Comentariu: Mass-media este în mâinile oamenilor bogați și, prin urmare, schimbă opinia publică. Dacă astăzi vând bunuri și servicii de uz casnic, în viitor vor vinde produse și servicii de natură socială și vor profita în continuare de pe urma lor.

Răspunsul meu: De ce trebuie să profite? Nu vor simți nicio împlinire din aceasta. Ei bine, ce fel de lucruri necesare pot cumpăra?

Dacă le oferim o dezvoltare normală, ei nu se vor mai bucura de aceste câștiguri. Să presupunem că o persoană cumpără un castel. Ce va face acolo? Să te plimbi și să prinzi fantome?

Totul depinde de dezvoltarea unei persoane. Dacă îi oferi educația potrivită, el nu va avea astfel de nevoi. Va avea nevoie de o comunicare normală într-o societate normală. Nimic altceva.

Întrebare: Dar înainte de a ajunge la etapa de educație adecvată, cineva trebuie să înceapă să pună în aplicare această educație. Cine?

Răspuns: Noi, cabaliștii.

Comentariu: Dar, deocamdată, toate fondurile sunt în mâinile oamenilor bogați. Nu cred că și-au pierdut dorința de a fi bogați.

Răspunsul meu: Nu contează, treptat le va trece. Acest lucru este inevitabil. Aceasta este legea naturii. Conform planului naturii, trebuie să ajungem la o stare de conexiune complet armonioasă cu acesta, adică să devenim o comunitate integrală.

Întrebare: Ce este egalitatea relativă în societate și cum să nu ajungem la egalizare?

Răspuns: Nu ar trebui să existe o astfel de egalitate în societate ca aceea de sub regimul sovietic, când toată lumea a fost condusă la această fericire cu bățul.

Întrebare: Într-adevăr, fiecare are propriile nevoi. Cum se poate determina acest lucru?

Răspuns: Trebuie să oferiți unei persoane ceea ce are nevoie. Și apoi ea își va reduce nevoile la nivelul necesar datorită educației pe care o primește.

Din KabTV „Era post-coronavirus”, 04.06.2020

Filed under: Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Dacă pacea cu  UAE (Emiratele Arabe Unite) şi Bahrain este bună, unde sunt surlele şi trâmbiţele?”

.

La mai puțin de o lună după acordul de normalizare cu Emiratele Arabe Unite (EAU), Bahrain s-a alăturat și ea trenului păcii. Sunt cu totul pentru asta; pacea și normalizarea sunt întotdeauna mai bune decât războiul și animozitatea. Dar, sincer să fiu, nu văd că restul lumii este atât de încântat de asta și cred că acest lucru arată cât de izolați suntem în lume. În ciuda faptului că Israelul a stabilit legături cu țări care anterior ne erau dușmani, nimeni nu se bucură, nimeni nu sună din surle şi trâmbițe. Pentru ca toate eforturile noastre să fie acceptate, Israelul și evreii (deși s-ar putea ca ei să nu o recunoască), sunt excluși din familia națiunilor.

Oriunde apare Israel, este diferit de orice altă țară, și așa este și în ceea ce privește prezența evreiască, oriunde. Este timpul să ne întrebăm de ce este așa; este timpul să înțelegem că felul în care lumea se raportează la noi depinde de noi și nu de ei.

Națiunile ne vor întâmpina când vom aduce în lume ceva ce noi nu considerăm că merită, ci ei consideră că merită. Până atunci, orice le-am oferi – tehnologie avansată, agricultură dezvoltată, inovații în medicină și romancieri, actori și regizori străluciți – lumea doar ne va urî mai mult. Nu vom primi un gram de recunoștință până nu le vom aduce ceea ce ei vor cu adevărat de la noi. Ei nu o exprimă, dar trebuie să o realizăm și să o facem totuși.

Iar acest lucru este clar de văzut: într-o lume spartă, împrăștiată de ură, noi – evreii și statul Israel – trebuie să aducem corectarea lumii, Tikkun Olam, prin unitate. Lumea nu va accepta nimic mai puțin de la noi.

Urâm ideea, dar noi nu suntem ca toți ceilalți. Dacă nu mă credeți, întrebați pe oricine nu este evreu și vă va spune că simte că există ceva special la evrei. Unii ne urăsc, alții ne plac, dar cei mai mulți simt că suntem diferiți și au dreptate. Nicio altă țară sau persoană nu trebuie să își justifice existența, dar noi, evreii, o facem ca națiune, ca țară și ca indivizi. Ar trebui să o recunoaștem, deoarece altfel națiunile ne-o vor spune, așa cum naziștii ne-au spus asta acum optzeci de ani.

Nicio națiune nu atrage mai multă atenție decât evreii, deoarece nu se așteaptă ca nicio altă națiune să dea un exemplu întregii lumi. Suntem judecați după un standard diferit, deoarece se așteaptă să fim mai virtuoși decât toți ceilalți, mai iubitori, mai atenţi unii cu alții și cu o mai mare responsabilitate reciprocă față de ceilalți, decât toate celelalte națiuni.

Pentru că am spus acest lucru, unii evrei m-au acuzat că sunt antisemit. Dar negarea nu ne duce nicăieri. În schimb, trebuie să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă, pentru că întreaga lume așteaptă și devine din ce în ce mai nerăbdătoare.

Cererile națiunilor pentru poporul evreu nu sunt niște născociri ale minților bolnave; înțelepții noștri ne-au spus de-a lungul veacurilor că trebuie să fim o națiune model, „o lumină pentru națiuni”. Rav Kook, liderul sionismului religios înainte de înființarea statului Israel, a articulat acest mesaj în mod poetic și succint în cartea sa, Orot HaKodesh: „Întrucât am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiţi de iubirea neîntemeiată, iar lumea va fi reconstruită împreună cu noi”.

Așa cum am spus, trebuie să ne unim nu de dragul nostru, ci pentru a da un exemplu lumii. În zilele dinaintea ruinării celui de-al Doilea Templu, a existat o perioadă în care eram atât de uniți încât oamenii din națiuni s-au adunat la Ierusalim pentru a vedea miracolul. Cartea Sifrey Devarim detaliază modul în care neamurile „vor urca la Ierusalim și vor vedea pe Israel … și vor spune:„ Merită să ne agățăm doar de această națiune”.”

În mod similar, Cartea Zohar (Aharei Mot) scria despre ura noastră unul față de celălalt și despre importanța unității noastre, pentru restul lumii:

„Iată, cât de bine și cât de plăcut este pentru frați să stea de asemenea împreună”. Aceştia sunt prieteni atât timp cât stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în afecţiune și iubire, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Cartea Kol Mevaser subliniază, de asemenea, importanța unității pentru poporul Israel: „Aceasta este garanția reciprocă pentru care Moise a muncit atât de mult înainte de moartea sa, pentru a uni copiii lui Israel. Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt, ceea ce înseamnă că, atunci când toți sunt împreună, ei văd numai bine”.

Prin urmare, trebuie să ne dăm seama că nu vom avea pace sau linişte sufletească, până nu vom face pace între noi. Până când nu ne vom ridica deasupra urii noastre profunde unul față de celălalt și nu ne vom uni pentru a servi drept exemplu pentru lume, națiunile ne vor trata ca paria.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Supravieţuirea celui mai potrivit este o minciună cu care ne minţim singuri”

Cu fiecare zi care trece, trebuie să ne dăm seama că în ciuda tensiunilor crescânde, urâm inamicul greșit. Credem că dușmanul este acel bărbat care sprijină cealaltă parte, sau acea femeie care aparține celeilalte rase, sau acea persoană care este mai privilegiată într-un fel, care este mai bogat, mai inteligent, mai drăguț, mai norocos sau orice alt „mai” care aș vrea eu să fiu sau să am.

Nu va exista niciun câștigător în acest război, deoarece nu este războiul corect. Războiul corect este împotriva propriilor noastre ego-uri și le putem învinge numai dacă le înfruntăm, în mod specific alături de cei care sunt diferiți de noi, pe care nu-i placem și pe care îi dezaprobăm, deoarece aceasta este singura alianță pe care ego-urile noastre nu o vor susține niciodată.

Dar niciunul dintre ei nu este adevăratul meu dușman. Întotdeauna au existat oameni care au avut mai mult succes decât noi într-un fel, și vor exista întotdeauna astfel de oameni. Dar nu ei ne-au făcut să ne simțim rău și nici nu ne-au făcut să simțim că dorim ca ei să iasă din viața noastră și, dacă este posibil, din existență. Ei au fost mereu aici, dar noi eram diferiți. Am fost mai puțin autosuficienţi, mai puțin absorbiți de noi înșine sau, pur și simplu, mai puțin egoiști. Da, propriul nostru egoism este dușmanul nostru.

Nu îl putem controla; crește din interiorul nostru și face atât de mult parte din ceea ce suntem, încât nici măcar nu simțim că el este problema. Dar dacă nu învățăm cum să lucrăm cu ego-ul nostru, acesta ne va conduce la război civil, deoarece nu vom putea tolera existența nimănui, ci numai a noastră și a celor care gândesc ca noi și arată ca noi.

Nu va exista niciun câștigător în acest război, deoarece nu este războiul corect. Războiul potrivit este împotriva propriilor noastre ego-uri și le putem învinge numai dacă le înfruntăm, în mod specific alături de cei care sunt diferiți de noi, pe care nu-i placem și pe care îi dezaprobăm, deoarece aceasta este singura alianță pe care ego-urile noastre nu o vor susține niciodată.

Dar trebuie să fie o decizie comună, luată de întreaga societate, în toate facțiunile sale, altfel vom eșua. Și ar trebui să vă întrebați, ce îi va motiva pe oameni să coopereze cu cei pe care îi urăsc sau chiar să se raporteze pozitiv la ei? Răspunsul este că am rămas fără opțiuni. Dacă nu o facem, ne vom prăbuşi cu toții. Am ajuns într-o stare în care suntem total dependenți unul de celălalt și suntem dependenți cel mai mult de cei care ne displac mai mult.

De fapt, nu numai noi, ci toată realitatea constă din contrarii, care se completează reciproc. Nu se plac, dar sunt complet dependenți unul de celălalt, iar propria lor existență garantează și susține existența opusului sau „rivalului” lor. Gândiți-vă la „noapte” fără „zi”, „iarnă” fără „vară”, „uscat” fără „ud”. Sau când vine vorba de oameni, gândiți-vă la negru fără alb, republican fără democrat, liberal fără conservator. Vă puteți imagina o monedă care are o singură față? Atât de dependenți suntem unul de celălalt!

Credem că atunci când Darwin a descoperit principiul „Supraviețuirea celui mai potrivit”, el a vrut să spună că doar cei mai răi și mai războinici supraviețuiesc. Aceasta este o interpretare complet greșită a cuvintelor sale, pe care ne-o impun ego-urile noastre furioase. O carte recentă a lui Brian Hare și Vanessa Woods, intitulată Survival of the Friendliest (Supravieţuirea celui mai prietenos), scrie că „pentru Darwin și biologii moderni, „supraviețuirea celui mai potrivit” se referă la ceva foarte specific – abilitatea de a supraviețui și de a lăsa în urmă descendenți viabili. Nu este menită să meargă dincolo de asta”. Mai mult, ei adaugă că „Darwin a fost în mod constant impresionat de bunătatea și cooperarea pe care a observat-o în natură” și citează cartea sa Descendența omului, care afirmă: „Acele comunități, care includ cel mai mare număr de membrii empatici, ar înflori cel mai bine și ar crește cel mai mare număr de descendenți”.

Noi ne îndreptăm în direcția opusă. Rupem țesătura noastră socială, ne rupem comunitățile și dezmembrăm țara. În astfel de circumstanțe, noi înșine nu vom supraviețui. Și singurul vinovat este ego-ul uman. Suntem acum într-un moment în care fie ne unim împotriva lui, fie ne ajutăm reciproc să îl depășim, încurajându-ne reciproc să ne conectăm și încercând să ne unim cu cei care nu se potrivesc cu noi, altfel ego-ul va câștiga și vom pierde totul, cu toții.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Formatorii de opinie şi generaţia Z ”

Înainte erau autori, gânditori, filozofi și oameni foarte educați, care ne inspirau. Acum, vloggerii, vedetele reality show-urilor, modele Instagram abia îmbrăcate și celebrități de pe YouTube sunt modelele oamenilor. Rar mai citim. Oamenii devin formatori de opinie în funcție de numărul de abonați și urmăritori pe care îi au pe rețelele de socializare și nu îi adună cu cuvinte, ci cu imagini care sunt de obicei provocatoare, evocatoare și emană un aer de autosuficienţă.

Ar trebui să ne uităm la modelele tinerilor de astăzi nu cu dezaprobare, ci cu îngrijorare, că i-am lăsat să ajungă la un astfel de vid, că nu le-am dat obiective care să-i facă cu adevărat fericiți. Ar trebui să-i privim și să ne schimbăm pe noi înșine, așa încȃt și ei să se schimbe.

Cu toate acestea, pentru toată superficialitatea generației Z, nu este neapărat rău că oamenii au încetat să citească, pentru că există un motiv întemeiat: sunt mult mai puțin naivi decât noi. Ei nu cred în bunăvoința oamenilor; vor răspunsuri clare și sunt foarte sobri cu privire la viața din fața lor. Sunt deziluzionați și acest lucru este bun. Vor lua ceea ce îi ajută și vor respinge ceea ce nu, și depinde de noi, cei care am construit lumea în care ei trăiesc acum, să le oferim răspunsuri și soluții utile.

Tinerii de astăzi au puțin respect pentru titlurile academice, politicienii sau persoanele puternice și super-bogate. În cea mai mare parte, nu au nicio aspirație de a fi ca oricare dintre aceştia. Vor să se distreze astăzi și nu cred că titlurile sau statutul social îl fac pe cineva fericit. Au dreptate și sunt deștepți.

Cu toate acestea, sunt și deprimați, pentru că nu văd niciun viitor. Dacă tot ce trebuie să cauți este ceva distractiv astăzi, atunci de ce să nu te apuci de ceva și să uiți de mâine? Dar când cad, ei cad în deznădejde.

Deși suferă, această durere produce întrebări, întrebări reale și profunde despre sensul vieții. Poate că cea mai bună mărturie a intensității acestei întrebări este creșterea tendințelor suicidare în rândul tinerilor. Potrivit unui eseu publicat în Business Insider, „sinuciderea este a doua cauză de deces a Generaţiei Z și este cea mai gravă epidemie decât orice au înfruntat milenialii la această vârstă”.

Este sarcina noastră, să le oferim răspunsuri Milenialilor și Generaţiei X. Noi suntem cei care trebuie să le prezentăm beneficiile conexiunii umane, încrederea și securitatea pe care le putem găsi doar în rândul oamenilor în care avem încredere. Noi suntem cei care trebuie să le arătăm, prin propriul nostru exemplu, că este mai plăcut să ne ridicăm privirea de pe ecranul telefonului mobil și să ne uităm unul la altul.

Noi, părinții lor, trebuie să demonstrăm cum comunicarea și discuția despre unitatea socială,  creează o comunitate puternică și solidă, în care socializarea este distractivă. Noi suntem cei care trebuie să ne dăm seama că tensiunile pe care le simțim astăzi, ura dintre taberele rivale și furia pe care o degajăm liber, nu contribuie la nimic pozitiv pentru noi sau pentru copiii noștri. Dimpotrivă, ele ne distrug societatea și, fără o societate puternică, noi și copiii noștri nu avem viitor, nici măcar la nivel fizic.

Așadar, ar trebui să ne uităm la modelele tinerilor de astăzi nu cu dezaprobare, ci cu alarmă că i-am lăsat să ajungă la un astfel de vid, că nu le-am dat obiective, care să-i facă cu adevărat fericiți. Ar trebui să-i privim și să ne schimbăm pe noi înșine, așa încȃt și ei să se schimbe.

Ar trebui să-i învățăm că o persoană care nu este de acord cu mine nu este dușmanul meu, ci o parte inseparabilă a țesăturii societății și că doar dezacordurile mă ajută să-mi înțeleg propriile idei și sentimente. Ar trebui să dăm exemplu și să arătăm că numai atunci când îmbrățișăm diferenţele și ne prețuim diversitatea, construim o societate unită, care să fie un freamăt de a trăi și o bază solidă pentru viitor.

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Au trecut nouăsprezece ani şi am învăţat foarte puţin”

A solution will be found only if people decide that the unity of the nation is more important to them than the victory of their own view. At the moment, I don’t see it happening. I hope and pray that America will prove me wrong and the American people will rise above their numerous conflicts and bridge the deep chasms in their society. However, without understanding that cancelling the other side also cancels them, I don’t see what will be the impetus that will drive them to save their country from collapse.

AU TRECUT NOUĂSPREZECE ANI ȘI AM ȊVĂŢAT FOARTE PUȚIN

Marți dimineața, 11 septembrie 2001, America a suferit cea mai gravă lovitură a mândriei sale, de la Pearl Harbor încoace. În acea zi fatidică, acum nouăsprezece ani, nouăsprezece teroriști au deturnat patru avioane de pasageri. Au prăbușit două avioane în Turnurile Gemene din New York și au distrus World Trade Center, au trăsnit un al treilea avion asupra Pentagonului (sediul Departamentului Apărării al SUA) și i-au incendiat aripa vestică și au îndreptat un al patrulea avion către Washington DC. Ȋn acel ultim avion, eroismul pasagerilor, care au luptat împotriva teroriștilor, a împiedicat un dezastru și mai mare, deoarece au făcut ca avionul să se prăbușească într-un câmp din Stonycreek, Pennsylvania. S-au pierdut trei mii de vieți, 25.000 de persoane au fost rănite și încă nenumărate au suferit și încă suferă de consecințe substanțiale în sănătate, din ceea ce a devenit cel mai letal atac terorist din istoria omenirii.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

A lăsat nu numai America, ci întreaga lume, în stare de șoc. Nimeni nu a perceput SUA ca fiind vulnerabile, cu siguranță nu pe propriul teritoriu, și în cele mai sensibile și esențiale locuri ale sale. Oricine avea vârsta suficientă pentru a înțelege un buletin de știri, nu va uita niciodată unde se afla când a aflat ce s-a întâmplat.

Pentru mulți oameni, prăbușirea turnurilor a însemnat mult mai mult decât durerea pentru viețile pierdute și ruinate. Aceasta a sugerat că secolul al XXI-lea va fi foarte diferit de predecesorul său, și că nu va fi de bun augur pentru America.

SUA au făcut tot ce au putut pentru a preveni încă un 11 septembrie (nouă/unsprezece), după cum a devenit cunoscută acea zi. A întărit securitatea aeroporturilor și a avioanelor și a lansat o masivă vânătoare de oameni în Afganistan, unde se ascundea Osama Bin Laden, liderul al-Qaeda, organizația care a împlinit atacurile. În 2011, după aproape un deceniu de căutări frenetice, Bin Laden a fost găsit și ucis.

Măsurile de securitate au ajutat, iar al doilea 11 septembrie nu a avut loc și nu pentru că teroriștii nu au încercat să le îndeplinească. Dar în ceea ce privește modul de viață american, nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Orice eveniment, mai ales unul traumatic, aduce oamenii împreună. Din acest motiv, chiar și cele mai tragice circumstanțe pot produce rezultate pozitive și pot construi o societate mai robustă și mai coezivă. O vreme, America s-a reunit. Oamenii au stat în spatele președintelui atunci când a lansat campania împotriva lui Bin Laden și când guvernul a introdus măsuri de securitate din ce în ce mai stricte. Dar unitatea nu a durat și nu a dus nicăieri pozitiv.

Lucrurile care au fost cel mai rănite în atac, au fost cele mai apreciate două active ale Americii: banii și puterea militară. Așadar, s-au vărsat bani din abundență pentru a restabili descurajarea militară și pentru a reconstrui WTC, dar nu s-a făcut nimic pentru a alimenta simțul în devenire al familiei, sentimentul că „Suntem împreună, toți americanii, ca o singură națiune”. Nu s-a făcut nimic pentru a uda lăstarul, iar acesta s-a ofilit și a murit. Astăzi asistăm la etapele finale ale dezintegrării sale.

America a ratat o șansă de a-și schimba viitorul în bine, pentru că nu a văzut că zilele sale de glorie erau trecute, că s-au prăbușit odată cu prăbușirea blocului sovietic, care a ținut America vigilentă. Acum, plină de autosuficienţă și de satisfacție, este în decădere și declin, dar încă nu o poate vedea. Astăzi încă se mai poate, dar nu sunt sigur că nu este prea târziu.

Scriitorul Robin Wright a exprimat elocvent senzația că America se destramă, într-un articol recent din The New Yorker: „Statele Unite se simt de parcă s-ar dezlănțui. Nu este doar din cauza unui sezon de alegeri toxice, a unei crize naționale de rasă, șomaj și foamete în țara oportunităților sau a unei pandemii care ucide zeci de mii de oameni în fiecare lună. Fundația națiunii noastre are crăpături adânci – posibil prea multe pentru a fi reparate în curând sau poate, deloc. Ideile și imaginile specifice din America se confruntă cu provocări existențiale … care nu mai vin doar din marginile societăţii. Furia îi consumă pe mulţi în America. Și s-ar putea ca, după alegeri, doar să se înrăutățească… indiferent cine câștigă. Fisurile noastre politice și culturale au generat îndoieli tot mai mari cu privire la stabilitatea unei țări care se considera pe sine de mult timp, o ancoră, un model și o excepție faţă de restul lumii”.

Intuiția lui Robin a murit; fisurile nu se remediază. Dar nu era menit să fie reparate. Oamenii doar se vor îndeparta unul de celălalt în timp, deoarece aceasta este traiectoria evoluției ego-ului, iar nicio altă țară nu cultivă ego-ul ca America.

O soluție va fi găsită numai dacă oamenii decid că unitatea națiunii este mai importantă pentru ei decât victoria propriei păreri. Momentan, nu văd că se întâmplă asta. Sper, și mă rog, ca America să-mi dovedească faptul că greșesc și poporul american să se ridice deasupra numeroaselor lor conflicte și să pună capăt prăpastiei profunde din societatea lor. Cu toate acestea, fără să înțeleagă că anularea celeilalte părți îi anulează pe ei înşişi, nu văd care va fi impulsul care îi va determina să-și salveze țara de prăbușire.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Viaţa socială într-o piaţă a muncii în schimbare”

Gândiți-vă: o realitate în care aveți nevoie de doi întreținători pentru a susține o familie, pur și simplu nu are sens. Ambii părinți sunt ieşiţi aproape toată ziua și, când ajung acasă, sunt epuizați și abia au energie să-și dedice atenția copiilor lor. Și în familiile cu un singur susținător, situația este, desigur, mult mai gravă, atât pentru că există un singur părinte care să crească copiii, cât și pentru că părinții singuri trebuie adesea să lucreze în două locuri de muncă, doar pentru a asigura nevoile de bază ale familiei.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte, ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese

Aceasta este o situație nefirească și nesănătoasă, al cărei rezultat este o generație de copii neglijați, abandonați de părinții lor captivi, care se luptă să păstreze un acoperiș deasupra capului copiilor lor și să pună pâinea pe masă. Dar cea mai mare ciudățenie a acestei stări nefericite este că am ajuns să o considerăm „normală” și chiar „dezirabilă”.

Din fericire, coronavirusul ne obligă să ne reconstituim lumea. Suntem rebeli, contestatari, dar ne va înclina brațele și ne va obliga să ne conformăm. Covid va distruge economia, şi oricât de greu am putea rezista, ne va forța să-i sprijinim pe cei care au fost loviți de prăbușire și ne va obliga să începem să ne gândim mai degrabă unul la celălalt, decât doar la noi înșine. Va trebui asta, sau prăbușirea ne va lovi și pe noi.

Covid va lăsa foarte puțină îngăduință pentru lucrurile pe care odinioară le credeam necesare, dar nu ne va lăsa cu mâinile goale. Dimpotrivă, ne va arăta ceea ce am avut cu adevărat tot timpul, dar nu am observat: ne avem unul pe celălalt. Virusul ne va învăța ceea ce este evident – că nimic nu contează mai mult decât familia și prietenii grijulii și nimic nu ne face mai fericiți decât să îi avem în preajmă. Ne va face să ne reconstruim viața și să punem oamenii în centrul atenției noastre, mai degrabă decât banii; așa ar trebui să fie, pentru că numai atunci când vedem alți oameni și ei ne văd pe noi, putem fi fericiți.

Lumea produce și va continua să producă din abundentă hrană și restul necesităților vieții. Acestea nu ne vor lipsi. Singura întrebare este cât de repede vom învăța să le distribuim tuturor și să garantăm că toată lumea este hrănită, îmbrăcată, trăiește într-o casă adecvată și primește educație și îngrijire medicală adecvate. Când învățăm acest lucru și acționăm conform acestei percepții, singurul lucru pe care va trebui să-l facem este să învățăm cum să ne raportăm favorabil unul la altul, ceea ce am neglijat să facem în ultimele decenii. Iar această învățare ne va face fericiţi în cele din urmă.

Trăim vremuri transformatoare. Putem trece prin ele cu ușurință și cu bucurie, dacă ne reunim și ieșim de cealaltă parte ca o societate unită și grijulie. Sau le putem experimenta ca fiind dureroase și apăsătoare, și, în cele din urmă, ne dăm seama că au fost doar pentru binele nostru. Oricum ar fi, coronavirusul ne va face să învățăm să ne pese.

Filed under: Copii, Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană încetează să se supună legilor naturii pe nivelul gândurilor și sentimentelor, asta înseamnă că de fapt ea trebuie să se schimbe pe acest nivel?

Răspuns: Nu avem nevoie de nimic altceva. Gândurile și sentimentele sunt ceea ce avem. De îndată ce vedem că nu lucrăm corect – iar asta se întâmplă în gândurile și sentimentele noastre – noi vom începe să ne schimbăm. Nu avem nevoie deloc de nicio mișcare. Viitorul nostru este într-un final dincolo de lumea fizică.

Remarcă: În conformitate cu ceea ce spui, unitatea dintre oameni este remediul împotriva virușilor deoarece virusul se teme de unitatea dintre noi. Dar noi vedem că este opusul, că remediul împotriva răspândirii virusului este păstrarea distanței și a izolării noastre.

Comentariul meu: Acesta este cazul acum deoarece noi încă suntem egoiști. Dacă noi nu vrem să avem un impact negativ unul asupra celuilalt și să facem loc între noi pentru virus, noi trebuie să ne îndepărtăm unul de altul.

Întrebare: Noi trebuie să ne schimbăm percepția asupra celorlalți și apoi diferite acțiuni practice se vor dezvolta ca rezultat. Asta înseamnă că tu nu ne sfătuiești să facem nimic altceva decât să ne schimbăm atitudinea. Dar este posibil fără acțiuni practice?

Răspuns: Nu, noi trebuie să facem acțiuni practice și trebuie să ne ajutăm unul pe altul astfel încât fiecare din noi își va schimba perspectiva față de alții în mai bine.

Întrebare: Dacă, sub amenitarea distrugerii, umanitatea înțelege că soluția la problemă este doar lupta cu egoul nostru și oamenii vor începe să se poarte artificial unul cu altul aparent cu iubire, ce vom câștiga din asta?

Răspuns: Ne va permite să atragem forța pozitivă a naturii care ne poate ridica deasupra egoului nostru și să ne dea putere să îl folosim corect.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/7/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că noile valori ar trebui să includă cunoașterea legilor globale ale naturii și respectarea lor în relațiile de familie, în special în cazurile de conflict între generații. Poți numi cel puțin o astfel de lege?

Răspuns: Aceasta este legea finalizării reciproce. De exemplu, într-o familie, există într-un anumit volum la nivel natural: cele mai mici sunt cele mai importante. Și cu cât o persoană este mai în vârstă și mai puternică în familie, cu atât restul îi datorează. Acest tip de lege ar trebui să existe și în societate.

Întrebare: De mii de ani au existat conflicte între femei și bărbați, între tați și copii, între națiuni și țări. Ce vrea să ne arate natura?

Răspuns: Natura vrea să demonstreze că trebuie să ne ridicăm deasupra acestor conflicte pentru a deveni o singură familie. Și în familie, există finalizare reciprocă. Toată lumea își aduce propria contribuție fezabilă la pușculița comună: un copil mic cu participarea și căldura sa, adultul cu o participare mai mare, o contribuție mai mare.

Din „Era post-Coronavirus” KabTV, 21.05.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Principalul lucru în lupta împotriva coronavirusului este să înțelegem boala în sine. Până când nu înțelegem în ce stare ne aflăm, nu vom putea să mergem înainte la următoarea etapă spre vindecare. Până la urmă, natura nu ne va da un leac miraculos care ne va permite să terminăm cu virusul și să uităm de el.

Scopul naturii nu este ca să ne ghideze prin boală și să ne vindece. Natura vrea ca suferința de la virus să ne constrângă să revelăm factorul uman din el, adică deconectarea și relațiile rele dintre noi.

Și apoi vom corecta atitudinea unuia față de celălalt pentru a începe să ne facem griji de ce cred și simt alți oameni, vom înțelege ce este în inimile lor. Dacă nu stabilim o astfel de relație, vom suferi de la coronavirus sau de la alți viruși care sunt în spatele lui într-o linie lungă. Epidemia nu se va termina deoarece suntem într-o eră nouă și suntem obligați să corectăm atitudinea oamenilor față de alții.

Fiecare stare rea este rezultatul urii dintre noi. Chiar realizarea acestui lucru servește deja ca începutul tratamentului. Dacă umanitatea aude acest mesaj, asta este deja jumătate din leac. Nu avem nevoie de toate aceste vaccinuri. Fiecare țară încearcă acum să fie prima care da drumul unui vaccin împotriva coronavirusului, nu pentru a vindeca umanitatea ci pentru a face bani cu el.

Asta este exact acțiunea opusă. Fiecare țară vrea să vândă un vaccin. Nu este mândră de faptul că poate salva toată umanitatea, nu oferă nimănui: “Luați vaccinul nostru și vă tratați!” Nu, ea spune “Cumpără asta”. Adică aici acționăm exact invers de cum ne direcționează această lovitură. Și astfel vaccinul nu va aduce nicio îmbunatățire.

Dar deja avem un leac pentru coronavirus, avem un vaccin. Și este foarte simplu: o atitudine bună a unuia față de celălalt neutralizează toți virușii. Ai vrut un vaccin? Îl ai! Toată lumea are un leac pentru virus în inimile lor. Folosește-l! Nimic nu este necesar în afară de asta.

Acest antivirus din inimă este iubirea, unitatea, apropierea inimii. Este cel mai de încredere medicament care distruge toți virușii. Haideți să facem încercări clinice așa cum încercările vaccinelor sunt testate acum. Vom organiza un grup în care oamenii încep cu adevărat să se apropie unii de alții și ne asigurăm că ei nu sunt afectați de coronavirus.

Și în asta o femeie, cu inima ei de mama, are un rol special. Dacă femeile ar vrea cu adevărat să scape de coronavirus și să realizeze că asta a fost posibil mulțumită eforturilor lor unite, ar face-o.

Altfel, epidemia va crește deoarece vara s-a încheiat și copiii se întorc la școală. Și apoi va veni vremea sărbătorilor, a adunărilor și a rugăciunilor festive. Dacă lăsăm totul așa cum este nu va fi niciun final al loviturilor. Natura nu va ceda.

Suntem într-o eră nouă numită “ultima generație” și trebuie să ajungem să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Doar asta poate să fie un leac pentru toate bolile care o așteaptă acum  pe umanitate în toate formele. Nici măcar nu știm de unde să așteptăm loviturile, dar ele vor veni.

Sperăm că toate femeile de peste tot din lume să ne audă și să înțeleagă că în inima fiecărei persoane și în special în femei, este o putere care poate salva pe toată lumea. Pare că relația dintre oameni nu are nicio conexiune cu virusul, cu chimia și biologia, dar în fapt are. Relația noastră are puterea ascunsă, cea mai înalta și, prin urmare, doar prin corectarea lor noi putem să facem față la viruși. Altfel vom suferi toți și mai presus de toți, femeile.

Înțelegerea că virusul apare ca un rezultat al conexiunii egoiste dintre noi, iar relațiile bune distrug virusul și servesc ca medicament – exact această cunoaștere deja va începe să ne vindece. Relațiile bune sunt sursa la tot binele și lipsa unei asemenea conexiuni este sursa la tot răul și coronavirusul este menit să ne-o dovedească.

O femeie, așa cum face o mama, ar trebui să direcționeze întreagă familie să îi trateze cu bunătate pe ceilalți. Vă aduceți aminte cum mama ne-a instruit, trimițându-ne la scoală sau mergând prin curte: “Fi un copil bun, nu te bate și apoi nici ei nu-ți vor face rău. Traversează strada doar pe trecerea de pietenoi. Ai grijă de alții, ajută-i și apoi și ei te vor ajuta”. Asta se numește a fi un “copil bun”. Așa că haideți să fim toți copii buni. Și femeile, mamele, trebuie să ne spună asta. Până la urmă nu pierdem nimic prin asta!

De ce învățăm copiii să se comporte bine pe strada și au încredere că le va face bine? Deoarece noi știm că bunătatea evocă bunătate în schimb. Și este la fel aici, haideți să devenim mai buni unii cu alții și să vedem cum ajută. Și dacă dintr-o dată nu distruge coronavirusul, atunci ce pierdem prin limitarea egoismului nostru un pic, care ne aduce atât de multe probleme?

Se merită să încercăm medicamentul care este deja în noi. El există deja, nu trebuie să inventăm nimic. Și sunt sigur că dacă noi folosim acest medicament care este în inima noastră, vom înfrânge toți virușii.

De pe KabTV “Femeile în lumea nouă” 8/30/20

Filed under: Copii, Coronavirus, Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie, Femeia - Niciun comentariu→

Sufletul nu este construit prin voință, ca și când ar ridica o clădire, dar așteaptă ca Creatorul să  construiască. Apelul corect trece prin unirea în grupul de zece către Creator.

Eu comand doar această construcție și nici nu știu exact cum o va construi Creatorul și în ce formă. Și nu contează deloc pentru mine!

Vreau să vină de sus, mai ales în timpul nostru când construim cel de-al Treilea Templu din noi. Se spune că toate acestea coboară de sus în contrast cu toate etapele anterioare, primul și al doilea templu.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabală 31/08/20, „Legea Arvut (garanție reciprocă)”

Filed under: Creatorul, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→