Baal HaSulam, Ohr Bahir: Increderea este credinta in tine. In sens psihologic este un sentiment  de durabilitate. Asta pentru ca nimic nu va rezista in fata dorintei in afara de oboseala si  nerabdarea in efort.

De aceea, un erou simte o puternica forta a rabdarii si nu renunta in fata la nimic, crezand in sine si in puterea sa. Dar o persoana slaba simte ca nu are forta sau rabdare, si cand o alta persoana il face sa sufere nu poate indura si se preda imediat.
Intrebare: Ce este credinta in tine? Suna egoist.

Raspuns: Textul este scris in felul in care este decodificat mai jos, in lumea noastra, si deasupra in lumea spirituala.In lumea noastra tu iti doresti sa suferi daca crezi ca ai dreptate, daca aspiri spre scop, daca ai intr-adevar nevoie de ceva, sau daca iubesti oamenii pentru care faci efort, copii, rudele si aceia care iti sunt apropiati. Pe de alta parte, in spiritualitate totul se face prin forta Luminii care te influenteaza.

Nu este un secret ca eroismul in lumea noastra este forta egoismului. Avem nevoie de invidie, o dorinta puternica, dragoste de sine si alti stimuli ca sa ne « iluminam » si sa obtinem abilitatea de a rabda. In afara de asta primim si abilitatea de a rabda de la natura. Unii oameni pot rabda suferinte mari chiar de la nastere.

Dar cand o persoana intra in lumea spirituala si incepe sa lucreze de dragul de a darui, atunci se opreste din a juca un rol. Nu mai exista puternic sau slab. Toti sunt la acelasi nivel si nu sunt asistati de natura lor materiala in nici un fel. In lumea spirituala persoana are nevoie de forta care il imbraca in Lumina.

Evident, si aici fiecare persoana difera de ceilalti, dar difera prin scopul lor spiritual, care este determinat de radacina sufletului sau. In fiecare alta privinta  se simte slab sau lipsit de putere. In viitor, persoana va avansa, cu cat mai slab se simte cu atat mai mult depinde de Lumina care Reformeaza.

La inceput toti suntem eroi, “barbati adevarati”. Dar apoi incepem sa fim slabi pana cand vedem ca nu ne-a mai ramas nimic. In aces fel suntem “faliti”, vedem slabiciunea si suntem recunoscatori pentru ea, intelegem ca de fapt nu trebuie sa facem ceva in afara de a cauta fortele de a rezista si a rabda.

Trebuie sa gasesc doar forta de a avea credinta. Apoi voi obtine abilitatea de a rabda, forta daruirii care actioneaza asupra cunoasterii. Lasa sa ma simt gol pe interior, lasa sa nu am nimic care sa merite sa lucrez pentru el, lasa sa fiu fiu complet lipsit de energie pentru ca egoismul meu nu ma impinge mai departe si nu imi da putere.  Totusi, daca primesc forta daruirii de la Lumina care reformeaza, apoi o pot realiza. Gradul increderii mele depinde de asta.

In lumea materiala, gradul de incredere depinde de cat de mult este continut in Kelimul meu de primire. Dar in spiritualitate este chiar opus. Gradul increderii mele depinde de cat de mult este continut in Kelimul meu de daruire.

Nimeni nu are vreo “favoare speciala” aici si nimeni nu ii intrece pe ceilalti in putere. Fiecare persoana coboara la zero si experimeteaza o totala goliciune si slabiciune, si apoi incepe sa obtina forta de daruire care vine de sus. Dar se intampla doar cu conditia ca sa fie amestecat cu cel superior. Primirea dorintei trebuie sa fie intotdeauna anulata inaintea celui superior astfel incat dorinta de a darui sa ii dea persoanei forta de a rabda si increderea.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 3/3/11 Increderea

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Suntem controlati de dorinte egoiste, vase ale receptiei, cu toate ca nu stim ce sunt acestea. Asta pentru ca toate se obtin prin comparatie ; avantajul Luminii este obtinut din intuneric.

Totusi, odata ce am primit putina Lumina, incepem sa simtim ca acolo este o alta forma de existenta in afara de a vegeta in egoism. Asta este viata in daruire.

Doar Lumina creaza aceste dorinte sau Kelim in noi, si in interiorul lor apare aceasta anticipare sau senzatie de slabiciune. Apoi incepem sa formam o anumita anticipare a daruirii. Astfel, doar aparent o persoana se poate referi corect la aceasta imagine.

Acum aceasta dorinta egoista ma atrage in adancurile ei. De aceea trebuie sa absorb importanta scopului de la mediu prin atragerea Luminii si facand pasi spre ea, in ciuda dorintei mele.

Dupa asta, diferite obstacole sunt puse in fata mea: mi se arata ce fel de placere este ascunsa in daruire. Apoi trebuie sa fiu salvat de la un alt pericol : de la caderea in Klipa, care spune « Hai sa ne bucuram de daruire. Fa ceva de dragul de a darui. Si acum fa ceva mai mult, si apoi mai mult… » Astfel,  depasind limitele abilitatilor mele, incep sa simt o dorinta egoista din daruire. De fapt, Lumina enorma imi este revelata in locul licaririi slabe pe care o simtim in lumea noastra.

In acest fel sunt depasit de starea pe care cartile Cabaliste o numesc “impuritate” sau “focul iadului”. Astazi egoismul nostru ne  da doar o mica provocare, nu ne permite sa venim mai aproape de daruire. Dar mai tarziu ne facem singuri drum prin lumile impure in care trebuie sa fim corectati sa daruim. Acolo, dorinta descopera o siretenie, o mare dorinta  egoista care se opune Creatorului. Ne spune “Daruieste, fa ceea ce face Creatorul. Este o mare placere in acel act.” Vom putea sa ne mentinem starea in fata acesteia?

Acum plasam un “ecran” (Masach) impotriva dorintei noastre de a primi, unde mai tarziu vom construi ecrane reale impotriva luminii, impotriva placerii de a darui in locul celei de a primi.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 3/2/11, Writings of Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate ca plăcerea pe care cineva o primeste de la spiritualitate sa fie egoista?

Răspuns:  Se poate, cu siguranţă. Spiritualitatea este iubire şi daruire. Sunt dispus sa-ti daruiesc şi sa te iubesc, dacă este in beneficiul meu. Si dacă nu, atunci de ce ar trebui? Acest lucru este numit Klipa (coaja), iar acest lucru este corporalitate, nu spiritualitate.

Fiecare dintre noi este capabil sa iubeasca în acest fel. Iubesc copiii mei, deoarece acestia sunt ai mei. Dar dacă ei nu sunt ai mei, nu am nicio consideratie pentru ei. Pot iubi pe cineva dacă bunăstarea mea depinde de ei, dar dacă nu, nu am nevoie de ei. Cu alte cuvinte, iubesc şi investesc, deoarece am primit un beneficiu personal din aceasta. Totusi, acest lucru nu este iubire si daruire, acest lucru este folosirea celorlalti.

Dragostea si daruirea descrise de intelepciunea Cabalei nu au nimic de-a face cu primirea de dragul cuiva. Eu pur şi simplu iubesc ca sa beneficieze cealalta persoana. Acest lucru este chiar mai mare decât dragostea pentru copiii noştri, deoarece ne iubim copiii instinctiv.

Trebuie să gasesc felul iubirii fata de seaman, care nu avantajaza egoismul meu. Dar dacă egoismul meu primeşte ceva de la această iubire, nu este dragoste: eu pur şi simplu mă iubesc pe mine însumi şi ma împlinesc intr-un mod continuu. Prin urmare, totul este definit de intenţia mea. Dar cum mă pot verifica?

Trebuie să ma ridic la felul de dragoste în care sunt preocupat doar de o fiinţă umană, nu de mine. Este ceva ce trebuie să ştim, pentru că natura ne va forţa sa atingem acest nivel. Conform programului creatiei, noi trebuie să devenim similari Creatorului. Creatorul este bun şi face binele, fără nici o preocupare pentru Sine. El doreşte să ne împlineasca şi acest lucru este numit dragoste.

Cum ne putem apropia de aceasta stare? Intenţia mea actuala poate fi corectata doar de Lumina care Reformeaza. A creat egoismul meu si acum ma poate ridica deasupra lui, facand un miracol: mă scoate din Egipt. Când mă voi ridica, încep să mă corectez.

Aceasta Lumina poate fi simtita doar prin studierea intelepciunii Cabalei. În timp ce citeste Cartea Zohar, o persoană începe să observe că acesta acţionează asupra ei. Studiul în sine conţine o forţă care-l transformă. Se spune în acest sens: „Am creat înclinaţia rea, şi am dat Tora pentru corectarea acesteia, Lumina care adduce pe cineva înapoi la bine.” Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei este dezvăluita în timpul nostru şi a devenit disponibila pentru toată lumea.

Dintr-un program TV „Intreaba Cabalistul” 4/4/2010

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu ce se aseamănă banii în spiritualitate?

Răspuns: Banii (Kesef) este acoperământ (Kisui) peste egoismul meu. Este o forţă ce îmi permite să îmi acopăr egoismul, să îl satisfac, sau să îl folosesc pentru a-i satisface pe alţii. Banii îmi dau oportunitatea să lucrez împotriva egoismului meu – fie pentru beneficiul propriu, fie împotriva.

De aceea, în lumea integrală, banii nu ar trebui folosiţi decât pentru conexiunea între oameni. O persoană trebui să-şi păstreze doar necesităţile vieţii pentru sine şi să dea tot surplusul pentru corecţia lumii.

În generaţiile viitorului, în lumea corectată, banii vor dispărea. Voi primi tot ce trebuie să primesc de la societate, deci de ce as avea nevoie de bani? Dacă întreaga lume va fi corectată, şi necesităţile fiecăruia vor fi asigurate, şi în plus, nimeni nu va avea nevoie de satisfacţie excesivă, atunci de ce am avea nevoie de bani? Nu va fi nevoie de ei.

Va fi nevoie să se reglementeze într-un fel procesul de transfer al banilor de la o companie la alta şi între fabrici pentru a asigura pentru întreaga lume, şi pentru a obţine forma corectată, perfectă, dar asta nu se va mai întâmpla prin intermediul banilor de hârtie. Va trebui să ne măsurăm cumva conexiunea dintre noi.  O vom evalua prin “bani”, dar nu vor fi aceeaşi bani ce sunt în circulaţie azi, ci nivelul de dăruire a unei persoane către ceilalţi.

Dacă ne schimbăm către dăruire, si atunci o să avem nevoie de bani. Cu toate astea va lua forma unui ecran ce va fi măsurat în funcţie de unitatea spre care conduce.

“Cât de mult ai plătit?” răspunsul este: în echivalentul unităţii ce a rezultat! Între timp, azi preţul pe care îl plătesc este determinat de cât de mult o să primesc pentru mine însumi prin detaşarea faţă de ceilalţi, de caeea crează separare între noi.
Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/11, Lecţia despre bani

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De-a lungul intregii istorii, banii au provocat razboaie intre guverne si in familii. Deci, cum pot fi folositi ca sa uneasca oamenii?

Raspuns: Totul depinde de modul in care sunt folositi banii. Daca vreau sa-mi satur egoismul, atunci am nevoie de bani. Insa, daca vreau sa-mi folosesc egoismul ca sa-i implinesc pe ceilalti, atunci am nevoie de un ecran anti-egoism, o “perdea” pentru egoism, cum ar fi banii.

Banii sunt un indicator al puterii mele, forta ecranului. Astfel, razboaiele nu sunt duse din cauza banilor, ci din cauza egoismului.

In afara de asta, nu poti cumpara totul cu bani, desi poti cumpara aproape orice. Chiar si in lumea noastra exista calitati care relationeaza cu radacina sufletului, care nu poate fi cumparata, cum ar fi legatura speciala dintre oameni, sau o aptitudine speciala care se trage din radacina sufletului {cum ar fi talentul in muzica, arta sau literatura}.

Calitatile pe care le primim de la natura nu pot fi cumparate cu bani. Lucrurile pe care trebuie sa le adaugam prin eforturile noastre, inclusiv relatiile dintre oameni si iubirea sunt, de asemenea, foarte greu de cumparat.

Uneori confundam banii cu eforturile. Insa, este imposibil sa platim, pur si simplu si sa cumparam o anumita atitudine. Lucrurile ce apartin naturii, pe care le primim de la Creator si trebuie sa I le dam inapoi, sunt imposibil de atins in mod egoist si bancnotele noastre nu ne sunt de nici un ajutor in acest caz.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 01.03.2011, Lectie despre bani

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca nu cultivam in noi insine o sensibilitate pentru bine si rau, nu vom stii cum sa le folosim in mod corect. Totul depinde de subtilitatea perceptiei.

Mai mult, este important sa determinam ce este bine si ce este rau, deoarece, de obicei, ceea ce este bun pentru egoismul unei persoane ea considera ca este bine, in timp ce orice o raneste este rau. Deci, care este punctul de referinta prin care sa definim bine si rau? Este in legatura cu mine, cu societatea, cu Creatorul? Ce sunt de fapt “bine” si “rau”?

Astazi ne confruntam cu o problema. Conform intreagii noastre istorii, trebuie sa facem ce este bine pentru noi, sa ne luam libertatea de a distribui petrol si gaze, sa poluam habitatul, sa nu ne facem griji pentru nimic pana cand avem sansa sa vedem cu oroare ce am facut. Dar nu exista cale de intoarcere. Oamenii de stiinta spun ca soarta globala este decisa: am trecut de punctul in care mai era intoarcere, nu se mai poate restabili, bunastarea este distrusa.

Deci, ceea ce obisnuiam sa vedem ca si bun s-a transformast in rau. Daca am fi fost mai sensibili in trecut si daca am fi putut vedea lucrurile corect, nu am fi facut ceea ce am facut. In acest punct, abilitatea noastra de a lua decizii depinde in mare parte de sentimentele noastre. De fapt, dorinta este forta primara, iar mintea dupa aceea pentru a realiza ceea ce dorinta vrea. Inteligenta creste doar pentru a ajuta la implinirea dorintei.

Ma gandesc la ceea ce as vrea sa obtin, si cu cat imi doresc mai mult, cu atat mai mult ma gandesc la asta. Conform acesteia, mintea se dezvolta in incercarile de a obtine ceea ce doresc. De aceea, langa o dorinta mare este intotdeauna o minte mare, in vreme ce langa o dorinta mica se afla o minte mica. Asa suntem facuti. Aceasta dezvoltare de asemenea are loc in celulele vii la fel ca si in intreaga persoana.

De aceea, pe masura ce dezvoltam o mai mare sensibilitate fata de bine si rau, mintea noastra va creste impreuna cu ea in acelasi grad, si devenim mai intelepti. Singura intrebare este ce criteriu folosim atunci cand decidem ce este bine si ce este rau?
Din partea a 4 a  Lectia zilnica de Cabala  2/18/2011, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală mă întreb ceea ce pare a fi o întrebare insolvabila despre cum să depăşesc înclinaţia mea rea, egoismul. Kabbalistii iti spun, „Trebuie sa incerci.” Intelege aceasta: Creatorul este într-adevăr opus naturii tale, calitatea de a darui este extrem de odioasa pentru tine, nu poti nici macar sa gandesti la dragostea pentru aproapele tau, cu atat mai mult să vorbesti despre punerea sa în aplicare.

Deci, ce trebuie să faci? Muta-te treptat. Fa acţiuni care sa te duca la rugăciune. Apeleaza la toate mijloacele şi trucurile posibile pentru a simti toate acestea, importanţa calităţii de a darui si de a o plasa langa calitatea de a primi. Chiar dacă este respingătoare naturii tale, chiar dacă simţiţi că nu doresti sa daruiesti, deoarece vei găsi daruirea foarte amara la gust, atunci cel puţin cu mintea ta vei începe totuşi sa pretuiesti această calitate pentru înălţimea şi măreţia sa, pentru faptul că aceasta este calitatea Creatorului. Ea guvernează lumea şi este respectata de mediul in care ai intrat.

Prin utilizarea diverselor trucuri, vei evoca Lumina care reformeaza. Cu alte cuvinte, prin studiu, prin munca in grup şi diseminare, vei pregăti intentia ta: „Vreau influenţa Luminii. Vreau Lumina, forţa de a darui, care a creat dorinta mea, însemnand forţa primirii, pentru a ma influenţa, pentru a influenţa dorinţa mea şi pentru a adăuga intenţia de a darui la ea.”

Nu stii exact ce ti se cere, dar încearca oricum. La urma urmei, doresti să descoperi Creatorul, adică calitatea de a darui. Vrei să simţi Lumea de Sus, să trăiesti în calitatea de a darui. Vrei să descoperi Kli-ul comun, sufletul comun, adică sa trăiesti cu grija pentru dorinţele tuturor celorlalti, care va deveni dezvăluita tie sub forma sistemului unui singur suflet. Treptat, datorită intenţiei dinainte şi în timpul studiului, împreună cu prietenii, vei ajunge la ceva numit un „miracol” şi vei începe să simti asta tot mai mult, tu chiar respecti si pretuiesti calitatea daruirii.

Brusc, devine foarte importanta pentru tine. Ea domneşte în întreaga lume, deoarece daruirea nu trebuie să fie exprimata. Este primara; de fapt, aceasta este intreaga forta a vietii în toata realitatea. Această calitate sprijină nivelul mineral, ridică nivelul vegetal, dă forţe vitale nivelului animal şi dă unitate omului şi conectare cu Creatorul.

Când acest „miracol” se intampla unei persoane, ea brusc simte iubire şi conexiune cu această calitate. Un sentiment special apare în interiorul ei, în raport cu calitatea de a darui. Este gata să primească de la ea tot ceea ce vrea să-i ofere, să facă orice doar pentru a deveni similara cu aceasta şi să-i dea placere. O persoană simte că este capabila să facă acest lucru şi că ea aduce astfel bunătate calitatii de a darui, Creatorului.

Toate acestea se întâmplă în interiorul meu sub influenţa Luminii. Cu toate acestea, se întâmplă numai în măsura eforturilor mele, în conformitate cu calitatea şi cantitatea acestora. Înainte de a studia, mă pregătesc pe mine, prin întrebarea: Pentru ce studiez? De ce deschid cartea? Răspunsul este că se intampla doar în scopul de a dobândi calitatea daruirii, pentru a descoperi forţa daruirii, pentru a descoperi Creatorul şi merge cu El. Cu alte cuvinte, este în scopul de a ma uni cu forţa daruirii, asa incat va stapani in mine, astfel s-ar transforma în intenţia mea de deasupra dorintei.

Acesta este modul în care o persoană avanseaza până cand intreaga dorinţa egoista devine revelata în ea, în timp ce forţa daruirii va deveni o intenţie pentru ea, dorinţa de a darui deasupra dorinţei de a primi. Apoi, dorinţa de a primi şi intenţia de dragul daruirii vor fi împreună şi o persoană va ajunge la unirea cu Creatorul.

In acest fel ne realizam corect. Este scris despre aceasta că: „Israelul face voia Creatorului.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cabalistii ne învaţă calea spre rădăcină astfel încât fiecare dintre noi ar putea atinge rădăcina sufletului său. Ei ne spun că cel mai important lucru este intenţia. Există o forţă Deasupra destinata să ne corecteze şi să ne conducă prin toate fazele la starea finală, exaltata. Cu toate acestea, trebuie să incepem ascensiunea cu propriile noastre acţiuni, prin anticiparea ei cu cererea noastra sau dorinta.

În final, trebuie să simtim ceva, ceva ce suntem incapabili sa percepem în prezent. Nu avem nimic de  care sa ne agatam, nicio ocazie. Acest „ceva” ne apare ca fiind nesemnificativ şi lipsit de sens. De ce este asa? Motivul este că fenomenul pe care trebuie să-l simtim este daruirea si iubirea pentru aproape. Aceasta este forţa Creatorului, calitatea numita „Creator”, care învăluie şi umple toata realitatea.

Noi nu înţelegem sau simtim acest lucru şi suntem incapabili de a veni mai aproape de el. Am fost creati în mod deliberat opusi, în scopul de a vedea lumina din întuneric şi abia apoi să înţelegem, sa simtim şi s-o manifestăm.

Simpla Lumina ca atare, ne-ar orbi. Prin urmare, noi existăm şi ne dezvoltăm în calitate de primitori, dobandind treptat din ce in ce mai multe detalii de percepţie. Apoi vine un moment când suntem deznadajduiti de primire şi dobândim un impuls spre calitatea daruirii. Această scânteie care se trezeşte în noi este numita „punctul din inima.”

Apoi, suntem adusi mai aproape pentru a realiza acest lucru. Suntem adusi la un instructor, cărţi şi mediul înconjurător. Acum putem dezvolta această scânteie în calitatea reală de daruire si iubire pentru aproape. Munca noastră constă în a face toate acţiunile posibile care ne pot ajuta să crestem importanta noastra pentru instructor, sursele primare şi mediul înconjurător. Când le ridicam mai presus de egoismul nostru, mai presus de calitatea de primire, calitatea daruirii devine mai importanta pentru noi şi vom începe să simtim mai mult respect pentru Lumina decât pentru întuneric, sau pentru Creator decât pentru creatie.

Am citit despre acest lucru în sursele primare şi asta înseamnă că trebuie să depun eforturi în acest sens. Cu toate acestea, atunci când am ajuns faţă în faţă cu acest lucru, atunci când fac un plan pentru a începe sa respect şi sa cresc daruirea peste recepţie în ochii mei, ceea ce descopar în interior este inutilitatea şi lipsa de interes fata de acest subiect. Simt că nu-mi pasă nici un pic de instructor,de grup sau de cărţi. Totul isi pierde aroma.

De ce? Este din cauza egoismului meu, dorinţa mea de plăcere nu miroase nici un profit aici. Dimpotrivă, din acel moment simte că ceea ce o aşteaptă sunt pierderi.

Cum pot sa nu-mi provoc nimic rău daca sunt în întregime dorinta de a ma bucura? Sunt pur şi simplu incapabil de acest lucru. Posibilitatea de a-mi face rău nu este innascuta în mine.

Deci, ce ar trebui să fac? Se pare că avansarea mea faţă de Creator se află în separarea constanta fata de ceea ce acum pare ca „bunătate” pentru mine. Mai mult decât atât, aceasta se apropie de „rău”. Chiar este posibil?

Răspunsul la această întrebare poate fi primit doar de la ştiinţa Cabalei.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum va aduce Zohar corectia internetului?

Raspuns: Cartea Zohar poate ajuta la corectarea internetului pentru ca oamenii care folosesc internetul cauta conectarea adevarata. Totusi, ei nu isi inteleg dorinta inca si li se pare ca este destul sa faca contacte, sa vorbeasca intre ei, si sa se distreze cu jocuri si alte asemenea lucruri.

Dar mai tarziu oamenii vor vedea ca asta nu ajuta, ca totul este limitat si pierdere de vreme care nu aduce nici un beneficiu, si ca « retele sociale » nu conecteaza cu adevarat oamenii. Mai mult, atat timp cat oamenii isi petrec vremea aici, ei dezvaluie raul de aici. Inteleg ca totul este fals , ca totul exista ca sa dezvaluie raul aflat aici. Inteleg ca intreaga conectare prin internet doar le face rau.

Poate parea ciudat: cum poate conectarea dintre noi sa ne faca rau? Pentru ca suntem egoisti si nu putem sa ne conectam corect si folositor. Nu putem crea o retea care sa ne aduca placere. Si asta va aduce realizarea raului.

Apoi va trebui sa dam oamenilor explicatii ca in internet exista o mica retea care traieste dupa reguli diferite. Oamenii care s-au adunat acolo doresc sa obtina bunatatea. Este exact ceea ce motto-ul televiziunii noastre spune « Ne conectam in bine ».

Sunt reguli complet diferite si oamenii lucreaza acolo – oameni care vor sa fie frati. Si prin asta ei dezvaluie viata superioara, in loc de imbratisari simple si asteptand sa pastreze totul politicos si dragut vazut din afara.

Acesti oameni obtin starea in care in interiorul relatiilor lor, ei incep sa simta viata superioara, spirituala, care este perfecta si eterna. Ei il reveleaza pe Creator, lumea spirituala, forta superioara care este ascunsa in acea retea de internet !
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 2/23/11, “Introducere la  Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→