. Dar in Europa este mult mai greu! Totusi cred ca daca aprofundam mai mult individualitatea in Europa, ei vor gasi forta si mijloacele in interiorul lor pentru a se uni. Constienta lor colectiva va aparea.

Pe de alta parte, in Rusia colectivismul nu aparea, in ciuda acestora. Acolo societatea nu este dezvoltata colectiv. Cred ca inca nu vor putea face asta.

Si totusi, cu toate aceste ipoteze, trebuie sa dezvoltam Cabala si sa o diseminam peste tot. Desigur, este o mare limita in tarile fost socialiste. Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca. Nu ar trebuie sa ne gandim unde ar fi mai usor si unde ar fi mai greu, de ce si cum. Trebuie sa muncim, asta e tot. Eu nu fac niciodata calcule. Noi nu stim niciodata ce e mai bine si ce e mai rau, si cum se va intampla totul.
Din lectia a 3a de la  Conventia din Berlin 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Nu ne mai putem dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba: “Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere poate fi fara de sfarsit”.

Problema este ca sfarsitul scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism, incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si nu mai vrem sa evoluam deloc.

Altfel spus, ajungem la o criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si trecator.

Este o provocare menita sa ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului, Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi “ajutor prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa, nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta intrebare: “Pentru ce traim?”

Pusi in fata acestei intrebari, intregul nostru “eu” devine sters. Este cea mai importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza “eu-l”, mandria, existenta si esenta: “Cine sunt si pentru ce exist?” O insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.

Noi am continua sa existam ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA, cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita. Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.

Acest fapt trebuie sa-l trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a schimba ceva.

De fapt, aici este criza. Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.

Acum, noi suntem primii care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta, cel putin il au in vedere.

Problmele lumii si solutia noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa ani.

Umanitatea nu a travesat niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm furios.

Cel putin cativa ani trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne asculte.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intregul progres al umanitatii pe parcursul a mii de ani raneste natura si pe noi. Este in mod intentionat „de lichidare” intr-un mod care ne face sa intelegem „raul” nostru. Concentrand in mod constant totul in interiorul nostru, ajungem sa intelegem ca toate acestea nu sunt bune si nu functioneaza cand trebuie sa existe in afara.

Atunci de ce avem nevoie de toata aceasta dezvoltare istorica? De ce trebuie sa ne intoarcem in aceasta lume si sa suferim in ea generatie dupa generatie, mii de ani? De fapt noi am fost in aceasta lume de multe ori, am trait aceasta viata de multe ori, pentru ce? Ca sa intelegem ca am ajuns la etapa finala? A fost singurul mod de a ne aduce la dezamagire? Sau exista o alta posibilitate?

De fapt nu asta e ideea. Tot ceea ce am experimentat si am traversat pe parcursul a mii de ani de viata in aceasta lume au fost necesari. Numai acum incepem sa ne inaltam si sa iesim din noi insine cu acest egoism si cu experienta „fundamentului” lui amar. Avem nevoie de o mare „gaura neagra” de egoism. El a trebuit sa se manifeste cu toate problemele noastre.

Am pus atat munca grea in incercarea de a umple acest egoism pentru ca in ziua urmatoare sa dispara, si inca o data a trebuit ca noi sa parcurgem aceasta viata, indeplinirea ei, diferite valori, etc. In orice caz, toate actiunile noastre sunt stocate intr-o memorie egoista enorma pe care incepem in mod treptat sa o descoperim in directia opusa numai in ultimul timp. Apoi, eforturile facute pentru implinirea noastra sunt intoarse, si ne ajuta sa derulam, aparent in afara noastra, intreaga istorie prin care am trecut.

Este imposibil sa incepi pur si simplu altfel, o dezvoltare altruista dirijata din exterior. Este imposibil sa incepi sa percepi Lumea Spirituala fara pregatire. Acest lucru se poate realiza numai dupa ce omul experimenteaza din plin intreaga lui esenta egoista, se descopera complet pe el insusi, realizeaza in intregime ca el este in interiorul acestei naturi egoiste, ca totul este in interiorul lui, el aduna totul in interior.

In acelasi timp, aceasta stabileste punctul de vedere al circulatiei noastre. Noi nu impunem cabala nimanui, doar o oferim oamenilor care deja o simt. „Asta este, acesta este sfarsitul, trebuie sa trec la nivelul urmator.” Aceasta este singura cale. Daca omul nu este pregatit pentru asta, cabala nu va face nimic pentru el. In acest caz, el va continua sa existe in aceasta lume pentru ceva timp pentru a-si completa intregul lui „pachet” egoist.

Din Lectia a doua de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Indata ce o persoana cistiga experienta, vede ca nu este capabila sa faca nimic de una singura. Toate notiunile de bine si rau sint construite pe beneficiul personal, si de aceea urcarile si coboririle pe care le-a experimentat, de fapt sint ireale. El a evaluat atitudinea lui buna fata de spiritualitate, ascensiunea interioara, ca pe „zi”, in timp ce atitudinea negativa fata de spiritualitate i-a parut a fi precum „noaptea”. Dar asta este incorect.

“Noaptea” este un stadiu in care persoana face alegeri, stiind cu siguranta ca ele sint egoiste si ca ea este incapabila de a se ridica deasupra egoismului sau. Si daca este capabila, atunci acest lucru se datoreaza doar Luminii care creste incet, din ce in ce mai puternica si ii da asemenea momente. Creatorul ajuta persoana sa „arunce  o privire” inafara sa, si doar atunci ea se contopeste cu daruirea. Aceasta este „zi” pentru ea.

Trebuie sa fiu pregatit pentru „terapia” constanta a Creatorului, care ia raul din mine, ce ascunde grauntele de bine si il transforma in daruire, revelindu-mi noi bunatati. Este imposibil sa exprimi aceste lucruri. Ele vin doar ca rezultat al muncii interioare. Pina atunci, Rabash scrie ca „Nu poti intimpina un prieten” deoarece „prietenul” tau, nu este inca bun. Mai intii trebuie sa dobindesti pacea (Shalom) si perfectiunea (Shlemut) cu Creatorul, si apoi vei atinge impacarea cu „dusmanii” tai, adica te vei intoarce la dorintele tale egoiste deasupra carora ai urcat. Le vei lua si iti vei completa munca cu ele.

Mai intii, persoana isi intimpina „prietenul”, adica dorinta sa, dobindind daruirea de dragul daruirii. Apoi il intimpina deasemeni cu receptia de dragul daruirii, adica se intoarce la dorintele sale si lucreaza cu ele. In acest mod se dobindeste corectia finala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/23/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→