Luăm în considerarea numai cantitatea dorinţelor şi plăcerilor, fără a examina calitatea lor. În vânătoarea fără sfărşit a plăcerilor, omul începe în mod inevitabil să ajungă la întrebarea: De ce am nevoie de asta? Care este menirea vieţii?

În trecut nimeni nu se gândea la asta, cu excepţia unor puţin filozofi, dar astăzi o mulţumie de oameni se întreabă: De sunt aici? Pentru ce este această lume? Ce este în ea?

Este o întrebare calitativ diferită, o întrebare esenţială. Astăzi, o vânătoare eternă pentru plăcere face ca omul să reflecteze la ea la un nivel mai înalt: El vrea să ştie care este menirea vieţii lui.

Eşuând să păstrez plăcerile şi străduindu-mă să găsesc altele noi, alerg în jur ca o veveriţă în cuşcă. Plăcerile pot să nu înceteze niciodată, totuşi eu mă ridic până la urmă de la nivelul animal la cel uman şi mă întreb: Pentru ce?

Noi înşine nu observăm aceste schimbări calitative în dorinţă. S-ar părea, cum pot să mă simt nefericit dacă fiecare zi îmi aduce mai multe oportunităţi de a mă bucura? Totuşi, o anumită tendinţă este ascunsă înăuntru şi de asta o eră vârstă este numită era depresiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare persoană trebuie să simtă influenţa mediului asupra sa în fiecare zi, nu doar la un eveniment de la Congres unde este atât de inspirată încât pare că se ridică deasupra sa, iese în afară şi este inclusă în dispoziţia comună, uitând de ego. Trebuie să dăm întregii lumi senzaţie încrederii, inspiraţiei, ascensiunii şi aspiraţiei către scop. Altfel, cum sfătuim lumea să se alăture binelui?

Totuşi, aud de la mulţi oameni că ei experimentează căderi şi dezamăgiri. Asta înseamnă că aşteptăm să primim ceva pentru acţiunile noastre, dar nu primim şi atunci dispoziţia noastră este ruinată. Totuşi, o persoană care doreşte să dăruiască (Hefetz Hesed) este bucuroasă cu soarta sa. Ce are ea? Nimic! Nu are nici măcar o cămaşă pe spate, ca în fabula despre omul drept care trăia în pădure. Asta înseamnă că nu este îmbrăcat în Lumina Hochma.

Nu are Lumina Hochma sau altă împlinire, totuşi este bucuros pentru că s-a ridicat deasupra egoului său. Aceasta este corecţia pe care trebuie să o obţinem mai întâi. Evident, Creatorul nu va dărui niciodată persistenţei noastră încăpăţânate şi nu va deveni revelat. Revelaţia Lui înseamnă corecţia noastră. Dacă obţin corecţia care este numită primire de dragul dăruirii, atunci voi începe să îl descopăr pe El.

Sunt acţiunea Creatorului. Şi dacă primesc de dragul dăruirii, atunci aceste acţiune pe care o fac se numeşte Creatorul – forţa Celui care Conduce, care operează înăuntrul celui care este condus. În acest fel trebuie să lucrăm, clipă de clipă, detaşându-ne de dorinţa noastră egoistă din ce în ce mai mult, de calculul: Cât de mult câştig?

După aceea, numai societatea mă poate ţine în spate ca să mă înalţ spre cer şi să nu cad. Numai ea îmi poate da forţa şi stabilitatea care justifică drumul, chiar în ciuda faptului că nu primesc nimic. Mă voi simţii mândru pentru că nu am nimic dar totuşi merg înainte. Pot fi bucuros chiar pentru că nu primesc nimic pentru mine şi sunt îndreptat către dăruire! Verific toate acestea şi le evaluez în relaţie cu mediul. De aceea, trebuie să construim acest mediu astfel încât, constant, să simţim aceaşi inspiraţie ca şi la cel mai excitant eveniment de la Congres şi chiar mai mult, clipă de clipă.

Pe de o parte trebuie să ţinem Congrese şi sa fim împreună. Dar pe de alta, trebuie să facem ca această stare inspirată să rămână în noi în mod constant, în loc de urcări şi căderi. Este scris despre ziua de Sabat care completează săptămâna că scopul este de a obţine starea în care fiecare zi va fi ca ziua de Sabat, adică nu vor mai fi căderi ci va fi doar o ascensiune continuă, sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ridica deasupra tuturor certurilor din grup, înainte de convenţie?

Răspuns: Cand ne pregătim pentru convenţie, trebuie să vedem cum toate aceste conflicte ne sunt date ca „ajutor împotriva Lui,” cum Faraonul se ridica şi întreabă, „Cine este acest Creator pentru mine ca să ascult glasul Lui?”

Creatorul vă spune să va uniti cu prietenii, în timp ce Faraonul vă spune să va separati! Creatorul spune: „Daruieste!” În timp ce Faraonul spune, „Nu, trebuie să conduci asupra lor cu o mână de fier!” Creatorul spune, „Munceste cu bucurie”, în timp ce Faraonul spune, „Nu, vei lucra abătut şi înrobit mie.”

Aceste două forţe discuta într-o persoană atunci când aceasta ajunge la „cele zece urgii egiptene”, pentru ca ea sa discearna care dintre ele este corecta. Trebuie să înţeleg că eu determin care dintre ele va pune mana şi va conduce-Creatorul sau Faraonul! Totul depinde de mine.

Acesta este punctul cel mai decisiv şi eu ma situez în mijloc între aceste două părţi ale realităţii: pozitiva şi aparent negativa, care au fost pregătite pentru mine în aceasta forma în scopul de a-mi da libertatea de alegere. Trebuie sa decid că vreau ca forţa daruirii, iubirii, eliberarii de egoism şi a ridicarii deasupra acestuia să-si asume puterea.

Sunt gata să accept loviturile care cad asupra Faraonului şi egoistului Egipt  şi sunt fericit pentru asta. Să cada loviturile asupra mea, pentru că este lovit egoismul meu, ajutându-mă să fiu eliberat de el, să ma înalţ deasupra lui şi nu mai fiu în interiorul acestuia. După aceste lovituri, am iesit deja din Egipt şi nu mai sunt inrobit lui!

Cu toate acestea, o persoană nu ar trebui să lucreze singura, ci în raport cu mediul, cu grupul. Ea nu ar trebui să corecteze niste calitati in el, ci atitudinea lui fata de altii. Cel mai important lucru aici este sa nu dezorientez şi sa nu schimb direcţia eforturilor cuiva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul expansiunii Luminii de sus în jos, de la Keter la Hohma, şi la Bina, o oprire trebuia să se întâmple fiindcă Bina este deja calitatea de altruism, cea care nu îi trebuie nimic pentru ea însăşi. Deci, cum e posibil să se dezvolte mai departe?

Asta este atunci când Bina simte dorinţa Creatorului care este în Keter, dorinţa de unitate. Aşa că Bina se divide în GAR şi ZAT, care simt o conexiune cu Keter şi de aceea dezvoltă recepţia în interiorul lor pentru a dărui nivelelor de mai jos. Altfel nu ar mai avea loc dezvoltarea mai departe.

În acelaşi fel, când ne ridicăm deasupra şi atingem Bina, întâi obţinem Galgalta Enaym, calitatea dăruirii de dragul dăruirii, Hefeţ Hesed, numit Mordehai. Asta este atunci când trebuie să decidem cum să ne folosim dorinţa de plăcere. Pentru noi, este ZAT de Bina, conectat la Malhut -ul nostru al Luminii Reflectate, cea mai înaltă Sfira care atinge Keter-ul Luminii Directe.

Acesta este punctul în care trebuie luată o decizie. Aceasta face diferenţa în cum vor fi folosite dorinţele Haman – egoist sau de dragul dăruirii. Dacă începem să dăruim egoist ne întoarcem în jos. Dacă alegem altruismul, atunci vom folosi dorinţele Haman cu intenţia Mordehai, adică vom primi de dragul dăruirii.

Acesta este „punctul fatal” al Purim-ului. Pur înseamnă sau „mult” sau „credinţă”, când decidem ce facem în continuare. Asta e, trebuie să decizi în care direcţie vei înclina. Dar este imposibil să înţelegi acum. Noi nu ne vedem din afara toate calităţile în afară de Mordehai. În toate celelalte direcţii, în afară de el, ne aşteaptă numai întuneric. Acesta este punctul adevarului, când persoana îsi face alegerea şi este foarte delicat. De altfel, cum pot eu să înţeleg că dăruirea pentru mine însumi nu a fost o parte din programul Creatorului?

De aceea trebuie să ajungem până la capăt înainte ca să vedem că Haman îngroapă toată dăruirea pe care o obţinusem. Altfel nu vom simţi că această calitate a dispărut. Trebuie să simţim că dacă îi dam putere lui Haman nu va mai rămâne nimic din altruismul nostru!

Acelaşi lucru ni se întâmplă şi nouă acum. Uneori devenim atât de confuji încât gândim că dacă facem un anumit fel de acţiuni vom fi capabili să ne atingem scopul. Încă nu simţim că asta este complet separt de fundamentul nostru, de dăruire, şi nu rămâne nimic aici în afară de egoism, şi tot altruismul nostru este făcut tot spre binele nostru. Numai dacă vom verifica asta pînă la capăt vom fi în stare să decidem dacă l-am anihilat pe Haman şi am ieşit de sub puterea lui.

La început pare că asta a fost folositor progresului nostru către ţintă, dar acum ni se dezvăluie că totul este complet opus şi că poate îngropa toată avansarea ta, scopul şi întreaga cale. Dar tu descoperi asta numai la capăt, când mergi împreună cu egoismul, cu Haman, şi acesta fură încet porţii mici din tine, luându-ţi tot ceea ce ai până când rămâi fără nimic. Şi atunci vezi că nu ai nicio altă alegere : trebuie să fugi de sub conducerea lui.

Noi încă trecem prin această suferinţă, mergând pe această cale unde Haman poate îmbrăca forma unor oameni reali sau numai a unor idei…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Adevăratul egoism se dezvoltă în noi atunci când vrem să ne unim. Începe după egoismul obişnuit. Ne urâm unul pe celălalt în mod natural, suntem nerăbdători să fim în avans faţă de ceilalţi şi vrem să ne ridicăm deasupra lor. Acest lucru nu există la nivelul animal, deoarece caracterizează doar nivelul uman: trebuie să ne simţim superiori faţă de ceilalţi cel puţin într-un anumit fel.

Dar atunci când o persoană totuşi vrea să devină una cu ceilalţi, deasupra egoismului ei, ea descoperă resentimente de o magnitudine fără precedent. Înseamnă că forţa care se opune unificării este impregnată în natura sa şi, astfel, chiar atunci când vrea să se unească, o persoană nu poate să facă asta. Dorinţa sa de primire are griă şi se gândeşte la ea însăşi în timp ce îi respinge şi îi urăşte pe ceilalţi.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă uni cu ceilalţi, eu detectez această forţă, acest egoism adevărat pe care îl definim ca intenţionat. Nu numai că îi răneşte pe ceilalţi, este proprietatea care rezistă unităţii. Numai acest tip de egoism mă conduce la transformare. Simt că asta este exact de ce am nevoie pentru a mă reforma. Este un tip de supliment către starea finală, a patra, a dezvoltării dorinţei.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista in lume multe organizatii caritabile nonguvernamentale care, in mod cinstit, se straduiesc sa ajute oamenii. Ce nu este in regula cu ele? De altfel, acesti filantropi par sa creada ca binele lor depinde de prosperitatea lumii.

Raspuns: Asta este radacina problemei. Aceste organizatii ajuta, asa incat se simt impacate. O mica parte a populatiei lumii simte ca trebuie sa-I ajute pe ceilalti.  O persoana se simte mai usurata si asta ii da o satisfactie personala.

In organizatiile caritabile exista multi oameni care detin o nevoie naturala de a se ingriji de altii. Ei sunt programati cu un instinct. Trebuie sa ajute ca sa fie linistiti. Baal HaSulam scrie ca in lume exista 10% astfel de oameni si, in concordanta cu statisticile, sunt 7%-8%.

Oricum, toate acestea deriva din egoism si este una dintre manifestarile acestuia. Iubesc lumea ca pe propriul meu copil si ma simt rau daca lumii ii ester au. Trebuie sa ajut Africa ca sa scap de acest sentiment neplacut. Asta-I tot.

O asemenea ingrijire nu ajuta pe nimeni. Dimpotriva, aduce numai rau, caci, cu cat altruistii dau mai mult, cu atat mai mult se obisnuiesc cei ce primesc sa nu mai faca nimic si nu evolueaza.

O problema similara iese la suprafata in Rusia de azi. Se pare ca pretul ridicat la titei este de neconceput. La prima vedere, asta umple zilnic trezoreria, insa nu merita. De altfel, noi nu ne dezvoltam in acest fel. Doar vom sta pe tevile noastre de titei, ne pregatim micul dejun, construim palate aurite dar, in acelasi timp, ca si tara, ca si natiune, continuam sa ne degradam. Este imposibil sa evoluam fara o nevoie. Astfel, in ciuda logicii, ei nu mai doresc sa adune “banii petrolieri” si incep sa constientizeze asta.

Toata dezvoltarea actuala a lumii, impreuna cu caritatea si piata bunastarii comune, nu este altceva decat teritoriul egoismului. Nimic bun nu va iesi din asta. Dimpotriva, partile doar pun presiune una pe cealalta. Am gasit legea fundamentala a interconexiunii, insa toti vor sa o foloseasca in mod egoist. “Ah, asta este I Interdependenta globala? Hai sa punem stapanire peste lume, atunci. Il vom pune pe fiecare in palatal sau si daca se razvrateste careva, il amenintam ca-I luam oxigenul.” Acesta este modul in care ei vor sa foloseasca reteaua fundamentala pe care natura nea-a dezvaluit-o.

Acum ne aflam intr-o situatie periculoasa, caci egoismul nostru este legat de interconexiunea globala, ne permite sa controlam intreaga lume, pe toti oamenii in acelasi timp. Asta este ceea ce ne ameninta daca oamenilor le lipseste intelepciunea si perceptia si intelegerea a ceea ce viitorul pastreaza in desaga pentru noi.

Ei decid tacit soarta lumii ca sa se potriveasca cu obiectivele lor jalnice, neavand nici o idee incotro ne duce asta in viitorul apropiat si chiar maine. Afganistan, Pakistan, Irak si Iran sunt exemple vii. In cele din urma, totul va avea un rezultat opus.

Jocurile sunt incheiate. Nu putem sa-I mai dam putere egoismului nostru. Cand lumea se inchide intr-un sistem global, nu mai poti actiona ca si pana acum, conducand prin aur sau forta. Nu va functiona. Irak este o dovada vie a acestui fapt.  Rusinea Americii este in fata intregii lumi si ei inca se afla in aceasta stare. Totul este despre nevoia intelegerii legii fundamentale. Nici puterea, nici inteligenta nu va rezolva aceasta problema. Rusia a cazut, in ciuda tuturor bogatiilor si Statele Unite vor cadea inca si mai jos.

Astazi, abordarea trebuie sa fie adecvata tendintei intregii lumi catre integrarea globala. Altfel, veti pierde.

Va trece putin timp si vom fi martori cum chiar organizatiile teroriste vor incepe sa inteleaga asta.  Va fi imposibil sa mai controlam lumea prin forta. Problemele care apar ii vor face pe toti sa se gandeasca la ce urmeaza sa faca in continuare.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 14.03.2011, O lume completa.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca eu nu iau forte de la grup,  atunci inevitabil voi atinge  stadiul goliciunii totale, unde nu voi avea nici un fel de forte ca sa avansez (si in general, trebuie sa ating stagiul acesta). Asta inseamna  ca nu voi vrea sa ma apropi  catusi de putin de spiritualitate in modul in care se prezinta  dorintei mele egoiste.

Apoi nu voi stii ce sa fac. Ar trebui sa las totul in urma si sa ma intorc acasa? Dar ce se va intampla cu mine apoi? De aceea, ma aflu intr-o pozitie precum a unei masini in stationare, incapabil sa gasesc forta sa ma deplasez mai departe. Dar deasemenea nu ma pot misca nici inapoi si nu pot intoarce intr-o parte pentru ca indiferent unde ma uit, la 360 de grade imprejurul meu, nu vad nici o cale de iesire.

O persoana poate ramane in aceasta stare ani de zile! Va continua asa pana cand in final va intelege ca grupul este singurul mijloc, sursa de unde el poate primi forta sa “ suporte/tolereze ”  spiritualitate. Iar cand primeste aceasta forta de la grup, de a tolera daruirea, la fel ca si constientizarea ca este important sa iasa afara, si sa atace, si sa cucereasca starea spirituala, iar apoi va incepe sa avanseze.

De aici devine clar ca numai conexiunea cu mediul ofera  oportunitatea pentru noi sa facem un pas mai departe. Este similar cu o samanta  in pamant care trebuie sa absoarba toate sarurile si mineralele din sol pentru a creste. Cresterea  sufletului in aceasta persoana mai tarziu se va desfasura sub influenta fortelor pe care le primeste de la mediul inconjurator.

Prin el insusi el are doar Reshimo (gena spirituala). El a trait precum un “ magar “ exsitand doar la nivelul animat, si apoi el a atins starea  “neutra ” (precum starea de repaus) cand el nu a mai vrut sa avanseze de acolo inainte. Aceasta inseamna ca materialul sau, Kli-ul animat, s-a epuizat pe sine ca un bob care s-a descompus in pamant, si de acolo inainte nu a mai fost nimic ce ar fi putut face.

Asta se petrece cand devine clar daca are sau nu are un punct in inima pentru ca acum devine singurul punct  care il separa de intreaga dorinta egoista. Acum ramane singur si o persoana nu vrea sa avanseze impreuna cu el.  Oricum, daca el acum ataseaza acestui punct dorintele si impresiile de la mediu, si inspiratia de la maretia scopului, apoi el va fi capabil sa avanseze cu acel punct. Nu exista alte mijloace.

Din acest motiv intregul nostru suflet este in afara noastra – se afla in toate fortele, gandurile si valorile pe care le primim de la mediu. Tot ceea ce ramane din noi este un mic punct, singurul lucru pe care il avem. Acest punct este mijlocul de conectare intre “ magarii “ nostri [ materia egoista; dorinta] si umanul din noi. Este numit “ punctul din inima”, picatura semintei spirituale.

Asa cum sunt verigi intermediare,de tranzitie, intre toate nivelele : coralii intre neanimat si vegetativ, miticul “ Kelev Sadeh “ care este jumatate planta si jumatate animal  si maimuta intre nivelul animal si uman, asa si punctul din inima este mijolcul sau trambulina pentru propulsarea in sus, de la om la Creator!

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/15/11 Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este posibil sa unim intreaga lume, cand natiunile, tarile si religiile sunt asa de diferite in toate privintele?

Raspuns: Acestea sunt diferente egoiste. Daca ne unim spiritual, ele dispar, si noi devenim ca un om cu o singura inima.

Diferentele pamantesti nu ne despart. Unul isi condimenteaza cu piper mancarea, altul nu. Unul tine ceremoniile intr-un fel, celalalt in alt fel. Aceasta nu ne face diferiti. Ba chiar mai mult de atat, asa incepem sa ne respectam reciproc.

Sa fim diferiti, nu ne impiedica sa ne unim spiritual. Se intampla contrariul; unindu-ne deasupra diferentelor noastre egoiste, le intarim, si intreaga forta este indreptata catre uniunea spirituala.

Din partea a 4. A a lectiei zilnice de cabala, 15.03.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele mă îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Care ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de dezastrele naturale pe care le infruntam, sau la alte probleme?

Raspuns: Traim intr-un timp special, cand dorinta noastra egoista incepe sa ne prezinte dezechilibrul nostru cu natura la toate nivele lui.

Cel mai de jos nivel al naturii este stadiul nemiscat, unde ni se reveleaza acum dezechilibrul si lipsa armoniei noastre cu intreaga natura. Si este la fel de adevarat si pentru nivelele care urmeaza: stadiul vegetativ si animal al naturii. Doar ca noi nu observam acum.

Ne aflam intr-o criza teribila “ o criza a conexiunii” cu un inger numit “ Domem” (mineral) ,  si cu ingerul numit “ Tzomeah” (vegetal= precum si cu ingerul numit “ Hai” (animal). Toate aceste forme ale naturii sunt într-0 lipsa enorma  de  corespondenta si în opozitie cu noi. Obligatia noastra e sa le corectam pentru ca doar omul poate corecta restul naturii corectandu-se pe sine insusi.

Asadar catastrofele pe care  le vedem in jurul nostru sunt propriile noastre reflectii. Intreaga responsabilitate este a noastra. Nu este nimic de pretins de la nivelele  mineral,vegetal si animal ale lumii. Ele urca si coboara impreuna cu omul.

Prin problemele in nivelul mineral,vegetal si animal al naturii care ne inconjoara, noi putem vedea cat de mult sunt necorectati.Toate aceste catastrofe sunt o reflectie sau demonstratie a propriilor noastre defecte,ca sa nu mai mentionam nivelul “ vorbitor” al naturii – societatea umana. Priviti la ce se intampla in lume.

Noi avem posibilitatea sa organizam o viata cu adevarat paradisiaca pentru noi pe acest pamant, dar priviti ce facem in schimb. Daca un musafir din spatiul exterior ar privi la ce facem noi planetei Pamant, el ar gandi ca suntem pur si simplu nebuni. Unde sunt mintea si sentimentele noastre umane? Este corect asa, cum o fiinta ganditoare,i nteligenta isi aranjeaza viata? Numai un adevarat  prost sau unul care se uraste pe sine ar face un asemenea lucru.

Asta este de spus, chiar acum noi revelam gradual adevarata noastra stare interioara. Si doar prin  corectia interioara vom atinge noi armonia cu lumea externa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→